Întrebare pentru procurorii militari: Guvernul, când îşi asumă şi execută operaţiuni anti-umane, nu este responsabil în integralitatea lui de propriile lui acte… criminale?!
Un nou miting de solidarizare cu doctorița Camelia Smicală va avea loc marți, 13 iunie, începând cu ora 11:00, în fața Palatului Victoria. În aceeași zi în care premierul Grindeanu se întâlnește, la sediul Guvernului, cu șeful guvernului finlandez.
Românii sunt chemați să iasă și marți, 13 iunie, în stradă pentru a cere eliberarea copiilor doctoriței Camelia Smicală. Tot marți, premierul Finlandei se întâlnește cu premierul Sorin Grindeanu, la Palatul Victoria. „Veniți să-i cerem eliberarea copiilor Maria și Mihai Smicală și redarea minorilor mamei lor, Camelia Smicala, medic român exemplar în Finlanda. Manifestația va fi autorizată”, au scris organizatorii acțiunii, „Libertate pentru Maria si Mihai Smicala!”.
În preajma vizitei premierului Finlandei în România, profesorul Leon Dănăilă s-a arătat solidar cu doctorița Camelia Smicală și copiii săi, afirmându-și convingerea că românca va reuși să-și obțină copiii înapoi. Reputatul neurochirurg consideră că este necesară implicarea mai mare a statului român.
Românii s-au solidarizat cu medicul Camelia Smicală, ai cărei copii au fost luați abuziv de statul finlandez, și pe 21 mai, de Sfinții Împărați Constantin și Elena, când mitinguri de susținere a româncei au avut loc în mai multe orașe din țară.
Cei doi copii ai doctoriței Smicală au fost răpiți de statul finlandez și au fost abuzați psihic și fizic într-un mod care amintește de practicile totalitare, antiumane, ale regimurilor naziste și comuniste. De exact un an, Maria, de 10 ani, și Mihai, de 11 ani, sunt separați în centre de plasament diferite. Nici Ambasada României în Finlanda nu are acces – nici măcar telefonic – la cei doi copii, cetățeni români.
Pomenirea a 4 ani de la mutarea la viaţa cea veşnică a Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu (10 Februarie 1919 – 16 Iunie 2013) are loc Sâmbătă, 10 Iunie. Liturghia va începe la ora 9 şi va fi urmată de slujba Parastasului, informează Mănăstirea Petru Vodă.
Veşnica lui pomenire!
În ciuda unei delegații parlamentare românești care s-a deplasat zilele acestea la Helsinki și Tampere pentru a negocia cu autoritățile finlandeze respectarea drepturilor copilului, ale omului, în Cazul Smicală, ieri, de 1 Iunie, Ziua lor, doctoriței Camelia Smicală, mama celor doi micuți răpiți în urmă cu un an, Mihai și Maria, nu i s-a permis nici măcar să le transmită telefonic `La Mulți Ani!” propriilor săi copii. Așa a fost și de ziua lor de naștere, și de cea de nume, și de ziua mamei, și de Sfintele Paști, și de Crăciun… Dacă cineva credea că Moș Crăciun e stabilit de bună voie în Finlanda, acum e clar că se află acolo prizonier, încarcerat în lagărele finlandeze din Hitlerlanda.
Primul ministru al României, Sorin Grindeanu, a dat,de 1 iunie, pe Facebook, o Hotărâre de Guvern istorică: “HOTĂRÂRE DE GUVERN: AZI TOȚI COPIII SĂ FIE FERICIȚI!”. Ce ne facem însă, domnule prim ministru, că doi “nereeducați” nu v-au putut asculta? Maria și Mihai Smicală, deținuți în Gulagul Copiilor din Finlanda, nu pot fi fericiți. Poate că un telefon din partea Dvs – așa cum v-a solicitat Coaliția Pentru Familie – le-ar fi schimbat starea profundă de nefericire. Le-ar fi demonstrat că vă pasă de copiii României și le-ar fi dat speranță că vor putea fi liberi, într-o bună zi. Cât mai curând, după cum ne dorim!
O simplă cerere de a vorbi la telefon cu cei doi copilași români – ținuți separat, în două instituții distincte ale lagărului – ar fi obligat autoritățile obtuze finlandeze să trateze cazul cu mai mare atenție, poate chiar și cu deferență, iar copiilor le-ar fi adus o întârire sufletească atât de necesară pentru starea în care se află. Pentru că da, e suficient să asculți înregistrările copiilor de la cea mai recentă vizită a mamei, permisă după două luni (!), ca să înțelegi că acești doi copii se află într-o stare disperată. Nu trebuie să fii psiholog, finlandez sau nu, ca să realizezi asta. Cele câteva minute de conversație ar fi suficiente să spargă și o inimă de piatră, să caute și ultima rămășiță sufletească din cotloanele interioare ale vreunui demnitar, și să-l determine să acționeze.
