Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei, vineri,4 decembrie 2015, de la ora 17.00, în sala „Europa” a Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara din Deva (str. George Barițiu, nr. 2), se va organiza o conferință teologică, intitulată Pătimitori și pătimire în închisorile comuniste.
Manifestarea își propune să prezinte publicului larg drama deținuților politici din închisorile și din lagărele comuniste, spații de exterminare a intelectualității și a spiritualității românești, în care au pătimit și numeroși preoți, monahi și credincioși hunedoreni, pentru unica „vină” de a-L fi iubit și slujit, chiar și cu prețul vieții, pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Temele referatelor ce se vor susține sunt următoarele:
P. S. Sebastian Pașcanu (Episcopia Slatinei și a Romanaților): Nostalgia comunismului!? Un răspuns pe seama pătimitorilor acelui regim;
Pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu (Academia Română): Dascăli de Teologie românească în închisorile comuniste;
Prof. univ. dr. Sorin Șipoș (Universitatea din Oradea): Imaginea lui Silviu Dragomir în dosarele deschise de Securitate (1955-1962);
Conf. univ. dr. George Enache (Universitatea din Galați): Monahismul și modernitatea românească;
Dr. Adrian Nicolae Petcu (CNSAS): Duhovnicul Arsenie Boca la mănăstirea Prislop.
În cadrul aceleiași manifesări se va lansa și cea de-a treia ediție a monografiei Silviu Dragomir – istoric (ediție revăzută și adăugită) a prof. univ. dr. Sorin Șipoș, volum apărut în Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei.
Vă adresăm, așadar, invitaţia de a participa la această manifestare teologico-istorică și duhovnicească, prilejuită atât de datoria pe care o avem, de a face cunoscută jertfa acestor martiri ai neamului românesc, cât și de declararea anului în curs de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept an comemorativ al marilor păstori de suflete, mulți dintre aceștia pătimitori în temnițele comuniste.
Exclusiv www.Roncea.ro – Teroristii (plural!) unguri de la Targu Secuiesc tinteau copiii de la spectacolul “Suflet Romanesc” si “Romani pentru Romani” dedicat Zilei Nationale a Romaniei. 150 de copii. De la spectacol au lipsit copiii maghiari. Felicitari SRI si DIICOT!
UPDATE: Manifestarea „Suflet românesc” a fost organizata de Asociația de Dezvoltare Locală și Culturală Târgu Secuiesc in sala mare a Casei de Cultura din Targu Secuiesc (foto sus) si implica un spectacol interetnic, dar, in mod ciudat, fara copii maghiari. Detalii despre spectacol, la Mesagerul de Covasna. Copiii de la Actiunea “Romani pentru Romani” (foto mai jos) au fost separati de ceilalti, intr-o sala mai mica, chiar in dimineata zilei de 1 decembrie, probabil din ratiuni de securitate.
Ce aş mai adăuga, azi, la această actualizare: Au ieşit gândacii din bucătăria lui Soros. Cică teroristul ungur voia de fapt să le faca un tort cu artificii copiilor de la acţiunea Români pentru Români. Nu cumva erau artificii ca la #Colectiv? Imaginaţi-vă cum ar fi înfierat aceiaşi gândaci din bucătaria lui Soros dacă copiii vizaţi erau maghiari sau ţigani. Priceless!
Copiii de la Actiunea Romani pentru Romani – Casa de Cultura din Targu Secuiesc – Locul atentatului cu bomba dejucat de SRI – 1 Decembrie 2015. Foto: Liviu Stanga – FB
In 1984, ungurii extremisti au mai pus o bomba, la statuia lui Mihai Viteazul din Sfantul Gheorghe. A murit un copil. Din cate se pare, conform unor membri ai fostei Securitati care au anchetat cazul, copilul ucis a fost folosit de teroristi pentru a plasa pachetul explozibil, care s-a detonat in mainile acestuia.
