Posts Tagged ‘Transilvania’

Vocatia sacrificiului. Generalul Ratko Mladici s-a predat ca sa intre Serbia in UE

Am evitat sa ma pronunt in primul moment de dupa anuntul bombastic privind “descoperirea” si arestarea generalului sarb Ratko Mladici. Dincolo de comentariile unor adevarati deontologi, care nu au intinat idealurile presei comuniste din Romania nici chiar dupa ce au schimbat-o cu cea capitalista din SUA, si care cu un diletantism grobian isi permit sa-l considere pe generalul sarb “criminal” si chiar “macelar”, inainte ca acesta sa fie judecat, se pune intrebarea fireasca: ce aduce Serbiei arestarea lui Mladici? Raspunsul e simplu: intrarea ei in randul candidatelor la UE, constructia care a inlocuit URSS si de care, vrand-nevrand, au nevoie acum toate statele Europei pentru a iesi din categoria de “state in curs de dezvoltare”.

”Este o veste extraordinară. Exact în urmă cu o săptămână am fost la Belgrad. Am avut o discuţie aprofundată, sinceră cu preşedintele Tadici, care mi-a promis că va face tot ce-i stă în putere pentru arestarea lui Mladici”, a declarat Jose Manuel Barroso, fostul trotkist-maoist devenit presedinte al Comisiei Europene. Expertii militari din presa ajunsa acum doar online (dintre putinii care mai exista) mai observa si cum arestarea a survenit, “intamplator”, chiar în ziua în care la Belgrad se afla în vizită şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton.

Noi toti, sud-est-europenii, stim prea bine cum ii consideram de fapt pe occidentalii care vin sa ne dea lectii de “civilizatie” si “europenism”: drept niste papagali habarnagii, ca sa ma exprim in termeni decenti. O spun ca ziarist care am participat la zeci de “summit”-uri europene cot la cot cu alti colegi din est si ca ziarist care am batut, la pas, tot spatiul balcanic. Parerea sarbilor, de exemplu, despre inteligenta occidentalilor pe terenul nostru poate fi sintetizata printr-un banc celebru care circula in perioada bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, cu super-spionul “Ivan” infiltrat sub identitate falsa in tabara inamica sarba, dar “deconspirat” de o babuta, din pacate pentru cei care l-au trimis, din cauza culorii pielii: marele agent sub acoperire era… negru, saracul. Asa si cu “descoperirea” si arestarea generalului Mladici si la fel si cu cea a lui Karadzici (foto dreapta), care se pare ca n-a contat suficient), ambele facute doar ca sa fie pe placul papagalilor cu sau fara cioc de la Bruxelles.

Haideti sa fim putin seriosi: uitati-va pe harta la ce a mai ramas din Serbia, dupa multiplele amputari sinistre. Este mai mica decat Bulgaria. Putin mai mare decat o treime din Romania. Si acum haideti sa ne gandim la un caz similar, la noi: daca o figura de notorietate nationala ca generalul Victor Stanculescu, sa spunem, si-ar dori sa se ascunda de SRI, CIA, MI6 si Interpol in tarisoara noastra, cam cate zile credeti ca ar scapa? Timp de 15 ani?!

Elita serviciilor speciale sarbe a stiut unde le este eroul, in toata aceasta perioada, si l-a si protejat, cum se cuvine. Iar elitele serviciilor occidentale au stiut ca sarbii stiu dar, cum se face in familie, le-au respectat decizia de a nu-l preda. Presiunea politica a triumfat insa, pana la urma. Arestarea generalului a fost o predare de sacrificiu, in continuarea misiunii vietii sale, de daruire totala pentru interesul national si bunastarea propriei natiuni. De altfel, ultimile stiri pe aceasta tema imi confirma si intaresc acum aceasta convingere initiala: “Locuitorii din Lazarevo cred că arestarea lui Ratko Mladici în acest sat a fost o înscenare, pentru că el nu a locuit niciodată acolo, apreciind că autorităţile l-au adus la locuinţa unei rude pentru a face operaţiunea mai credibilă, scrie „New York Times”. „Nu este nicio şansă să fi locuit aici”, a declarat primarul oraşului, Radmilo Stanisici. „ Toată lumea cunoaşte pe toată lumea aici. Suntem ca o mare familie”, a adăugat el. „L-au adus aici pentru a regiza arestarea”.”

Presa sarba, citata de Adevarul si El Mundo, noteaza si latura simpatica a arestarii: generalul a felicitat trupele speciale la momentul aparitiei lor si chiar le-a oferit si un rachiu.

„Bravo băieţi, l-aţi găsit pe cel pe care îl căutaţi”, au fost primele cuvinte pe care le-a adresat fostul lider militar al sârbilor din Bosnia echipei de poliţişti şi membri ai Serviciului de informaţii sârb (BIA), care tocmai intraseră în casa din Lazarevo unde se ascundea Ratko Mladici, a precizat Iviţa Dacici pentru postul public de televiziune RTS.

„S-a terminat Branko”, i-a spus generalul vărului său la care locuia, „dă de băut şi de mâncat”. Şuncă, brânză şi rakia, un rachiu de prune foarte apreciat în Serbia, au fost propuse poliţiştilor şi membrilor BIA, scrie cotidianul „Blic”. Publicaţia mai notează că  Mladici a fost întrebat dacă este înarmat şi fostul militar a răspuns: „Ce general aş fi eu dacă nu aş fi înarmat? Iată cele două pistoale ale mele”.

Dumnezeu sa ajute Serbia si sa o lumineze ca sa nu mai prigoneasca romanii ci mai bine sa aiba grija de extremistii unguri care umbla dupa smulgerea Voivodinei asa cum aspira, sceleratii, in van, si la pamantul Transilvaniei!

Bravo Basescu! Cand vrea Basescu da de pamant chiar si cu Obama. Pe cand si cu UDMR? Analiza Ziaristi Online: Basescu il boicoteaza pe Obama pentru Kosovo, Transilvania si Transnistria. Afla aici ce inseamna “precedentul Kosovo”

Purtatorul de cuvant al Presedintiei, Valeriu Turcan, confirma ca presedintele Traian Basescu nu va participa la Reuniunea sud-est europeana de la Varsovia, deoarece Polonia a decis “invitarea unei entitati care nu este recunoscuta ca stat” de catre Romania, respectiv Kosovo, la insistentele Statelor Unite.

