Daca ziaristul harsait Cornel Nistorescu da de pamant cu o anumita parte a SRI-ului, acuzandu-l pe generalul Florian Coldea ca se afla intr-un anume menaj cu doua generalese, Elena Istode si Emilia Cristina-Posaștiuc, pentru a-l deservi la garaj pe presedintele ales, suspendat si demis de romani, jurnalistul si istoricul Razvan Belciuganu sustine in Q Magazine ca SRI-ul preia comanda, dupa noile schimbari politice din Romania. Foarte bine!, zic eu. Dar care dintre SRI-uri? 🙂
PS: Un alt observator experimentat atrage atentia ca “vampiroaica vrea razboi civil” si masacrarea Romania dupa modelul Iugoslaviei. Afirmatia “vampiroacei”, recte a colonalesei peroanelor de pe ruta Budapesta – Bucuresti si retur, protejata ideopolitica a presedintelui suspendat, Monica Macovei Gherghescu, vine in contextul in care emisarul american Philip “Phil” Gordon bate trotoarele Capitalei Romaniei dupa ce a rezolvat o criza constitutionala oarecum similara cu cea din Romania taman in Kosovo, produsul principal al destramarii Serbiei (care asteapta si secesiunea Voivodinei). E drept, dupa modul in care (n-)au votat ungurii din Romania si Basescu poate fi considerat presedintele incontestabil al “Tinutului Secuiesc” si al tuturor ungurenilor.
Criza politică va continua cu faza pe serviciile secrete
de Răzvan Belciuganu
Preşedintele interimar, Crin Antonescu a început să-şi pună în practică viziunile asupra întregului sistem de securitate naţională, cât să-l lase pe “suspendatul” Traian Băsescu, la o eventuală revenire la Cotroceni, fără instrumentele de putere. S-a exprimat deja împotriva directorului STS şi a atacat, în două rânduri, SIE şi pe directorul acestuia. Ȋn acelaşi timp, s-a “blindat” cu consiliere de la cel mai înalt nivel de la serviciul secret al Armatei. Are încredere în SRI şi va fi foarte receptiv la ideea lui George Maior, directorul acestuia, de a uni SRI cu SIE într-un anumit interval de timp. Ducând planul mai departe, se preconizează decapitarea şI reconfigurarea STS şi SPP.
Schimbările în sistemul securităţii naţionale au fost declanşate înainte de începerea crizei politice de ministrul Ioan Rus. Acesta l-a înlocuit de la şefia Direcţiei Generale de Informaţii şI Protecţie Internă (DGIPI) pe chestorul Cristian Laţcău, văzut ca un filo-PDL-ist. Planurile lui Ioan Rus erau mai elaborate, dar criza politică şi scandalul referendumului au dus la demisia sa.
Atac la SIE
Odată ajuns la Cotroceni ca preşedinte interimar, Crin Antonescu s-a exprimat de la bun început asupra încrederii mai mari pe care o are în George Cristian Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii (SRI), decât în Teodor Meleşcanu, directorul Serviciului de Informaţii Externe (SIE), care i-a fost coleg de partid. Apoi, Crin Antonescu a arătat spre SIE ca fiind vinovat de acţiunea “organizată, coordonată, finanţată” în ceea ce priveşte imaginea externă a României, în urma crizei politice de proporţii de la Bucureşti. Acest gest extrem şi total neobişnuit pentru un şef de stat, l-a determinat pe Teodor Meleşcanu să ceară comisiei parlamentare de resort un control tocmai pentru a nu fi afectată activitatea şI credibilitatea SIE. Dar săgeţile de la Cotroceni sunt mult mai otrăvite!