Cine este maghiarul care ar fi vrut să detoneze bomba artizanala impreuna cu complicii sai de la HVIM – pe numele sau Beke Istvan Attila (foto stanga) – aflati de la SOIM PRESS
Despre extremistii de la HVIM – Mişcarea de Tineret 64 de Comitate – aflati in stranse relatii atat cu Jobbik cat si cu anumiti tovarasi din UDMR care militeaza “pasnic” pentru autonomuia “Tinutului Secuiesc”, am mai scris.Conform informatiilor noastre acestia sunt stipendiati si de tovarasii rusi (foto mai jos).
“Români pentru Români”: O mie de steaguri tricolore româneşti pentru românii din Harghita si Covasna!
Cu prilejul sărbătoririi Zilei de 1 Decembrie – Ziua Naţională a României, Acţiunea “Români pentru Români” va dărui românilor din Harghita şi Covasna o mie de steaguri tricolore româneşti.
În Harghita şi Covasna trăiesc 100.000 de români. Din păcate, autorităţile locale maghiare adoptă o poziţie exclusivistă, făcând abstracţie de elementul etnic românesc. În condiţiile în care aceşti români sunt lipsiţi de sprijinul autorităţilor centrale ale statului român, principala problemă din acest spaţiu este prezervarea identităţii româneşti, a limbii române, a valorilor culturale româneşti.
Suntem alături de românii din Harghita şi Covasna. Ne facem mesagerii românilor din zeci de oraşe şi sate din România, dar şi din diaspora, care au dăruit, ca semn al dragostei, unităţii şi solidarităţii româneşti, aceste steaguri şi care, în acest mod, vor spune Prezent de 1 Decembrie în Harghita şi Covasna.
Profesorul Ioan Scurtu ne relevă circumstanţele acestui asasinat: “(…) La sfârşitul lunii februarie 1937, a avut loc o întâlnire secretă între Carol al II-lea şi Corneliu Zelea Codreanu. Cu acest prilej, Regele a afirmat că “simpatizează foarte mult” Mişcarea Legionară, că vrea să înlăture guvernul Tătărescu şi să instaureze un regim personal, bazat pe Mişcarea Legionară. Suveranul i-a cerut lui Corneliu Zelea Codreanu să-l proclame “Căpitanul” Mişcării Legionare, iar el îl va numi şeful guvernului. Corneliu Zelea Codreanu nu a acceptat însă oferta, afirmând că legionarii nu erau încă pregătiţi pentru guvernare, iar în privinţa şefiei a arătat că legionarii i-au jurat lui credinţă, nu altcuiva, şi că această credinţă nu putea fi obiectul unui trafic politic. Din acel moment s-a produs ruptura definitivă a relaţiilor dintre Carol al II-lea şi Corneliu Zelea Codreanu. (…)”
Istoricul Cristian Troncotă consideră că fondatorul Mişcării Legionare a fost asasinat la ordinele masoneriei, care acţiona direct asupra dictatorului bolnav Carol al II-lea prin intermediul amantei sale evreice, Elena Lupescu.