Dar finlandezii se pare că mișună pe suprafață pământului ca produse ale unei experiment social și biologic gigant, de care noi nu am avut habar: trăiesc fără inimă. Le-a fost extirpată. În ei nu mai ciocăne undeva ascuns nici măcar ultima rămășiță de umbră a Mareșalului Mannerheim, de care România a fost legată prin lupta similară dusă împotriva celor două oribile dictaturi ale secolului trecut: cea bolșevică și cea nazistă. Noblețea și demnitatea Mareșalului Mannerheim s-a stins în Finlanda. Omenia a apus. Altfel nu se poate explica cum, deși prin conducătorul lor suprem au respins ocupațiile naziste și bolșevice, astăzi se fac demni urmași ai programelor antiumane ale celor două aparate diabolice: internarea copiilor în sisteme concentraționare de modificare a sufletelor, asemănătoarea Lebensborn-ului și „Experimentului” Gulag.
Există ciudățenii mai puțin cunoscute public despre încântătoarea Finlandă. Una dintre acestea: Finlanda s-a aflat adeseori în topul european al infanticidului – mame care își ucid copiii. În epopeea națională finlandeză, Kalevala, despre care se afirmă că a jucat și joacă un rol important în dezvoltarea identității lor naționale, personajul principal, eroul zeificat Väinämöinen, face apologia infanticidului, ordonând ca Marjatan poika, fiul lui Marjatta, să fie înecat în mlaștină. Ceva, acolo, a provocat niște modificări macabre în mentalitatea finlandeză, care nu răzbat în prezentările PR-istice fabuloase despre frumusețile și perfecțiunea Finlandei. Fostul soț al Cameliei Smicală, Petri Jalaskoski, tatăl degenerat al celor doi copii frumoși, Mihai și Maria, era un adept al unei “metode” autohtone de a câștiga supunerea lor: introducerea copiilor cu capul sub apă în cadă, până la limită, “până imploră mila” – pentru a-l cita pe torționar -, pentru a ști cine este “stăpânul” de care trebuie să asculte.
„Metoda” de „waterboarding”, practicată și asupra deținuților de la Guantanamo, este considerată și condamnată pe plan internațional – de lumea civilizată, desigur – drept o tortură odioasă. Este doar unul dintre motivele pentru care Camelia Smicală – unul dintre cei mai apreciați medici români din Finlanda, conform rapoartelor instituțiilor medicale unde profesează – a solicitat divorțul de acest personaj. Ciudățenia mentalității bolnave finlandeze merge mai departe: Jalaskoski însuși a recunoscut în față unor autorități ale “protecției copilului” că este adeptul acestei practici. Cu toate acestea, tot mama româncă a fost condamnată și copiii separati de ea și între ei, sub acuzația oficială că ar avea „o relație prea afectivă cu copiii” și, respectiv, că Mihai, de 11 ani, ar influența-o pe sora lui mai mică, Maria, de 10 ani, împotriva tatălui. “Cu alte cuvinte, o mamă este acuzată că își iubește copiii!”, după cum observă Coaliția Pentru Familie în Apelul către Președintele și Premierul României. Are dreptate doamna ambasador a Finlandei în România, Paivi Pohjanheimo, care argumentează superior de ce sunt copiii luați de la mamă pentru reeducare prin afirmația că “avem culturi diferite”… Da, avem culturi diferite: una a urii, alta a dragostei…
Pentru că bieții copii chinuiți, după divorțul părinților, nu mai voiau efectiv să meargă la tatăl lor în perioada alocată legal – și nu e de mirare de ce – mama a primit amenzi din partea unui singur judecător de… 40.000 de euro. O fi torționarul Jalaskoski, exponentul „culturii diferite” a doamnei ambasador, un tip care se declară fără venit deși derulează afaceri în România, vreun securist finlandez protejat de sistem? Este o pistă de investigat…
Un adversar care se simte inferior va pierde mai repede bătălia indiferent de resursele sale militare, dădea de înțeles Mannerheim. Se simt autoritățile române inferioare celor finlandeze? Care ar fi motivul? Nu știu, dar unul cu siguranță există dacă nimeni din Guvernul României nu l-a pus la punct pe ministrul de Externe finlandez când acesta s-a apucat să dea lecții de democrație românilor prin intermediul unui babuin. Sunt curios cum o va întoarce acum Timo Soini când va ajunge la București pentru a-l însoți pe primul ministru finlandez, Juha Sipilä, interesat în câteva contracte de mare interes (sute de milioane de euro, poate chiar mai mult) atât pentru Finlanda cât și pentru România. Pentru că tot vorbim de resurse, este cazul să semnalăm că aceste contracte țin de plasarea unor transportoare blindate “Patria” și a unor elicoptere “Puma”, României, acestea din urmă pentru reparații. Dar ce-ar fi să nu mai vină? Sau ce-ar fi ca, în semn de apreciere a statutului României de membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, să-i elibereze doi cetățeni?