“In perioada 27-28 mai, la Varsovia, va avea loc cea de a 17-a Reuniune a sefilor de stat din Europa Centrala si de Est. Avand in vedere ca gazdele reuniunii din acest an au decis invitarea unei entitati care nu este recunoscuta ca stat de catre tara noastra, Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, nu va participa la acest eveniment”, se spune Valeriu Turcan, potrivit unei declaratii remise miercuri Agentiei NewsIn si preluata de Ziare.com.

Potrivit site-ului polonez Poland.pl, presedintii Romaniei, Traian Basescu, Serbiei, Boris Tadici (foto sus), si al Slovaciei, Ivan Gasparovici, nu vor participa la summit-ul pentru Europa Centrala si de Est, care se desfasoara in weekend, la Varsovia, cu ocazia vizitei in Polonia a presedintelui american Barack Obama.

Cei trei sefi de stat au decis sa boicoteze lucrarile summit-ului din cauza invitatiei adresate presedintelui Kosovo. Atifete Jahjaga, fost director adjunct al politiei din Kosovo, a fost invitata la insistentele Statelor Unite.

Decizia sefului statului roman este deosebita mai ales in contextul in care ministerul Externelor din Romania, Teodor Baconschi, anunta de cand a fost instalat ca “face eforturi” pe toate planurile pentru a perfecta o intalnire intre Traian Basescu si Barack Obama, presedintele SUA. Motivul principal pentru care Romania nu a recunoscut independenta provinciei sarbe auto-intitulata republica, este legat, la fel ca si in cazul Slovacia, de pretentiile publice ale conducerii Ungariei si lobby-ului maghiar din intreaga lume de a crea autonomii teritoriale pe criterii etnice in interiorul celor doua state, dupa modelul Kosovo.

Romania, prin vocea presedintelui Basescu, a fost intotdeauna categorica in ce priveste Kosovo. Chiar si la ultimul bilant al diplomatiei romane, din 2010, seful statului a precizat, destul de raspicat si in ciuda presiunilor venite din partea SUA si a Germaniei, cei doi conducatori mondialisti ai lumii euro-atlantice, ca: “În sfârşit, în problema Kosovo, nimic nou sub soare: România nu va recunoaşte Kosovo ca stat independent şi poziţia noastră este că Belgradul şi Priştina trebuie să negocieze statutul Kosovo. Hotărârea Curţii nu a fost una care a intrat pe fond, a fost una care a constatat doar dreptul Adunării de a proclama independenţa, dar nu a intrat pe fond, să vadă dacă este legal sau nu. Deci, Curtea nu a intrat pe fondul contenciosului generat de Belgrad şi, din acest motiv, nu putem lua în consideraţie ca fiind un element consistent care să modifice poziţia noastră cu privire la Kosovo.”

In 2009, la aceeasi reuniune cu sefii misiunilor Romaniei in strainatet, presedintele afirma: “O menţiune specială în ceea ce priveşte Serbia, susţinerea demersului Serbiei la CIJ. România nu recunoaşte Kosovo. Moldova trebuie să devină parte a procesului de extindere care vizează Balcanii de Vest.”

In 2007, inainte de decizia Curtii Internationale de Justitie, la acelasi bilant al diplomatiei, Traian Basescu afirma:

“În această toamnă vor fi două momente dificile pentru diplomaţia românească. Momentul unei eventuale decizii legată de Kosovo. Aici, poziţia noastră va rămâne n-aş spune intransigentă, dar va rămâne în linia de până acum, şi anume aceea că Serbia este un stat independent, suveran, a cărui integritate teritorială nu poate fi afectată. Cu certitudine însă, dacă la nivelul comunităţii internaţionale se va lua o altă decizie, România va privi la această decizie în calitate de partener al decidenţilor, şi nu de pe poziţii ostile. Dar avem obligaţia să susţinem nu Serbia neapărat, ci principiile de drept internaţional. Pentru crearea unui stat independent în situaţia Kosovo nu există nici un fel de acoperire juridică. Se încearcă o construcţie de genul “Serbia a pierdut dreptul moral”. Ce există în dreptul internaţional despre dreptul moral? Există însă garantate de dreptul internaţională suveranitatea, integritatea teritorială şi inviolabilitatea frontierelor. Nimeni nu poate trece uşor peste normele de drept internaţional. Susţin acest lucru cu conştiinţa absolut împăcată şi faţă de partenerii noştri şi faţă de poziţia noastră, pentru că este un lucru pe care îl susţinem din decembrie 2004, fără ezitare, constant şi a fost explicat tuturor aliaţilor noştri în mod repetat.

Noi nu vom constitui o supriză din acest punct de vedere, ci poziţia României este arhicunoscută şi nu trebuie înţeles de aici că România va rupe eventualul consens în interiorul Uniunii Europene. Sunt şi alte state care au acelaşi punct de vedere în interiorul Uniunii şi putem proceda la consens cu exprimarea opiniei separate, anexată consensului – este procedură europeană, sigur, cu valoare juridică.

Încercarea unui diplomat de a aplatiza acest punct de vedere al statului român am considerat-o o eroare. Ea a fost însă corectată ulterior.” (Nota Ziaristi Online: La scurt timp insa, chiar seful MAE de la acea vreme, Adrian Cioroianu, a afirmat ca “Romania nu se opune independentei Kosovo”. El a fost secondat imediat, in presa lui Sorin Ovidiu Vintu, respectiv “Cotidianul”, de colegul sau de la “Dilema” lui Dinu Patriciu, Teodor Baconschi, actualul ministru de Externe)

In 2006, Basescu afirma: “În ceea ce priveşte Balcanii de Vest, o altă prioritate a politicii noastre externe, în mod categoric, vom continua să promovăm ideea că securitatea României este legată de pacea din Balcani. Din acest motiv, chiar dacă nu avem o poziţie similară întotdeauna cu cea a aliaţilor noştri, vom susţine că soluţia pentru Kosovo trebuie să fie o soluţie negociată între Belgrad şi Pristina şi nu vom fi niciodată susţinători ai soluţiei de modificare a frontierelor unui stat. Este o poziţie tradiţională a politicii externe româneşti şi ne-o vom menţine.”