Eu adaug doar atât: cu cinci zile înainte de asasinat, Carol al II-lea, însoţit de Mihai, s-a întâlnit cu Hitler (foto mai jos). După părerea mea, acela a fost momentul în care Carol a cerut şi a primit acceptul pentru eliminarea lui Corneliu Codreanu. Părerea lui Hitler despre legionari reiese şi din aceste documente publicate de istoricul George Damian. Tot Hilter, dar de data aceasta printr-un agent dublu, ruso-german, a ordonat, “sub steag străin”, un alt asasinat oribil, căzut în cârca legionarilor: uciderea lui Nicolae Iorga. Despre moartea suspectă a lui Iorga scrie şi dr. Adrian Majuru. Este de subliniat că şeful bandei de criminali, agentul NKVD/Gestapo Traian Boeru, a primit refugiu în Germania, unde a trăit nederanjat de nici o Justiţie a lumii acesteia până la adânci bătrâneţi, în 1994, când a răposat. În 1972, Sergiu Nicolaescu se întâlnea bine-mersi cu criminalul lui Iorga şi Madgearu, la Munchen, pentru “documentarea” cazului. Cu mai mult timp înainte, fiul lui Traian Boeru primise paşaport de RFG de la… Securitate. Mişcarea Legionară a fost decapitată de zvastica nazistă îmbârligată cu secera şi ciocanul şi nelipsita stea roşie deasupra tuturor. Ca şi România de altfel. Până astăzi şi pe mai departe…
Mai redau câteva fotografii de arhivă relevante, de la Ullstein Bild, inclusiv doua imagini de la deshumarea trupurilor batjocorite de ucigaşi şi reînhumarea lor creştinească:
Pentru Canonizarea Părintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealului
Părintele Arsenie Boca, ieromonah, teolog și pictor ortodox român, născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus, judeţul Hunedoara, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale şi darului de văzător cu duhul, mii de credincioși veneau să-l asculte. Însă, tot din acest motiv, a fost hărțuit de Securitatea bolşevică. A fost unul dintre martirii comunismului, fiind închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. După 1959, i s-a interzis activitatea preoţească până la moarte, care a survenit la 28 noiembrie 1989. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului se perindă, zilnic, sute de pelerini, iar la sărbătorile aniversare vin zeci de mii de credincioşi din întreaga ţară, care atestă prin mărturiile lor minunile săvârşite de Părintele Arsenie Boca. Pentru că evlavia populară vorbeşte de la sine, cerem Patriarhiei Române, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să înceapă demersurile fireşti pentru canonizarea Sfântului Ardealului.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Cercetătorul Florin Duţu a avut amabilitatea să ne ofere următorul extras din cartea sa Viata Parintelui Arsenie Boca de la Prislop: 1910 – 1989, editura Floare Alba de Colt, 2015:
CURRICULUM VITAE al Părintelui Arsenie Boca sau o posibilă anexă pentru viitorul dosar de canonizare
„Oamenii îţi iartă orice, dar nu şi să le-o iei cu un pas înainte” (Părintele Arsenie BOCA, în: Sfinte aduceri-aminte, P.S. Daniil STOENESCU, „Arhanghelul” de la Prislop şi alte scrieri…, p. 261)
„Socotim că frumuseţea artei scrise şi pictate de Părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia… Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmaşi ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa şi să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoţii şi strănepoţii noştri. Aceasta a fost şi este misiunea Părintelui Arsenie Boca, şi el nu e mic înaintea lui Dumnezeu… Vrăjmaşul urlă la mormântul Părintelui.”[1](Arhimandritul Iustin PÎRVU)
Renumita agenţie de apărare a unor jurnalişti, ActiveWatch, a emis un comunicat de protest privind cazul unui posibil filaj la casa lui Cătălin Tolontan de către un serviciu special public sau privat (nu au intrat şi în amănunte, dacă român sau străin, deşi unul dintre personajele anchetei lui Tolontan, Arafat, are mai multe cetăţenii). Bravo!, nimic de zis. Tolontan a dezvăluit şi el ieri – învârtind într-un articol alambicat marea dovadă, un fax furnizat de o firmă de evenimente – ceea ce noi am afirmat încă de la bun început pe Ziaristi Online. Şi anume ca ISU ştia de Colectiv. Dar pentru a dovedi minciuna ISU şi a lui Arafat nu era nevoie să se irosească cuvinte atât de multe ca cele folosite cu preţiozitate de cei trei publicişti de pe Tolo.ro (însoţite de imagini realizate de Vlad Buşcă în Colectiv dar lăsate, conform deontologiei specifice, nesemnate). Era suficient să publice acest link din 28 noiembrie 2014 de pe Metropotam, unde se află un articol cu poze în care se arată negru pe alb şi foto color că pompierii au stins un incendiu chiar lângă clubul Colectiv. Deci, da, ISU ştia de Colectiv. Dar acum mai e ceva nou, obţinut cu muncă grea printr-o “investigaţie” de presă: un fax.
