Cu un telefon pus pe inregistrare sau lasat deschis undeva prin sala, Antena 3 a reusit sa obtina continutul convorbirilor de azi de la Parlament, dintre presedinte si senatori si deputati ai puterii. Difuzata cu mare tam-tam si titrata asijderea, ca exclusivitate, stirea data de Antena 3 pe tv si internet pierde insa, dupa parerea mea, esenta. Si anume declaratia dinspre final, foarte importanta, ca Basescu se asteapta la al doilea val al crizei: “Va rog sa aveti in vedere ca se pare ca va veni un al doilea val de criza. Spun se pare fiindca nu am elemente sa spun ca ‘da’.” Din înregistrare românii pot afla că s-ar putea închide aproape jumătate din spitalele din ţară. Aceeaşi soartă o vor avea şi mai multe şcoli din ţară.
Audiati mai jos:
UPDATE: “Exclusivitatea” Antena 3 se pare ca este si “exclusivitatea” HotNews, care reda pe larg discutia. FOTO: EvZ
Muzeul Naţional de Istorie a României anunţă vernisarea expoziţiei internaţionale „The Lost World of Old Europe”, ce prezintă bunuri de patrimoniu arheologic din categoria „Tezaur” din colecţii muzeale româneşti, dar şi piese din colecţii muzeale din Bulgaria şi Republica Moldova. Acest important eveniment cultural va avea loc la Oxford (Marea Britanie), în data de 18.05.2010, în cadrul celui mai vechi muzeu britanic, Ashmolean Museum of Art and Archaeology al Universităţii Oxford, instituţie universitară şi de cultură cu reputaţie internaţională.
Expoziţia „The Lost World of Old Europe” este rezultatul unui fructuoase colaborări între Institute for the Study of the Ancient World al New York University şi Muzeul Naţional de Istorie a României, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, principalii organizatori ai acestui ambiţios proiect cultural româno-american, semnalat si de New York Times: Civilizaţia europeană a început la poalele Carpaţilor. Expoziţie prezintă —în premieră în Marea Britanie— 175 de piese arheologice de valoare excepţională, datând din perioada neo-eneolitică, din colecţiile a 19 muzee româneşti. Acestora li se adaugă o serie de artefacte din aceeaşi epocă, provenind din colecţiile Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie al Moldovei de la Chişinău (Republica Moldova) şi ale Muzeului Regional de Istorie Varna (Bulgaria).
Prezent in Romania intr-o vizita oficiala de doua zile, seful NATO, Anders Fogh Rasmussen, a tinut azi un discurs la Universitatea Bucuresti, axat pe trei puncte. Pornind de la razboaiele conventionale aflate in derulare chiar acum, secretarul general al Aliantei Nord Atlantice a dezvoltat subiectele: securitatea energetica, scutul anti-racheta si provocarile razboiului cibernetic. Referindu-se la acesta din urma si amintind de atacul prin care Estonia a fost lasata pe intuneric de “hackeri” rusi, Rasmussen a declarat ca sediul NATO este atacat cibernetic de circa 100 de ori pe zi. Anders Fogh Rasmussen si-a plasat discursul pe Facebook, cu link la site-ul NATO, alaturi de alte fotografii din Romania, in care apare mult mai relaxat decat in cele oficiale, “scortoase”, oferite in mod obisnuit de NATO sau Cotroceni. Dintre acestea am ales-o pe cea de mai sus, realizata inainte de inceperea cinei de lucru cu presedintele Traian Basescu.