Iar la primul sau discurs de presedinte adresat diplomatilor, in august 2005, Basescu sustinea: “Este unul din obiectivele preşedinţiei noastre, vom promova ideea importanţei României în vecinătatea estică a UE şi vom susţine, vom aduce contribuţii la soluţionarea conflictului transnistrean, de data aceasta, de pe poziţia preşedinţiei Consiliului Europei şi în sfârşit, de pe poziţia preşedinţiei CE, vom trata cu prioritate problematica legată de statutul Kosovo şi de viitorul Uniunii Serbia-Muntenegru. Sunt vecinătăţile noastre, fie că discutăm de conflictul transnistrean, fie că discutăm de situaţia din Balcanii de Vest şi, în calitate de preşedinţi ai CE, vom avea o politică extrem de activă şi vom veni cu soluţii care deja se regăsesc în strategia noastră.”

In schimb, pe 17 februarie 2008, la momentul declararii ilegalei independente – conform normelor internationale -, un deputat şi un europarlamentar UDMR, Antal Arpad si Sogor Csaba, s-au aflat în capitala kosovarilor, Priştina, pentru a “celebra” momentul proclamarii independenţei fostei provincii iugoslave.

În opinia lor, “precedentul Kosovo” ar trebui folosit în mod inteligent de către reprezentanţii comunităţii maghiare de acasă pentru promovarea autonomiei Ţinutului Secuiesc. „Este evident că, prin recunoaşterea provinciei Kosovo ca stat independent, se recunosc într-un fel soluţiile violente din această regiune. Din câte se ştie, noi, maghiarii din România, am militat pentru autonomie exclusiv prin mijloace democratice şi considerăm că un sprijin din partea autorităţilor europene şi a SUA ar legitima în Europa rezolvarea unor potenţiale conflicte fără conflicte, deci ar legitima soluţiile nonviolente”, a declarat deputatul UDMR Antal Arpad. La rândul său, europarlamentarul Sogor Csaba susţine că vizita mai are încă un scop: sărbătorirea obţinerii de către sârbii din Kosovo a unor forme de autonomie.

Eurodeputatul UDMR con­sideră că problema Kosovo reprezintă însă „un precedent periculos pentru toate statele europene care nu înţeleg să asigure dreptul de autodeterminare astfel încât toţi cetăţenii lor să se simtă ca acasă”. „Nu-l văd însă ca un precedent negativ. Dacă în acest ţinut minoritatea sârbă, care e mult mai mică decât cea maghiară din Voievodina, a reuşit să aibă unele drepturi, să zicem autonomie culturală, teritorială, atunci modelul Kosovo poate fi şi un model pentru Europa”, a conchis Sogor, citat de Marius Vulpe in Adevarul si preluat de CivicMedia.ro.

In tara, dupa “sarbatoarea” din Pristina, Secretarul Biroului Permanent al Consiliului National Secuiesc, Andrassy Arpad, declara la Targu Mures, intr-o conferinta de presa, ca recunoasterea independentei Kosovo “ar trebui sa fie un precedent care sa accelereze problema rezolvarii autonomiei tinutului Secuiesc”. “Rabdarea poporului secuiesc este fara sfarsit si e legata de a obtine drepturile, libertatile si de a redobandi aceste lucruri. Problema autonomiei dateaza de 5 secole. A existat autonomie totala a secuilor in Transilvania. A existat autonomie totala, as putea spune, ceea ce dorim noi sa refacem”, a spus Andrassy. Si Liderul Uniunii Civice Maghiare (UCM) din zona Sfantu-Gheorghe, Gazda Zoltan, considera ca proclamarea independentei provinciei Kosovo, ar reprezenta un mesaj in vederea obtinerii autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc.

Tarul de la Moscova, Vladimir Putin, s-a exprimat si el atunci printr-o intr-o propozitie care includea si o amenintare deschisa pentru Romania:

Continuarea analizei insotita de o harta a pozitiei statele lumii fata de independenta Kosovo, la Ziaristi Online

Profesorul Dinu Giurescu: Romanii au fost “taiati” din manualele de istorie ca să se piardă identitatea naţională. UDMR transeaza Romania. INTERVIU. “Sa ne batem si cu spatele la zid”. VIDEO


În 10 februarie recent, „pe neobservate”, aşa cum îşi doreşte Marko Bela, senatorii Puterii au lăsat să treacă pe sub nasul Opoziţiei proiectul legii unei noi regionalizări a României, pus în operă de UDMR. Fără e explica de ce actualele opt regiuni de dezvoltare nu sunt bune, fără nici o presiune din partea UE şi aparent fără nici o logică, liderii udemerişti au continuat practicarea a ceea ce ştiu ei cel mai bine: şantajul.

Din confruntarea cu partidele româneşti ahtiate după putere, astăzi, ca şi ieri şi alaltăieri, organizaţia cu rol de partid etnic a ieşit întotdeauna învingătoare. Pas cu pas, urmărindu-şi programul şi „viziunea” pe termen lung, UDMR a şantajat tot ce se putea, a obţinut tot ce şi-a dorit, a aplicat întregul „arsenal istoric” al gherilei etno-centriste, separatiste, autonomiste. Cu o doză uriaşă de aroganţă şi sfidare, liderii aşa-zişi „europeni” ai maghiarimii din România au avut curajul să propună guvernanţilor de la Bucureşti refacerea hărţii tragice din 1940, când pumnalul horthysto-hitleristo-mussolinian a fost înfipt în trupul Transilvaniei. Cum această sfidare nu e de ajuns pentru îndeplinirea planurilor autonomiste, UDMR face presiuni asupra guvernanţilor să treacă, în paralel, şi Legea Minorităţilor prin asumarea răspunderii guvernului – metoda prin care guvernul Boc a dăruit de curând liderilor udemerişti istoria şi geografia în limba maghiară, precum şi o întinsă listă cu discriminări pozitive în învăţământ. În acest mod, şefii celei mai însemnate minorităţi etnice din România obţin supra-drepturi orientate făţiş spre separatism etnic şi chiar spre anularea de facto a unirii Transilvaniei cu Tara Mamă. Ne aflăm, practic, în stare de „alarmă la vedere”, cum se spune în aviaţie, deoarece UDMR nu mai face nici măcar un minim de efort pentru a-şi masca intenţiile. În acest context, de o gravitate extremă pentru destinul statului naţional unitar român, am considerat necesar să aflăm opinia unuia dintre marii istorici de la Academie, profesorul Dinu C. Giurescu.