Timo Soini, un tip de dreapta, adversar declarat al avorturilor și homosexualității, este co-fondatorul și șeful Partidului Finlandezilor. Vă imaginați înscrierea la tribunal în România al unui “Partid al Românilor”? Oooo, cred că ar fi scandal internațional, dacă nu chiar intergalactic! Toată gașcă cea vestită a întreg Ghedeseului și Soroșelului ar sări în aer. Și totuși, babuinul nostru ghedesist, Cătălin Avramescu, fostul ambasador al României în Finlanda – unul dintre principalii vinovați de suferințele de azi ale copiilor răpiți și de întreaga soartă a Familiei Smicală – nu s-a sfiit să devină vasul comunicant, respectiv uretra, sau mai curând nefridiul, intolerantului politician finlandez. Când este vorba de a infesta România, gândacii ei de bucătărie, păduchii, nevertebratele ei nu se mai uită în blana cui se cocoață. În completare trebuie subliniat că da, există rasism împortiva românilor în Finlanda. De ce? Pentru că finlandezii educați doar prin „cultura” tv și a propagandei media dezvoltate de valeții lor unguri consideră că românii sunt romi – țigani! – după cum o demonstrează și un clip promovat pe pagina oficială de Facebook a Ambasadei Finlandei în România. Și-atunci, vezi Doamne, cultura lor este „superioară” aceleia țigănești, respectiv românești, nu-i așa? (Apropo și în paranteză: când o să admită Ministerul Sănătății că majoritatea victimelor epidemiei de rujeolă provind din mediile comunității rome?)
I-a castrat cineva pe funcționarii români? De ce nu se bat pentru doi cetățeni ai lor, minori, aflați într-o situație disperată? Dar pentru copiii familiilor Racolța/Barbu, Brădeanu, Hermina Gheorghe, Dina Stelica, și alții, și alții? Se invocă faptul că țara de reședință a minorilor are întâietate. Dar când această țară de reședință calcă în picioare, cu nerușinare, în cazul nostru, dreptul inalienabil la exercitarea religiei, când încalcă timp de doi ani Convenția de la Viena și – așa cum expune revista Societății de Științe Juridice din România într-o analiză detaliată -, Convenția ONU privind Drepturile Copilului și Declarația Universală a Drepturilor Omului, baze ale coexistenței planetare, ce este de făcut?
Oare autoritățile României nu știu că umilirea unui singur membru al nației umilește întreaga națiune? Cum ar fi ca unul dintre copiii domnului Grindeanu să fie maltratat la școală? Bănuim că ar sări să-și apere un prunc al familiei. Maria și Mihai – copii maltratați fizic și psihic – nu sunt numai copiii doamnei Camelia Smicală. Ei sunt copiii României. Conduse azi, cel puțin în acte, de dl. Grindeanu și de dl. Iohannis.
Nu este târziu nici acum ca primul ministru să asculte vocea reprezentanților a peste 3.000.000 de români.
Facem apel în primul rând la oficialii finlandezi responsabili, și poate chiar și cu suflet, care realizează unde poate această criză. Nu vrem să credem că toți finlandezii și-au pierdut inima. Eliberați copiii Smicală!
Pe lângă idealurile și lupta comună cu același inamic, un alt motiv de coeziune româno-finlandeză (sau invers) ar fi că Finlanda sărbătorește anul acesta centenarul de când s-a despărțit de imperiul rus, la fel ca și România, în parte, la anul, ca să nu mai vorbim de faptul că avem răni sângerânde similare în coaste, care sunt Karelia și respectiv Basarabia.
Dacă este vorba că România trebuie să conlucreze cu Finlanda pentru a-i preda ștefeta la președinția Consiliului Uniunii Europene în 2019 și Finlanda să facă bine și să conlucreze cu autoritățile României asigurând unor cetățeni europeni dreptul la viață, la liberă circulație și la libertate. Dacă nu, vai și amar va fi de „buna cooperare”…
Declarație în Parlamentul României: „Libertate pentru Maria și Mihai Smicală!”. Se anunță noi proteste iar un deputat cere MAE să pună la punct Ambasada Finlandei, care ne prezintă drept țigani
Tot mai mulți parlamentari ai României se solidarizează cu Familia Smicală reclamând sfidarea fără precedent a Finlandei la adresa României și încălcarea flagrantă a drepturilor omului și copilului de catre autoritățile finlandeze. Având în vedere că finlandezii – inclusiv pe pagina oficială a Ambasadei Finlandei – ne consideră țigani putem vorbi și de un caz de rasism internațional.
Într-o declarație pe care ne-a transmis-o în exclusivitate deputatul de Diaspora Doru Coliu acesta afirmă că a solicitat Ministerului Afacerilor Externe să o avertizeze pe ambasadoarea Finlandei, Paivi Pohjanheimo, să retragă această dezinformare voită de pe pagina Ambasadei. Potrivit cutumelor diplomatice internaționale, Ministerul de Externe român poate să avertizeze Finlanda în Cazul Smicală uzitând de Nota verbala, Nota semnată, Scrisoarea personală și Memorandumul. Cu excepția unei poziții generale exprimate public de ministrul de Externe Teodor Meleșcanu, nici una dintre aceste practici oficiale directe și concrete nu a fost uzată de MAE român.