Tot azi, seful CSI si al Federatiei Ruse, Dimitry Medvedev, la fel de relaxat, la “dacha” sa din regiunea Gorki de langa Moscova, a acordat un interviu corespondentului Izvestia, reprodus integral de Russia Today, CNN-ul rusesc (vezi VIDEO mai jos). Descheiat la gat, Medvedev s-a intretinut cu ziaristul rus o jumatate de ora rememorand istoria celui de-al doilea razboi mondial si abordand teme grele de politica interna si internationala, in preambulul sarbatoririi “Zilei Victoriei”, pe 9 mai. La intrebarea legata de relatiile Noii Rusii cu Statele Unite, Medvedev a sustinut ca fosta URSS si SUA “sunt victimele unor stereotipuri”, sechele ramase din era Razboiului Rece. In acelasi timp, el a deplans “reabilitarea fascismului in unele state UE”, fara a da insa exemple dar referindu-se in special la Tarile Baltice, in care rezistenta anti-sovietica a miscarilor nationale, elogiata azi oficial in cele trei tari, a fost inabusita de Armata Rosie (la noi principala organizatie anti-comunista, Miscarea Legionara, fusese deja “rezolvata” prin incarcerarile in lagare, inclusiv naziste, si crimele regimurilor dictatoriale ale lui Carol al II-lea si Antonescu). Medvedev merge pana intr-acolo incat acuza Tarile Baltice de un comportament “mai fascist” chiar decat Germania. Mai departe, tupeul lui Medvedev urca in crescendo, afirmand populist, pentru mujicul rus, ca daca URSS nu “elibera” Europa, astazi aceasta ar fi fost un “imens lagar de concentrarea”. De la Hollywood, la Hitler si Stalin, Medvedev ajunge la “lectiile de azi ale razboiului” si ideea planului rusesc de a crea un Sistem de Securitate European diferit de NATO. Georgia este invocata ca exemplu negativ in acest joc geostrategic. Inteligenta ruseasca este de nedezmintit: apropiindu-se de finalul interviului, Medvedev trece de la armele nucleare la urmatoarea intrebare pregatita din avans, privind un “posibil conflict ca cel de-al doilea razboi mondial”. Cu o lejeritate si rapiditate care tradeaza totusi aranjamentul regizoral (min 22.58), Medvedev raspunde imediat ca “din pacate, acest lucru este posibil”, bla, bla, bla, “accidente se intampla, trebuie sa fim pregatiti si puternici”. Este amuzant cum ziaristul Izvestia nici macar nu clipeste la auzul unor afirmatii atat de grave si trece, apoi, la urmatoarea intrebare. Alo, Mihalkov, Nikita Sergheevici, se vede ca nu-l consiliezi pe Dmitry Anatolievici la fel ca pe Vladimir Vladimirovici! 🙂 Urmariti singuri mai jos:
Ambasada Federatiei Ruse la Bucuresti a sarbatorit azi, prinr-o receptie, mult disputata “Zi a Victoriei”, aniversare care va zgudui dalele din Piata Rosie de la Moscova peste doua zile. Tot astazi, preşedintele României, Traian Băsescu, ofera o receptie cu prilejul Zilei Europei (Loc de desfăşurare: Grădina Palatului Cotroceni – amanunte de la fata locului mai pe seara).
Interesant ca zilele acestea are loc in Romania si o vizita de o importanta destul de ridicata, dar total ignorata de televiziunile de cancan si pseudo-informatii de la noi: secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, efectueaza, în perioada 06-07 mai a.c., o vizita oficială în România în contextul pregătirilor pe care Alianţa le derulează în perspectiva Summit-ului NATO de la Lisabona, din noiembrie 2010. Ieri s-a intalnit la Cotroceni cu Traian Basescu.
Ca semn de recunostinta pentru lupta si sacrificiul lor, tot azi, Traian Basescu a inaintat in grad un numar de aproape 30 de generali si colonei, veterani de razboi, militari care au luptat, pentru Romania, pe ambele fronturi. Vezi lista aici.