„Potrivit Legii Educaţiei, 92% dintre elevii români au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minorităţilor”

– „Repetabila alianţă” dintre UDMR şi partidele care s-au perindat până acum la putere, împlineşte, azi-mâine, 20 de ani. Cum vedeţi, domnule profesor, această evoluţie?

– După 1990, minorităţile etnice, indiferent de numărul lor, au obţinut un statut extrem de generos, având, printre altele, reprezentanţi în parlament în mod automat. Se detaşează la mare distanţă maghiarii, conduşi de UDMR – o entitate cu un statut nedefinit: nici partid politic, nici organizaţie neguvernamentală. Nu contează însă dacă este sau nu partid politic. Interesant este să urmărim ce a obţinut UDMR participând la toate legislaturile şi aproape la toate guvernele. Vă spun de pe acum: nu am nimic împotrivă dacă UDMR participă la guvernul central; ei au oameni bine pregătiţi, trebuie să recunoaştem, iar mulţi din generaţia mai bătrână, nu din cea tânără, vorbesc bine româneşte. Ca urmare, pot să aibă o contribuţie pozitivă la gospodărirea treburilor ţării. Unde încep lucrurile să se strice este acolo unde această organizaţie încearcă să obţină mai multe drepturi decât marea majoritate a românilor. O să mă refer la un domeniu pe care îl cunosc mai bine: Legea Educaţiei. Această lege îi împarte pe şcolari în două mari categorii: 92% din elevii români de şcoală generală şi liceu au mai puţine drepturi decât 8% din elevii minorităţilor. Foarte bine că tineretul minoritar are drepturi multe, dar vreau ca aceleaşi drepturi să fie extinse şi asupra românilor. Atunci suntem de acord. Dar ca majoritatea să fie discriminată negativ în favoarea minorităţii e un lucru pe care nu-l înţeleg. Nu înţeleg cum o şcoală cu numai 5-6 elevi maghiari continuă să funcţioneze, în timp ce o şcoală cu 10-15 elevi români se închide. Cea dintâi capătă personalitate juridică, în timp ce a doua nu. O anomalie! O lege foarte greu de înţeles. Al doilea exemplu: niciunul dintre cele 23 de „principii directoare” ale legii nu face trimitere la necesitatea cunoaşterii istoriei, creaţiei şi civilizaţiei româneşti. În schimb, când e vorba de minoritari, se spune explicit că trebuie să cunoască istoria, tradiţiile, civilizaţia comunităţii respective. De acord să cunoască ei, dar de ce nu şi noi? Mai mult, istoria este acceptată ca materie a „bacalaureatului naţional” numai la clasele umaniste, iar manualul de clasa a XII-a nu se mai numeşte „Istoria românilor”, ci, simplu, „Istorie”. Cui îi e ruşine de istoria românilor? Curioasă scăpare…

– De ce credeţi că i-au tăiat pe „români” din titlul manualului?

– Ca să se piardă identitatea naţională a românilor. O spun cu toată seriozitatea, cu deplină răspundere: mai multe fapte asemănătoare merg către acest scop. Tineretul să nu mai aibă conştiinţa apartenenţei la un neam. Să fie un tineret de ăsta, euro-atlantic, axat pe valori precum mall-uri, vacanţe, călătorii, braking news, vibe radio etc. Pentru minorităţi, vom avea însă manuale diferite, în limbile lor materne. În acest caz mă întreb de ce? Credeţi c­-o să cunoască mai bine istoria şi geografia României, dacă le-o traducem în maghiară sau germană? Mi se pare extrem de stranie această prevedere. Dacă vorbim, în context, de Tirolul austriac, atât de des invocat de UDMR, cred că germanii din Italia (din Tirol) ar fi foarte miraţi dacă, într-o zi, li s-ar spune că vor învăţa istoria Italiei în limba germană, şi nu în italiană, cum se întâmplă în prezent. Ar fi uimiţi să audă că limba italiană, limba statului în care trăiesc, le este predată ca limbă străină, cum se întâmplă cu limba română în şcolile maghiare de la noi. Am senzaţia că toate aceste revendicări ale UDMR, satisfăcute „la moment” de majoritatea românească şantajabilă, tind la o separare completă a minorităţii maghiare de majoritatea românească: „Nu mai vreau să am de a face cu dumneata! Nici în educaţie, nici teritorial, nici ca simboluri, nimic. Să ne separăm!” Bine, dar totuşi trăim într-un stat care are graniţe recunoscute internaţional, un stat naţional ce vine din istorie, sunt realităţi pe care nu le putem nega… „Ei, bine: noi vrem separare!” Aici mergem… Si-mi pun întrebarea: domnilor de la UDMR, doriţi ca această separare, să-i zicem culturală, să ducă la o separare teritorială? Întrebare retorică, se înţelege…

„În viziunea UDMR judeţele ar urma să dispară”

(more…)

Ce nu trebuie sa uite romanii de ziua lor: A fost odata in Transilvania si Golgota Basarabiei

A fost odata Transilvania from Victor Roncea on Vimeo.

Un documentar realizat de Manuela Morar. Sursa video si mai multe marturii si informatii, inclusiv fotografii, la Muzeul National al Refugiatilor “Pro Memoria 1940 – 1945″ – https://muzeulrefugiatilor.eu/

Vezi si UDMR.info

INFO: BOMBA! Academia Romana: Legea Educatiei produce segregare pe criterii etnice, enclavizare si amplificarea tensiunilor interetnice. Q: Funeriu este ungur?

Cronologia Proiectului „Autonomia Ţinutului Secuiesc” (I) schitata de un general (r) SRI

De ce trebuie sa iasa definitiv UDMR de la Guvernare. Legea Educaţiei Maghiare, inca un pas spre autonomia teritoriala a “Tinutului Secuiesc”. Cronologia unui proiect revizionist (II – III – IV). Lucrare: “Spionajul si extremismul maghiar in Romania”

Ziaristi Online: Golgota Basarabiei. Filmul Documentar INTEGRAL from ZiaristiOnlineTV on Vimeo.

