Când serviciile de securitate, aşa cum deja am menţionat, ale fostelor ţări comuniste sau ale regimurilor militare din Chile, Argentina, Grecia, Portugalia, Africa de Sud şi multe altele au folosit serviciile secrete ca instrument executiv în politica internă şi politica externă pe liniile de acţiune menţionate mai sus după schimbarea regimului, toţi factorii de comandă au făcut trimitere la disciplina şi subordonarea necondiţionată faţă de conducerea politică. Caracterul militar al majorităţii structurilor instituţionale ale serviciilor secrete nu a făcut decât să accentueze ca disculpare actul subordonării şi executării necondiţionate a sarcinilor primite. La cele menţionate se mai adaugă nu într-o proporţie neglijabilă circumstanţele favorizante negative ce ţin de caracterul şi conştiinţa personală a executanţilor. De absenţa unui sistem solid de valori civice şi morale, augmentat de fanatismul politic şi ideologic, de oportunism şi carierism birocratic. Aşa au fost şi continuă să fie posibile şi azi în acest tip de regim politic practicarea curentă a torturii, eliminarea fizică în absenţa sau cu participarea sumară şi măsluită a actului de justiţie, intimidarea, persecuţia şi discriminarea pe multiple planuri, etc. Execuţia adolescenţilor, practica violului multiplu şi aruncarea victimelor încă în viaţă din elicopter în apele îngheţate ale oceanului pot fi greu asimilate nu numai ca făcând parte din categoria intereselor naţionale, dar şi a însăşi lumii civilizate.
Brucan, care ocupase funcţia de ambasador în SUA, a confirmat ulterior că a conspirat cu Moscova, iar traducătorul Sergiu Celac, fiul unui cominternist şi prefect al Craiovei, numit de către sovietici după al II-lea Război Mondial, a devenit, de asemenea, o ţintă (a UM 0110 – nn), date fiind legăturile sale cu sovieticii.
Agenţii KGB-ului infiltraţi în structurile de putere ale statului îşi pot savura victoria: au mai plătit o poliţă şi au mai dat un avertisment celor ce cred în idealurile sacre pe care se fondează identitatea naţională românească.
REFERAT cu privire la cererea de reîncadrare în partid a lui TISMĂNEANU LEONTE. Născut la 26 februarie 1919 în Soroca, URSS. Originea socială: funcţionar. Naţionalitatea: evreu. Studii: 3 clase de liceu şi 2 ani Facultatea de Litere. Data încadrării în partid: 1933. În prezent este secretar al Comitetului raional de Artă şi Cultură din raionul T. Vladimirescu.
Precizare In unele publicatii a aparut, in mod eronat, informatia ca, in emisiunea din 12.01.2011, de la REALITATEA TV, domnul Gl. Lt. Pavel ABRAHAM, Seful Departamentului Juridic al SCMD, a indemnat cadrele militare in rezerva sa depuna adeverinte si sa solicite recalcularea pensiilor, iar in momentul in care vor primi cupoanele de pensie micsorata, sa […]
Pentru Romania speta incidentului Schengen isi are tilcul ei. Natura reactiilor oficiale si cvasi-oficiale chiar si ca expresie a unui joc politic calculat reflecta lacune in cunoasterea si stapinirea cimpului informativ operativ european. Un diagnostic confirmat de insusi presedintele Traian Basescu care a recunoscut ca Bucurestiul a fost luat complet prin surprindere de actiunea franco-germana.
În revista electronică De ce News a apărut, în 21 decembrie 2010, o referire la afirmaţia d-nei europarlamentar Corina Creţu privind petiţia adresată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere (A.C.M.R.R.) din Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) Parlamentului European, prin care contestă hotărârea Guvernului României de reducere a pensiilor militarilor.
“Loialitatea mea este una faţă de patrie, nu faţă de instituţiile şi ocupanţii trecători ale acestora. Patria este o entitate reală, fundamentală şi eternă; este cea care trebuie permanent vegheată, protejată şi căreia ai datoria să-i fii cu adevărat loial.” Mark Twain
Marile adevăruri sunt simple şi profunde. Nimic mai adevărat şi mai potrivit pentru înţelegerea lumii serviciilor secrete. Aura misterioasă ce înconjoară activitatea acestora sub umbrela secretizării are la bază un element de ordin psihologic: percepţia inaccesibilităţii majorităţii membrilor societăţii în cunoaşterea detaliată a activităţilor concrete ale acestor structuri instituţionale. Parte a “contractului social”, serviciile secrete reprezintă de fapt un “cec în alb” dat puterii politice în numele colectivităţii în schimbul promisiunii de a asigura un anume statu-quo socio-politic, economic şi militar, cu un câmp de acţiune practic nelimitat atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. Utilizând mijloace şi metode de lucru care mai ales în afara spaţiului teritorial depăşesc constrângerile de ordin legal şi moral atâtea câte sunt la nivel naţional.