Din păcate, ca să revenim la subiect, situaţia pentru care Mircea Toma şi-a pus girofarul pe caschetă rămâne doar sub formă de semnal de presă (cel mai probabil de tipul “căpitanului Soare”), pentru că este imposibil de identificat, fără nici un indiciu cert, dacă cele două persoane de sex opus pierdute în noapte aparţineau vreunui serviciu sau nu.
Cu toate acestea, nu este primul caz semnalat în ultima perioadă şi care are legătură şi cu cazul Colectiv. Cunoscutul artist Florin Chilian a reclamat încă de pe 17 noiembrie că este urmărit “la vedere”. Redau o parte din articolul său, intitulat “Si eu ce fac acum, pe cine anunt ca am coloana oficiala dar acoperita?!“:
Prin eliminare o iau deci si atunci caut inca un prost doi, asa ca mine macar de prosti, sa facem un partid politic.
In felul acesta, dupa ce am sa fac o cerere oficiala pentru escorta voi intra si eu in legalitate desi nici acum nu am dorit sa fiu ilegal. Dovada o pot face mereu camerele de luat vederi de pe masina mea, ca deh…
Eu sint obisnuit cu camerele de luat vederi, cred ca si ei doar ca de pe partea cealalta.” (captură foto mai sus).
De asemenea, jurnalistul Ovidiu Zară, cunoscut şi drept “găozarul” lui Traian Băsescu, face afirmaţii similare, despre filaje “la vedere” şi alte ciudăţenii. Personal nu cred că un serviciu special care-şi face treaba de filaj, profesionist, acţionează aşa. Iar, teoretic, un serviciu românesc, care nu deserveşte interese străine de România, nu-şi poate permite acţiuni împotriva propriilor cetăţeni. Acţiuni pentru care ar putea plăti, penal şi ca imagine, dacă cei urmăriţi şi-ar chema nişte prieteni cu stagii prin străinătate, care să-i ridice pe sus, cu tot cu maşini, pe urmăritorii de pripas.
Recent, în timp ce expuneam public o situaţie cu ramificaţii în străinătate, confruntându-mă deja zilnic cu operaţiuni de acest gen, mi-am zis să fiu mai interesant şi am plimbat un astfel de filaj prin locuri cât mai filmate. După un incident în trafic cu două dintre maşinile care exercitau aşa-zisul filaj “la vedere”, de intimidare, dublat de o ameninţare, am făcut o plângere penală. Pentru a introduce cazul în lucru. Surpriză (sau nu), ofiţerii criminalişti care l-au preluat mi-au declarat că ei nu au acces la filmările UTI (!). Pentru a scăpa mai repede de caz, comisarul care a emis raportul către Parchet i-a schimbat încadrarea şi a dezvăluit şi reale capacităţi de Mamă Omida, o adevărată Djună care vede în trecut, apreciind, împotriva mărturie mele şi a posibilităţii de a o verifica cu filmările în cauză, că “reclamantul a fost în eroare” pentru că “este ştiut că traficul este aglomerat” în zona respectivă. Aşadar acum ma văd silit să apelez la… SRI, pentru a-i depista pe făptaşii, care, după părerea mea, la cât am umblat prin lume, aveau feţe cam de prin stepele calmuce, cu un bronz oriental, şi care acţionau, deşi cu tupeu, ca pe un teritoriu străin. Cine sunt ăştia şi ce vor? Să ne spună cei care ne protejează. Sau e cazul să ne chemăm propriile ajutoare?
Faptele: Pe 18 noiembrie a.c., eseistul Andrei Pleşu primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius” din Constanţa şi suţine o conferinţă despre proşti. Ştiinţifică, nu ne îndoim. Pe 19 noiembrie, Constantanoastra.ro îi reproduce unele aserţiuni. Hotnews la preia automat, la rubrica de “economie”. Ce zicea dl. Pleşu, printre altele: “Am spus asa, sa ma iertati, dar ceva gazetari nu schimbam? Cade primul ministru, cade guvernul, cad toate alea, dar noi tot cu Ciuvica, Ciutacu, Striblea, Rares Bogdan, astia-s eterni”.