Numarul de primavara al revistei “Russia Profile” este consacrat relatiilor Federatiei Ruse cu statele din Europa Centrala si de Est, cum i se spune acum fostei Europe Rasaritene, care facea parte (cu exceptia Iugoslaviei si Albaniei), din Tratatul de la Varsovia si CAER. “Nu este de mirare ca, din cauza unei istorii atat de tumultuoase si de complexe, relatiile Rusiei cu vecinii sai esteuropeni numai calme nu au fost” apreciaza, deschis si temerar, textul introductiv al acestui numar tematic al publicatiei. Fiecare dintre parti are multe de reprosat in aceste relatii; Moscova, de pilda, faptul ca aceste natiuni care erau candva “fratii” Rusiei privesc acum spre Vest pentru “orientare si sprijin”, se alatura NATO si UE si gazduiesc pe teritoriile lor “parafernalii militare ostile”. Dupa doua decenii de schimbari geopolitice spectaculoase, astazi “ne sfadim pe orice, de la istorie la limba, de la comert la energie, de la politica externa la hrana. Suntem contaminati de teama, de suspiciune si xenofobie si traim conform doctrinei quid pro quo, doctrina confuziei”.
Sa recunoastem ca diagnosticul este necrutator, poate cam prea intunecat, liniiile tabloului sunt poate ingrosate fata de cele ale tabloului real, dar franchetea cu care tema este pusa pe tapet se intalneste mai rar in discursul politic si in consideratiile, deja intrate in rutina, ale politologilor.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut joi, 6 mai a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă. Vă prezentăm integral textul declaraţiei de presă:
„Bună ziua! Cred că atmosfera publică ce s-a creat în aceste zile, ca de altfel şi ajunsă, împinsă până la isterie pe la diverse posturi de televiziune, trebuie clarificată. În mod normal, n-ar fi fost treaba mea să fac o astfel de declaraţie, ci sunt probleme care ţin de Guvern. Dar în urma speculaţiilor – şi aici eu trebuie să fac menţiunea că sunt oameni şi mijloace mass-media care deliberat întreţin o profundă atmosferă de neîncredere. Eu vreau să le spun românilor că pot să aibă încredere, că Guvernul, Parlamentul, Preşedintele ştiu ce au de făcut în situaţia de criză economică actuală. Pentru că au fost speculaţii şi pe tema întâlnirilor pe care le-am avut în aceste zile, vreau să vă fac o declaraţie completă, ca să nu existe dubii şi speculaţii. Pe data de 4 mai, la ora 12:00, m-am întâlnit cu Primul-ministru, cu guvernatorul Băncii Naţionale, cu miniştrii economici şi cu specialişti de la Banca Naţională. Tot pe data de 4 mai, la ora 17:00, m-am întâlnit cu reprezentanţi ai Fondului Monetar Internaţional, ai Uniunii Europene şi ai Băncii Mondiale, echipa de evaluare a progreselor pe care le-a făcut România. Pe data de 5 mai, la ora 11:00, m-am întâlnit cu Primul-ministru şi cu guvernatorul Băncii Naţionale, de asemenea, şi cu un număr mare de miniştri din domeniile economice. Şi, în sfârşit, astăzi, pe 6 mai, m-am întâlnit cu liderii structurilor şi formaţiunilor politice care susţin guvernul. Întâlnirea a avut loc la ora 9:30. Iar la ora 14:30 m-am întâlnit cu Fondul Monetar Internaţional. Motivele acestor întâlniri dense au fost legate de soluţia pe care România urmează să o adopte în continuare, pentru a face faţă crizei şi pentru a limita riscul creării unor situaţii extrem de dificile, nu numai ca efect a ceea ce se întâmplă în economia românească, pentru că aici sunt deja semnale pozitive, dar aştept şi trimestrul II, să vedem dacă evaluarea mea că ne reluăm creşterea economică din trimestrul III se va confirma, dar în primul rând, datorită influenţelor evenimentelor economice care se produc în regiunea noastră. Am sesizat că se atribuie soluţii unor anumite instituţii: ba FMI, ba, mai ştiu eu, Uniunii Europene sau altor instituţii.
