Ma gandeam sa scriu ceva pe tema titlului dar va marturisesc ca mi-e prea scarba, mai ales cand vad cum toti tablalagii din presa au fost activati pentru inflamarea subiectului. Este de urmarit, cu amuzament, cum presa ungurenilor se umple la ordin de elan “nationalist” si cum va da pe-afara pe masura apropierii zilei de 9 decembrie. Ati inteles ideea, sunt convins. Nu va lasati pacaliti. Sa avem un 10 decembrie fericit. Cine stie, cunoaste. 🙂
Message from General David H. Petraeus (US Army Retired)
Statement to Employees from General David H. Petraeus (US Army Retired)
November 9, 2012
Yesterday afternoon, I went to the White House and asked the President to be allowed, for personal reasons, to resign from my position as D/CIA. After being married for over 37 years, I showed extremely poor judgment by engaging in an extramarital affair. Such behavior is unacceptable, both as a husband and as the leader of an organization such as ours. This afternoon, the President graciously accepted my resignation.
As I depart Langley, I want you to know that it has been the greatest of privileges to have served with you, the officers of our Nation’s Silent Service, a work force that is truly exceptional in every regard. Indeed, you did extraordinary work on a host of critical missions during my time as director, and I am deeply grateful to you for that.
Teddy Roosevelt once observed that life’s greatest gift is the opportunity to work hard at work worth doing. I will always treasure my opportunity to have done that with you and I will always regret the circumstances that brought that work with you to an end.
Thank you for your extraordinary service to our country, and best wishes for continued success in the important endeavors that lie ahead for our country and our Agency.
With admiration and appreciation,
David H. Petraeus
Message from Acting Director Michael Morell
Statement to Employees from Acting Director Michael Morell
November 9, 2012
I know I speak for the men and women of CIA in thanking Director Petraeus for his dedicated service to our Agency and our country. I am grateful to have had the opportunity to work with him as he led this amazing organization, and I admire the drive and focus he brought to the job. Indeed, the energy he devoted to managing our mission and workforce was second to none. For applying his extraordinary talent, experience, and leadership to the work of our Agency—and for his heroic service to our nation over the course of nearly four decades in the Army—we owe him an enormous debt of gratitude.
President Obama has asked me once again to serve as Acting Director, and I am deeply honored to do so. No matter who is at the helm of this Agency, however, it is always you—the remarkable officers of the Central Intelligence Agency—who make this organization the unique, respected, and capable institution it is, one that has well and faithfully served the American people for more than six decades.
Our top priority now is what it always has been—to stay focused on mission and on all the important work we do to keep our country safe.
Nota: Site-ul jurnalistei (casatorita, la randul ei, si cu doi copii) – https://www.paulabroadwell.com – a fost dezactivat
PS: FBI a inceput investigatia asupra sefului CIA considerand ca acesta ar putea fi victima unei agente speciale a unui serviciu secret strain. La finalul anchetei, saptamana trecuta, FBI a informat Comitetele de intelligence (“Comisiile SRI si SIE”) din Camera si Senat. Acum, pe bune, credeti ca la noi ar fi posibil asa ceva? Ca SRI sa monitorizeze si sa raporteze natiunii pericolele la adresa securitatii nationale generate de vulnerabilitatile adevaratului sef al SIE? Nu suntem noi mai tari ca americani? 🙂
Dintre acestia, Sutu.ro prezinta si o parte din CCARD: “Să vă descriu acum un pic tabloul: o încăpere mare într-o vilă de lux pe lîngă parcul Ioanid; mai mulți lideri politici ai ARD – Vasile Blaga, Adriean Videanu, Mihai Răzvan Ungureanu, Mihail Neamțu, Aurelian Pavelescu; și mai mulți consilieri și consultanți politici sau de imagine: Felix Tătaru, Răzvan Săndulescu, Cătălin Dumitru, Carol Sebastian, Elena Oprea; europarlamentarul Traian Ungureanu, pe post de moderator; etc…”
Ca Tataru si Ungureanu sunt preferatii lui Basescu e de la sine inteles. “O alianta naturala”, cum ar zice Videanu. Dar cu Carol Sebastian ce-au avut de l-au re-re-recrutat? ARD, dupa cum se infiltreaza pe micile ecrane si pe marile scene ale puliticii (vorba lui Pastorel Teodoreanu), se auto-intituleaza o “alianta de dreapta”, “anticomunista” care are niste criterii de “integritate” de se rupe chiar si gura Monicai Macovei in ele: de la lustratie in sus. Pai si… lustraim tovarasi, lustraim, dar tot cu ei: cu informatorii Securitatii?!