Produs de Studioul „Moldova-Film”, la realizarea filmului „Golgota Basarabiei” si-au dat concursul colaboratori ai Serviciul de Informatie si Securitate a Republicii Moldova, ai Ministerului Afacerilor Interne, ai Arhivei Nationale a Republicii Moldova, ai Muzeului National de Arheologie si Istorie a Moldovei, ai Companiei „Teleradio-Moldova” s.a.

Scenariu – Victor Vasilache, Ion Chistruga
Regie – Ion Chistruga, Alina Ciutac
Imagine – Ion Chistruga
Redactor – Cezara Vasilache
Editor – Alisa Chistruga
Grafica – Anatol Roibu
Sunet – Irina Garbuz
Consultanti – Elena Postica, Mihai Tasca
Voce – Ion Ungureanu
Coordonator de proiect – Ion Siman

Un documentar cutremurator: A fost odata (in) Transilvania – de Manuela Morar. Marturii si filmari despre atrocitatile maghiare la ocuparea Ardealului. VIDEO. Un motiv pentru care sunt impotriva Legii Educatiei Maghiarizate si a Statutului Minoritatilor Antinationale

A fost odata Transilvania from Victor Roncea on Vimeo.

Un documentar realizat de Manuela Morar. Sursa video si mai multe marturii si informatii, inclusiv fotografii, la Muzeul National al Refugiatilor “Pro Memoria 1940 – 1945” – Muzeul Refugiatilor si Martiri Romani din Transilvania

Un documentar similar: NU UITA! Masacrele comise de unguri asupra romanilor. Un film tulburator. VIDEO EXCLUSIV

Vezi si UDMR.info

INFO: Ziaristi Online: Raportul Academiei privind minoritatile, Legea Educatiei si riscurile segregarii pe criterii etnice. DOCUMENT

Academia Romana: Legea Educatiei produce segregare pe criterii etnice, enclavizare si amplificarea tensiunilor interetnice. Q: Funeriu este ungur?

Cronologia Proiectului „Autonomia Ţinutului Secuiesc” (I) schitata de un general (r) SRI

De ce trebuie sa iasa definitiv UDMR de la Guvernare. Legea Educaţiei Maghiare, inca un pas spre autonomia teritoriala a “Tinutului Secuiesc”. Cronologia unui proiect revizionist (II – III – IV). Lucrare: “Spionajul si extremismul maghiar in Romania”

Regionalizarea pe placul Ungariei si sfarsitul Romaniei. Pastrarea lui Baconschi in functie, o pata pe obrazul Romaniei. Ziaristi Online probeaza ca sotia ambasadorului Ungariei a recitat din criminalul antisemit si antiroman Albert Wass

VIDEO: Regionalizarea, destramarea si distrugerea Romaniei pe mana UDMR. O emisiune de Radu Tudor cu profesorul Dinu Giurescu. Un semnal de alarma pentru ultimii romani din cadrul autoritatilor statului

SCRISOARE DESCHISA adresata premierului Emil Boc: Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei? Refuzăm farsa istoriei care se repetă si complicitatea morala la crima Kossuth-ilor

Procesul Kossuth si Scrisoarea Deschisa catre Boc privind interesele UDMR si ale Ungariei. Cum a fost, ce s-a intamplat. Romanii ardeleni au ramas doar cu ziarele Cuvantul Liber si Cuvantul Libertatii. Multumim tuturor! FOTO/INFO