O Românie capabilă să-şi asume funcţiunile ei geopolitice în spaţiul carpato-danubiano-pontic este greu de imaginat în afara unei condiţii sine qua non: statul de cultură la Dunărea de Jos. Această idee, formulată de Eminescu, este un postulat al afirmării identitare a poporului român. Linia destinului colectiv al românilor nu este solidară, aşadar, cu orice formă de stat, ci cu formula statului de cultură la Dunărea de Jos. Numai prin acest caracter al său statul român îşi va împlini vocaţia de „stat de necesitate europeană”, cum l-a definit Nicolae Iorga. Acest tip de stat va garanta dreptul românilor asupra a ceea ce Acad. Tudorel Postolache numeşte „proprietate identitară”, la care au îndreptăţire indivizii şi popoarele deopotrivă. În afara deplinătăţii dreptului de proprietate identitară asupra întregului său depozit de moşteniri spirituale, România nu-şi va putea exercita funcţiunile la care este chemată într-o Europă fie ea şi pe deplin unită. În lumina teoriei statului de cultură, lumea este produsul forţelor spiritului mai mult chiar decât produsul forţelor economice sau politice ori militare. Expresia pe care o îmbracă puterea spirituală în procesul de modelare a lumii este aceea a modurilor de organizare spirituală a lumii, iar aceste moduri sunt stocate sub forma patrimoniului popoarelor.
Densitatea fantastică de episcopate antice la Gurile Dunării, de cetăţi şi baze militare civilizate, bisericile de cretă de la Babadag, loc de pelerinaj al întregii Europe de mai bine de 1000 ani, marile situri arheologice din România, locuri de ţâşnire a identităţii noastre – Sarmizegetusa şi Histria -, marea cetate şi castrul de la Porolissum, ca să nu mai pomenim de Mânăstirile din Bucovina, ori de Cucuteni – pulsaţie din anul 6500 î.Hr. a primei Europe aşezată chiar în ceea ce avea să fie mai târziu inima moldovenească a regatului dac, reprezintă un factor ordonator al gândirii politice şi o bună resursă promoţională pentru ceea ce politicienii numesc abstract şi cu emfază brand de ţară. Toate acestea, dimpreună cu aportul creator al epocilor ulterioare, cu marele substrat al creştinismului cosmic propriu întregului sud-est european compun elementele constitutive ale unor moduri spirituale de organizare şi sistematizare a existenţei care se transmit apoi în toate gesturile noastre, de la cele mici la cele care marchează destinul colectiv al popoarelor. Acesta este faptul care ne îndrumă să considerăm patrimoniul spiritual drept factorul ordonator al gândirii politice a unui stat, astfel că grija pentru patrimoniu este echivalentă cu grija pentru propria minte şi pentru starea mentală a propriului popor. Oricine agresează patrimoniul spiritual al unui popor, în întregime ori în parte, sau generaţiile lui creatoare, între care noi considerăm Generaţia Labiş drept a doua mare generaţie creatoare a românilor în secolul al XX-lea, agresează mental un popor, deschide războiul contra şi pentru ocuparea minţii unui popor.
Agresiunea lui Hitler împotriva URSS a reprezentat o catastrofă eurasiană. După războiul fratricid dintre cele două popoare înrudite geopolitic, spiritual şi metafizic, dintre două regimuri de orientare anti-atlantistă, Rusia lui Stalin şi Germania lui Hitler, victoria Rusiei era de fapt echivalentă cu înfrângerea, din moment ce toate experienţele istoriei au demonstrat că Germania nu se va putea împăca niciodată cu o pierdere, deoarece învingând Germania, învingătorul chiar prin victoria lui înnoadă iţele unui viitor conflict, sădeşte seminţele unui război viitor.
Yalta l-a determinat pe Stalin să se solidarizeze cu Aliaţii, adică exact cu acele forţe care au fost cei mai feroci dușmani ai Eurasiei. Stalin, înţelegând perfect legile geopoliticii şi fiind deja susţinător deschis al orientarii eurasiatice, nu se putea sa nu înţeleaga cu cine s-a „aliat”.