Necunoaşterea la modul concret a acţiunilor serviciilor secrete provoacă în mod inevitabil la nivelul cetăţeanului de rând reacţii cât se poate de diverse: teamă, suspiciune, neîncredere sau, pentru unii, ca element psihic compensatoriu, un sprijin în “orb” necondiţionat. La acest capitol, ignoranţa nu naşte numai monştri, dar şi situaţii pur şi simplu hilare. De aici efortul perpetuu al factorilor politici de a îmbunătăţi percepţia publică a rolului acestor structuri şi de a inculca prin diferite modalităţi ideea contribuţiei pozitive a acestora la asigurarea “stării de normalitate”.
În realitate, primul mare adevăr ce ar trebui să fie busola orientativă a cetăţeanului în legătură cu serviciile secrete este că aceste structuri nu sunt în general nici mai bune şi nici mai rele decât însuşi regimul politic şi factorii politici care le coordonează şi controlează. Serviciile secrete sunt prin definiţie structuri speciale de execuţie politică aparţinând arsenalului instituţional al regimului respectiv. Ele pot executa lucruri admirabile, dar în egală măsură şi lucruri abominabile în funcţie de comanda primită. Şi, cel mai adesea, într-o suită de activităţi ce include ambele categorii. Trebuie relevat în acelaşi timp că există în acest domeniu al muncii de informaţii un element de o complexitate şi relativitate rar întâlnite în alte domenii ale activităţii umane. Cu handicapul imposibilităţii de a face evaluări calificative generale care să depăşească în mod obiectiv un anume grad de probabilitate. Sunt situaţii în care un serviciu secret poate avea multe succese de ordin tactic, dar să eşueze în fapt la nivel strategic.
O analiza patrunzatoare asupra mecanismului prin care functioneaza pana la simbioza motorul Uniunii Europene, uns de nemti, caroseria ei sic, frecata de francezi si farurile cu care ne orbesc in fata ungurii, inainte de a se autovandaliza in vazul lumii, ne ofera Liviu Turcu, fost ofiter de informatii si analiza al DSS, tranferat la CIA in 1989. Trunchiata de dusmanii mediatici ai lui Traian Basescu, analiza lui Liviu Turcu a fost interpretata, facil, printr-un extras din context, ca o critica a pozitiei presedintelui Romaniei fata de tratamentul jignitor la adresa romanilor aratat de marii grofi de pe tapsanul european, Sarkozy si Merkel, “baronii Europei”. In realitate, este o analiza seaca, la rece, dupa tipicul unui adevarat lucrator cu informatia, care ii prezinta sefului statului realitatea frusta, asa cum e ea, si nu cum isi inchipuie sicofantii de la varful MAE ca “ar vrea sefu'”. Sefu’ e constient ca lucreaza cu oameni slabi, agatati in functii pe baza unui pretins ajutor international, care, de cele mai multe ori, s-a dovedit a fi total pe invers. Cazul Baconschi, al patrulea rebut diplomatic major al “scolii Plesu”, daca il numaram si pe tartor, este edificator si revoltator. La el se refera si Turcu, voalat dar transparent, cand afirma: ”Luarile de pozitie in termeni relativ duri, inclusiv prin amenintarea de a aplica masuri concrete la adresa decidentilor sint considerate, la nivelul cancelariilor, doar manevre propagandistice de defulare menite sa evite compromiterea factorilor politici implicati in fata opiniei publice vexate de esecul operatiunii”. “Manevrele de defulare” au fost realizate, dupa cum bine stim, dupa – luati nota – 12 (douasprezece) zile de tacere penibila si impotenta in urma scrisorii celor doi ministri de interne, francez si german (Sa mai amintim ca ministrul a fost ambasador in Franta – decorat cu Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Comandor – iar Germania ii umfla conturile Fundatiei “non-profit”?). Daca mai punem la socoteala si informarea prealabila a SIE vorbim de cel putin 14 zile (doua saptamani) in care ministrul Baconschi – “seful diplomatiei romane” – n-a scos nici pas. Tacerea jenanta, pentru orice roman, a ministrului de Externe, l-a facut pana si pe Dan Andronic sa se intrebe Unde a dispărut Teodor Baconschi? pentru a constata apoi ca, da, Eşecul Schengen ii apartine. Mirarea lui Dan Andronic, poate unul dintre cei mai informati ziaristi de culise (dupa Ion Cristoiu), m-a pus si pe mine pe ganduri. Daca a fugit din tara?, mi-am zis. Cautand pe site-ul MAE, m-am linistit: cand toata tara fierbea in fata santajului Schengen, domnul ministru isi gasea timp, asemenea Patriarhului sau Papei, sa dea… un mesaj de Craciun (!): “În Povestea de Crăciun a lui Charles Dickens, personajului principal i se înfăţişează trei spirite, reprezentând Crăciunul trecut, cel prezent şi cel viitor. Dacă astfel de spirite ni s-ar prezenta şi nouă astăzi, ce ne-ar spune oare?”. Tare mi-e teama ca, in cor si pe o singura voce, cele trei spirite i-ar fi spus ceva de dulce domnului ministru…