Deptutatul Doru Coliu s-a deplasat recent în Finlanda, împreună cu colegii săi Constantin Codreanu și Matei Dobrovie, doar pentru a se izbi de refuzul autorităților finlandeze de a-i vizita pe cei doi copii ai doctoriței Camelia Smicală, Maria și Mihai, închiși în două centre separate de peste un an de zile. În ceea ce privește Cazul Smicală, Doru Coliu, este categoric și afirmă că protestele vor continua până la eliberarea celor doi copii: “Nu ne vom lasa pâna nu vor elibera copiii! Noi considerăm această acțiune răpire de copii.”
Potrivit unor surse MAE neconfirmate oficial, pe 13 iunie, premierul Finlandei, Juha Sipila, ar urma să efectueze o vizită de lucru în România. Societatea civilă românească a anunțat deja că acordă un ultimatum Finlandei pentru eliberarea copiilor, în caz contrar urmând să declanșeze un război diplomatic pentru respectarea legilor internaționale de către regimul de la Helsinki. Doru Coliu mai afirmă că s-a adresat și Președintelui României și Premierului dar până acum nu a primit nici un răspuns însă așteaptă să meargă la acesta din urmă împreună cu o delegației a societății civile românești pentru a-i expune Cazul Smicală.
Astăzi, președintele Comisiei pentru Românii de Pretutindeni, Constantin Codreanu, care a și decorat-o pe mama Camelia Smicală cu medalia de onoare a Parlamentului României, a rostit o declarație categorică în plenul Parlamentului, solictând solidaritatea presei, societății civile și a clasei politice, dar și a autorităților statului, pentru eliberarea celor doi copii: “Mă adresez tuturor instituțiilor statului român să ne mobilizăm exemplar pentru a obține eliberarea acestor copii din captivitatea instituțională și readucerea lor în sânul familiei, alături de mama lor. Să sesizăm Parlamentul European, Consiliul Europei, dar și Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului.
Manifestațiile publice de protest trebuie să continue. Fac apel către reprezentanții presei și către întreaga societate românească, din țară sau de peste hotare, să fim alături de familia Smicală pentru recuperarea copiilor din așezămintele concentraționare. Finlanda trebuie să înțeleagă că Mihai și Maria Smicală sunt și copiii noștri, ai României, și nu vom permite să fie tratați injust, în disprețul normelor internaționale și al elementarului bun simț omenesc. Libertate pentru Maria și Mihai Smicală!”, a declarat deputatul.
Redăm mai jos declarația acestuia, ca text și video, precum și pe cea scrisă a colegului său de Comisie, Matei Dobrovie.
Reamintim că ieri, profesorul Radu Carp, secretarul executiv al PNL și co-președinte al Comisiei de Politică Externă a expus o poziție instituțională legată de Cazul Camelia Smicală în care afirmă negru pe alb că a fost pus în fața unui fapt fără precedent în analele diplomatice post-1989, în ceea ce privește un stat partener, membru al UE: “Reprezentanții PNL au contactat Ambasada Finlandei la București pentru a avea o întrevedere cu doamna ambasador în vederea discutării cazului Smicală. În momentul în care reprezentanții ambasadei au aflat obiectul acestei solicitări, s-a încetat orice corespondență. Avem de-a face, din păcate, cu un exemplu al faptului că autoritățile finlandeze refuză în continuare dialogul deschis pe marginea acestui caz. Este pentru prima oară când, la solicitări similare din partea PNL, se răspunde practic cu un refuz al dialogului.”
“Parlamentul României
Camera Deputaților
Constantin Codreanu – declarație politică: ”Libertate pentru Maria și Mihai Smicală!”
Domnule președinte, stimați colegi,
Cazul dramatic al familiei Smicală din Finlanda ne reține atenția de câteva luni de zile. Prin acest caz, autoritățile finlandeze au provocat numeroase acțiuni de protest în toată țara și peste hotare, dar și o adevărată furtună mediatică.
Instituția finlandeză pentru Protecția Copilului i-a separat forțat și brutal de mama lor, în baza unor simple și nefondate suspiciuni de intenție de a emigra în România, pe copiii minori ai doamnei doctor Camelia Smicală, Maria, de 10 ani, și Mihai, de 11 ani. Doamna Camelia Smicală și copiii săi minori dețin dublă cetățenie: română și finlandeză. Cei doi copii răpiți familiei au fost separați și plasați forțat în instituții de tip închis. Nedreptatea care li s-a făcut acestor copii români și suferința morală îndurată de ei ne-au determinat să luăm atitudine și să ne solidarizăm cu ei, și să încercăm o rezolvare amiabilă a cazului, în interesul suprem al copiilor.