Cuvant despre Transilvania

Transilvania a fost şi este, va fi mereu! – o scoică profund vuitoare, în alveolele căreia a sunat sau a strigat, a cântat sau a clocotit cu mânie, sufletul însuşi al Ţării, sufletul şi gândul întregului popor românesc. Fiindcă Transilvania a fost şi termen de raportare, ea a dat enorm de mult şi de multe culturii şi literaturii române, atrăgând, în acelaşi timp, spre sine, ca un magnet fascinator, tot ce a avut mai bun şi mai sclipitor Ţara. Eminescu e de neconceput fără străbaterea şi cunoaşterea Transilvaniei; ca şi Iorga; ca şi Sadoveanu; ca şi Bălcescu, înainte de ei. Atracţia aceasta nu poate fi explicată numai printr-o firească solidaritate cu românii de aici, a căror situaţie era, în genere, mai rea şi mai grea decât a fraţilor din principate. A fost şi asta, bineînţeles; mai puternic, însă, decât sentimentul acesta de solidaritate a fost sentimentul, sau convingerea, că aici, în Transilvania, în pământul de aici şi în sufletul românului din Transilvania, stă ascunsă conştiinţa de sine a poporului român, care s-a închegat şi s-a cristalizat încă din primele secole ale închegării şi cristalizării acestui popor nou (nou în aparenţă, fiindcă, în realitate, el ducea mai departe, unificându-le, două civilizaţii, două posibilităţi de a fi: dacică şi romană). Iar conştiinţa de sine a românilor, mai ales a românilor de aici, din Transilvania, s-a închegat şi s-a menţinut trează în raport cu pământul pe care oamenii au apucat să-l stăpânească o bună bucată de vreme, prin obştiile ţărăneşti, în principal, prin colectivităţile care au fost deposedate pe urmă de pământ, pe masură ce s-a extins şi s-a consolidat ocuparea şi colonizarea Transilvaniei, deposedarea aceasta amintindu-le mereu băştinaşilor – adică românilor – cine sunt şi ce sunt ei. Scopul nu era acesta, nu se dorea să se menţină treaz un gând, aşa cum nici mai târziu, de-a lungul a încă 500 de ani – de la Bobâlna până la Unirea de la Alba Iulia – nu s-a dorit şi nu s-a urmărit să se apere viaţa şi interesele unui popor, dorindu-se şi urmărindu-se, dimpotrivă, ca acest popor să nu mai fie, fără a se observa că efectul este complet opus şi că măsurile cele mai draconice nu au alt rezultat decât asprirea dârzeniei celor pe care aceste masuri îi vizau, întărirea şi perpetuarea convingerii că ei au fost şi sunt adevăraţii stăpâni ai acelor pământuri, tot ce s-a întamplat pe urmă – împingerea lor spre locurile mai rele, şerbizarea şi sărăcirea lor – fiind uzurpare, fiind nedreptate şi mişelie. De aceea cred că se poate spune despre conştiinţa de sine a românului de aici, din Transilvania, că ea s-a suit în fiinţa lui, încălzindu-i-o, direct din pământ, cum se suie seva în copac, luminându-i coroana, întărindu-i totodată tulpina, înmulţindu-i rădăcinile în jos, spre adâncuri, săltându-l, astfel, în sus, către frumuseţea luminii şi către asprimea furtunii. Nu e nimic misterios în această relaţie firească, dintre om şi pământul pe care îl munceşte, dintre om şi ţinutul în care s-a născut, dintre om şi colectivitatea împreună cu care se apără el de intemperii. Ar fi de spus doar că aceste colectivităţi au dus o viaţă ceva mai lesnicioasă dupa retragerea aureliană. Imaginea care s-a închegat, în legatură cu această epocă, e una sumbră, grea, ceea ce e îndreptăţit în oarecare măsură. Dar numai în oarecare măsură. Pentru că, alături de puhoirile invaziilor, care vizau mai mult pe stăpânul imperial, decât pe localnici, exista şi posibilitatea de a trăi mai lesnicios, în mai multă slobozenie. Ba poate că chiar pericolul acesta permanent obliga populaţia locală, daco-romană, să fie mai unită, iar unirea nu se putea face decât intr-o relativă şi dreaptă slobozenie a tuturor oamenilor; a dacilor liberi, a dacilor care rămăseseră liberi după retragerea aureliană, cât şi a coloniştilor romani, în măsura în care mai existau aceste distincţii. Conştiinţa de sine de care vorbeam n-a fost, aşadar, o simplă conjugare, ea nu s-a bizuit doar pe comuniunea dintre om şi pământul pe care îl muncea şi îl iubea; a fost, din contra, rodul unor relaţii, intrând, firesc, într-o continuitate de aspiraţii şi de năzuinţe mai puternice decât se crede de obicei. Drept pentru care frustrarea omului de aici nu a fost simplă, deposedarea lui de pământul care îi aparţinea împletindu-se în permanenţă cu deposedarea lui de libertate, cu şerbirea lui, cum spuneam, cu transformarea lui într-un animal de lucru (cu dorinţa de a se realiza aşa ceva, fiindcă de realizat nu s-a realizat niciodată). Se poate spune, deci, că venirea maghiarilor în Transilvania a dat ceasul înapoi, din punct de vedere social, menţinându-l, după aceea, într-o încremenire feudală din ce în ce mai rigidă, din ce în ce mai reacţionară, din ce în ce mai oarbă şi mai orbită de interese şi de orgolii. E absolut necesar să precizez, în ce priveşte conştiinţa de sine a românului de aici, din Transilvania, că ea n-a fost explicită de la începuturi, n-a avut înţelesul pe care l-a căpătat mai târziu, după Unirea realizată de Mihai Viteazul, după Răscoala lui Horea şi după Revoluţia de la 1848, dar a existat, având un caracter de masă, stând în aţipire uneori, manifestându-se nestăvilit alteori, aşteptând, în genere, zile mai bune şi mai lesnicioase, favorabile binelui şi dreptăţii. Dovada cea mai puternică şi mai greu de combătut a acestei realităţi complexe o constituie felul cum s-au manifestat în anumite împrejurări esenţiale – ţăranii, mai ales, dar nu numai ei – în timpul Unirii din 1918, în zilele când a avut loc la Cluj procesul memorandiştilor, în timpul Revoluţiei de la 1848, în timpul Răscoalei lui Horea şi înainte de asta, până la izvoarele începuturilor noastre. Un rol anume au jucat, în acest sens, şi acţiunile întreprinse de corifeii Şcolii Ardelene pentru trezirea şi luminarea poporului, aşa cum au jucat un anumit rol în această direcţie şi acţiunile şi activităţile scriitorilor şi gazetarilor din Transilvania, rezultatele însă nu ar fi fost niciodată atât de spornice, atât de mari, atât de imbatabile, dacă nu ar fi existat conştiinţa de sine despre care vorbeam mai sus, datorită căreia am rămas ceea ce am fost, în ciuda tuturor opresiunilor, din care am făcut până la urmă, datorită stăruinţei, datorită răbdării noastre milenare, armă de luptă şi scut de apărare, ca în poveste, ca într-o epopee nesfârşită, de-a lungul căreia sângele a curs de multe ori în văi, iar lacrimile s-au pietrificat peste tot, scrâşnind pe poteci şi pe drumuri.

* * *

Transilvania a fost şi continuă să fie unul din locurile cele mai frumoase şi mai bogate din lume – bogat nu numai în aur şi grâne, dar şi în energii constructive, darnic nu numai din punct de vedere material, dar şi spiritual, eticismul transilvan fiind pe drept şi cu temei renumit; ca şi aplecarea spre construcţie; ca şi temeritatea şi curajul; ca şi lirismul şi adâncimea de simţământ a omului din Transilvania, care s-a gândit dintotdeauna, din cele mai vechi timpuri, la fraţii lui din celelalte Ţări Româneşti. Toate sunt altfel aicea, pe la noi, pe Crişuri şi pe Olt, pe Tisa şi pe Iza, pe Târnave şi pe Someş, pe Mureş şi pe Arieş. Stropul de sânge s-a prefăcut demult în corolă de lumină, iar lacrima plânsă cine ştie când, la începutul celuilalt mileniu, sau mai demult, s-a prefăcut într-un drob mare şi sur, de sare, pe care îl ling oile cu plăcere neştiută, şi cu melancolie, în jurul căruia stăruie de multe ori, iarna, ciutele şi cerbii, ca în poveste. Eu însumi, dacă mi se îngăduie, sunt altfel când vin aicea, când simt sub picioare pământul acesta fascinant şi fascinator, care m-a iradiat cu cea mai puternică şi mai pura emanaţie, iubirea pe care i-am purtat-o şi i-o port fiind una şi aceeaşi cu gândul meu, cu tot ce sunt şi voi fi. Transilvania nu mi-a fost, aşadar, numai leagăn, mi-a fost şi îmi este şi scut; şi motivaţie pentru tot ce am săvârşit bun şi constructiv; şi îndemn mi-a fost; şi suiş pe crestele înalte ale muncii. Ea m-a ajutat să mă cunosc, să străbat cu bine şi consecvenţă treptele fireşti ale devenirilor. Ea m-a învăţat să înţeleg Ţara şi să-mi iubesc fără ură poporul. Îmi dau seama, la sfârşitul acestor rânduri simple şi sincere, de modest şi simplu cronicar al acestor vremuri, că nu am reuşit să cuprind în aceste pagini decât puţin din ceea ce ar fi de spus despre Transilvania, atât de mult şi de multe mi-a dat ea, atât de organic a fost şi este ea legată de Ţara prin care s-a definit, pe care a ajutat-o să se definească şi să-şi înfrunte viitorul cu demnitate şi cu încredere.
Ioan Lăncrănjan, 1982
(fragment)

