Asociaţia „Noi Românii” a solicitat Primăriei şi Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca să repună pe soclul statuii regelui Matei Corvin, placa cu textul lui Nicolae Iorga. Marele istoric, recunoscut internaţional pentru obiectivitatea sa, în anul 1932 a scris „Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită” pentru a restabili adevărul istoric.
Şi dacă tot am recurs la tristul joc de cuvinte „Prut – trup rupt!”, nu am vrea să credem că celălalt râu important din „spaţiul istoric şi etnic al devenirii noastre naţionale” ne va oferi, la două secole distanţă de 16 mai 1812, prilejul să spunem, într-o dureroasă îngânare, „si Nistrul – sinistrul!”
Pe langa agentiile guvernamentale speciale romanesti care se vede ca s-au anuntat reciproc mai mult pe e-mail, specialistii rusi cu locatia chiar in zona Kremlinului au citit ieri portalul Ziaristi Online cu asiduuitate, dupa cum se vede mai jos, lecturand de vreo 13 ori Prefata lui Larry Watts. Trei zile pana la lansarea cartii “Fereste-ma, Doamne, de prieteni! Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania”. COPERTA / VIDEO ». Multumim pentru atentie!, scrie Ziaristi Online, care publica si Cuvantul Inainte al generalului Ioan Talpes, fost sef al SIE, la cartea lui Larry Watts, publicata de Editura RAO si a carei lansare va avea loc maine, 12 mai a.c., la ora 1600, in Amfiteatrul Bibliotecii Centrale Universitare, Fundatiile Regale, cu participarea urmatorilor: Acad. DINU C. GIURESCU, Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, Acad. FLORIN CONSTANTINIU, Prof. univ. dr. IOAN CHIPIR, Acad. DAN BERINDEI, Prof. univ. dr. IOAN SCURTU, Europarlamentarul IOAN MIRCEA PASCU, Istoricul ALEX MIHAI STOENESCU, Moderator: MONICA GHIURCO.
CUVÂNT ÎNAINTE
Îndeobşte, istoricii îşi … şi îţi propun şansa unui demers în care specialistul îţi oferă informaţii suplimentare şi – nu de puţine ori – analizează interpretări care contribuie la perceperea şi înţelegerea mai aprofundată a unor perioade şi evoluţii din istoria unei comunităţi, popor sau chiar a umanităţii.
Nu puţine au fost şi ofertele pe care Larry L. Watts ni le-a făcut aproape cu dedicaţie pentru înţelegerea unor momente controversate ale istoriei moderne a românilor, din perspectiva şi cu percepţiile altora.
De această dată şi odată cu citirea scandalos de incitantei abordări „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Soviet cu România” ne aflăm în faţa unei provocări ce se rosteşte ca răspuns obligatoriu tuturor formelor de propagandă ştiinţifică, a tuturor formelor de manipulare ce ni s-au prezentat ritos a fi drept adevăruri româneşti pe parcursul a zeci şi zeci de ani, în perioada comunistă şi – dezolant – în cei douzeci de ani ce s-au scurs de la atât de lamentabila sa prăbuşire.
Decembrie 1989, ca punct de reper major pentru prezentul şi viitorul României – pentru că este evident, explicarea cauzelor şi condiţionărilor momentului ni se dezvăluie a fi preocuparea majoră a lui Larry Watts – ne apare, în sfârşit, în retrospectiva şi perspectiva determinărilor sale istorice de la cucerirea independenţei româneşti în 1878 până la anul de graţie şi disgraţie 1989. Şi – ce este, în sfârşit, ferm angajat – preocuparea perspectivei şi retrospectivei istorice, nu din şi prin viziunea pe care ţi-o oferă documentele şi declaraţiile publice oficiale sau lucrările dedicate slujirii unor opţiuni politice sau a varii interese, ci prin dezvăluirea proiectelor, actelor şi faptelor din umbră.
Ne aflăm, astfel, în faţa adevăratelor cauze şi interese – documentate direct din surse încă neintroduse în circuitul ştiinţific românesc – care au făcut din România anului 1989 să fie „omul bolnav” al lumii, chiar şi dincolo – şi aceasta este marea realizare a autorului – de traumele proprii unui popor care şi-a găsit drumul exprimării de sine şi pentru sine – adică cel statal – într-un târziu evidenţiat şi marcat şi de tentaţia şi dorinţa continuă a celor din jur de a-l exclude şi refuza memoriei istorice.
