Posts Tagged ‘belgrad’
Belgradul in doliu. 15 de ani de la 24 Martie 1999. Inceputul bombardarii unei capitale europene, pentru prima oara dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Viziunea lui Eugen Mihaescu. VIDEO
105 minute cu Traian Basescu. Din Serbia la Berlin. VIDEO
Contul de YouTube al presedintelui Traian Basescu este din nou activ, incarcat cu filmari realizate de cameramanul Sorin Miscoci. Ce a facut presedintele, ieri, la Berlin, cum a decurs discutia despre starea Justitiei si aproape o ora de inregistrare de la vizita din Serbia, din care cea mai mare parte contine discutia directa a presedintelui cu romanii:
A mai plesnit un drac: Richard Holbrooke, “Nasul” UCK, a murit cu aorta franjuri, la 69 de ani. Prajeala placuta in oala cu smoala, pentru victimele razboiului din Iugoslavia!
Despre razboiul asupra Iugoslaviei gasiti la Sorin Bogdan cartea sa, TARGET, in format PDF:
am postat deja pe blog “target“, jurnalul meu de corespondent de razboi la belgrad, in timpul bombardamentelor nato impotriva iugoslaviei. la sugestia prietenilor, am pus povestea si in format .pdf, adaugand cateva poze care incearca sa ilustreze acele momente si o serie de colaje si desene ale celebrului artist plastic eugen mihaescu, realizate sau inspirate din tragedia iugoslava. deci, click, free download si puteti citi despre aventurile mele si ale lui mile carpenisan, prietenul, fratele si camaradul meu de razboi de la belgrad, cum vizionam bataliile dintre antiaeriana si avioanele nato de pe acoperisul unui hotel din centrul belgradului, pe unde au trecut ion cristoiu, eugen mihaescu, george roncea, remus cernea, florin dobre si alti jurnalisti romani, rusi, cehi sau polonezi. adevarul despre bombardarea “din eroare” a ambasadei chineze de la belgrad, stirile si informatiile oficiale esentiale ale fiecarei zi de bombardamente. cum am trecut de cateva ori pe langa moarte, cum am fost arestati si cum am fost expulzat. despre slobodan milosevic, javier solana, bill clinton, tony blair, ibrahim rugova, robin cook, madeleine albright, wesley clark, hashim thaqi, jamie shea, igor ivanov, martti ahtisaari si toata lumea politica a anilor 1999. despre eroismul sarbilor si despre cum au pierdut kosovo…
deci, click, free download si enjoy !
Foto: Kosovo.net
Vezi si: Vladimir Alexe pe Forum.md: Despre adevaratul scop al independentei Kosovo
Sorin Bogdan si George Roncea despre ingenuncherea Iugoslaviei: In Serbia pacea a luat sfarsit inainte de a incepe
Sorin Bogdan continua publicarea in serial a jurnalului sau de razboi din timpul atacului NATO asupra Iugoslaviei, pe care vrea sa le reuneasca intr-o carte in memoria colegului si prietenului nostru Mile Carpenisan. Cum intamplator am descoperit si corespondenta fratelui meu, George Roncea, din aceeasi zi de iunie 1999, am extras un pasaj de la Sorin si public integral mai jos materialultrimis de George la Cotidianul dupa ce-si daduse demisa de la Ziua.
Jul 20th, 2010 by sorinbogdan
5 iunie 1999
“Sumarul zilnic al operatiilor aviatiei, difuzat la Cartierul general al NATO in aceasta dimineata, arata ca in ultimele 24 de ore, au fost efectuate, in total, 536 de zboruri si ca au fost lovite 30 de pozitii de artilerie, 21 de transportoare blindate, 9 tancuri si mai multe concentrari de vehicule militare. De asemenea, a fost lovit un depozit de produse petroliere (langa orasul Uzice), un post de comanda (la Pristina) si depozite de munitii la Gnjilane, Urosevac si Rudnik. (…)
In sfarsit, la ora 12:00, in cafeneaua “Europa” din localitatea Blace, de pe granita dintre Iugoslavia si Macedonia, a inceput intalnirea cu usile inchise dintre delegatiile militare ale NATO si Armatei iugoslave. Cele 3 ore de intarziere s-au datorat, in realitate, incercarilor sarbilor de a schimba locul intalnirii, din ratiuni de securitate, considerand ca se afla prea aproape de tabara de refugiati albanezi de la Stenkovac. Intalnirea mi-a inspirat un titlu pentru un articol pe care l-am trimis “Evenimentului zilei“: “Dupa doua luni si jumatate de rezistenta indarjita, razboiul din Iugoslavia s-a sfarsit in cafeneaua unui albanez, la discutii cu generalul Michael Jackson“. Totul parea desprins dintr-un film suprarealist.”
Integral la target: generalul michael jackson negociaza pacea cu militarii sarbi intr-o cafenea albaneza
Corespondenta din Belgrad de la George Roncea: In Serbia pacea a luat sfarsit inainte de a incepe
Belgradul nu vrea sa joace pe melodia cantata de NATO
Ieri asa-zisele convorbiri de pace s-au blocat. Adjunctul Sefului de Stat Major al Armatei iugoslave, generalul Zvetozar Marianovici, s-a ridicat de la masa tratativelor, informandu-l pe Michael Jackson ca nu-i place nici dansul, nici melodia pe care vrea sa-i puna pe sarbi sa joace. Michael, starul britanic al NATO a iesit din cortul sau de la Kumanovo si cu o expresie razbunatoare intiparita pe figura, a anuntat ca avioanele Aliantei vor ataca Iugoslavia si mai salbatic decat pana acum. Discutiile s-au intrerupt, pe termen nedeterminat, si aviatia a atacat la scurta vreme. Putin dupa miezul noptii, la ora 1.20, vuietul prelung al alarmei ne-a facut sa tasnim pe acoperisul hotelului Toplice, foisorul nostru preferat. Obosita de atata uz, sirena a ragusit, spre final, auzindu-se ca un fel de gajait sinistru. Impreuna cu ceilalti doi ziaristi romani aflati la Belgrad de atata vreme, Mile Carpenisan si Sorin Bogdan, tocmai ne faceam planuri de plecare catre Kosovo, convinsi ca totul s-a terminat si ca de-acum incepe tragedia Serbiei, infranta si umilita de propria clasa politica. Ultimele trei zile au fost un cosmar pentru noi, ca si pentru marea majoritate a poporului sarb, deoarece a trebuit sa asistam la spectacolul greu de inghitit si de descris al ingenunchierii Serbiei. In primele doua zile in care s-au purtat discutiile de “pace” dintre ofiterii sarbi si cei ai Aliantei, bombardamentele NATO au continuat. Au fost aruncate ca de obicei sute de rachete si bombe cu fragmentatie la Prizren, la Pristina, la Decane, Drenita, Sremska Mitrovita, Sabaci, Frusca Gora, Bogatici, Djakovita, Belgrad, Varset, localitate romaneasca lovita pentru a doua oara in ultima saptamana, iar la Gornji Milanovac s-a tras asupra centrului orasului. Au fost tintite drumuri, tunele, relee ale RTS, Tv Pink, TVPolitica, un tractor, un taran aflat la munca campului, o cazarma parasita, cateva case, o livada, un pod, o statie de autobuz, Parcul national din Belgrad. Pe langa aviatia NATO, si-au itit capul si teroristii UCK, care au ucis la Prizren cu lovituri de mortier o femeie si patru muncitori de la centrul medical din localitate. Culmea este ca cei cinci oameni omorati de UCK tocmai pregateau plecarea unei ambulante catre Planeja, o asezare locuita exclusiv de etnici albanezi. Profitand de convorbirile de pace teroristii UCK au iesit din borte si reincep atacurile asupra sarbilor, aidoma cainilor care se reped sa muste sarind din spatele piciorului stapanului.
Discutii de “pace” la crama
Asa-zisele discutii cu privire la implementarea pacii au reprezentat o ocazie nesperata pentru ofiterii NATO de a-i umili pe militarii sarbi. Sambata, prima intalnire s-a desfasurat intr-o crasma albaneza de la frontiera cu Macedonia, iar membrii delegatiei sarbe erau cat pe-aci sa nu mai vina, cand au aflat in ce loc sunt chemati. Au venit dupa ce i-au lasat pe americani sa astepte trei ore in soare. In timp ce oficialii armatei sarbe nu purtau nici un fel de arma, reprezentantii NATO erau inarmati pana in dinti, iar la intalnirea de duminica, de la Kumanovo, au facut exces de tehnica militara, imbulzind elicoptere, tancuri si trupe in jurul hangarului in care urmau sa inmaneze delegatiei sarbe dictatul NATO, de parca sarbii ar fi putut avea asupra lor vreo bomba atomica ascunsa intr-o tabachera.
Dupa ce s-au acoperit de ridicol, incasand-o ca niciodata in istoria Aliantei, impopotonatii soldati ai Aliantei pozeaza acum, plini de ifose, in fata camerelor de luat vederi, doar-doar vor reusi sa convinga publicul de acasa ca ei au adus victoria Occidentului.
Efectele cumplite ale planului occidental
TARGET: Eugen Mihaescu si George Roncea la Belgrad, corespondenti de razboi. Artistul despre Albright, jurnalistul despre Albright de Dambovita, Zoe Petre – EXCLUSIV
Jul 14th, 2010 by sorinbogdan
3 iunie 1999
Eugen Mihaescu mi-a adus inca un mic eseu, sa-l trimitem la “Cotidianul“. Ma amuza ca, desi ii spusesem sa apeleze la ajutorul meu oricand are nevoie, de fiecare data cand venea, parea foarte incurcat ca ma deranjeaza si nu mai stia cum sa-si ceara scuze ca ma intrerupe din lucru. Astazi, articolul sau se intitula “Banda celor patru” si era descrierea unui desen imaginar.
“Asta noapte a fost liniste, boieri mari in oras, nu s-a bombardat. Diseara, insa, isi vor lua revansa pentru timpul pierdut. Pentru ca am desenat mai mult decat am scris, asa cum altii au scris mai mult decat au citit, iata, azi va trimit un desen. Intai chenarul, subtire si precis ca o muchie de lama, care sa delimiteze spatiul pe hartia alba, apoi va schitez din varful penitei cariatidele sculptate de marele Mestrovici, frumoasele belgradence, monumentale, dar zvelte, cu mersul lor mladios, stiind sa poarte capul sus, ca niste adevarate printese. Sunt singure, se plimba cate doua. Knejii sunt plecati la armata. Ce complexe de nesters, teribile, au lasat ele domnisoarei Korbel, alias Albright ! Apoi aceasta curca, Madeleine, o desenez aici, la coltul de jos al hartiei. Uitati-va cu cine seamana si nu ma mira. Are un aer de familie cu Ana Pauker. Pe cine sa mai desenam langa ea ? Pe baietelul asta, filfizon de cancelarie imperiala, Rubin, piatra pretioasa sau simplu ciob de sifon ciugulit de distinsa oratanie. Hai sa mazgalim langa el si pe nevasta-sa, aceasta femeie “expirata” ca pachetele de supa Knorr ce se vand pe tarabele iraniene, ca de acolo vine numita Christiana Amanpour a CNN-ului. Deci, sa va explic acum desenul si sa-l citim ca la ei, de la dreapta la stanga. Amanpour il cucereste pe Rubin si se casatoreste cu el la Roma, anul trecut. Rubin o cucereste mai demult pe batrana curca si baba, la randul ei, pe Clinton, la bucatarie, cu chiftele si lectii de politica externa, inca de pe vremea campaniei prezidentiale din ‘92. Deci, “cherchez la femme”, cum zice frantuzul. Ati gasit femeia ? “La femme”, Amanpour, e insa musulmana si e in stranse legaturi cu UCK. Baietoaica e in pierdere de viteza pe micul ecran si vrea un show al ei pe scena lumii. De fapt, asta vrea si baba Albright si iata ca au “SHOW-ul” langa noi, in Balcani. Clinton vrea sa devina, dupa ce ii expira si lui “termenul”, presedintele Serbiei, pentru ca a realizat ceva: 1) i-a unit mai mult ca niciodata pe sarbi; 2) i-a alungat pe albanezi din Kosovo… si 3) a distrus tot ce era vechi si trebuia inlocuit. (E ultimul banc care circula pe aici.) Vi se pare ca desenul nu are sens ? Oricum, am fost dintotdeauna putin suprarealist: “Domnul doctor e nebun / Strange pietre de pe drum / Si le da pe la copii / Si zice ca-s jucarii / Si le da pe la cucoane / Si zice ca sunt bomboane.” Traim, de fapt, intr-o lume suprarealista, unde impostorii se numesc, ei singuri, filosofi si dau lectii de morala unui popor de moralisti. Un adevarat filosof, NIETZSCHE, zicea: arta e dorinta de a fi diferit, dorinta de a fi in alta parte. Din alta parte, din Serbia, va trimit desenul asta.” Eugen Mihaescu, Belgrad, 3 iunie 1999.
Fie ca nu l-a citit cu atentie, fie ca nu l-a priceput, Ion Cristoiu l-a sunat mai tarziu pe domnul Mihaescu, sa-l intrebe cand trimite desenul. Ne-am distrat copios cand ne-a povestit patania si cum s-a chinuit sa-i lamureasca figura de stil. “Cotidianul” avea un nou corespondent la Belgrad: astazi s-a intors prietenul meu, George Roncea. In perioada in care a lipsit, ne-a povestit ca a fost pana in Grecia, unde a participat la o conferinta despre razboiul din Iugoslavia si a stat de vorba cu foarte multi tineri, care erau foarte porniti impotriva NATO si – in special – impotriva americanilor si ii ajutau cum puteau pe sarbi. George s-a intors in Serbia aproape pe cont propriu, cu niste bani pusi de el deoparte, la care a contribuit si Ion Cristoiu, din buzunarul sau.
Integral la: target: sarbii aproba planul de pace propus de emisarii internationali
Exclusiv: Dupa 11 ani, corespondenta lui George Roncea pentru Cotidianul, eliminata de echipa de deontologi Turcescu-Buscu-RAAPPS, revede internetul
Americanii au bombardat hotelul «Iugoslavia» pentru ca nu suporta cuvantul «Iugoslavia»
NATO a bombardat romani, unguri, albanezi, chinezi, sarbi, gradinite,
scoli, statii de ambulanta, farmacii, o casa de cultura, o biserica catolica,
un hotel, o ambasada, o clinica veterinara, o piata publica, un restaurant
si alte astfel de obiective „militare”
Alianta militara a celor 19 cele mai civilizate state ale lumii a atins un nivel maxim de performanta la sfarsitul saptamanii trecute. In noaptea de vineri spre sambata a fost lansat asupra Iugoslaviei cel mai teribil atac inregistrat pana acum. Belgradul a fost lovit in plin, mai puternic ca niciodata. Am avut parte de o noapte de cosmar, traind alaturi de belgradeni senzatia ca orasul este aruncat in aer. Detonatiile au fost atat de puternice si de dese incat am crezut ca este ras jumatate din oras, cel putin. La ora 21 si zece minute s-a dat alarma dupa care, in mai putin de zece minute, lumina a inceput sa palpaie stingandu-se apoi complet. In intuneric complet, am urcat pe acoperisul care serveste ziaristilor romani de stat major general si am avut parte de imaginea senzationala a actiunii celor mai noi arme ale NATO, bombele cu grafit. In nord-vestul capitalei o serie de flashuri orbitoare luminau cerul cu o lumina albastra. Nu se aude aproape nici un zgomot cand containerele cu grafit se desfac. Norul de praf atinge reteaua de curent pe care o scurtcircuiteaza instantaneu. Dupa ce s-a incheiat seria de blitzuri, capitala a fost invaluita complet in bezna. La scurta vreme a intrat in actiune antiaeriana, peste tot in jurul Belgradului, si ne-am dat seama ca de data asta vom avea parte de ceva greu de tot. Capitala nu mai fusese atacata atat de puternic de vreo cinci zile. La 23.40 s-a zguduit pamantul. Planseul acoperisului pe care ne urcasem tremura ca o frunza si cu un reflex automat ne-am agatat cu toata puterea de stalpul unei antene lasandu-ne in genunchi, pentru a oferi o cat mai mica suprafata suflului care urma sa vina. O clipa am crezut ca americanii lovesc undeva vizavi de hotel, atat de teribila a fost seria de detunaturi. Vajait si bubuitura, vajait si bubuitura, una dupa alta, de sase ori. Exploziile succesive deplasau cu o viteza uriasa masa de aer, din cauza asta aveam senzatia ca simtim un fel de vajait, deoarece rachetele nu se aud cand vin decat daca esti chiar pe directia lor, situatie in care nu prea mai ai cum sa povestesti nimanui cum te-ai simtit si ce-ai auzit. Mie, cel putin, cam pe la mijlocul bubuielii, mi s-a facut pielea de gaina si parul maciuca, am ramas brusc parca fara aer, mi s-a uscat cerul gurii si a trebuit sa inghit in sec de zor ca sa-mi desfund urechile. Surprinzator, in loc de orice alta imagine, mi-a venit in gand Zoe Petre, pe care o vedeam parca povestind despre acuratetea chirurgicala cu care ucid baietii de treaba din NATO. Desi pare un gand izvorat dintr-un cosmar dement, mi-am dorit-o, pentru prima si pentru ultima oara in viata mea, sper, pe Zoe Petre alaturi de mine, atarnata de antena care se bataia ca o lanseta in mainile noastre. Pentru o fosta activista a partidului comunist, cum este actuala maestra a Cotroceniului, crescuta cu celebrele versuri ale poetei Maria Banus, „imperialist american, cadea-ti-ar bomba in ocean” (pe care pana si eu am ajuns sa le apreciez, de-abia aici si acum), experienta unui bombardament american ar putea fi o instructiva documentare, lasand la o parte senzatiile corporale de neuitat care pot fi obtinute in urma unei salve de rachete trase, chirurgical, in preajma ta. Dupa ce m-am scuturat din reveria ciudata cu privire la aceasta Albright a Dambovitei, am ridicat ochii si am vazut un nor urias de praf alb ce se ridica din centrul orasului.
Tragedia Iugoslaviei, prin ochii unui jurnalist si ai unui artist. Sorin Bogdan despre Eugen Mihaescu la Belgrad, sub bombele NATO
Sorin Bogdan: Asa am ajuns sa-l cunosc pe unul dintre cei mai fascinanti oameni pe care i-am intalnit vreodata.
Stateam ca pe ace asteptand momentul intalnirii. Numele imi era foarte cunoscut si incercam sa-mi dau seama de unde. Deodata, mi-am amintit: era unul din cei mai mari artisti plastici romani, membru de onoare al Academiei Romane. Plecat din tara de 30 de ani, in perioada 1971-1996, a fost colaborator la paginile editoriale ale prestigiosului cotidian american “New York Times“. Din 1972 pana in 1996, a creat copertile revistei “The New Yorker“, iar din 1978 pana in 1998, a realizat zeci de coperti pentru revista “Time“. La fel ca multi alti romani plecati din tara, era mai celebru in strainatate decat in Romania.(…)
Domnul Mihaescu tocmai isi cumparase o insigna cu simbolul “Target”, pe care a ales-o indelung, cautand ca tinta sa fie bine centrata. Ne-am oprit apoi langa o taraba unde erau expuse vederi cu podurile distruse de la Novi Sad. Am fost uimit vazandu-l ca alege dintre toate pe cele care aveau defecte de tipar, cu nuantele culorilor virate in cenusiu, cafeniu sau chiar rosu. Nu a cumparat nici una corect imprimata. Mi-a explicat frumusetea lor si, intr-adevar, aveau personalitate si nu mai erau simple fotografii. Singur, in camera de hotel, le-a modificat, desenand pe ele siluetele unor oameni si ale unor avioane care lansau bombe si le-a transformat in mici opere de arta moderna. A trimis cateva prietenilor sai din SUA si Franta si am glumit inchipuindu-ne mutrele pe care le vor face, atat postasii sarbi, cat si cei occidentali, cand le vor vedea.
Eugen Mihaescu era foarte pornit impotriva americanilor, din cauza acestui razboi. Mi-a marturisit ca s-a decis sa vina la Belgrad si ar fi vrut sa plece si in Kosovo, sa vada cu ochii lui aceasta tragedie balcanica. Era bun prieten cu Strobe Talbott, pentru ca, in cei 20 de ani in care acesta a fost corespondentul revistei “Time” la Moscova, el ii ilustrase toate reportajele. S-au inteles atat de bine si se mira cat de mult s-a schimbat. Imi spunea ca este – pur si simplu – alt om. Era indignat de ipocrizia jurnalistilor americani si mi-a spus ca, atata vreme cat a fost in SUA, nu a vazut nici macar o imagine pe posturile de televiziune cu distrugerile produse de aviatia NATO in Iugoslavia sau cu “pagubele colaterale” (…) “In rest, ce obiectivitate si profesionalism puteai sa astepti de la Christiana Amanpour, cand aceasta este sotia lui James Rubin, purtatorul de cuvant al Departamentului de stat american ?” exclama Eugen Mihaescu.
Integral la target: eugen mihaescu ajunge la belgrad
Jul 9th, 2010 by sorinbogdan / 29 mai 1999
Target: Viata la Belgrad in timpul bombardamentelor. Pro Tv nu mai vrea corespondente “despre bombe si nenorociri”
Jun 17th, 2010 by sorinbogdan
“15 mai 1999
(…) Dupa pranz, m-a sunat Corina Hadarean, de la Departamentul Externe al Stirilor ProTV. M-a anuntat ca Misu Predescu, redactorul sef si producatorul general al emisiunii de dimineata, a hotarat sa nu mai preia corespondentele mele. Sustinea ca oamenii s-au saturat sa auda, in fiecare dimineata, despre bombe si nenorociri. Asa ca, in afara unor situatii deosebite, puteam sa dorm linistit. Corina mi-a spus ca, de pe agentiile de presa, a adunat foarte multe imagini din Iugoslavia si ii parea rau sa nu le folosim cumva. M-a rugat sa inregistram, periodic, corespondente de atmosfera, pe diferite teme, in functie de imaginile pe care le arhivase.
Mi-a placut ideea si i-am pregatit o corespondenta despre viata in timpul bombardamentelor in capitala iugoslava. Am si inregistrat-o astazi. I-am povestit cat de usor s-au adaptat sarbii la viata de razboi, astfel incat, daca vreun strain ar fi ajuns la Belgrad, fara sa stie ce se intampla, n-ar fi sesizat nimic deosebit fata de orice alta capitala europeana. Poate ca s-ar mira ca numarul automobilelor de pe strazi este cam mic si, din cand in cand, se aud urletele lungi ale unor sirene. Pe care, insa, daca s-ar uita in jur si ar vedea ca nimeni nu le baga in seama, ar crede ca fac parte din vreo traditie locala, la fel ca melopeele muezinilor din tarile islamice, cand ii cheama pe credinciosi la rugaciune. (…)”
Integral la target: viata la belgrad in timpul bombardamentelor
Vezi si target: lacrimi de crocodil pentru “pagubele colaterale”