În perioada 30 mai – 1 iunie am condus delegația Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării în Finlanda, pentru a ne documenta la fața locului asupra acestui caz dramatic. Am avut întâlniri cu doamna Camelia Smicală în locuința ei din Tampere, cu ambasadorul României la Helsinki, cu reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, ai Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Sociale și Sănătăți in Finlanda, ai Serviciului Social din cadrul primăriei Tampere, precum și cu membrii Comisiei pentru probleme sociale a Parlamentului Finlandei.
Urmare a vizitei delegației noastre parlamentare autoritățile finlandeze au acceptat să-i permită ambasadorului României în Finlanda, Răzvan Rotundu, să-i viziteze pe cei doi minori ținuți în captivitate instituțională, iar doamna Camelia Smicală a fost concediată din serviciu, sub pretextul de a-i fi defăimat și agresat pe asistenții sociali care i-au răpit copiii cu brutalitate. O asemenea situație nu ne poate lăsa indiferenți.
Constatăm cu profund regret și stupoare că Finlanda încalcă în cazul copiilor Cameliei Smicală prevederile Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului, ale Declarației Universale a Drepturilor Omului.
În această situație, mă adresez tuturor instituțiilor statului român să ne mobilizăm exemplar pentru a obține eliberarea acestor copii din captivitatea instituțională și readucerea lor în sânul familiei, alături de mama lor. Să sesizăm Parlamentul European, Consiliul Europei, dar și Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului. Manifestațiile publice de protest trebuie să continue. Fac apel către reprezentanții presei și către întreaga societate românească, din țară sau de peste hotare, să fim alături de familia Smicală pentru recuperarea copiilor din așezămintele concentraționare.
Finlanda trebuie să înțeleagă că Mihai și Maria Smicală sunt și copiii noștri, ai României, și nu vom permite să fie tratați injust, în disprețul normelor internaționale și al elementarului bun simț omenesc.
Libertate pentru Maria și Mihai Smicală!
Deputat Constantin Codreanu, circumscripția electorală nr. 43, Diaspora”.
Finlanda încalcă legile internaționale și refuză dialogul cu România
Colegul lui Constantin Codreanu, Matei Dobrovie, vicepreședintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, care l-a însoțit în Finlanda, a transmis la rândul său, prin intermediul Parlamentului României, următorul comunicat:
“În perioada 30 mai – 1 iunie, o delegație a Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării a Camerei Deputaților a efectuat o vizită în Finlanda, pentru a discuta cu autoritățile despre cum funcționează sistemul finlandez de protecția copilului și cazul mamei căreia i-au fost luați doi copii minori și plasați în două instituții separate.
Am avut discuții cu reprezentanți ai Ministerului de Justiție, Ministerului pentru Afaceri Sociale și Sănătate și ai Serviciului social din Tampere, în cadrul cărora am ridicat mai multe întrebări legate de cum este definit interesul suprem al copilului în legislația finlandeză și în ce mod poate fi justificată despărțirea fraților prin acesta.
În context, am reamintit autorităților finlandeze de articolul 12 din Convenția ONU privind drepturile copiilor, care obligă statele semnatare să garanteze copilului capabil de discernământ dreptul de a-și exprima liber opinia asupra locului unde vrea să trăiască. În legătură cu audierea copiilor în procesul administrativ, mi s-a răspuns că aceasta nu se face în general pentru minorii sub 12 ani, deși legea nu interzice.
Cât despre încredințarea copiilor familiei extinse, rudelor apropiate, autoritățile finlandeze mi-au răspuns că s-ar creea un dezechilibru între familia extinsă a mamei și a tatălui, dacă s-ar alege una dintre ele.
În numele confidențialității și al interesului copilului, autoritățile au refuzat să se refere direct la cazul Cameliei Smicală și au vorbit la modul general, despre cum funcționează sistemul de protecție a copilului în Finlanda. Acesta este unul descentralizat, administrația locală se ocupă de implementare, iar deciziile luate de autoritățile locale pot fi atacate la Curtea Supremă și apoi, în apel, la Curtea Supremă Administrativă.
Din păcate, autoritățile finlandeze nu au dat răspunsuri convingătoare privind interzicerea contactului copiilor cu duhovnicul lor, Episcopul Europei de Nord, P.S. Macarie Drăgoi, care dorea să-i împărtășească. La fel, nici refuzul de până acum de a permite reprezentanților Ambasadei României să îi viziteze pe minori nu a fost motivat în mod clar.
Partea finlandeză a insistat pe faptul că toate informațiile privind copiii sunt confidențiale și că întâlnirile cu aceștia pot fi restricționate, dacă nu sunt în interesul copilului. Deși legislația finlandeză prevede sprijinirea părinților în creșterea copiilor, posibilitatea încredințării rudelor apropiate sau luarea în considerare a opiniilor copiilor, în cazul de față, nu este clar cum au fost transpuse în practică aceste principii. Copiii au fost plasați în două instituții separate, deși și-au exprimat dorința de a rămâne alături de mamă, și nu au fost audiați în procesul administrativ. Mai mult, contactul lor cu mama și rudele apropiate a fost restricționat.