În perceperea istoricului Larry Watts, exprimările şi explicaţiile ce vor urma să vină în evidenţierea realităţilor ce ne-au configurat proiectaţi în imagini de coşmar cu tente tragi-comice ale unei butaforii politico-militară de esenţă comună atât lui Kafka, cât şi lui Chaplin, nu pot fi înţelese în afara evidenţierii contextului geopolitic românesc şi în conexie şi condiţionare directă, factorilor de presiune externă nemijlocită.
Dupa cum transmiteam pentru Ziaristi Online, Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar din cadrul Guvernului federal al Germaniei, Markus Loning (foto dreapta, alaturi de Dorin Chirtoaca si Mihai Ghimpu) a fost pus la curent saptamana trecuta cu situatia actuala a jurnalistului basarabean de origine armeana Ernest Vardanean, arestat, judecat si condamnat abuziv si ilegitim la 15 ani inchisoare de catre regimul nerecunoscut de la Tiraspol. Partea romaneasca din cadrul grupului de bloggeri si ziaristi din intreaga lume, aflat la Berlin in cadrul unui program al MAE german, respectiv Vlada Ciobanu de la Chisinau si Victor Roncea de la Bucuresti, a solicitat mai multor oficiali germani de rang inalt sa faca tot ce le sta in putinta pentru a-l elibera pe jurnalistul Ernest Vardanean dar si pe Ilie Cazac, condamnat aberant la 14 ani de temnita, in cadrul aceleiasi operatiuni sfidatoare la adresa institutiilor europene si euro-atlantice. In acest context s-a subliniat faptul ca, in urma sentintei CEDO privind Grupul Ilascu, de situatia nerespectarii drepturilor omului in Transnistria se face vinovata Federatia Rusa, condamnata de Curtea de la Strasbourg si pusa sa plateasca despagubiri pentru fostii detinuti politici inchisi ilegal pana la 15 ani, Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco. Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar, Markus Loning, a afirmat la reuniunea desfasurata saptamana trecuta la sediul Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei, ca va lua in considerare toate detaliile oferite despre acest caz mai ales ca Angela Merkel, Cancelarul german, este preocupata de problematica zonei si, in aces sens, din cate cunoaste, negociaza direct cu Guvernul Rusiei in ce priveste viitorul Transnistriei.
Markus Loning: Germania se preocupa de cazul Vardanean prin intermediul OSCE si al partenerilor din UE
Dupa aceasta intalnire, Comisarul Markus Loning a avut amabilitatea sa-mi raspunda la alte cateva intrebari legate de modalitatile de aparare a libertatii presei si de expresie in tarile din Europa de Est si fostul bloc sovietic. Markus Loning considera ca, “in primul rand, este responsabilitatea guvernelor respective sa apere drepturile omului in tarile respective si acelasi lucru este valabil si pentru problemele libertatii de expresie. Cred ca este foarte important ca noi, Guvernul German, actionand din “afara”, sa continuam sa punem intrebari despre anumite cazuri dar si despre situatia media in general. Si sa aratam fara nici un dubiu ca sustinem drepturile activistilor din aceste sfere si nu pe cei aflati la putere, care violeaza drepturile omului.”
In ceea ce priveste contributia presei online si a bloggerilor la viata societatii in aceste zone, Markus Loning observa ca “ca aceste forme de new media reprezinta un nou mijloc de participare directa a cetatenilor din intreaga lume”. “Cu ajutorul lor este mult mai usor sa expui probleme si sa-i faci pe oameni din tari diferite sa fie interesati de problemele din tara ta. Practic, ascunderea unor masuri luate impotriva populatiei a deveni mult mai grea zilele acestea…”
In ceea ce priveste Cazul Vardanean, Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar, Markus Loning, a reafirmat, special pentru Ziaristi Online: “Urmarim cazul Vardenean cu maxima atentie. Ambasada noastra de la Chisinau lucreaza asupra lui folosind atat mijloacele oferite de cadrul OSCE cat si direct cu partenerii nostri din Uniunea Europeana.”
Preşedintele rus Dmitri Medvedev face o vizită scurtă, de patru ore, în insulele Kurile, prima vizită a unui şef de stat rus sau sovietic de la ocuparea şi anexarea acestor insule de la Japonia, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în 1945. Japonezii reacţionează dur, ambasadorul rus fiind convocat pentru explicaţii, mai ales că Japonia nu a recunoscut niciodată anexarea sovietică a insulelor, denumite de ei Teritoriile de Nord, cele patru insule fiind situate la nord de Japonia şi la sud de Peninsula Kamceatka.