Imediat după înfrângerea germană, Stalin a început să facă un nou plan geopolitic, al Pactului de la Varşovia, integrând ţările est-europene în atmosfera Rusiei Sovietice.
Acum intervine primul conflict şi dezacord cu atlantiștii. Până în 1948 Stalin şi-a ascuns intenţiile sale continentale şi chiar a aprobat crearea statului Israel. Apariţia Israelului a fost strategia majoră a Angliei (a atlantismului în general) prin care îşi consolida influenţa militară, economică şi ideologică în Orientul Mijlociu. Dar deja în 1948, folosind înainte de toate lanţul de comandă politică internă al armatei (Jukov Vasilevskiy, Ștemenko), Stalin s-a reîntors către geopoliticienii eurasieni ortodocşi, a restaurat epurările anti-atlantiste din interiorul guvernului şi a pronunţat „condamnarea” pentru Israel, considerându-l ca fiind o formaţiune anti-continentală generată de „spionii anglo-saxoni”.
Moartea lui Stalin coincide foarte ciudat cu momentul atât de tensionat şi dramatic pentru îndeplinirea planurilor sale eurasiene, când perspectiva unei noi uniuni continentale URSS-China era foarte prezentă, şi care ar fi putut schimba schema logică a aliniamentului de puteri planetare, aducând revanşa pentru Marea Ordine a Eurasiei. Dacă luăm în calcul aceste cauze şi trăsăturile geopolitice ale demersurilor post-staliniste în URSS, versiunea despre asasinarea lui Stalin (avansată de către mulţi istorici europeni) devine mai mult decât probabilă. Eroii principali presupuși de către majoritatea istoricilor în asasinarea lui Stalin au fost NKVD-ul şi şeful ei, sinistrul Beria, cel mai mare duşman al GRU, al Statului Major al Armatei şi al Eurasiei. (Este important să avertizăm că părerile autorului despre Beria s-au schimbat substanţial de când acest document a fost scris, odată cu noi elemente ale interpretării istorice aduse la lumină de istoricii ruşi. Astfel, în revista „Elementy” nr. 9, a apărut un articol de A. Potapov, Eurasia şi serviciile secrete, care prezenta un punct de vedere total diferit despre Beria şi rolul său.)
În 1953, opt ani după pseudo-victorie, a existat un singur pas înaintea victoriei adevărate a Eurasiei (ca şi în 1939). Dar în locul ei, lumea a văzut Căderea Titanului.
18. Misiunea „polară” a generalului Ștemenko
Conform lui Jean Pârvulescu, începând cu a doua jumătate a anilor 40, o figură cheie în lobby-ul geopolitic sovietic a fost general-colonelul sovietic Serghei Mateevici Ștemenko (1907-1976). Susţinătorii lui de rang înalt au fost mareşalul Jukov şi generalul Aleksandr Poskrebișev (care, conform unor surse, îndeplinea pe lângă Stalin o misiune similară celei îndeplinite de Martin Bormann pe lângă Hitler: era un vehicul al ideilor germanofile).
May 11th, 2010 
VR 
Cu un telefon pus pe inregistrare sau lasat deschis undeva prin sala, Antena 3 a reusit sa obtina continutul convorbirilor de azi de la Parlament, dintre presedinte si senatori si deputati ai puterii. Difuzata cu mare tam-tam si titrata asijderea, ca exclusivitate, stirea data de Antena 3 pe tv si internet pierde insa, dupa parerea mea, esenta. Si anume declaratia dinspre final, foarte importanta, ca Basescu se asteapta la al doilea val al crizei: “Va rog sa aveti in vedere ca se pare ca va veni un al doilea val de criza. Spun se pare fiindca nu am elemente sa spun ca ‘da’.” Din înregistrare românii pot afla că s-ar putea închide aproape jumătate din spitalele din ţară. Aceeaşi soartă o vor avea şi mai multe şcoli din ţară.
Posted in 
Tags: 