Totuși, vestea bună este că, în urma discuțiilor avute, partea finlandeză a acceptat organizarea unei întâlniri a domnului ambasador și consul cu copiii, în luna iunie.
În urma acestei vizite, voi înainta un set de recomandări către Ministerul de Externe privind necesitatea creării unui fond de asistență juridică pentru astfel de cazuri, care sunt din păcate tot mai multe. Părinții în cauză au nevoie de ajutorul statului român, pentru că nu-și permit un avocat.
De asemenea, este nevoie și de un fond pentru angajarea cel puțin a unui translator-traducător la nivelul fiecărei misiuni diplomatice, care să cunoască limba țării respective, și să poată gestiona comunicarea și documentele oficiale în aceste cazuri.”
Academicianul Dinu C. Giurescu, vice-președinte al Academiei Române, fiu și nepot de academician, cu toții istorici, la cei 90 de ani ai săi, împliniți în februarie, urmărește activ viața politică și culturală cotidiană, observând cu întristare o decădere continuă a instituțiilor statului.
Românii trăiesc sub “un război continuu, pe toate planurile: economic, social, identitar, etc”, afirma într-un interviu de dinaintea împlinirii celor nouă decenii de viață. „Să-ți iubești țara în zilele noastre este aproape o infracțiune…Poate sunt naiv, dar eu încă mai cred în națiune și în forța ei. Poporul ăsta mai are vigoare, poporul ăsta are ingeniozitate, poporul ăsta e creativ. Cred în el și cred că la un moment dat se va trezi”, spunea profesorul atunci.
Întâlnindu-l acum, la apropierea de centenarul Marii Uniri și înainte de o nouă aniversare a Tratatului de la Trianon, profesorul Giurescu nu mai pare la fel de optimist. În primul rând nu înțelege cum la șase luni distanță de intrarea în anul 100 al Marii Uniri încă nu se știe ce face Departamentul guvernamental “Centenar” și care sunt proiectele pentru anul 2018. “Este rușinos!”, afirmă profesorul.
În acest timp, Budapesta a înființat la rândul ei o Comisie, “Trianon 100”, care activează deja, deși aniversarea Trianonului este în 2020. Comisia în cauză, după cum a relevat și academicianul Ioan Aurel Pop într-o amplă analiză, are drept obiectiv contestarea Tratatului de la Trianon pe plan internațional. Profesorul Dinu Giurescu întârește această teza: „Ungurii se gândesc la un plan cu bătaie lungă. Și anume să schimbe percepția opiniei publice internaționale despre Trianon. Să arate că Trianonul a fost o nedreptate, etc, etc… Ungurii se nasc și trăiesc până la moarte cu această imagine a Ungariei Mari – de la Brașov până în Coasta Dalmației, și din Slovacia până spre Dunăre. Așa sunt învățați, zeci și zeci de serii de elevi…” , spune profesorul.
„La noi este procesul invers: am creat acest Departament “Centenar” și “marele ajutor” – spun în derâdere – pe care ni-l dă Ministerul Învățământului este că a suprimat Istoria, și a rămas o singură oră de istorie. În al doilea rând nu mai există “Istoria Românilor” – ci “Istorie 12”, așa, o simplă cifră… Și în al treilea rând nu se mai vorbește despre istoria României. Pe 9 Mai s-a sărbătorit “Ziua Europei”. Ei bine, de “Ziua Europei” am auzit vorbindu-se de Europa, de liru-liru, de alte minunății contemporane, dar n-am auzit aproape nimic de faptul că la 9 Mai am proclamat Independența de Stat a României”, mai spune profesorul, între altele.
„Mi se pare foarte curios. Adică la dubiile pe care le am privind faptul că există Departamentul “Centenar” și deocamdată nu știm ce face, se adaugă faptul că Ministerul Învățământului, în “mărinimia” lui, a tăiat Istoria din conștiința generațiilor tinere – de cel puțin 15 ani! – și astfel tineretul nu mai are cum să știe ce a fost cu noi în secolele trecute. În același timp, ceilalți bombardează. Și spun: românii nu au istorie, sunt un popor fără istorie, că n-am avut un stat recunoscut pe plan internațional… Ba da, am avut un stat recunoscut pe plan internațional: a încheiat tratate și s-a bătut pentru existența lui. Noi nu ne mai batem pentru existența noastră. Acesta este adevărul! Și stăm așa, în poziție de milogi… Acum ni s-au băgat pe gât și vreo 4000 și ceva de străini, care trebuie “neapărat” să trăiască, în România… Știi, e un spectacol, pentru noi, cei de-o vârstă respectabilă… dureros. Te doare! Pe mine mă doare! Mă doare când văd cum este neglijată propria noastră istorie și cum ea dispare din conștiința națională. Dacă nu am conștiința identității mele și a ceea ce reprezint eu pe acest pământ, pe acest colț al Europei, atunci degeaba. Nu poți să aperi nimic; cu formalități diplomatice, cu “eurovision”, nu obții nimic. Aceasta este povestea dubiilor pe care le am”, ne-a mărturisit marele istoric român. ActiveNews a publicat în exclusivitate filmarea integrală, reprodusă şi aici:
„Suntem sub imperiul prăbușirii noastre ca neam. Românii mai au o singură șansă: să lupte pentru ei înșiși”, ne-a spus profesorul la despărțire.