În Japonia există o zi de comemorare a pierderii Teritoriilor de Nord, iar acest diferend ce durează de aproape şaizeci şi şase de ani a stat în calea încheierii unui tratat de pace între Uniunea Sovietică şi Japonia, după 1991 între Rusia şi Japonia. Juridic, cele două state se află în continuare în stare de război. În timpul preşedenţiei lui Boris Elţin, a fost vehiculată ideea retrocedării celor patru insule Japoniei, dar reacţia dură a naţionaliştilor a făcut ca administraţia de la Kremlin să dea înapoi. În 2004, cu ocazia vizitei preşedintelui Vladimir Putin la Tokio, când i s-a conferit onorific inclusiv centura neagră la judo, Putin fiind un vechi practicant al acestui sport, negocierile au fost relansate, una dintre propunerile ruse fiind returnarea celor două insule sudice, la fel ca şi în 1956, dar Japonia a respins din nou această idee.
Public aici un extras din Postfata profesorului universitar dr Ilie Badescu scrisa pentru lucrarea fundamentala a geopoliticianului rus Aleksandr Dughin Bazele Geopoliticii. Profesorul rus, un ideolog al Miscarii Eurasiatice si a celei de tineret “Nashi” (“Ai nostrii” – “Putiniana” dar “nasita” de filosoful roman Jean Parvulescu), a fost un apropiat al regretatului doctrinar mistic Jean Parvulesco si este considerat unul dintre geostrategii lui Vladimir Putin. Cartea sa de capatai a fost publicata in premiera in romaneste, luna aceasta, de Editura Eurasiatica, prin grija si ravna tanarului sociolog Calin Mihaescu. Lansarea ei urmeaza sa aiba loc in curand, printr-o conferinta publica. Postfata profesorului Ilie Badescu este impartita in trei mari capitole – Aleksandr Dughin şi geopolitica lumii noastre, Geopolitica Heartlandului eurasiatic. Rusia: o perspectivă non-ideologică si Efectul dezideologizant al hărţii lui Mackinder. Primul capitol are urmatoarele subcapitole: Marginalii la profilul spiritual al lui Aleksandr Dughin, Rusia şi Heartland-ul în vederile lui A. Dughin, Problema legitimităţii postimperiale (legacy of empire), Europa Nova în analiza lui A. Dughin, Analiza eurasiatică şi geopolitica ortodoxiei în viziunea lui A. Dughin, Profeţiile asupra neamurilor, Cântarul păcatelor colective, Poporul cuviincios: asincronia modelului etnospiritual, Eliberarea naţională a popoarelor ortodoxe, Unele scăpări ale lui Dughin la analiza României Mari, Albania ortodoxă şi câteva concluzii. Al doilea capitol trateaza urmatoarele teme: Spaţiul rusesc – o chestiune metafizică, O dihotomie geografică sau geopolitică?, Cele patru elemente ale analizei non-ideologice în geopolitică, Lumea şi Rusia văzute prin ochii lui Mackinder, Megaciclurile geoistorice şi ciclurile geopolitice. Al treilea capitol analizeaza: Megaciclurile geoistorice şi ciclurile geopolitice, Ideea Panregiunilor, Harta Lui Mackinder, Metoda oceanică a comerţului, Rusia înainte şi după Putin. Putin şi noua geopolitică a „statului-continent”. „Instrumentele de expansiune”, Etno-sistemul şi diagnoza imperiului ca „formaţiune superpusă”, Periferia sistemului – organul centrului, Evoluţiile geopolitice ale Rusiei în ochii occidentalilor, Teoria competiţiei pentru putere, Rusia lui Elţîn evoluase spre modelul „sistemului fragil”. Reacţia lui Putin: noua politică. Dupa parerea mea, Postfata sociologului roman Ilie Badescu la lucrarea filosofului rus Aleksandr Dughin Bazele Geopoliticii este cea mai importanta analiza scrisa in ultimii 20 de ani asupra Rusiei trecute, prezente si viitoare. Studiul este publicat integral, in exclusivitate, de portalul Ziaristi Online, la sectiunea Gandirea, si este disponibil pentru reproducere numai cu citarea sursei – Ziaristi Online. Iata extrasul privind Rusia, Romania si Ortodoxia:
Unele scăpări ale lui Dughin la analiza României Mari
Eliberarea naţională şi afirmarea spirituală a românilor sunt procese pe care Dughin le plasează în contextul mai larg al dualismului geopolitic european, dar interpretarea sa capătă un caracter sui generis. Latinismul este socotit o ideologie impusă de uniaţie, iar ortodoxia este interpretată după un model de gravitaţie spre Moscova. România Mare (după Dughin) s-a afirmat pe următoarele liniamente istorice:
eliberarea de controlul turcesc şi rezistenţa la politica fanarioţilor;
tendinţele uniate (supunerea Bisericii Ortodoxe faţă de Vatican);
Biserica uniată era însoţită de latinism (glorificarea originii romane, rădăcinile latine ale limbii, etc.);
Biserica greco-catolică era susţinută de Austria, cea ortodoxă de Rusia;
fanarioţii promovau o politică pro-turcă;
„Ideea României Mari a avut un context ortodox univoc”;
„Naţionalismul românesc are un caracter anti-grecesc”;
„uniaţia gravitează spre Roma şi Ortodoxia spre Moscova”.