Marturisire de credinţă a unui mare bărbat de stat al ţării: “Concepţia vieţii de stat maghiar, de la începutul ei şi până astăzi, are la bază ideea desfiinţarii noastre. Porţile cimitirului s-au închis în Ardeal şi în vremea asta a luat foc casa dvs”

Octavian Goga

Discurs rostit Ia întrunirea Ligii Culturale din 15 februarie 1915 la „Dacia”

– După note stenografice –

Domnilor,

Poate că n-as îndrăzni să păşesc acum în faţa d-voastră când mă văd înconjurat de atâtea capete ilustre cari cu înţelepciune şi cu trezvie vă vor spune povaţa lor, n-aş îndrăzni să iau şi eu cuvântul, dacă în puţinele vorbe pe cari vreau, să vi le rostesc m-aş lăsa călăuzit numai de propria mea judecată. Nu, d-lor, vă rog să nu vedeţi în tot rostul meu decât un slab ecou al unei ţări care nu poate să vorbească. (Aplauze)

Ardealul nostru este mut astăzi; Ardealul, care până deunăzi era o închisoare, azi e prefăcut într-un ţintirim. Despre acest Ardeal, întretăiat acum de plângeri şi vaiete; despre acest Ardeal, :care nici nu mai e la el acasă, care e fărâmiţat pe toate câmpiile Europei, prin tranşeele din Galiţia, din Flandra, ori prin stepele Siberiei, despre acest Ardeal, care moare astăzi, cea mai nedreaptă moarte, nu pentru el, ci pentru alţii, ţară care, dacă mai trăieşte, viaţa ei este în mâinile d-voastră, ţară cu atât de puţin noroc şi aşa de multe speranţe, despre Ardeal vă rog să mă lăsaţi să vă spun două cuvinte. (Entuziaste aplauze, strigări de: Bravo!)

Războiul Europei, d-lor, ţine de o jumătate de an, războiul Ardealului însă ţine necurmat de veacuri.

D-lor, poporul nostru din Ardeal duce un război necontenit şi socoteala noastră cu ungurii este mai veche şi mai încărcată decât a oricărora dintre beligeranţii cari stau astăzi în bătaia tunurilor şi caută să se răpuie unul pe altul. Nu există în istoria universală un giulgiu atât de trist şi de întunecat ca cel care acoperă şi înfăşoară speranţele noastre, cari mor în Transilvania şi renasc de o mie de ani. (Aplauze puternice.)

D-lor, popoarele cari stau acum faţă în faţă şi duc unele împotriva celorlalte o luptă de exterminare, aceste popoare au avut în trecutul lor mai apropiat ori mai depărtat, au avut în legăturile lor perioade de linişte, de pace de colaborare, de frăţie chiar; sunt însă două neamuri înfipte aici în mijlocul Europei, neamuri vecine, cari niciodată în istoria lor n-au avut o clipă când să-şi fi putut întinde mâna, cari niciodată în trecutul lor n-au simţit un ceas măcar că se pot privi faţă în faţă unul pe altul, altfel decât în armura, unei uri milenare; sunt românii şi sunt ungurii de sub sceptrul împărăţiei de Habsburg. (Aplauze)

Concepţiunea vieţii de stat maghiar, de la începutul ei şi până astăzi, are la bază ideea desfinţărei noastre. Concepţiunea de stat maghiar, purtată de-a lungul veacurilor, a primit toate doctrinele influenţate de spiritul vremii; în ţinta ei însă a rămas perpetuu neschimbată şi această ţintă este înfăptuirea unui stat naţional maghiar, pe ruinele neamurilor neungureşti din ţară. (Aplauze prelungite)

(more…)

Renasterea nationalismului romanesc. Aparitia a doua partide secesioniste in Transilvania – unul al “ardelenilor” lui Gherman si al doilea al “secuilor” autonomisti ai lui Tokes – da avant infiintarii Partidului Nationalist Roman

“Evident ca UDMR ar avea un cuvant mai greu de spus din postura unui partid de 20% intr-un parlament al Ardealului, decat un partid de 6% in Parlamentul Romaniei”– Actualul consilier prezidential Peter Eckstein Kovacs, în 2006

Dupa ce neterminatul de Sabin Gherman a anuntat infiintarea unui partid al “ardelenilor” iar securistul maghiar Laszlo Tokes – ajuns pe mana Ungariei si a PPE ditamai vice-presedinte al Parlamentului European -, intra in lupta autonomista cu o noua formatiune extremista (ca si cum PCM si UDMR nu erau de ajuns), romanii raman din ce in ce mai singuri in Transilvania. De altfel, Adevarul arata ca, in urma actiunilor iresponsabile ale politicienilor tradatori ai Romaniei, dar si a SRI si MAI, romanii din Harghita nu mai sunt reprezentati in primariile din judet, iar ungurii isi fac de cap cu tupeu maxim, sfidand Constitutia Romaniei.

La Bucuresti, PD-L nu mai stie cum sa-i sufle-n cur UDMR-ului, parazitul intestinal al Romaniei si tuturor guvernarilor ei, bagat de-a lungul anilor in toate aliantele anti-nationale, schimbate pe rand, ca ciorapii murdari, de la PSD la PNL.

Ca atare, in lipsa oricarui sprijin de la Bucuresti pentru romanii din Ardeal, altul decat revolta celor ce simt romaneste, nu ne mai ramane decat sa infiintam si noi Partidul Nationalist Roman si, daca statul nu mai e stat roman ca sa sanctioneze extremismul maghiar, sa-l bagam noi unde trebuie: Pasol na turbinka, ciorti!