După demonstraţiile de protest desfăşurate în mai multe oraşe ale ţării duminică, 21 mai 2017, de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, am primit de la dr. Camelia Smicală, ai cărei copii minori, Mihai şi Maria, sunt răpiţi de autorităţile finlandeze, un mesaj emoţionant: “Nu pot să-mi exprim sentimentele faţă de toţi românii care au ieşit în stradă pentru soarta noastră. Sunt de-a dreptul copleşită… Am plâns când am urmărit transmisiile din ţară. Solidaritatea voastră îmi va aduce, în sfârşit, copiii acasă! Vă rog, nu renunţaţi! Vă iubim pe toţi! Maria şi Mihai vă vor fi recunoscători! Doamne, ajută-ne şi nu ne lăsa!”
La îndemnul cunoscutului profesor George Alexander, care s-a implicat şi pentru Familiile Bodnariu şi Nan, grupuri de iniţiativă civică din Bucureşti, Braşov, Botoşani, Cluj Napoca, Constanţa, Deva, Timişoara, Iaşi şi Tulcea au organizat manifestaţii simultane de solidaritate cu Familia Smicală, care se adaugă la cea din oraşul său natal, Piatra Neamţ cât şi din Canada şi Germania. Pe blogul Camelia Smicală Vs Finland puteţi vedea 100 de fotografii de la aceste adunări publice pentru copiii României şi alte 200 de la Protestul din Bucureşti, de la Ambasada Finlandei şi MAE. Mai jos, câteva dintre ştirile video şi filmările de la aceste evenimente. Aşa cum ne îndemna şi Preasfinţitul Macarie, nu abandonăm lupta! Doamne, ajută!
“Drumul Crucii” din 9-27 martie 1992, debutul Reintregirii spirituale a Romaniei
In 1992, la implinirea a 74 de ani de la hotararea Sfatului Tarii, care proclama Unirea Basarabiei cu Romania, un grup de studenti (din Basarabia si din tara) strabat tara in pelerinaj, din oras in oras, purtand pe umeri o cruce, din Piata Stefan cel Mare din Chisinau pana in Piata Universitatii din Bucuresti. Basarabenii au purtat crucea cu randul, sute de kilometri, uneori in ploaie si viscol, si au fost intampinati cu onoruri militare de garnizoanele prin care a trecut marsul. Armata si Biserica au fost principalele institutii ale statului care au sprijinit “Drumul Crucii”.
Procesiunea a fost insotita de sute de mii de romani, atat pe traseul din tara, cat si la de la intrarea in Capitala pana la Patriarhie si apoi in Piata Universitatii. Actiunea a fost prima operatiune de anvergura prin care s-a initiat refacerea legaturii dintre Chisinau si Bucuresti, sub semnul Crucii si a fost organizata de Liga Studentilor – Universitatea din Bucuresti, cu sprijinul a doua organizatii de tineret din Romania si Republica Moldova (Miscarea Pentru Romania si Organizatia Tineretului Crestin-Democrat din Moldova). Initiatorii si coordonatorii “Drumului Crucii” au fost George Roncea, de la Bucuresti si Veaceslav Ceremus, seful OTCD de la Chisinau. “Drumul Crucii” a fost o punte simbolica de contact si a facut parte dintre proiectele de relansare a tematicii Basarabiei in atentia opiniei publice din Romania. Profesorul Ilie Badescu, de la Universitatea Bucuresti si academicianul Vladimir Trebici, celebru continuator al scolii de la Cernauti au fost suporterii entuziasti ai proiectului studentesc iar mentorii actiunii au fost Parintele Cleopa, Parintele Galeriu, Parintele Dumitru Staniloae, care au induhovnicit si binecuvantat pe cei care si-au asumat sarcina reluarii luptei pentru Basarabia. La randul sau Patriarhul Romaniei a conferit Crucea Patriarhala, cea mai inalta distinctie care poate fi acordata laicilor, tuturor celor care au participat la procesiune. Actiunea a oferit suport public si temei Bisericii Ortodoxe Romane pentru intreprinderea celei mai importante miscari de refacere a unitatii nationale a Romaniei. In data de 14 septembrie 1992 a fost reactivata Mitropolia Basarabiei iar in 19 decembrie 1992, reactivarea a fost binecuvantata de catre Sinod si a fost intarita printr-un act patriarhal si sinodal.