Si asta n-ar fi nimic daca bietul “Kuki” aka “Max” n-ar fi fost din categoria aceea care credea ca o acopereala-doua acolo, sub steaguri straine (RFE/BBC/GDS), ii permitea si sa-si ascunda trecutul timp de vreo 20 de ani, perioada in care a infierat de zor “securismul”. Asa cum face si acum, dupa cum se vede, insa din umbra. Cum zicea Basescu: “din umbra se da o lovitura statului de drept”?! E drept ca, intr-un fel, “Max” s-a auto-lustrat. Dar sa te dai, chipurile, la fund, doar ca sa te uite lumea, si in timpul asta sa-i scrii texte propagandistice lui Ungureanu, pitigaiate cu gurita lui, impotriva “comunistilor” si a “securistilor”, e, scuzati limbajul, cam o lustratie la picior de lemn.
Actualul “consiglier” din umbra Carol Sebastian a fost, desigur, iertat de colegii sai jurnalisti inselati atata timp de discursul sau vehement “anticomunist” si “antisecurist”. Mai ciudat pare insa faptul ca nici dupa deconspirarea sa nu a incetat sa induca in eroare opinia publica. Astfel, in Evenimentul Zilei de la vremea respectiva afirma ca recrutarea sa a avut loc in 1987, cand in realitatea aceasta s-a desfasurat in 1985. Practic isi injumatatea perioada de turnatorie.
Apoi, intr-un alt interviu, din “Cotidianul”, Carol Sebastian sustinea ca a cedat avansurilor ofiterilor DSS dupa ce Securitatea se bagase in viata sa sexuala. Afirmatia acestui a fost contrazisa de o fosta colega de clasa citata si de HotNews: “Cora Chioreanu, acum Saurer, a fost studenta a Facultatii de Litere din Timisoara si colega cu Andrei Bodiu si Carol Sebastian. Acum scriitoare si profesoara de limba franceza in Elvetia, Cora Saurer ne-a trimis ieri un mesaj prin posta electronica, in care scrie: „Cind aud ca S (n.r. – Sebastian) l-a turnat pe Bodiu in timp real, il compatimesc“. (…) „Imi vine greu sa cred ca Securitatea s-a bagat in viata sexuala a tinarului student de anul I sau II pentru a-l convinge de necesitatea acestuia de a contribui la explicatia de text a poetului Bodiu. Sa fim seriosi!“.
Toata povestea asta cu “consiglierii” informatori ai lui Tataru si Ungureanu imi aminteste de “condamnatorii” lui Basescu din Comisia Tismaneanu: care tradator, care propagandist marxist-leninist, care limbist, care pupincurist, care turnator. Toti unu’ si unu’! “Anticomunisti” din tata-n fiu. Bravo ARD: de la UTC si PCR la DSS! Asta da promovare! Pe cand o sa apara in coada si acronimul corect, i.e. KGB? 🙂
Iata datele problemei, dupa cum au fost publicate in ianuarie 2007 chiar de catre fosta colega a lui “Max” de la agitpropcot, Mirela Curlatan:
“Fostul redactor-sef al “Cotidianului” a turnat la Securitate
Carol Sebastian a fost recrutat de Securitate in 1985, sub numele de cod “Max”, pe cind era student la Timisoara. In dosarul de urmarire a prietenului sau, poetul Andrei Bodiu, se afla doua dintre notele sale informative.
Prima nota semnata “Max” care se gaseste in dosarul “Poetul” de la CNSAS a fost scrisa chiar de sursa pe 3 iulie 1986. “Poezia sa este o poezie a cautarilor eului, a realului transfigurat artistic prin asa-numite «felii de viata», asamblate in urma unor criterii nedefinite inca precis. In aceste cautari se pot interpreta unele aspecte de nemultumire la adresa realitatilor social-politice din tara noastra”, scria “Max” in nota in care capitanul a mentionat ca loc de intilnire Casa “Stiinta”.
La sfirsitul anului 1986, ofiterii timiseni nu erau inca edificati cu privire la “Poet”, asa ca au dispus continuarea urmaririi. “Informatorul «Max» va fi instruit pentru a se stabili daca materialele furnizate de informatorul «Dan» se confirma”. Termen: 28.02.1987. Raspunde lt. maj. Galea Maria”, se scria in planul de masuri stabilit prin nota din 30 decembrie 1986, cind s-a decis si „masura S”, de interceptare a corespondentei “obiectivului”. Peste un an, pe 1 decembrie 1987, “Max” declara intr-o nota scrisa de locotenentul Galea in Casa “Bega”: “Este in relatii bune cu colegii sai de an, desi este in general o fire mai retrasa si mai singuratica. Se pare ca are anumite probleme de familie, dar despre acest lucru nu vorbeste niciodata cu colegii”.
In baza acestui material va oferim si cateva dintre proiectele derulate de ICR Paris din banii nostri, pentru “promovarea” culturii “romane”: Tismaneanu, tigani, vulgaritate. Nu lipseste Poneiul-roz, care la ICR Paris s-a facut mare si cacaniu.
Mă mir că acest co-traducător al lui Heidegger n-a învăţat nimic din „Sein und Zeit”, că logica i-a rămas străină şi duşmană. Mă aşteptam ca Liiceanu să ne spună, în sfîrşit, cum de a primit cadou toată infrastructura „Editurii politice”, să ne spună şi nouă dacă ştia că soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel, şi Gabriela Adameşteanu, colaboratoarea sa de la GDS, semnaseră cîte un angajament cu DIE!
Până acum, România nu a prins niciun „ilegal” şi niciun trădător din serviciile de informaţii, ministerele Apărării, de Externe, de Interne, din parchete, adică din zonele cu informaţii secrete de importanţă majoră. Ar fi bine ca ei să nu existe, dar probabil aşa sperau, de exemplu, şi canadienii, americanii, germanii.
In urma succesului de la C.E.D.O., facilitat de Monica Macovei, escrocul Călin-Mircea Popescu-Nasta a primit cea mai mare despăgubire de la statul român, de circa un milion de euro, deşi nu are nici un document care să ateste că are dreptul la aceste proprietăţi.
Cu toate ca a anuntat in cateva randuri ca se va retrage din politica chiar daca Obama va fi reales, mass media americane speculeaza ca Hillary Clinton va ramane cumva in spatele primului presedinte negru al Statelor Unite pregatindu-se in acest timp pentru a candida la prezidentiale in 2016, devenind primul presedinte femeie al Americii. Daca acest lucru se va intampla, Hillary cea Groaznica il va depasi pe Ceausescu, care a stat la putere doar 24 de ani. Hillary Clinton se afla deja in “campul muncii”, pe “ogoarele internationale” si la varful politicii americane de 20 de ani, reusind sa manipuleze doi presedinti in trei mandate la Casa Alba. In Romania, performanta ei a fost depasita doar de Volodea Tismaneanu – supranumit a doua Elena Ceausescu -, care a flirtat intai cu Magureanu in primele mandate ale lui Iliescu, apoi s-a gudurat pe langa Constantinescu, dupa care s-a aciuat intre picioarele lui Iliescu, caruia i-a scris si o carte si i-a facut campanie electorala, pentru ca in final sa treaca la sanul si gatul lui Basescu, pe care il posedeaza deja de doua mandate.
Pentru ca astazi e 7 noiembrie si se împlinesc 95 de ani de la “Marea Revoluţie” din Octombrie 1917 va prezint si o imagine surprinsa in Piata Rosie:
Mass media neromaneasca din Romania a tratat superficial sau, cel mult, propagandistic, o stire care, altfel, cu putine sapaturi, ar putea deveni un subiect-bomba: Ce a cautat Ungureanu la Baku?
Dupa cum am semnalat aici, “liderul” ARD a intreprins saptamana trecuta o vizita la Baku, in Azerbaijan, pentru a se intalni cu Ilham Aliyev, dictatorul urmaselor KGB, FSB si SVR, care i-a succedat in functie tatalui sau, Heidar Aliyev, ex-grangur NKVD si lider totalitarist comunist al fostei republici sovietice. Conform unei cablograme a US DOS – Departamentul de Stat al SUA – interceptata si publicata de WikiLeaks, Aliyev este poreclit de diplomatii americani “Nasul” de la Baku, rezidentii Ambasadei Americii din Azerbaijan comparandu-l in stilul sau mafiot de a face afaceri cu Sonny, cel mai violent fiu al lui Don Corleone, “Nasul” “Nasilor.”
“Stirea” cu “finutul” unui alt “Nas”, cel “din suflet”, a ajuns in presa ungurenilor din Romania – intr-o limba FCR de lemn vintanian cum nici la MAE nu se mai mestesugeste – dupa ce a fost publicata pe site-ul Agentiei oficiale, de stat, AzerTag. Deci, nu stim daca Ungureanu chiar a vrut sa se stie ca umbla langa pe la Baku sau daca a fost silit sa o faca cunoscut, pentru a nu se descoperi ulterior.
De la AzerTag aflam ca, intre o intalnire cu doi liderici “post-sovietici”, prim-vice-premierul Republicii Belarus si vice-presedintele Consiliului Federal al Rusiei, plus o dezvelire de statuie a propriului sau tata (foto jos), patronul SOCAR – companie de stat care si-a deschis recent un lant de benzinarii si in Romania – si, totodata, presedinte al Azerbaidjanului, s-a vazut si cu “fostul premier al Romaniei”.
Dar in ce calitate s-a prezentat, de fapt, Ungureanu la Baku? De… “fost”? Fost membru supleant al CC al UTC? Fost ministru de Externe demis, fost sef al SIE obligat sa demisioneze si fost premier, iarasi, demis, cu tot cu Guvern?! Cam slabe calitati pentru o intalnire cu un presedinte.
Dar daca Ungureanu a fost doar un mesager al unui sef temator sa vorbeasca pe telefoane, cand toate comunicatiile globale sunt stocate de NSA? Si cine sa fie fricosul? Basescu sau seful lui Basescu? Si ce a oferit, in noua lui calitate de liderici ICCD si FCR? Un post pe listele ARD? 🙂 Contra a ce?
Iata niste intrebari la care, in mod normal, Ungureanu ar trebui sa raspunda. Nu de alta, dar, conform CIA World Factbook, Azerbaidjan este caracterizat printr-o coruptie omniprezenta, la cele mai inalte nivele iar omul cu care Ungureanu a dat mana nu este decat un dictator corupt care guverneaza un sistem totalitarist criminal bazat pe forta structurilor fostului NKVD.
Pe scurt, despre Aliyev Jr, Ilham, pe langa dezvaluirile WikiLeaks si porecla de “Nasul” de la Baku: a absolvit in perioada URSS-ului MGIMO – scoala de spioni cu staif ai KGB – unde a si predat, apoi. Cu tatal sau la fraiele republicii a devenit vice-presedinte al companiei petroliere de stat SOCAR, apoi deputat in Parlamentul unicameral (cum ii place lui Basescu) al Azerbaidjanului (fosta Mare Adunare Nationala), premier si, la moartea tatalui sau, normal, presedinte. Ales si reales. Dupa cum semnaleaza si CIA, Aliyev poate fi reales cam de tot atatea ori de cate putea sa fie reales Ungureanu in CC al UTC si, apoi, normal, al PCR.
Despre Aliyev Sr, Heidar, “Tatukul” de la Baku, cred ca e suficient sa spun ca a intrat in NKVD la 21 de ani si a iesit din el la 80, cu picioarele inainte, dupa ce a urcat cu ele toate treptele totalitarismului comunist criminal de tip sovietic. Nu ma indoiesc ca, in “convorbirile” cu fiul sau, “Nasul” de la Baku, Ilham Alyiev, “dreptaciul” “Nasului” de la Bucuresti, Traian Basescu, “si-a adus respectul” fata de “Tatukul” care strajuieste acum, si el “omniprezent”, fiecare piata din fiecare oras si fiecare sat din Azerbaijan, asa cum ar visa, mai mult ca sigur, sa ajunga, intr-o zi, “finutul” Mihaita Razvanel Ungureanu.
Deci, intrebarea ramane: ce a cautat Ungureanu la Baku, altceva decat praful nabuccian de pe toba utecciana?
PROMO: Ovidiu Ohanesian ne promite o noua bomba despre “omniprezentii” DIE-CIE-SIE. Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Catrinel sau Valeanel?
Eleonora Cioran a simţit nevoia să ofere un răspuns energic acţiunilor agresive pe care domnia sa consideră că Gabriel Liiceanu le-a îndreptat în mod direct asupra sa, şi ca rezultat al mercantilismului acestor acţiuni, asupra prestigiului şi operei lui Emil Cioran.
______________________________________
Răspuns domnului Gabriel Liiceanu
Fiind recomandat ca unul dintre cei mai buni discipoli ai lui Constantin Noica, naşul nostru, te-am primit în casă ca prieten. Nu înţeleg agresivitatea dezlănţuită asupra mea. Te-a supărat faptul că eu sunt legatar universal al lui Aurel Cioran şi reduc cumva beneficiile tale? Cred că niciun scriitor nu şi-a permis ceea ce ţi-ai permis dumneata.
Aceasta îmi aduce aminte de o povestioară pe care o spunea Constantin Noica. Era vorba despre un acrobat care evolua pe o sârmă, atent să-şi menţină echilibrul. În plin spectacol, el vede jos un cetăţean cu o tavă, adunând banii privitorilor. La sfârşit, ajungând jos, acrobatul a constatat că cetăţeanul care strânsese banii spectatorilor dispăruse. Cam aşa mi s-a întâmplat şi mie, singura Cioran în viaţă. Profitul după opera filosofului Emil Cioran a fost luat de Gabriel Liiceanu, Laurence Tacou şi Simone Baulez. Nicidecum de mine. Şi tot tu eşti revoltat, aruncând injurii inadmisibile, până şi în ultima carte cu cele 27 de interviuri. Cum este posibil să falsifici neîncetat adevărul, fără să te jenezi? Oare nu ţi-au ajuns beneficiile importante dobândite? Conform dorinţei lui Emil şi Aurel Cioran, din aceste beneficii trebuia să dai două burse anual unor studenţi săraci. Ai dat câteva burse sporadic, fără un bilanţ declarat al veniturilor din tipărirea operei lui Emil Cioran. În plus, ai afirmat mincinos că şi eu beneficiasem din acest profit.
Lumea a început să se lămurească cine este marele scriitor Gabriel Liiceanu, care a beneficiat de burse în străinătate, în timp ce foarte mulţi intelectuali erau închişi în temniţele comuniste. Mai mult, ai primit de la domnul Silviu Brucan Editura Politică. În ce calitate, domnule Gabriel Liiceanu? Pentru care merite?
Mai recent, revoltătoare a fost reacţia pe care ai avut-o la apariţia, în cadrul Academiei Române, a operelor scrise de Emil Cioran în România. Este cea mai frumoasă ediţie pe care eu am văzut-o cu creaţia cumnatului meu. Este o ediţie de lux, excelent elaborată. Mulţumesc Domnului Academician Eugen Simion şi cercetătorului Marin Diaconu pentru realizarea lor. În loc să te bucuri şi să apreciezi această realizare editorială de excepţie, ai trimis avocaţi, pretinzi fără jenă despăgubiri materiale descurajante, convins fiind că numai dumneata ai dreptul să publici opera lui Emil Cioran.
În realitate, afară de biografia lui Emil Cioran, nu ai pătruns în profunzimile operei lui. Nu ai participat timp de 20 de ani la analiza operei lui Emil Cioran, căci la Colocviile Cioran de la Universitatea din Sibiu, organizate de profesorul Eugene van Itterbeck, ai participa fugitiv şi întâmplător. Filmul făcut de tine cu Sorin Ilieşiu este după mulţi un “film necioplit, banal, primitiv, cu aspecte de modern, un eşec”. În mod evident, nu aţi pătruns în opera lui Emil Cioran.
Scrisoarea trimisă Monei Muscă este calomnioasă.
Aşa că, domnule Liiceanu, eşti pentru mine o decepţie totală. Nu sunt singura care gândeşte astfel, ci, din păcate, multă lume are convingeri similare, chiar şi Herta Müller. Te-am cunoscut om de cultură, nu om de afaceri. În ce calitate îţi permiţi să faci pe justiţiarul? Cine eşti dumneata?
Banii se dau cash, dar vin tot din « subvenţii şi donaţii ». Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor politice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Charles Upson Clark (1875-1960), profesor si ofiter de informatii al Armatei SUA, a fost un remarcabil observator american al provocarilor Romaniei Mari, devenit membru de onoare al Academiei Romane, printre altele si pentru lucrarea sa “Basarabia – Rusia si Romania la Marea Neagra“, publicata de Dood, Mead & Company la New York, in 1927, si din care va prezentam ilustratiile selectate de Basarabia-Bucovina.Info.
Am fost invitat la lansarea revistei „Capital 300 bogaţi”, care a avut loc la Palatul Cesianu-Ravoviţă, adică la sediul Casei de licitaţii Artmark, care, cu acest prilej, a lansat şi albumul „100 cei mai valoroşi pictori români”.
Evident, este o ruşine pentru o ţară săracă, disperată, să faci un asemenea eveniment sfidător. Corect ar fi fost ca această revistă fără personalitate, condusă nu de ziarişti, ci de economişti, să fi lansat o broşură numită „Capital 300 cei mai săraci români”. Fapt imposibil, fiindcă semnul crizei autentice este tocmai să imiţi clasamentele celor mai bogate ţări din lume. Dacă în România a ajuns să se practice Halloween, de ce nu s-ar imita şi revista Forbes. Sigur, sunt multe de spus, dar aici nu vreau decât să prezint ideea din titlu.
O lansare de revistă în care vorbesc 6 oameni, timp de peste o oră, ultimul fiind Patapievici, în costumul lui de fürer cu papion, adus fiindcă ceilalţi 5 erau în admiraţia lui, şi nicidecum nu era cerut de public, care privea tablourile expuse şi-şi bea cafeluţa, este un fapt inacceptabil, o sfidare a publicului, o mitocănie.
Bun, au vorbit, dar ce? Au bătut câmpii, şefii de la Capital nu au nici o legătură cu arta, n-au rostit o vorbă despre un pictor, iar fürerul Patahârbici a vorbit despre Nefertiti, care înseamnă „Frumuseţea care, iată, vine”, o femeie bogată din Egiptul antic, care nu ar fi însemnat nimic dacă un artist nu o eterniza. Şi această bomboană a tot supt-o fürerul Pata-HR, adică Hârbici, timp de 45 de minute! Toată lumea a plecat, a rămas să le vorbească admiratorilor, celor cinci „capitalişti”, unul mai tămâie decât altul.
De ce trebuia să vorbească kilometric Patahârbici, când îşi putea rezuma ideea la o frază, două?! Cea mai banală idee de pe lume, faptul că bogăţia e efemeră, iar arta eternă, acest amartoloi a întors-o pe toate feţele, de parcă era un copil handicapat care trebuie să înţeleagă el ce spune, a presărat-o cu tot felul de citate, cu date şi ani, imitându-l incult pe Vadim, încurcând anii, ca şi numele, cum ar fi celebrul palat Frick de la New York, căruia în spunea Frick Museum, când el se numeşte Frick Collection. A luat-o de la Amenhotep al IV-lea şi a ajuns la marii industriaşi americani, care şi-au dat averea pe artă. Bogăţia nu înseamnă nimic dacă nu e pusă în slujba unor valori artistice. Ceea ce ştie toată lumea, banalitatea supremă! Mă mir că nu a vorbit şi de epoca Regelui Soare, de epoca elizabethană, de teatrul lui Wagner de la Bayreuth, care nu ar fi existat fără investiţia lui Ludwig II de Bavaria şi de alte cazuri celebre. El a vorbit de hitiţi şi de Noica, fiindcă nu cunoaşte alt filosof decât pe Liiceanu!
Dar ce a făcut Patapievici timp de 6 ani şi mai bine cât a fost director al ICR, având în mână milioane de lei, o avere, care e opera lui de artă în care a investit? Şi-a tradus „Omul recent” în 17 limbi, aşa cum l-a tradus şi pe Clismăneanu şi alţi amartoloi ca ei, asta e opera fürerului cu papion, care arată ca un bidon. Adică poate fi numit „frumoasa fără corp”, cum ar spune Eminescu, pe care el îl îndrăgeşte nespus din debaraua proprie. În afară de camarila lui, n-a ajutat nici un artist.
I-am întrebat pe cei de la Capital dacă ştiu câţi artişti plastici are România şi să-mi spună câteva nume. Habar nu au. Le-am spus eu, 5 mii, iar mulţi dintre ei sunt muritori de foame. De ce nu faceţi măcar un număr de revistă numit aşa: „Capital 300 de artişti plastici muritori de foame”? Cu ce-i ajutaţi voi „capitaliştilor” pe sute de artişti români care nu au bani să-şi cumpere pânze, rame, culori, nici măcar hârtie, ca să scrie titlul lucrărilor atunci când expun în expoziţii de grup!
Pictorii români sunt total necunoscuţi în lume fiindcă amartoloi ca Patahârbici şi „capitaliştii” de la Capital sau de la alte scursuri profitabile nu investesc un leu în cunoaşterea lor. Şeful de la Capital îmi zicea că Patahârbici a investit în cinematografie, că a făcut cunoscută cinematografia română în lume! Ha, Ha, acest individ nici nu auzise de CNC şi de Cannes. Sau poate că Patahârbici a plătit juriile de la Cannes, să le dea premii lui alde Puiu şi Mungiu, să facă cinematografia noastră cunoscută în lume! Ignoranţa acestor admiratori ai unui hârb e fără comentarii!
Ce blestem pe cultura română un amartoloi ca Patahârbici, care, iată, are şi admiratori. Acum ştim şi cine sunt, cei de la Capital! Bravos naţiune capitalistă, să admiri un hoţ şi un personaj penibil, care se autocitează şi autocultivă, mândru de el, care nu are nici un pic de modestie şi respect pentru gazde şi public! Habar nu avea că se află într-o casă istorică, nici de efortul de restaurare al celor de la Artmark. El e prea plin de sine. Şi bate câmpii cu graţia unei cocote. Nu îi este ruşine să apară în lume, când un popor întreg ştie cum a risipit banii ICR. El vorbeşte că bogăţia trebuie să ajute cultura? Cum a ajutat el cultura timp de 6 ani? Câţi pictori a impus în afară, câţi oameni de teatru? Câţi balerini, câţi muzicieni sau cântăreţi de operă? Nici unul. A pompat în ai lui şi în doi regizori foarte cunoscuţi, Lucian Pintilie şi Andrei Şerban, care nu aveau nevoie de ajutorul ICR, ba acest ajutor i-a omorât ca artişti, aşa cum voi arăta cu alt prilej.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Zilele trecute, portalul ungurean Hotznews publica un interviu cu Ion Manole, unul dintre avocatii care a castigat un nou proces impotriva Rusiei la CEDO, de data aceasta in apararea elevilor romani din Transnistria. Intrebarile reporterasului (toate, practic), Vlad Mucix (sau ceva de genul asta), tradeaza habarnageala nemarginita a reportofonului ambulant pe problematica fierbinte si complexa a zonei. De fapt, mucosul Hotznews primise o comanda de la Tabalaba (sau ceva de genul asta) sa-i faca putin “teasing” fostei sale dominatoare de pe (sau sub) birourile de la Ministerul Justitiei, sorosista Monica Macovei, cazuta, dintr-odata, ce sa vezi, sie die, pe post de europarasuta, direct in capul bietilor copii din Transnistria abuzati deunazi de habarnagelile Muchixului.
Dupa cum se lauda pe blogul ei, fosta procuroare PCR, labby-ista MISA si komisara ARD, dupa ce a dat un tur pe la Chisinau, va vizita azi scoala Alexandru cel Bun “in regiunea Transnistreana”. Cu siguranta, mai multe detalii veti afla, “in exclusivitate”, de la “gaozarii” (termen prezidential (c) Traian Basescu) Hotznews. N-am prea inteles exprimarea eurobalabustei cotroceniste: a cui si ce regiune e si ce vrea sa insemne majuscula de la transnistreana? Sau s-a gandit, oare, ca da bine, dupa modelul “Tinutul Secuiesc”?!
PS: De notat un paradox: elevii din regiunea separatista transnistreana invata “Limba Romana” nu “limba moldoveneasca”, cum este cazul in foarte multe scoli din Republica Moldova. Poate de aceea se duce tovarasica noastra de la neo-komintern la ei? Sa le introduca o “limba transnistreana”?
November 10th, 2012 
VR 
Ma gandeam sa scriu ceva pe tema titlului dar va marturisesc ca mi-e prea scarba, mai ales cand vad cum toti tablalagii din presa au fost activati pentru inflamarea subiectului. Este de urmarit, cu amuzament, cum presa ungurenilor se umple la ordin de elan “nationalist” si cum va da pe-afara pe masura apropierii zilei de 9 decembrie. Ati inteles ideea, sunt convins. Nu va lasati pacaliti. Sa avem un 10 decembrie fericit. Cine stie, cunoaste. 🙂
Posted in 
Tags: 