Dl. Andrei Pleşu este director la Dilema din 1993. Revista a fost finanţată de stat (sub Iliescu, Constantinescu şi iar sub Iliescu) până la 1 ianuarie 2004 (11 ani). În prezent, sub numele de “Dilema Veche”, revista este publicată de omul de afaceri Cristi Burci (fost traficant de copii în anii ’90), în cadrul trustului “Adevărul”, unde Andrei Pleşu mai este şi “blogger”. Dl. Pleşu a mai fost: ministru al Culturii sub Iliescu, ministru de Externe sub Constantinescu, secretar de stat în CNSAS sub Iliescu şi consilier prezidenţial sub Băsescu.
În discuţia sa cu publicul constănţean, dl. Pleşu afirma: “Am avut, in 25 de ani, unii ministri inadmisibili. Ideea ca ei au ajuns ministri, c-au stat cate doi, trei ani in post, ca n-au facut nimic, ba dimpotriva… Pana la urma, lumea i-a acceptat. Au aparut acum unii de care nu stim mare lucru. Domnule, e o punere la punct… Cristoiu se intreaba cine-i Vlad Alexandrescu. Dar cine-i Cristoiu?”
Într-un articol de pe propriul blog, cel care probabil l-a şi deranjat pe dl. Andrei Pleşu, Ion Cristoiu arăta însă că ştie câte ceva despre noul ministru al Culturii:
“Ca ministru al Culturii a fost propus Vlad Alexandrescu.
Distinsul a fost prezentat astfel: „Profesor la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Limbi Străine şi Literaturi Străine, şi cu experienţă diplomatică; dânsul a fost şi ambasador al României la Luxembourg, în perioada în care România, împreună cu… Sibiul, împreună cu Luxembourg, au obţinut titlul de Capitală culturală europeană.” (Din motive necunoscute, preşedintele Traian Băsescu l-a rechemat de la post pe 13 mai 2011 – n.n.)
Vlad Alexandrescu e unul dintre sutele de profesori universitari din România cu un CV impresionant pe hîrtie, dar care în realitate nu înseamnă nici măcar o broșură publicată. E total lipsit de experiență în administrarea Culturii. Singurul său atu: e profesor de limba și literatura franceză, limba pe care o vorbește soția lui Dacian Cioloș. Într-o Românie cu oameni de cultură faimoși, autori de biblioteci întregi, dar mai ales cu excepționali administratori ai Culturii (ca, de exemplu, Constantin Chiriac, președintele celebrului Festival Internațional de Teatru de la Sibiu), Dacian Cioloș a pus la Ministerul Culturii un profesor universitar bun poate pentru funcția de decan, dar în nici un caz pentru cea de conducere a unui minister.
Nu funcționează nici criteriul Strada a cerut.
E greu de crezut că Strada l-a cerut ministru de Externe pe Lazăr Comănescu, diplomat de excepție, dar care nu corespunde deloc criteriului Fără foști comuniști.
Nu putem vorbi nici de criteriul Mai presus de orice bănuială în privința Corupției.
Adrian Curaj, propus pentru ministerul Educației și Cercetării, e constestat de Sindicatul I.N.F.L.P.R. “RADIATIA” din Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiatiei (INFLPR), ca un corupt căruia sindicatul i-a făcut plîngeri la DNA.
Cu mici excepții, nici unul dintre cei propuși n-are o minimă experiență în administrarea României reale.
Cei mai mulți consilieri, șefi de cabinet, purtători de serviete, aducători de cafele, țuțări de șefi, cunoștințe ale lui Dacian Cioloș, ale lui Klaus Iohannis, ale consilierilor de la Cotroceni.” Am încheiat citatul.