Vice-presedintele Parlamentului European, Laszlo Tokes, informator al Securitatii si agent al serviciilor ungare. The vice president of the European Parliament has been an informer for Securitate and an agent for the Hungarian Secret Police. DOCUMENTE aici. See DOCUMENTS

Pastorul infidel Laszlo Tokes, figură marcantă a ”revoluţiei române”, a avut şi o importantă carieră de informator al fostei Securităţi. Toţi cei care s-au preocupat de biografia sa eroică au  reţinut şi colaborarea sa cu Securitatea, scrie Cotidianul, adaugand ca un documentarist cu ochii în patru ne-a trimis o minuţioasă selecţie de mărturii şi relatări despre trecutul ”acoperit” al lui Laszlo Tokes.

“Pro forma”:  S-au identificat si facut publice documentele esentiale care dovedesc ca Laszlo Tokes, la 11 septembrie 1975, lasa  judecatii istoriei urmatoarea consemnare olografa: “Constient de faptul ca prin atitudinea si comportarea mea am adus atingere securitatii statului  ma angajez  ca pe viitor sa fiu un cetatean loial regimului din R.S.R. (…).

“De facto”:  Informatorul “Laszlo Kolozsvari“ furnizat informatii in temeiul carora anumite persoane, inclusiv cetateni ai altor state ( Klass Eldering, Ida Eldering, Lajos Gudor, Ioszef  Demeter, Laszlo Ferenczi, Sandor Farkas, Ioszef Otvos, Tamas Jenci, Noemi Szebeni, Laszlo Vetesi, Sandor Gede s.a.) au facut obiect al unor masuri de prevenire a activitatilor de natura a prejudicia securitatea statului roman.

(Sursa: “Tinerama”, nr.210, 21-27 decembrie 1994, director Max Banus)

In prima jumatate a anilor`80 Laszlo Tokes a fost integrat “Biroului de Presa pentru Transilvania”, eufemismul folosit pentru o retea subversiva creata serviciile speciale (spionaj si diplomatic) ale Budapestei pe teritoriul Romaniei Dupa descoperirea retelei,  ceilalti membri au acceptat sa se stabileasca in strainatate -Ungaria si Elvetia  (Anexa nr._).

LASZLO TOKES – TRADATOR   AL  ROMANIEI SI AGENT DE SPIONAJ AL UNEI PUTERI STRAINE

Mutat disciplinar la Timisoara, Laszlo Tokes nu si-a respectat angajamentul de a se abtine de la  activitati contra securitatii statului roman.

O marturie edificatoare a unei enoriase, demonstreaza continuarea legaturilor clandestine, realizate prin metode specifice spionajului :

“L-am cunoscut pe László Tokés cind a fost repartizat la Timisoara. La vremea aceea preot paroh era Leo Peuker iar László Tokés a fost preot ajutator. In momentul repartizarii lui Tokés aici nu stiam nimic despre faptul ca el avea probleme cu autoritatile. Eram membra in presbiteriul bisericii. (…) Cand Tokés avea ceva de transmis in strainatate, apela la sotul meu sa faca microfilme. In 1990 am aflat ca insasi fiica mea ducea microfilmele la Arad, la bunica fostei soacre, de unde altcineva (nu stiu cine) aranja sa ajunga mai departe.” (Ildiko Sepssy, Colectia de Documente Marius Mioc)

Ofiterul coordonator al actiunii de contraspionaj in cazul lui Laszlo Tokes precizeaza:

(more…)

Izvorul Muresului romanesc. FOTO




Fotografii de Vlad Durnea – Basarabeni.ro

Transilvania noastra e vrajita

“…Toate conferinţele (lui Hitler) cu ungurii şi românii au atins şi problema Transilvaniei (…). În special Mareşalul Antonescu nu obosea niciodată, afirmînd că românii erau de origine romană, că România era o ţară europeană, o insulă europeană în marea slavă şi că Transilvania era stînca cea mai mare a insulei”.

Titlul articolului nostru, realizat în temeiul unor cercetări de durată şi de predilecţie în bibliotecile şi arhivele româneşti sau străine (Rusia, SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania), reflectă o realitate despre care, evident, s-a tot vorbit şi se va mai discuta.

Dar care, în contextul evenimentelor tragice pentru români din 1940, toate decurgînd asemenea unei reacţii în lanţ din Pactul Hitler-Stalin de la 23 august 1939, a fost decodificată de un remarcabil om de ştiinţă, economistul de faimă mondială Mihail Manoilescu (1891-1950).

Care, însă, ca politician sau diplomat, a eşuat lamentabil, avînd în vedere că, în calitatea-i de prim-delegat, a semnat odiosul Diktat de la Viena, într-un moment în care – în anul crucial al pătimirii noastre – România a fost aşezată aidoma pe masa de operaţii a chirurgilor Marilor Imperii de ieri şi de azi şi, precum Polonia în alte timpuri, executată cu o grabă şi un nesaţ specifice numai sanguinarilor de profesie şi de vocaţie. Pe de altă parte, nu putem ignora că, exceptînd Nord-Vestul Transilvaniei, în alte cazuri (Basarabia, Nordul Bucovinei şi Cadrilaterul) deciziile grave şi total injuste din 1940 n-au fost lipsite de urmări. În primul rînd, ele se menţin în vigoare, fiind “reglementate” oarecum de sistemul de tratate de la Paris-New York impus după al II-lea război mondial. Pamfil Şeicaru, marele nostru jurnalist, probabil cel mai mare dintre toţi, a evidenţiat că ororile şi erorile anului 1940 (respectiv abandonarea provinciilor noastre istorice străbune fără luptă) s-au multiplicat ulterior, în primul rînd în 1944, cînd Războiul Naţional de Eliberare a fost pur şi simplu suspendat prin trădare şi prin prostie de grupul nenorocit de pucişti de la Bucureşti, iar, pe cale de consecinţă, “tot ce s-a abătut, după 23 august 1944, asupra nenorocitei noastre patrii era virtual cuprins în actul loviturii de Stat”. Intervenţia mea va demonstra, cu suficientă relevanţă, sper (?), că în prima ordine cea temeinică şi efectivă opoziţie în faţa Diktatului de la Viena o datorăm liderilor politici, diplomaţi şi militari care au reprezentat cu demnitate interesele permanente ale României în anii 1940-1944.

* * *

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova