Comunicat important pentru memorie
Acum 22 de ani, la cumpăna dintre 23 spre 24 decembrie, un grup al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă este chemat să apere Ministerul Apărarii şi să răspundă unui atac iminent al teroriştilor. Luptătorii USLA se deplasează către punctul terminus al misiunii lor cu două aro blindate. În interiorul clădirii se găsesc capii revoluţiei, proaspăt trecuţi prin studiourile televiziunii române libere şi întipăriţi pe retina colectivă drept salvatori de neam: iliescu, militaru, brucan, voiculescu… Afară, sute de proiectile aşteaptă pe ţevile mitralierelor şi tancurilor care apără clădirea. Grupul de luptători chemat pentru respingerea teroriştilor ajunge la destinaţie, condus de Gheorghe Trosca, locotenent-colonel şi şef de stat major al USLA. La câteva minute de la sosirea în faţa clădirii ministerului sunt întâmpinaţi cu foc din toate punctele dispozitivului de apărare. Opt dintre cei chemaţi, printre care şi Trosca, işi pierd viaţa macelariti salbatic. Conform documentarii video a jurnalistului Cornel Mihalache de la TVR, pentru ca nu murise, Gheorghe Trosca este executat cu un glont in frunte, asemenea maresalului Ion Antonescu. Dimineaţa, peisajul se schimbă ca într-o regie de film istoric. Cele două vehicule ciuruite sunt aşezate cu faţa către minister, deşi noaptea, la primirea în ploaia de gloanţe, se aflau la distanţă unul de celălat. Corpurile militarilor morţi sunt împrăştiate pe caldarâm. Pe aro-uri stă scris, cu litere de-o şchioapă, întinse cu vopsea alba, “TERORIŞTI”. Diorama morţii este filmată şi transmisă către ţară purtând în eter mesajul: Ei sunt teroriştii!
“Filmăm la un punct strategic, unde s-au prins mai mulţi terorişti”:
Cadavrele USLA-silor lui Trosca ucisi de GRU la MApN de ZiaristiOnlineTV
În orele şi zilele care urmează, mulţimea înfierbântată scuipă, urinează şi loveşte corpurile sfârtecate. “Ăsta nu pare-a fi român, fir-ar mama lui a dracu’”. Trosca este ars, decapitat, iar capul îi este aşezat pe o roată a unui aro răsturnat. O ţigară pusă în batjocură îi stă înfiptă între buze. Corpul său, alături de cele ale camarazilor, rămâne în stradă pradă profanării timp de cinci zile.
1978. Gheorghe Trosca, un tânar ofiţer al serviciului de contrainformaţii care lucrează la dosarul “Corbii”. Cercetările sale desconspiră colaborarea cu serviciile secrete sovietice a generalului-colonel nicolae militaru, imediat degradat şi scos din armată.
1989. nicolae militaru, agent GRU/KGB, primul ministru al apărarii din epoca post-ceauşescu, creierul aparatului militar in zilele revolutiei, personajul aflat în decembrie în clădirea pe care Trosca a fost chemat în mod expres să o apere de terorişti.
În 2011, la 22 de ani de la momentul evocat, un grup de artişti terorişti decide să comemoreze şi să readucă în faţa contemporanilor clipa de atunci, folosind aceeaşi putere a vizualului pe care au mânuit-o şi hoţii de ţară în ’89. La câţiva paşi de locul crimei, în apropierea complexului Orizont din Drumul Taberei, capul lui Trosca este din nou ridicat şi tras pe roată, spre zgâlţâirea conştiinţelor amorţite. Stă drept şi priveşte acuzator.
Se spune că nu există o crimă perfectă. Ucigaşul face mereu o greşeală pe care ochiul şi mintea detectivului o găseşte. Momentul Trosca este una dintre erorile făcute de cei care au ucis atunci. În zidul tunelului întunecat în care au gonit clipele acelui decembrie, ei ne-au lăsat fără să-şi dea seama o fereastră prin care, dacă ai ochi de văzut, poţi vedea adevărul. Ultima decapitare pe care o consemnează istoria noastră ascunde crima, răzbunarea, trădarea, minciuna şi manipularea pe care s-a construit noua Românie. Vechii si foştii, noii şi cei de-acum. Cei care nu au făcut decât să tăbăcească şi mai mult pielea de iepure pe care Ţuţea spunea că ne-a aşezat-o comunismul pe spinare. Ce folos că am câştigat libertatea dacă nu avem curajul să spunem lucrurilor pe nume şi să rostim adevărul verde-n faţă?