Ce a uitat însă Ion Cristoiu? După cum îi scrie un comentator, două lucruri, probabil cele mai importante:
“Maestre, cred ca din lipsa de timp nu v-ati documentat. Distinsul intelectual Vlad Alexandrescu este membru al CC al GDS (https://www.gds.ong.ro/?page_id=2362) si “fellow” al NEC-ului dlui A. Plesu. Iar dl de la Educatie este recomandat de FUMN (https://fumn.eu/category/cine-suntem/consiliul-director/)” (ONG-ul lui Sergiu Celac). Dar şi de Asociația Română pentru Clubul de la Roma, adăugăm noi. Iar în ce-l priveşte pe Vlad Alexandrescu, ziaristul Ion Spânu, scormonitor şi cârcotaş, i-a mai găsit nişte calităţi, printre care şi cea de fost candidat la europarlamentare din partea formaţiunii “Forţa Civică”, pe un loc 4, neeligibil, aşa cum a fost, de altfel, şi primul de pe listă, ocupat de Mihai Răzvan Ungureanu.
Iată unde a greşit Ion Cristoiu de l-a supărat pe dl. Andrei Pleşu. Slabă documentare. Nota 2! Afară din presă!
De ce mi-am pierdut timpul cu aceste rânduri? Mi-au plăcut pozele cu cei doi intelectuali supranumiţi Big Fella (nu stiu de ce)! 🙂
PS: Este adevărat, Ion Cristoiu este un recidivist în relaţiile cu intelectualii-angajaţi, cunoscuţi maliţios şi drept “profitori ai tuturor regimurilor”. L-a asemuit pe dl. Andrei Pleşu cu o femeie violată, dar cu doctorat, a zis despre dl. Gabi Liiceanu că este “un mutant“, l-a pus pe Titulescu să-l urecheze pe Pleşu când a aprobat bombardarea sârbilor de Paşti, iar în anii ’90 l-a considerat pe ministrul Culturii FSN cam… ceauşist. Zău că nu-i frumos!
PS 2: Victor Ciutacu n-ar trebui să se supere pe dl. Pleşu pentru că primeşte câţiva lei acolo, de la Cristi Burci. Şi alţi intelectuali de marcă sunt racordaţi la banii negri ai mafioţilor de presă: “anticorupta” Alina Mungiu primeşte plicul lunar de la puşcăriaşul Dan Adamescu iar Tismăneanu şi Cărtărescu au încasat şi de la Voiculescu şi de la Udrea, printr-o schemă cercetată acum de DNA.
Membrii corului academic „Byzantion” au bucuria de a vă anunța apariția primului lor album de colinde tradiționale românești, atent selectate din tezaurul folcloric ocazional al Maramureșului, Moldovei, Transilvaniei, dar și ale Munteniei și Basarabiei. Intervențiile solistice, în dialog dinamic cu grupurile de flăcăi, secondate de sonorități timbrale ancestrale oferite de instrumentele tradiționale ale satului românesc, vă invită la o călătorie sonoră în negura timpului, în lumea colindelor creștine și laice. Un clip cu fotografii de Boier Lazar Dinu
„Desprinse din ecourile ancestralului, devenite sonorități atemporale, colindele și cântecele de stea, emergențe ale spiritualității românești, creează un spațiu mitic în care ne regăsim, ne recunoaștem, ne emoționăm și ne înălțăm. Îmbogățind universul timbral cu elemente intrinseci desprinse din autenticul peisajului rural, cavalul, buhaiul, buciumul, talanga, drâmba sau clopotele vin să sporească mesajul sublim al colindătorilor prin proiecția unei dimensiuni a idilicului, a pastoralului, dar și prin imprimarea unui duh lăuntric de lumină și căldură, de speranță și bucurie.
Albumul se dorește a fi „căminul” de oriunde al celui ce devine părtaș în spirit la obiceiul colindei și la vestirea nașterii lui Hristos.”