Presedintele Basescu, in schimb, inca din 21 decembrie a avut mai multe declaratii ferme pe marginea acestei atitudini necinstite a marilor puteri UE, Franta si Germania, in a caror umbra se putea deslusi, dupa forma ei exagerat de mare, conturul adevaratei conducatoare a Europei – Rusia. Varegii rumega in intuneric rezultatele baronilor si baroneselor. Cand vor iesi la lumina va fi prea tarziu, pentru toata Eurasia. Am pus deoparte si voi prezenta sintetic, cand voi gasi timp, documentarea exhaustiva care ma indreptateste sa arat ca, in cazul Schengen, toate drumurile duc la Moscova. Halte sunt, cei drept, la Budapesta, mai nou la Paris si, evident, la Berlin, in virtutea Pactului Hitler – Stalin (Sa mai amintim ca tratatul “romano-moldovean” semnat de Baconschi cu Filat – visul Rusiei lui Putin pe toata perioada presedintiei Voronin – s-a realizat taman acum, dupa vizita madamei Merkel in “regiune”?). Domnul ministru stie foarte bine. Daca seful SIE nu ar fi fost un prea bun prieten si tovaras de drum – batatorit pe aceleasi coordonate – al domnului ministru, probabil ca si domnul presedinte ar fi aflat, la timp, al cui este Baconschi. Si atunci n-ar fi trebuit sa inghita in sec pentru ca nu-l poate demite intr-un astfel de moment, total neproductiv din punct de vedere al calendarului diplomatic, fapt speculat cu brio de dilematicul nostru ministru.
Revin: dupa 12 zile de tacere, cand tara era inca mahmura dupa revelion, Dorel Baconschi isi aranjeaza un interviu cu Ovidiu Nahoi, colegul (la Foreign Policy, sa zicem) prietenului sau, MRU, totodata subalternul direct al sefului acestora, Andrei Plesu, la randul lui sinecuristul mogulului Dinu Patriciu, daca ati auzit de el… Ce-o cauta ministrul presedintelui Romaniei la prohabul dusmanului sau de moarte, devalizatorul pentru rusi al aceleiasi Romanii pe care, chipurile, se presupune ca o reprezinta “seful diplomatiei romane”, doar Plesu o stii. Sau, daca scapi de Plesu, tac-su… Aici, in “Adevarul” intors pe dos, dom’ ministru se da in stamba si maraie la Comisia Europeana si Croatia, gafand si maculand inadmisibil imaginea politicii externe romanesti care este, totusi, una dintre principalele responsabilitati ale presedintelui Romaniei. Ca sa nu mai vorbim de irosirea – din trei declaratii tampe – a muncii sutelor de diplomati profesionisti ai aparatului MAE/SIE, pe care, ministrul, in limbaj nediplomatic, a facut ceva. Acestea sunt manevrele “propagandistice de defulare menite sa evite compromiterea factorilor politici implicati in fata opiniei publice vexate de esecul operatiunii”. O manevra extrem de proasta a inca ministrului Baconschi, o manevra care, dimpotriva, parca special, a reusit sa compromita total, la nivel european, “factorii politici implicati” vexand de doua ori opinia publica romaneasca: si in fata esecului si in fata comportamentului lamentabil al celui de-al “n”-spelea rebut al “scolii Plesu”. Si acum analiza lui Liviu Turcu, integrala:
ARTA DE A DRIBLA ISTORIA.
Schengen: o poveste cu tilc
de Liviu Turcu
Mai 1997. Uniunea Europeana negocia la nivel inalt la Amsterdam amendarea substantiala a Tratatului semnat la Maastricht in anul 1992.
Prilej pentru fiecare dintre participanti de a-si promova interesele nationale si de a se pozitona cit mai avantajos in noua configuratie structural-politica. Marele elefant in magazinul cu portelanuri fine ale UE se numea de asta data Spania care prin Jose Mari Aznar, prim-ministru si sef al Partidului Popular (de nuanta politica conservatoare) prezentase succint pozitia tarii sale: noul Tratat trebuie sa reflecte repozitionarea Spaniei ca egala marilor puteri traditionale precum Franta, Germania sau Marea Britanie.
Mai intii, in calitate de gazde, olandezii au incercat tactica obisnuita de a solutiona mai intii compromisul necesar aducerii la unison a pozitiilor majoritatii participantilor lasind intentionat la urma ‘spinoasa’ problema a pretentiilor Spaniei. O aliniere tactica menita sa asigure forta maxima de presiune asupra ultimului recalcitrant ale carui pretentii stirnisera deja nemultumirea mandarinilor europeni.