„Regimul formal ateo-comunist a ocupat univoc poziţia Ortodoxiei subordonând acesteia, zice Dughin, confesiunile unite şi supunând represiunii minorităţile catolice”.
Este cea mai semnificativă suprainterpretare din textul lui Dughin şi ea decurge din ambivalenţa analizelor sale dedicate statului ruso-bolşevic, în care profesorul Dughin este înclinat să caute continuităţi şi mult mai puţin o gravă fractură a liniei istorice a Rusiei. Dacă, în România, regimul formal ateo-comunist a „ocupat poziţia ortodoxiei subordonând acesteia confesiunile unite”, cum se explică atunci miile de preoţi ortodocşi aruncaţi în puşcării, alungarea călugărilor din mănăstiri, martirologiul din temniţele comuniste? Teza că ţinta regimului formal ateo-comunist a fost doar uniaţia se află într-o stranie coincidenţă cu teza Raportului Tismăneanu asupra comunismului, care formulează aceiaşi idee cu privire la poziţia Bisericii Ortodxe în timpul regimului comunist, şi ea nu corespunde logic şi istoric desfăşurării fenomenelor, fiindcă poporul uniat n-a venit în Biserică, ci a fost acolo, căci ritul celor două confesiuni este acelaşi, încât accesul greco-catolicilor la serviciile de cult ale Bisericii, legate de cele şapte taine, nu s-a izbit de nici o piedică din partea ierarhiei ortodoxe. Deci represiunea regimului formal ateo-comunist a fost antinaţională şi anticreştină (de ateizare completă şi de suprimare a tuturor marilor valori naţional-creştine, în toată policromia confesională a bisericilor. Or sub acest aspect, ea a lovit deopotrivă poporul rus, nu doar popoarele neruse, chiar dacă Moscova devenise centru acelui imperiu neopăgân). Dacă ortodoxia este un fenomen de gravitaţie spre Moscova, atunci de ce-au fost interzişi, în vremea ridicării puternice a Moscovei roşii, Nae Ionescu şi Nichifor Crainic, toţi marii filosofi şi doctrinari ai ortodoxiei, în frunte cu Pr. Stăniloae, care împreună cu grupul de la „Crinul Alb” au fost toţi ortodoxişti şi au fost întemniţaţi dimpreună cu iniţiatorul grupului, călugăr rus, refugiat tocmai din calea acelei Moscove de culoare roşie? Mai apoi, dacă toate aceste fenomene s-ar fi redus doar la perioada de existenţă a regimului formal ateo-comunist, atunci de ce a continuat atacul contra ortodoxismului după ’89? Nu cumva imperiul informal postcomunist este tot un imperiu anrtinaţional şi anticreştin? Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci, cu siguranţă, Rusia creştină (mai puţin imperiul) poate juca un rol însemnat în bătălia pentru dreptatea popoarelor creştine. Această ipoteză ţine desigur de o geopolitică virtuală, adică de o ştiinţă a potenţialelor geopolitice nu a vreunei actualităţi etnopolitice, cu totul irelevantă într-o atare desfăşurare a lucrurilor. La unghiul interpretativ al profesorului de la Moscova s-ar putea adăuga precizările acestea:
Latinismul şi ideea originii romane nu erau idei şi ideologie uniate, ci idei şi ideologie universale româneşti (naţionale); accentele erau uniate, nu ideile. Încât estomparea accentelor nu reclamă şi alungarea ideilor;
Ortodoxia nu gravitează spre Moscova (cum nu gravitează spre nici o capitală de pe pământ: aceasta este diferenţa faţă de papocezarismul apusean şi de cezaro-papismul răsăritean), ci are propriul ei centru de gravitaţie (eshatologie euharistică) şi, în spaţiul românesc, se bazează pe o tradiţie voievodal-creştină, ceea ce nu înseamnă că Moscova sau Atena sau Bucureştiul nu sunt capitale ale ortodoxiei în sensul lor de capitale ale oecumenei ortodoxe, ci că nici una dintre capitale n-ar putea deveni centru de gravitaţie al ortodoxiei, ci loc de manifetare a legii sinergiilor noopolitice;
Naţionalismul românesc va fi creştin (nutrit de primatul sufletului şi de ritmul ortodox) sau nu va exista de loc.
„Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existenţă pentru poporul român. (…) Nenorocirea cea mare, ce ni se poate întâmpla, nu este dacă vom pierde şi rămăşiţa unei preţioase provincii pierdute: putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român. (…)Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ; noi nu primim nici un preţ. Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic. Românul care ar cuteza să atingă acest principiu, ar fi un vânzător.” | Read More »
Conceptul de Lume Rusă, un surogat de concept imperial îmbrăcat în haină ortodoxă peste vechea tunică militară cu carnetul de partid comunist în buzunar, a fost lansată acum câţiva ani de actualul Patriarh al Moscovei, Kirill Gundiaev. | Read More »
Organele abilitate (Serviciul de Informatii si Securitate, Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generala, Ministerul Justitiei) sa monitorizeze, potrivit competentei respectarea scopurilor statutare si a legislatiei de catre cultele religioase si partile lor componente. |Read More »
Să vedem însă ce câştigă aliaţii. Marian Lupu şi-a văzut visul cu ochii pe jumătate: are cu trei mandate mai mult şi i-a luat locul lui Mihai Ghimpu la conducerea Parlamentului. Măcar oleacă să fie şi el preşedinte interimar al republicii, până la noile alegeri anticipate… Îşi merită locul, şi-a dorit mult funcţia, a plutit cu el în două luntri şi l-a înfrânt pe Mihai Ghimpu. Să vedem cât de departe sare aşchia de… Voronin.
Nu vreau sa comentez, inca, nimic. Ati observat, probabil, ca am ales sa tac pe tema alegerilor din Republica Moldova, asteptand, cuminte, deznodamantul, pentru a nu fi acuzat ca cobesc. Desi ceea ce se concretizeaza acum – un Guvern PCRM-PD (plus “niste loaze de la PLDM” – vorba lui Voronin – eventual chiar cu concursul financiar al mogulului Plahotniuc) – era previzibil inca de dinainte de 28 noiembrie 2010. Ora bilantului se apropie. Sa vedem cine va raspunde pentru colosalul esec strategic (si financiar) repurtat de Romania la Est de Prut…
Şeful administraţiei Prezidenţiale de la Moscova, Serghei Narîşkin (foto) va sosi în această seară la Chişinău, relatează ProTv Chişinău si Unimedia.md. Deocamdată însă, nu se cunosc mai multe detalii despre programul vizitei înaltului oficial de la Kremlin.
Informatia a fost confirmată de Ambasada Rusiei de la Chişinău. Narîşkin va avea întrevederi cu liderii partidelor care au intrat în Parlament, “cu excepţia liderului PLDM, Vlad Filat”, chipurile – o foarte simpatica nota ruseasca de dezinformare strategica. De fapt, Filat stie deja ce sa faca :). Vizita are loc în contextul în care partidele de la Chişinău, care au acces în Parlament, poartă discuţii cu privire la situaţia post-electorală şi pe marginea creării unor coaliţii de guvernare, transmite ca pentru prosti Unimedia. De amintit ca pupilul lui Voronin, “democratul” Marian Lupu, a intemeiat in luna septembrie o alianta de colaborare intre PDM si partidul lui Putin, “Rusia Unita”.
“Eu am aflat că Narîşkin vine la Chişinău abia ieri seara. Avem o întâlnire programată pentru mâine, în jurul orei 12:00. Nu ştiu despre ce anume vom discuta, nu cunosc nici un fel de detalii. Eu cred că totul va fi bine. Eu am încredere în colegii mei de Alianţă”. Declaraţia îi aparţine preşedintelui Partidului Liberal, Mihai Ghimpu.