Monumentul ridicat astăzi cinsteşte memoria tuturor celor care s-au sacrificat pentru a ne da şansa de a rosti oricând, fără oprelişti, ceea ce credem. Celor care ne-au eliberat curajul, ne-au îndreptat spinarea şi ne-au reunit ca neam. Vă îndemnăm să vă folosiţi darurile primite cu înţelepciune şi înspre bine. Cu un strop din acest curaj, cu recunoştinţă şi cu o floare, vă invităm la o clipă de reculegere şi de plecare a capului în faţa capului de martir.
Un grup de artişti terorişti
VIDEO de la locul asasinării, unde se va ridica un monument:
Sursa Roncea.Ro
O inițiativă foarte bună. FELICITĂRI!
daca va poate fi de folos,am un set de fotografii facute la locul crimei
Va rugam, va rugam!
[email protected]
O singura remarca, la acest articol (si gest) binevenit. Dint alte surse, se pare ca trupul decapitat era cel al lui Ion Muicaru, unul din cei 7 colegi ai lui Trosca, ucisi miseleste atunci… Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!
tatal meu a lucrat sub comanda lui Trosca. il cunostea bine. in 87 -88 s-a retras din Securitate. au fost vremuri grele caci eram urmriti la tot pasul, filați…noi eram copii si nu stiam aceste aspecte. la Revolutie s-a tras direct in apartamentul nostru cu mitraliera (fara avertisment) si au venit dupa noi….au tras o rafala la usa de la intrare pe care au distrus-o si au urcat FIX la etaj unde locuiam noi.eu cred ca noi eram pe lista lui Militaru ca si restul celor de la USLA. Arde-l-ar focul pe kgb-ist! tatal meu a scapat (desi era in rezerva, pensionat si STATEA LINISTIT CU FAMILIA IN CASA) datorita faptului ca cei doi putoi-revolutionari si fraierii de soldati in termen ne-au vazut pe noi copiii si pe parinti in capoade…vad si acum trasoarele acelea rosu-portocliu care nu se mai opreau…si acum imi duc aminte cum am fugit de pe partea de unde se trăgea in partea opusa a apartamentului pentru a ne cruța viețile, cum ne-am ascuns sub pat si cum asteptam sub pat (ascunsi de tata) sa ne omoare fraierii aia. in momentul in care au tras jos- taica-miu a spus: ”sub pat! ma duc sa deschid sa ma impuste pe mine si voi veti scapa!” daca i-as vedea acum pe derbedeii aia prosti, nu cred ca le-ar fi bine!cei care au murit atunci in Drumul Taberei sunt eroi!Respect!
Va rugam, daca puteti si doriti, sa reveniti cu detalii…
Doamne ajuta!
de ce ai sters comentariul meu?
stimate andrei, l-am sters pentru ca folosea un limbaj nepotriva. asa sunt regulile pe tapsanul meu. daca vei scrie ceva cuvincios, cu subiect si predicat, intrand in detalii, este posibil sa ai liber la publicare…
acum sa vedem care-i mai tare
Eu aveam 14 ani la revolutie si cine eram pe strada cu prietenii mei, noi am fost acolo unde erau corpurile pe strada in Drumul Taberei. Lumea vorbea despre cei omoriti, raspindind zvonurile timpite, ca fiind “teroristi” … si mi-a fost foarte greu sa inteleg, cum unii romani sa fie “teroristi” impotriva celorlalti romani, ceva ce nu a existat inainte in societatea, pe care o stiam eu. De unde aterizau asa de odata niste teroristi in mijlocul orasului Bucuresti, unde centura orasului era vizata de armata, etc.
Acum imi dau seama, ca totul a fost un mare joc de sah, la care nu au cistigat romanii de nici un fel.