Iata ce povesteste referitor la acest episod fostul prim-ministru britanic Tony Blair reproducind dialogul purtat de ‘baroni’ cu Jose Mari Aznar: “Europa are nevoie de dumneata si Spania. Cum poti sa pui in discutie stabilitatea Europei intr-un moment ca asta? Doresti sa fii responsabil pentru esecul european?” Apoi, dupa acest preambul, comenteaza Tony Blair, lui Aznar i s-a oferit un compromis considerat ca fiind pe masura si croiala statutului anterior al Spaniei. In fata acestei situatii Aznar a replicat:’ceea ce am prezentat reprezinta conditiile minimale de la care nu voi face rabat. Ca atare ma duc in camera alaturata sa fumez un trabuc.’ Rind pe rind, Wim Kok primul ministru olandez, Jaques Chirac si Helmut Kohl s-au dus si au discutat individual cu Jose Aznar utilizind ca presiune intregul arsenal al statutului de mare putere. Fara succes.
Ungurenii de la Evenimentul Zilei au luat foc! Cica Ambasada Ungariei in Romania a fost “vandalizata” cu “mesaje obscene”. Tampenia slugilor ungurene merge pana intr-acolo incat publica si fotografia cu “mesajul obscen” : DACIA IS BACK. Ce-i asa obscen? Este, evident, o reclama la revenirea Daciei pe pietele mondiale… 🙂 🙂 🙂 “Vandalii” vor fi premiati de Roncea.ro in spray-uri – preferabil de trei culori anume – pentru actiuni viitoare de “vandalism” “obscen” cum ar fi ROMANIA MARE, VECHILE HOTARE! sau TINUTUL SECUIESC, PAMANT ROMANESC!
In cazul in care grafferii romani vor fi prinsi in actiune de politisti certati cu legea strabuna, eu, Victor Roncea, jurnalist, care are in tolba o sumedenie de mesaje cu adevarat obscene pentru toti ungurenii din Guvernele de la Budapesta si Bucuresti, voi plati personal amenzile sau le voi contesta in instanta invocand dreptul la libera exprimare, inclusiv artistica, garantat de Constitutie si Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
Asadar, grafferi romani liberi: vandalizati, vandalizati, vandalizati!
UPDATE: Tampenia generalizata si institutionalizata frizeaza deja demenata. Aflam de la Agentiile de stiri Agerpres si Mediafax ca: La faţa locului s-a deplasat grupa operativă a Sectorului 2 Poliţie. Au fost efectuate primele cercetări, urmând a fi sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru a stabili dacă însemnele intră sub incidenţa Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privind ”interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”(OUG 31/2002).
Ha, ha, ha! DACIA, deja suspectata ca a facut, ca tara, ceva “infractiuni contra pacii si omenirii”, in baza OUG privind ”interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob”. Ha, ha, ha! Pai va dati seama cat are de lucru acum Tismaneanu? Trebuie sa-i urmareasca pe fascistii de romani pana la Decebal! Burebista, criminalule, jos cu statuile tale!
PS: V-ati prins de ce Decebal e doar fascist si nu si legionar? Pentru ca altfel cum se mai batea cu legionarii de romani? Ha, ha, ha!
UPDATE 2: Dintr-o nota oarecum de subsol a “stirii” se poate intelege – fara a fi demonstrat – ca ar fi fost si alte mesaje. Respectiv,Balasz Adam, consilierul în cadrul ambasadei Ungariei, “precizeaza pentru Mediafax” ca “a reiterat mesajul transmis de ambasador – Oszkár Füzes -, respectiv că incidentul în urma căruia gardul ambasadei a fost vopsit cu o zvastică şi cu mesaje vulgare este unul izolat“. Deci: acum, pe langa “mesaje vulgare” – Pluralul! Care? “Dacia is back”? Unde sunt fotografiile cu “mesajele vulgare”? – apare in discurs si “o zvastica”. De ce nu este fotografiata nici de Mediafax Foto nici de Agerpres Foto? A mancat-o Balasz? Apoi, chiar daca ar exista, mesajul ar fi la adresa Ungariei, tara care, ca partenera a Germaniei naziste, spre deosebire de Romania, a trimis la moarte in lagarele de exterminare sute de mii de evrei si romani din Ardealul ocupat, la ordinele amiralului de Balaton, Miklos Horthy, a carui reinhumare a avut loc cu onoruri oficiale, de stat. Deci, ar putea fi vorba de OUG 31/2002 daca s-ar putea aplica si asupra Ungariei, in sensul de a fi interzisa pentru “promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.
Intorcandu-ne pe teren, la fata locului cu cele trei “mesaje obscene” “DACIA”, “IS” si “BACK”, observam ca “ele” sunt plasate chiar la intrarea autovehiculelor si a personalului in impozanta cladire de pe strada Dimitrie Gerota 63 – 65. Pentru fraierii de ziaristi care au reprodus ca niste reportofoane ambulante minciunile agenturii de spionaj maghiar din Romania ar fi fost foarte simplu sa constate ca asupra intrarii respective se atintesc nu mai putin de trei camere de supraveghere. Cei care au mai dat ture la fata locului gandindu-se cum ar putea arunca in preajma comemorarilor masacrelor de la Ip si Traznea cu baloane umplute cu vopsea rosie stiu cat de dificil este “terenul”. Mai mult, din explicatia fotografiei Agerpres, se afirma ca “mesajele obscene” scrise cu spray invizibil au fost facute “si pe zidurile interiore” (foto mai jos). Cine ar fi riscat sa sara gardul pe pamant unguresc? Concluzia este simpla: una din doua: 1. Numai un novice putea sa se apuce sa “vandalizeze” un zid interior, riscand sa fie prins in spatiul respectiv, inconjurat din trei parti, de doua ziduri si un gard. 2 si cea mai probabila: “vandalizarea” cu “DACIA IS BACK” a fost realizata chiar de catre oamenii Ambasadei Ungariei.
UPDATE 3: Antena 3 extinde putin gama: acum mesajele sunt si “iredentiste”! Tot A3 precizeaza ceea ce au omis pana acum marile agentii, si anume ca ar mai fi un mesaj, neaos romanesc, cu implicatii politice europene, respectiv ceva legat de UE si Ungaria. Asa mai zic si eu! 🙂 Daca-i pe-asa, veniti la premiu. Coordonatele pe Roncea.ro. Probleme cu Politia Anti-Romana? Asemenea!
UPDATE 4: Adevarul reproduce: Mesajele, cica, au fost văzute încă de azi-noapte de un paznic al corpului diplomatic. Azi-dimineaţă, angajaţii au şters inscripţiile de pe gardul exterior. Acestea ar fi fost “Dacia is back”, „M… Ungaria“, „Unguri vă facem!“ şi câteva svastici, care au fost desenate pe pereţii şi porţile de la intrarea în Ambasada Ungariei. Doar „Dacia is back“ a rămas scris pe peretele de la intrare pentru ca angajatii Ambasadei s-au grabit sa le curete pe restul. De ce? Cum documenteaza ei “agresiunea”, “vandalizarea”? Unde sunt fotografiile Ambasadei, care trebuie atasate plangerii catre Politiei si Raportului catre MAE Budapesta? A, si, se mai zice la Adevarul: “Clădirea era dotată cu camere de filmat, însă nu funcţionau.” Ha, ha, ha! Securitatea maghiara era pe stop?! Vezi Ipoteza 2 de mai sus. Apoi, conform Adevarul, “Diplomatul a spus că nu ştie la ce se referă mesajul „Dacia is back“, în special că Bucureştiul nu a făcut niciodată parte din Ungaria”. Ce glumita buna, mai ales cand reciproca e valabila: Budapesta este cea care a fost ocupata de trupele romanesti, dupa cum aminteste si SusOpinca preluata de UDMR.info 🙂 🙂 🙂
O ultima remarca: Ministerul Afacerilor Externe s-a grabit sa “condamne ferm actul de vandalism de noaptea trecută de la Ambasada Ungariei la Bucureşti”. Nu am auzit sa fi venit din partea MAE ungar o condamnare similara, sau macar un regret oficial, privind batjocura de la Budapesta la adresa Romaniei, de 1 Decembrie 2010.
Agentii de stiri de doua parale: un plural nedovedit.
Primit la redactie. Citit si dat mai departe la categoria Zvon News:
Draga redactie de Ziaristi Online, care privesti lumea de la Bucuresti, iaca asa, de sus, din varful Dealului, crezandu-te pe culmile Everestului jurnalistic, io, biet blogger de ocazie – dar nu numai – chisinauan de fel, tin sa te informez ca lumea vazuta de la Chisinau e, de multe ori, exact pe dos de cum credeti voi si scriti acolo la gazetele voastre, preluate apoi in rapoartele SIS-ului vostru care ajung, spre dezinformare, pana pe sub mesele de la Cotroceni. Bunaoara, am vazut ca nu tratati recentul scandal dintre bloggerii moldoveni – sau, fie, basarabeni – si fostul editorialist al ziarului Tara al fostului Front Popular, Constantin Tanase, actualmente la ziarul Timpul al mogulului KGB Vladimir Plahotniuc, tatal ministrului nostru de afaceri justitiare, Sasa Tanase. Probabil il considerati nesemnificativ pentru deontologiile voastre. Pacat. La noi, spre exemplu, au scris pana cum despre aiasta afacere ceva blogarasi, de la Ion Tcaci, Eugen Luchianiuc, Radu Lisiţa, Vitalie Cojocari, Dragoş Galbur, Radu Burdujan, Maxim Grosu, Artur Gurău, Dinu Castraveţ, Oleg Ciubotaru, Vitalie Eşanu, Isidor, Nicu Calcea pana la mai logicul Octavian Racu, urmat de Vitalie Branişte, Vadim Zgherea, Alternativ, Maxim Culacov, Demotivare, Ion Surdu, Andrei Fornea, Lupul Sur si cubana Vitalia Pavlicenco. Dupa cum se vede, o pleiada de scriitori si scriitorase on si off the line. Totul ar fi pornit, cica, de la bloggerul comunist-democrat-moldovenist Igor Dodon. E, si la toata adunatura asta eteroclita, de la domniilor voastre a raspuns unul singur, mai breaz, George Damian, ex-externist de la ex-Ziua. Cu totii au pierdut insa, pe drum, raspunsul la intrebarea lui Racu: De ce este suparat tataia Tanase, de gura nu-i mai tashe?
Pe 23 mai 1941 Licio Gelli primeşte carnetul de membru al Partidului Naţional Fascist, cu numărul 23.375-P-D.
În 1949, acelaşi “tânăr” se pensionează. chiar şi aşa, aceasta nu înseamnă că va renunţa la afaceri. De fapt, totul fusese doar o pregatire pentru ceea ce urma, iar viaţa lui abia acum începea să fie trăită cu adevărat.
În 2002 a fost personificat de actorul italian Camillo Milli în filmul I banchieri di Dio, de Giuseppe Ferrara (filmul prezintă scandalul Băncii Ambrosiano). De asemenea, Licio Gelli va fi interpretat şi de actorul american George Clooney într-o producţie a Sony scrisă de David Black şi regizată de Oliver Dahan. Condiţia lui Gelli a fost aceea de a citi şi aproba înainte scenariul filmului.
Licio Gelli a primit şi numeroase distincţii printre care amintesc: Cavaler în grad de Mare Cruce a Ordinului Libertadorului San Martin, Mare Oficial al Ordinului San Silvestro Papa, Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene, Comandor al Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim, Medalia Comemorativă a Războiului din Spania şi Medalia Comemorativă a Diviziei de Voluntari del Littorio.
Gelli este şi posesorul a mai multor titluri (unele deţinute în trecut), printre care trebuiesc amintite următoarele: Maestru Venerabil din Trecut al Lojii Propaganda Due (P2), Academician de Onoare al Academiei “Artişti Europeni”, Academician al Academiei Internaţionale “Pontzen”, Preşedinte de Onoare al Academiei “Il Tetradramma”, Academician al Academiei “Il Richiamo”, Membru Honoris Causa ad vitam al “Uniunii Operatorilor Artiştilor Culturali”, Academician Emerit al Academiei “Cita Eterna”, Cetăţean de Onoare al oraşului Kudjianda (din Tadjikistan), Doctor Honoris Causa în Ştiinţe Financiare la Universitatea Pro Deo din New York, Ataşat pe lângă Ambasada Argentinei în Italia pentru consiliere economică şi Ministru Plenipotenţiar pentru Afaceri Culturale, titlul de Conte (prin decretul Majestăţii Sale, regele Umberto al II-lea) şi… ŞOC (sau nu?!): Profesor Asociat al Universităţii din Oradea, România.
În anul 1995, acelaşi Licio Gelli a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, inclusiv cu o recomandare de la Senatul Universitatii din Oradea, dar nominalizarea nu dus niciodată la primirea acestui premiu de către masonul Gelli…
Ziaristi Online continua sa publice extrase din exceptionala lucrare a istoricului american Larry L Watts „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania” – „Cu aşa prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României”, aflata in curs de aparitie la Editura Rao. Dupa o sinteza despre Cum a fost furata revolutia romanilor si Romania de catre agentii NKVD/KGB si urmasii lor si o aluzie la o tema la zi, Izolarea Romaniei de catre Rusia sovietica prin intermediul agentilor sai din Franta si Germania, intram astazi in miezul uneia dintre cele mai cunoscute afaceri de spionaj ale KGB, derulate pentru prafuirea Romaniei. In episodul de astazi, istoricul american il acuza frontal pe Mihai Caraman, fost ofiter de rang inalt al DIE, de faptul ca a lucrat ca agent dublu, in favoarea spionajului sovietic. Mihai Caraman a fost primul sef al SIE dupa 1989, instalat de Guvernul FSN condus de Silviu Brucan, Ion Iliescu si Petre Roman, cu Sergiu Celac (Serghei Cealik) ca sef al diplomatiei, la randul sau suspectat pana azi ca agent in favoarea Rusiei (dupa ce tatal sau, originar din Gagauzia, a fost, de asemenea, un colaborator al structurilor URSS). Devenit celebru pentru penetrarea NATO in anii razboiului rece, Caraman poarta de atunci, in urma sa, ca o umbra de care nu va scapa pana la capatul vietii, suspiciunea de fi tradat Romania. Complicatul joc al informatiilor nu va elucida insa niciodata pe de-a-ntregul aceasta asertiune. Fragmentul din lucrarea masiva a lui Larry Watts pe care il prezentam azi elucideaza in plus misterul unei crime: asasinarea la Bucuresti a unui colonel francez,Cheyron d’Abzac, la sfarsitul anilor ’70. Astfel, Larry Watts il contrazice pe fostul sef al DST, Jean Rochet, care, in cartea sa de memorii aparuta si in Romania, cu prefata lui George Maior – 5 ani in fruntea DST -, afirma ca a suspectat automat Securitatea de aceasta crima (pag 121). Istoricul american este ferm in declaratiile sale: colonel francezCheyron d’Abzac a fost asasinat de KGB, ca parte a razboiului clandestin dus de sovietici impotriva Romaniei. Cel putin o cartita sovietica era chiar la varful serviciilor romanesti, intareste Watts: Nicolae Doicaru, seful lui Pacepa.
Caraman a fost unul dintre ofiţerii DIE care a continuat serviciul clandestin în slujba stăpânilor sovietici
O anchetă DSS lansată aproape un deceniu mai târziu a scos la iveală faptul că, la momentul respectiv, rezultatele lui Caraman „se bucurau de o apreciere deosebită în cadrul DIE, precum şi din partea unor servicii de informaţii externe, în special în Franţa”, unde a fost caracterizat ca „unul dintre cei mai mari spioni contemporani”. Ancheta a stabilit că „se ştia” că informaţiile obţinute de la agenţii săi din NATO au fost „oficial transmise în întregime” Moscovei pe parcursul anului 1963, „şi apoi în sinteză în cadrul unui schimb de informaţii cu serviciile sovietice”, existând suspiciuni că ar fi oferit o copie a tuturor documentelor obţinute. KGB şi GRU au considerat informaţiile sale atât de importante, încât au stabilit „contacte directe” cu acesta, fără supraveghere din partea serviciilor române:
Prin urmare, pe teritoriul ţării noastre au avut loc mai multe discuţii între consilierul sovietic de la acea vreme, Skomorohin, şi general maior Mihai Caraman, la care nu a mai participat niciun alt cadru DIE. Mai mult, general maior Mihai Caraman a fost invitat singur la Moscova să ia parte la o serie de discuţii cu liderii serviciilor de informaţii sovietice, iar unul dintre membrii acestor servicii chiar l-a vizitat pe general maior Mihai Caraman la Paris, în timp ce acesta se afla la post în Franţa.
A fost impresionantă „înţelegerea deosebită” pe care serviciile de informaţii franceze au arătat-o faţă de Caraman încă de la începutul misiunii sale, la ceva timp după ce acoperirea lui a fost distrusă în repetate rânduri din cauza unor erori profesionale. De exemplu, Caraman a „făcut paradă” în mod ostentativ în jurul capitalei franceze împreună cu agentul său principal, reprezentantul Argentinei la NATO, Robert van der Veille, în limuzina ambasadei române: Cu toate că se ştia faptul că argentinianul era homosexual, general maior Mihai Caraman l-a vizitat pe acesta acasă, lângă Paris, fără să informeze ambasada, şi de mai multe ori a rămas acolo peste noapte. De asemenea, nu a ezitat să-şi viziteze agentul chiar la biroul său NATO. Acest aspect nu putea să scape serviciilor franceze de contrainformaţii, şi nici nu poate fi explicat printr-o anumită toleranţă din partea acestor organe, deoarece, în perioada respectivă, activitatea românilor aflaţi la post în Franţa era urmărită cu atenţie şi cu un interes deosebit, inclusiv prin intermediul unor operaţiuni de supraveghere.
Presedintele Traian Basescu se va afla azi, la ora 21.00, in direct la Televiziunea nationala, la o Editie Speciala anuntata chiar ieri de TVR, cel mai probabil la solicitarea Presedintiei, dupa ce a devenit clar ca Romania isi da cu stangul in dreptul la Schengen. In cazul de fata, daca dreptul (sau dreapta) e (a lui) Basescu, stangul este inca ministru/l de Externe, si poarta numele de Baconschi. Supranumit ministrul-jacuzzi, teologul uns cu toate alifiile, este, de fapt, un alt biet rebut “de elita” emanat in serie pentru MAE de cooperativa de papagali a lui Soros, dupa deja celebrii Ungureanu si Cioroianu si, cu voia dvs, ultimul (sau primul?) pe lista, insusi bulibasa Plesu, al caror ministeriat anti-Romania s-a incheiat cu cate o demisie de caciula. Nu acelasi sfarsit vrea sa-l aiba pretendentul la scaunul lui Basescu, de la Cotroceni sau al Elenei Udrea, la Capitala, sau macar la scaunul lui Plesu, la Noua Europa. El ar vrea sa-i ceara Boc demisia, ca si cum prim ministrul nu ar putea sa-l demita direct. Desigur, Baconschi isi inchipuie ca santajul deja declansat de aparatul de propaganda al GDS va functiona si de data asta, pentru a-i acoperi gafele incomensurabile din ultima perioada. Ramane de vazut, live la TVR, de la ora 21.00.
Update: Ramane cum am stabilit. Scoala de cadre Soros/GDS/Noua Europa a revolutionat MAE: Plesu si-a dat demisia (nu-i mai venea nici omleta de la cantina si s-a gandit sa-i lasa lui Petre Roman sarcina de a transforma romanii in romi), Ungureanu si-a dat demisia (n-a reusit sa dea cadou Fundatia Gojdu Ungariei, nu-i placea limba “light”, “romanian”, si a uitat si vreo doi romani prin inchisorile americane din Irak), Cioroianu si-a dat la randul lui demisia, intr-un final apoteotic (el doar a cerut rusilor sa ramana in Transnistria cu “trupe pacificatoare”, a yes-uit-o pe Condolitza inainte ca ea sa deschida guritza si a uitat un roman nevinovat sa moara in greva foamei intr-o inchisoare din Polonia). Ei bine, teologul-jacuzzi Baconschi, nu, nu-si da demisia. El vrea sa ajunga cel putin presedinte, pe calea fundocratiei venite pe conducta ruso-germana. Mai-mai…
ProTV: Astazi, cu 4 milioane de hectare de teren necultivate si jumatate din statiunile de cercetare in faliment, gogosarii, rosiile si castravetii din sere sunt din samanta turceasca sau olandeza.
Unde-s vremurile de altadata, cand Romania era toata o gradina de legume? Iar vecinii unguri vand un soi de gogosari de la noi, cu pretentia c-ar fi al lor, dupa cum sustin cercetatorii romani.
A fost simplu pentru comerciantii unguri sa ni-l sufle de sub nas pe “Asteroid”, un gogosar care se numara printre ultimii “mohicani” din samanta romaneasca. Se intampla deseori ca cercetatorii de la Institutul Vidra de langa Bucuresti sa ramana fara curent, caldura, apa calda sau bani si sa nu poata prelungi brevetele pentru putinele soiuri autohtone. Asa ca ungurii ne vand samanta de gogosar ce seamana perfect cu a noastra.
Ispite pentru concurentii europeni sunt si Redo, Pontica, Viorica, Georgel si Daniela, soiuri de legume romanesti. Cata vreme cercetatorii de la Vidra nu au cu ce sa produca seminte pentru sere, hibrizii, singurele soiuri ce nu pot fi falsificate, sunt acum in laboratoare pasari rare. “Siriana” de pilda, creata de Costel Vanatoru de la Buzau este printre putinii hibrizi cu sanse reale sa concureze rosiile din import in 2011.
Cercetatorii nostri se lauda ca au material biologic pentru soiul “coer de boef”, inima de bou, dar nu pot duce pana la capat proiectul.
De regula, laboratorul de la Vidra functioneaza si, daca nu apar pene de curent, poate duce la capat analize pentru fermele din toata tara in 3 zile.
Specialistii romani ar putea produce vagoane de seminte, dar au ramas cu mii de pasi in spatele cultivatorilor din Israel, Turcia si Olanda. N-au primit la timpul potrivit de la minister un milion de euro pentru dezvoltarea unor soiuri rezistente la schimbarile climatice, iar astazi romanii platesc de 15 ori mai mult pentru seminte din Ucraina, Olanda sau Bulgaria.
January 14th, 2011 
VR 
Când serviciile de securitate, aşa cum deja am menţionat, ale fostelor ţări comuniste sau ale regimurilor militare din Chile, Argentina, Grecia, Portugalia, Africa de Sud şi multe altele au folosit serviciile secrete ca instrument executiv în politica internă şi politica externă pe liniile de acţiune menţionate mai sus după schimbarea regimului, toţi factorii de comandă au făcut trimitere la disciplina şi subordonarea necondiţionată faţă de conducerea politică. Caracterul militar al majorităţii structurilor instituţionale ale serviciilor secrete nu a făcut decât să accentueze ca disculpare actul subordonării şi executării necondiţionate a sarcinilor primite. La cele menţionate se mai adaugă nu într-o proporţie neglijabilă circumstanţele favorizante negative ce ţin de caracterul şi conştiinţa personală a executanţilor. De absenţa unui sistem solid de valori civice şi morale, augmentat de fanatismul politic şi ideologic, de oportunism şi carierism birocratic. Aşa au fost şi continuă să fie posibile şi azi în acest tip de regim politic practicarea curentă a torturii, eliminarea fizică în absenţa sau cu participarea sumară şi măsluită a actului de justiţie, intimidarea, persecuţia şi discriminarea pe multiple planuri, etc. Execuţia adolescenţilor, practica violului multiplu şi aruncarea victimelor încă în viaţă din elicopter în apele îngheţate ale oceanului pot fi greu asimilate nu numai ca făcând parte din categoria intereselor naţionale, dar şi a însăşi lumii civilizate.
Posted in 
Tags: 