Seful administratiei prezidentiale ruse, Serghiei Narîșkin, a mai fost la Chişinău în perioada 24-25 septembrie 2009, cu ocazia participării la Forul intelectualităţii de creaţie al cercetătorilor din CSI, ediţia a IV-a. Atunci Narîşkin a avut întrevederi cu preşedintele Parlamentului Mihai Ghimpu şi cu premierul Vlad Filat. Discuţiile au vizat organizarea summit-ului CSI de pe 8-9 octombrie. De asemenea, liderul PCRM Vladimir Voronin a avut o întrevedere cu Serghei Narîșkin în luna august 2010, când s-a aflat într-o vizită la Moscova. Totodată,cei doi s-au mai întâlnit şi în august 2009, atunci când a fost creată Alianța pentru Integrare Europeană, mai aminteste Unimedia.
US and other western diplomats believe the Russian government is a corrupt ‘mafia state’, according to WikiLeaks cables Photograph: Yuri Kochetkov/EPARussia is a corrupt, autocratic kleptocracy centred on the leadership of Vladimir Putin, in which officials, oligarchs and organised crime are bound together to create a “virtual mafia state”, according to leaked secret diplomatic cables that provide a damning American assessment of its erstwhile rival superpower.
Arms trafficking, money laundering, personal enrichment, protection for gangsters, extortion and kickbacks, suitcases full of money and secret offshore bank accounts in Cyprus: the cables paint a bleak picture of a political system in which bribery alone totals an estimated $300bn a year, and in which it is often hard to distinguish between the activities of the government and organised crime.
Among the most striking allegations contained in the cables, which were leaked to the whistleblowers’ website WikiLeaks, are:
• Law enforcement agencies such as the police, spy agencies and the prosecutor’s office operate a de facto protection racket for criminal networks.
• Rampant bribery acts like a parallel tax system for the personal enrichment of police, officials and the KGB’s successor, the federal security service (FSB).
• Investigators looking into Russian mafia links to Spain have compiled a list of Russian prosecutors, military officers and politicians who have dealings with organised crime networks.
The allegations come hours before Putin was due to address Fifa’s executive committee in Zurich in support of Russia’s bid to host the 2018 World Cup. Putin last night abruptly cancelled his trip, complaining of a smear campaign to “discredit” Fifa members. In an angry interview with CNN’s Larry King Live, recorded before the latest disclosures, Putin also denounced the cables and warned the US not to stick its nose in Russia’s affairs.
The principal allegations stem from a Spanish prosecutor, José Grinda González, who has spent more than a decade trying to unravel the activities of Russian organised crime in Spain. Spanish authorities have arrested more than 60 suspects, including the top four mafia bosses outside Russia.
In a startling briefing for US officials in January, Grinda said Russia was a “virtual mafia state” in which “one cannot differentiate between the activities of the government and OC [organised crime] groups”.
Grinda said he had evidence – thousands of wiretaps have been used in the last 10 years – that certain political parties in Russia worked hand in hand with mafia groups. He alleged that intelligence officials orchestrated gun shipments to Kurdish groups to destabilise Turkey and were pulling the strings behind the 2009 case of the Arctic Sea cargo ship suspected of carrying missiles destined for Iran.
At the summit of what is known in Russia as the power “vertical” lies the Kremlin, a prime beneficiary of the entrenched system of kickbacks, bribes, protection money and suspect contracts.
In a detailed and apparently plausible analysis of how corruption in the capital works, the US ambassador John Beyrle cited one source as saying: “Everything depends on the Kremlin … [former Moscow mayor Yuri] Luzhkov, as well as many mayors and governors, pay off key insiders in the Kremlin.”
Beneath the Kremlin is a broad layer of top officials – mayors and governors – collecting money based on bribes almost like their own personal taxation system. At the next level down the FSB, interior ministry and police collect protection money from businesses, licit and illicit.
“Criminal elements enjoy a krysha [a term from the criminal/mafia world literally meaning roof or protection] that runs through the police, the federal security service, ministry of internal affairs (MVD) and the prosecutor’s office, as well as throughout the Moscow city government bureaucracy,” Beyrle noted. “The Moscow city government’s direct links to criminality have led some to call it ‘dysfunctional’ and to assert that the government operates more as a kleptocracy than a government.”
Grinda said the FSB had two ways to eliminate “OC leaders who do not do what the security services want them to do”. The first was to kill them. The second was to put them in jail to “eliminate them as a competitor for influence”.
May 17th, 2011 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