Din momentul reactivarii Mitropoliei, a inceput o lupta surda intre oamenii Moscovei invesmantati in haine preotesti si reprezentantii BOR. Au avut loc numeroase incidente violente initiate de rusofoni si sprijinite de autoritati impotriva preotilor care doreau intoarcerea la Biserica Romana. Guvernul Moldovei a refuzat sa ia in considerare existenta Mitropoliei Basarabiei, careia i-a fost negat statutul legal. O adevarata batalie juridica a fost initiata de Vlad Cubreacov deputat in Parlamentul Moldovei din partea Frontului Popular Crestin Democrat, (astazi PPCD) reprezentant al Republicii Moldova in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei si membru al Consiliului Eparhial al Mitropoliei Basarabiei. Lupta a durat peste un deceniu si nu s-a ispravit inca. La 13 decembrie 2001 CEDO a hotarat ca Republica Moldova a incalcat Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la 27 martie 2002 hotarirea CEDO intrand in vigoare cu titlu definitiv. Cazul Mitropoliei Basarabiei a fost considerat drept unul dintre primele trei cazuri importante din lume derulate pe parcursul anului 2002. Pentru prima oara Rusiei i se da peste mana. Ca urmare a hotararii CEDO Mitropolia Basarabiei a fost recunoscuta si admisa in legalitate la 30 iulie 2002. In momentul de fata se afla pe rol deschiderea litigiului privind patrimoniul care trebuie recuperat de Mitropolia Basarabiei ca succesoare de drept a vechii Mitropolii. – Victor Roncea / ZIUA / Martie 2005
La ceas mare, a 99-a aniversare a Unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, ne amintim şi de Martirii Basarabiei, de Martirii Unirii şi ai credinţei străbune, persecutaţi, arestaţi şi ucişi de aparatul de represiune al ciumei bolşevice. Redăm a doua parte a studiului părintelui basarabean Ioan Lisnic – prima parte aici –, publicată în prestigioasa revistă de cultură şi istorie de la Chişinău, “Destin Românesc“, condusă de cunoscutul istoric Gheorghe Negru. Mulţumim autorului pentru opera sa de redare a martiriului mucenicilor pentru Hristos şi neam din sânul bisericii strămoşeşti. În veci pomenirea lor!
Studiul despre Preoți basarabeni martirizați de bolşevici este disponibil la Ziaristi Online
Mihai Eminescu în Timpul: „… Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pământului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.
Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să înainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete. (…)
Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă”.
“Creşteţi copiii cu inima la Hristos! Într-o familie, mama, tata şi copilul formează o trinitate. Ce este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt în cer, este pe pământ familia creştină. Lucrurile mai stau şi altfel în viaţa creştină. Familia, Biserica şi şcoala sunt trei elemente de formare a omului şi tocmai pe acestea le-a zdrobit ateismul şi le zdrobeşte în continuare…. Răul copilului nu este în nimeni altcineva decât în noi înşine, în felul în care ştim să ne apărăm drepturile şi cum ştim să ne sacrificăm pentru ele.
Ele, mamele, duc mai departe toată frumuseţea, în obiceiurile, colinzile, cântecele lor de doruri, de noapte şi de zi deasupra copilaşului, aşa ca să le cânte tradusă Evanghelia în doinele şi cântările poporului nostru.
Sărăcia aceasta este şi o încurajare a uciderii în masă, prin avorturi. Vin oameni şi îmi spun că nu au cu ce să crească pruncii, şi de ce să îi mai facă? Până şi ultima ţărancă de la sat vine şi îmi spune: „Nu am cu ce să îl cresc. Îl dau afară”. Păi femeia de la ţară, de bine de rău, are acolo o bucată de pământ, o cană de făină. Dacă avortează nici atât cât au acum nu vor avea, pentru că Dumnezeu va lua de la ei belşugul. Doar familiile cu copii mulţi vor rezista. Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, va răspunde nevoilor acestor familii şi chiar din copiii aceia crescuţi în sărăcie, mai târziu poate veni ajutorul. Dar noi vrem acum imediat să ne dea Dumnezeu bani şi belşug. Nu, Dumnezeu ştie când şi de ce îngăduie aşa. Aceste familii şi mame eroine duc greutăţile ţării…” (Atitudini)
“Mamele noastre care au crescut şi cresc copiii în dragostea lui Dumnezeu sînt amintirile cele mai frumoase ale copilăriei, care se nasc şi cresc odată cu omul, ca şi o crestătură într-un arbore care se dezvoltă şi se înalţă, împreună cu obiceiurile bune, cu rugăciunea, cu milostenia, cu dragostea, cu bunătatea. Toate se dezvoltă în copil şi îl duc mereu spre elanul acesta, alcătuind oceanul nesfîrşit care curge şi se învălmăşeşte”. (Mănăstirea Petru Vodă)