SRI – ul preia comanda
George Maior, cel în care are mai multă încredere Crin Antonescu, are o veche viziune, pe care a prezentat-o chiar public. Directorul SRI militează constant pentru înfiinţarea unui singur Serviciu de Informaţii al României, ceea ce înseamnă unirea SRI cu SIE. Bineînţeles că acela care a venit cu ideea ia caimacul, iar Crin Antonescu, sensibil la argumentele care ţin de economisirea şi optimizarea resurselor, că doar e criză economică mondială, are la îndemână iniţierea unei operaţiuni îndrăzneţe şi care-l slăbeşte pe Traian Băsescu. Drept urmare, George Maior a fost foarte cuminte şi parcă prea echidistant în timpul în care pe tot globul se vorbeşte, influenţat sanu nu, de “lovitura de stat din România” şi atacul la statul de drept şi Curtea Constituţională. Parcă SRI avea o întreagă unitate de “Apărarea Constituţiei”, dar dacă judecătorii Curţii Constituţionale sunt nevoiţi să se plângă forurilor internaţionale pare că “anticorpii” naţionali sunt amorţiţi.
Blindajul armat
Pe acest fond, preşedintele interimar şi-a adus consilier pentru securitate naţională pe generalul Gheorghe Rotaru, fostul şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (DGIA). Ȋnaltul ofiţer are o mare experienţă în integrarea ramurilor informative interne şI externe, fiind de altfel primul director al DGIA din istorie şi cel care a unit vechile structuri – Direcţia Informaţii Militare şi Direcţia de Protecţie şi Siguranţă Militară într-un singur serviciu secret. La o adică, dacă George Maior, actualul director al SRI şi fost secretar de stat la MApN pe vremea când Rotaru era şef la DGIA, îl întreabă cum să se producă fuziunea SRI cu SIE va şti ce să răspundă. Mai ales că generalul nu a uitat că un fost şef al SIE, Gheorghe Fulga, se exprimase că Direcţia Informaţii Militare îşi are locul în SIE. Nu contează pentru Crin Antonescu faptul că generalul Gheorghe Rotaru a fost consilierul lui Gabriel Oprea şi chiar şeful Departamentului de Securitate Naţională din UNPR. Mai important este faptul că celebrele documente privind colaborarea din tinereţe a lui Traian Băsescu cu Securitatea, descoperite procesual de Mugur Ciuvică au fost scoase la iveală, în 2004, din arhiva unei unităţi subordonate generalului Gheorghe Rotaru. Oricum, echipa 2000 -2004 de la MApN se reîntregeşte sub sceptrul lui Antonescu prin aducerea tot în poziţie de consilier prezidenţial a unui alt general, Vasile Enache, fost şef de cabinet al lui Ioan Mircea Paşcu. Apoi, fostul procuror general Ilie Botoş de atunci este astăzi noul director general al DGIA. Ţinând cont că ministrul actual al apărării este generalul Corneliu Dobriţoiu, un apropiat al generalului Rotaru, iar la SRI George Maior are demult un adjunct provenit din DGIA, Ion Grosu, Crin Antonescu se dovedeşte a fi bine flancat militar şi se va putea exprima dur împotriva “securiştilor”.
STS şi SPP, judecate la pachet
O atenţie specială acordă Crin Antonescu Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS). Prima dată când a condus o şedinţă a CSAT, a dorit schimbarea şefului acestuia, generalul Marcel Opriş, pentru că Traian Băsescu avea o legătură telefonică securizată la sediul de campanie, dar a fost oprit de consilierul prezidenţial de la acea vreme, Iulian Fota, moştenit de la Traian Băsescu. Având în vedere că acel consilier “negativist” a fost schimbat, următoarea şedinţă a CSAT este de aşteptat cu viu interes. Crin Antonescu a spus după referendum că instituţiile şi-au făcut corect treaba, “inclusiv” STS, un apropo fin. Ȋn fond, Crin Antonescu va putea duce mai departe ideile liberale în privinţa STS şi a SPP, pentru care a luptat mult Radu Stroe, actualul ministru delegat pentru administraţie. Aşadar, modelul liberal presupune transformarea SPP şi STS în direcţii în cadrul “Internelor”, şefii urmând a fi numiţi de premier, la propunerea ministrului de interne. Argumentul ce va fi folosit: economisirea resurselor.
Demnitarii, protejaţi de oamenii de încredere
Serviciul de Protecţie şI Pază (SPP) este un caz şi mai acut, pentru că este văzut ca loial lui Traian Băsescu. Acesta, când a devenit preşedinte, a spart cutuma comenzii provenind de la Armată şi a adus în funcţie de şef al SPP pe generalul Lucian Pahonţu, care a şi început să fie acuzat că a “jandarmerizat” serviciul. Nu întâmplător, Viorel Hrebenciuc, strategul PSD, a atacat în mod constant SPP, anunţând că acesta a înfiinţat o unitate de informaţii numită “Zeus” şi care ar fi pregătit fraudarea alegerilor în 2009 în favoarea lui Traian Băsescu. Dar dezvăluirile n-au mai fost făcute. Ȋn schimb, Crin Antonescu, prin trecerea SPP la “Interne”, poate sigila peste noapte, prin ministrul de interne, arhiva SPP şi căuta orice eventuale urme. Oricum, la o posibilă revenire a lui Traian Băsescu la Cotroceni, acesta va fi lipsit de pârghiile de putere. Şi unde mai pui, cu SPP integrat în MAI, ministrul de interne ştie pe unde se găsesc şi ce fac demnitarii statului. Iar dacă se mai întâmplă vreo situaţie precum cea cu vizita secretă a lui Mircea Geoană la Moscova, informaţiile raportate de protectorii demnitarului nu vor mai fi făcute scăpate publicului.
“Haosul generalizat a pus stăpînire pe România! Clasa politică şi instituţiile statului s-au prăbuşit concomitent, într-o explozie abjectă. Ca jurnalist, am spus-o de mai multe ori: România se află în al 22-lea an de război! Observînd ceea ce se întâmplă în viaţa politică, economică şi socială din ţară! Iniţial, am crezut că este vorba de clasicul război româno-român, dar există semne că sîntem şi ţinta agresiunii unor entităţi externe, de stat sau private, primul fiind doar stimulat de acesta din urmă! (…)
Această stare este generată de români şi permanenta lor luptă pentru putere, sau interese externe creează psihoza agresivităţii şi conflictului permanent? Referitor la agresiunea externă, chiar dacă pare greu de crezut, dar manualul nu minte!, există cîteva elemente care indică faptul că România este, în ultimii ani, „ţintă” prin:
– distrugerea imaginii în cadrul UE prin: accentuarea fenomenului corupţiei, incapacitatea clasei politice de a adopta măsuri eficiente;
– crearea unor situaţii conflictuale la frontiere: vezi Republica Moldova, Ucraina şi Rusia;
– acţiunile incoerente în plan economic ale liderilor politici;
– îndatorarea excesivă a ţării;
Cum se realizează aceste lucruri? Potrivit https://militar.infomondo.ro/, în primul rînd, prin manipularea şi constrîngerea celor mai activi vectori ai vieţii economico-sociale: clasa politică şi mass media.
Dar, să le iau pe rînd! Clasa politică este, evident, dominată şi manipulată prin exploatarea propriilor racile. Acest lucru a fost oarecum facilitat de neputinţa societăţii civile de a elimina, anterior alegerilor, sau prin alegeri, persoanele cu vulnerabilităţi evidente. Fie din cauza amatorismului, fie datorită fraudelor electorale.
Dar, cum se manifestă aceste vulnerabilităţi la nivelul principalelor structuri ale statului?
Parlamentul: deşi marea masă a parlamentarilor români sînt persoane de bună credinţă, cei care invariabil ies la rampă fac parte din categoria celor cu probleme. Indiferent de partidul pe care, pe moment, „îl servesc”. Liderii aparţin unor grupuri de interese evidente, calităţile lor fiind reduse sau chiar lipsind cu desăvârşire.
Guvernul: caracteristica dominantă a membrilor guvernului este dată de faptul că, o parte semnificativă, fac parte din categoria “incompetenţi dovediţi” , sau aparţin categoriei “obedienţi politic” – fără coloană vertebrală. Mass Media: „Jurnaliştii” actuali sînt „arondaţi” intereselor patronatului din presă, majoritatea formatorilor de opinie fac parte din categoria persoanelor susceptibile de a avea vulnerabilităţi. Vulnerabilităţle sînt date de: slaba pregătire profesională, obedienţa faţă de un baron local, de un sponsor, apartenenţa la fosta poliţie politică, interese economice, fie de apartenenţa la un grup politic. Cum, parte din patronatul din presă are grave probleme de moralitate şi chiar de legalitate, este clar că acesta va face jocul celui care i-o va impune!
Agresiunea se manifestă zilnic, cu o violenţă greu de definit şi la toate nivelele vieţii de zi cu zi:
1. Politic: manipularea clasei politice sau chiar conducerea acesteia pentru realizarea impresiei de scandal, incapacitate, duşmănie, crearea iluziei că actuala situaţie politică va fi schimbată cu ocazia alegerilor prezidenţiale.
2. Economic: adoptarea unor măsuri care contravin intereselor naţionale, contractarea unui împrumut extern împovărător care va afecta mai multe legislaturi, efectuarea de cheltuieli nejustificate în contrapondere cu altele care nu se efectuează, indecizie şi oscilaţii legislative;
3. Social: antagonizarea categoriilor sociale prin „asmuţirea” unora împotriva celorlalte, neacordarea unor drepturi salariale legale;
4. Instituţional: distrugerea unor instituţii fundamentale ale statului român: Armata, Justiţia, Poliţia şi Jandarmeria, Serviciile speciale, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională prin: infiltrarea politicienilor cu interese economice la nivelul Curţii de Conturi, existenţa în cadrul Curţii Constituţionale a unui număr semnificativ de judecători “cu probleme”, distrugerea bazei de selecţie a Armatei şi a nivelului de trai a membrilor acesteia;
5. Mediatic: crearea în permanenţă a aşa-ziselor „scandaluri de presă” în care mass media se lasă antrenată cu „dezinvoltură” în scopul distragerii opiniei publice de la adevăratele probleme ale naţiunii, tabloidizarea presei scrise, a radioului şi televiziunilor, crearea de falşi idoli eminamente idioţi, asaltul financiar asupra televiziunii şi radioului publice şi exacerbarea divertismentului sexual sau cu conotaţii sexuale pe posturile de televiziune;
6. Justiţie: crearea impresiei că aceasta este imposibil de reformat, că membri ei fac parte din categoria corupţilor;
7. Legislativ: adoptarea unor legi superficial întocmite, cu scopul inducerii în eroare a opiniei publice că „se lucrează”;
8. Sănătate: modificarea permanentă a cadrului legislativ din domeniu, perceperea unor taxe pe serviciile medicale anterior gratuite, subfinanţarea şi căpuşarea sistemului, plecarea specialiştilor în străinătate, dificultatea accederii la tratament, totul avînd consecinţa îmbolnăvirii naţiunii şi degradării fondului ei genetic;
9. Învăţămînt: distrugerea bazei de selecţie a corpului didactic prin pauperizarea acestei categorii, neacordarea drepturilor salariale legale, nereformarea sistemului de învăţămînt, distrugerea învăţămîntului superior şi cercetării, politizarea structurilor de conducere, schimbarea continuă a programei de învăţămînt şi bulversarea generaţiilor tinere, cu consecinţa apariţiei unei generaţii slab educate şi bulnerabile;
10. România ca membru al Uniunii Europene (această nouă Uniune Sovietică!): neîndeplinirea sistematică a angajamentelor de reformare a justiţiei; lipsa de performanţă a europarlamentarilor români şi cooptarea pe listele de partid pe locuri eligibile a unor personalităţi cu expertiză limitată, obsucre sau compromise;
11. România ca membru al NATO: transformarea treptată a Armatei României, un aliat activ şi performant în cadrul Alianţei, într-o armată fără resurse şi implicit fără vizibilitate. Prin aceasta se distruge şi singurul vector de promovare a politici externe româneşti!;
12. Informativ: distrugerea sistematică a credibilităţii serviciilor speciale din România, subfinanţarea acestora, inducerea ideii că principalele ocupaţii ale acestora sînt poliţia politică, jocurile de culise şi afacerile murdare, ridiculizarea acestora (vezi cazul Leş, teroristul în şlapi!), inducerea ideii că acestea sînt incapabile şi ineficiente (spionul Floricel), desfiinţarea unor structuri de intervenţie (Acvila) pe motiv de fraudă, consum exagerat de fonduri etc;
13. Etnic: transcederea problemei „autonomiei teritoriale” a minorităţii maghiare la un alt nivel prin radicalizarea discursului liderilor acesteia ca urmare a necooptării la guvernare a UDMR .
Toate aceste observaţii, din surse deschise, converg spre concluzia că România se află în mijlocul unei agresiuni, mijloacele folosite fiind exact cele din manualele de specialitate, oferite de clasa politică românească aflată într-o formă sau alta sub controlul agresorului. Agresorul, sau grupul de agresori, pot fi entităţi statale sau grupări economico-financiare transnaţionale, servicii speciale de stat sau private. (…)
ADORMIREA SIMŢURILOR ESTE DROGUL MASELOR NEMULŢUMITE DE PROPRIA VIAŢĂ! Între timp, în România e RĂZBOI!”
Cît despre reţeaua internă de sprijin a lui Băsescu Traian (dirijată de istericul postsovietic Tismăneanu Vladimir de la Washington, împreună cu cîţiva locotenenţi şi caporali locali şi alţi contributorsi rătăciţi), rămîne de văzut dacă nu cumva e şi aceasta o reţea externă, plătită de fraierul contribuabil mioritic.
Învăţămintele istoriei arată că agenţii rebutaţi, scăpaţi controlului instituţionalizat al sistemului, aşa cum zeci de cazuri se cunosc (între care Lenin, Stalin, Saddam Hussein, dictatori de prin America Latină, Africa ori Indochina), devin nişte jucării extrem de periculoase. Interzise exerciţiului funcţiei de demnitate publică şi excluse de la responsabilitatea deciziilor politice de stat.
Noua situatie ivita la Bucuresti, declansata, asadar, intr-o tara de granita a NATO si Uniunii Europene si in care exista baze americane si elemente ale scutului antiracheta al SUA contra prezumtivelor amenintari iraniene, a provocat, ca un facut, o problema celor doua organizatii.
Pe lista celor care au primit grade în rezervă în 2012 apare Emilian “Elan” Bernardini Schwartzenberg, care a devenit, de la absolvent de studii superioare, locotenent colonel, ca si fostul şef al TVR, Alexandru “Andi” Lăzescu (de la locotenent la colonel).
“Este regretabilă și condamnabilă atitudinea UDMR-ului, care ne-a învățat de 20 de ani că singura politică este o politică duplicitară și UDMR-ul nu este interesat de soarta României, ci doar de soarta minoritarilor maghiari.”
Solicitantul din Sf. Gheorghe, „Plugor Sándor” Művészeti Líceum a cerut 458 de mii ft (şi a primit 400 de mii) pentru o tabără de artă şi păstrare a tradiţiilor în… Erdély.
Tokes – prea cuviosul pastor al campaniei politice antiromâneşti
de Dumitru Constantin
Luni, europarlamentarul Laszlo Tokes a ţinut o conferinţă de presă care ne-a lămurit din nou, dacă mai era nevoie, asupra rolului jucat de Budapesta, personal de premierul Ungariei, Viktor Orban, în viaţa politică din România şi, mai presus de orice, în salvarea lui Traian Băsescu de la demiterea din postul de preşedinte, în urma referendumului ce avusese loc în ajun. Aşadar, „au salvat democraţia din România în varianta Băsescu” premierul budapestan, cel care a impus partidul-stat în ţara sa, a pus presa cu botul pe labe, este asociat la guvernare cu una dintre cele mai extremiste formaţiuni politice din Europa, şi cea mai antiromână personalitate din România – Laszlo Tokes! Pe scurt, a ieşit iarăşi în evidenţă faptul că amintitul fost pastor, ales europarlamntar din PARTEA ROMÂNIEI, acţionează ca şi cum s-ar afla deasupra acestui statut, pe care ceilalţi eurocolegi de-ai săi îl respectă cu sfinţenie, dacă, desigur, el mai ştie ce înseamnă acest ultim cuvânt.
De mai multă vreme încerc să aflu dacă, în Europa, mai există un lider al unei minorităţi naţionale care să fi ajuns şi europarlamentar prin votul concetăţenilor săi şi care, precum Tokes, să aibă o asemenea atitudine, când sfidătoare, când denigratoare faţă de ţara sa. Nu am reuşit să descopăr pe cineva asemănător, iar cazul său este unul special, mai ales dacă ţinem seama de diferite împrejurări şi evenimente importante. Nu mă număr printre cei care cred în rolul pozitiv al acestuia în începutul evenimentelor de la Timişoara din decembrie 1989, asta după ce am văzut, ca şi dvs., consistentul său dosar de informator al Securităţii, pe care nu l-a negat niciodată. Nu ştiu, de asemenea, nici cât de mare este implicarea sa în acele evenimente, dar din partea altora, însă circula insistent zvonul că a fost manevrat de o filieră a Securităţii controlată de KGB ori GRU – temutele servicii secrete sovietice, foarte prezente în ceea ce s-a petrecut atunci în România. Ştiu, în schimb, că, ulterior, a primit olimpian tot ce s-a dezvăluit despre el cu date incontestabile – mă refer, evident, la dosarul de informator al Securităţii; că nu a încercat să nege ori să minimalizeze activitatea respectivă; cum nu a negat nici abaterile de la morala creştină, obligatorie pentru un pastor de atare anvergură şi religie. M-am întrebat, fireşte, de unde o atare detaşare, dacă nu din ACOPERIREA PE CARE O ARE, adică din ceea ce este şi cine este în SPATELE SĂU? M-am uimit cum de el, aflat în dezacord total cu conducerea UDMR, a apărut pe listele de candidaţi la europarlamentare şi, mai mult decât atât, a şi reuşit, fiind votat chiar şi… în Olt, Vrancea ori Tulcea, de oameni din sate care nici măcar nu-i ştiau numele, dar să mai cunoască detalii despre el. Totul a fost posibil întrucât, încă de atunci, Băsescu începuse să şantajeze UDMR cu o nouă alternativă a reprezentării comunităţii maghiare la nivel naţional şi, desigur, ca interlocutor viabil al puterii. Prin Parlamentul European, fostul pastor reformat şi-a continuat drumul de aparent lup singuratic, în realitate legat ombilical de Budapesta, mai ales după ce la putere a ajuns prietenul său Viktor Orban. Cu ajutorul nemijlocit al colegilor din PDL a fost cocoţat şi într-un loc important al Parlamentului European, în care nu acţionează deloc în favoarea ţării care l-a trimis în acele bănci. Evident, când nu e vorba de acţiuni antiromâneşti, unde este printre primii acţionari ori semnatari zeloşi. Pe scurt, cel ce ocupă un loc de europarlamentar din partea României nu se sfieşte să acţioneze nemijlocit împotriva ţării care l-a trimis acolo şi să denunţe EUROPENEŞTE politicienii care nu sunt în graţiile lui, ale lui Băsescu sau ale Budapestei. Din această perspectivă, nu cred că există cineva care să concureze în denigrarea României şi a poporului român pe acest om ale cărui convingeri religioase ar trebui să contrasteze total cu ceea ce face!
După referendum, Tokes nu a scăpat ocazia să-şi arate recunoştinţa faţă de protectorul său politic bucureştean, cât şi faţă de cel budapestan. A făcut-o deşănţat în amintita conferinţă de presă de luni, când a salutat boicotarea referendumului de către comunitatea maghiară, cât şi faptul că Viktor Orban „îşi asumă răspunderi la nivel european pentru democraţia din România”. Evident, nu putea decât să denunţe „lovitura de stat pseudoconstituţională” a „clicii Antonescu-Ponta” şi „complotul USL pentru instaurarea unui guvern post-comunist”. „Respingând categoric acuzaţiile nemernice, mulţumim în primul rând premierului Viktor Orban, pentru felul în care, în calitatea sa de vicepreşedinte al Partidului Popular European (PPE), îşi asumă răspunderea la nivelul european pentru democraţia din România, şi, în ACORD cu preşedintele Băsescu, respinge încercarea restaurării postcomuniste”, spunea Tokes. „Respingând atacurile antimaghiare tendenţioase venite din partea premierului Victor Ponta, învinuit de plagiat, mulţumim, de asemenea, comunităţii maghiare din Transilvania pentru că s-a ghidat dupa propria ei conştiinţă lucidă, şi n-a dat ascultare ‘relei conştiinţe’ a UDMR, care, de fapt, asista la restaurarea politică din România. Prin neparticiparea masivă la vot, electoratul maghiar a adus un aport decisiv la stoparea cursului politic antidemocartic în derulare. Suntem mândri de comunitatea noastră maghiară!”, mai spunea el. „În Transilvania, nu numai maghiarii, ci şi populaţia românească a rămas departe de acest referendum. (…) Maghiarii, secuimea, respectiv Ardealul, se opun categoric loviturii de stat pseudoconstituţionale executate de Antonescu-Ponta”, a declarat Tokes. Tot el opina că „judeţele din secuime nu au fost codaşe, ci fruntaşe la acest referendum. Viktor Orban a fost şi el învinuit că s-a amestecat în treburile interne ale României. Ceauşescu obişnuia să-i califice pe cei care au luat apararea drepturilor minorităţilor ori a democraţiei că se amestecă în treburile interne ale ţării. Poziţia lui Viktor Orban este similară cu cea a Europei unite şi a PPE”.
Ajunşi aici este cazul să subliniem perfecta asemănare a opiniilor lui Tokes cu cele ale lui Băsescu în ce priveşte referendumul, dar, mai presus de orice, că el însuşi şi nu altcineva evidenţiază implicarea nemijlocită a Budapestei, recte a lui Viktor Orban, în salvarea de la demitere a preşedintelui român suspendat. Dincolo de amiciţii politice, Tokes este liderul celei mai virulente campanii antiromâneşti, profund revizionistă, de după cel de al Doilea Război Mondial!
Basescu cedeaza suveranitatea Romanieide ZiaristiOnlineTV ”As vrea sa mai stiti un lucru, agenda Uniunii Europene de astazi este mult mai subtila decat pare. Aduceti-va aminte ca, de mai bine de un an si jumatate si, probabil, trebuie sa ma scuzati ca imi arog acest drept de a sustine ca am fost unul dintre liderii UE care au spus ca solutia noastra pentru viitor este crearea Statelor Unite ale Europei. In mod subtil, documentul care se va discuta astazi si nu va aparea in concluzii este despre cedare de suveranitate. Este, de fapt, cel mai important subiect, care nu este parte a concluziilor. Sigur, el nu este asa intitulat, dar se va vorbi despre control bugetar, se va vorbi despre unificarea fiscalitatii, se va vorbi despre prioritizarea la nivel european a investitiilor, se va vorbi de cresterea autoritatii Bancii Centrale Europene, deci suntem in sfera pe care Articolul 80 o atribuie indiscutabil Presedintelui, aceea care vizeaza suveranitatea.” – Traian Basescu, 28 iunie 2012
CONSTITUTIA ROMANIEI
TITLUL I
Principii generale
Statul român
ARTICOLUL 1 (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
Suveranitatea
ARTICOLUL 2 (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
August 15th, 2012 
VR 
“Sursa”: Cornel Nistorescu – Cotidianul.ro
Va recomand cateva articole tematice scrise de periculosul jurnalist Razvan Belciuganu (foto):
Posted in 
Tags: 
