“(…) – Care ar fi, pe scurt, istoria organizaţiilor non-româneşti (eventual, secrete) care, din interiorul statului, au influenţat, de-a lungul timpului sau într-un moment anume, soarta naţiunii noastre?
– Este de la sine înţeles că nu voi intra în detalii. De altfel, observ că Dv. personal aţi formulat o parte din răspuns, întrucât mă chestionaţi în privinţa Grupului Bilderberg. Mă voi referi, în rest, la organisme şi instituţii ale căror intervenţii şi rosturi s-au desprins cu exactitate în urma investigaţiilor istorice şi vă rog să aveţi în vedere că am făcut cercetări asupra perioadei de după 1918 în toate marile biblioteci şi arhive din lume, mai precis din SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia şi Rusia, iar rezultatele le-am valorificat în bună măsură. În atare condiţii, răspunsul meu are în vedere, în ordinea lor strict cronologică şi dezordinele provocate: Masoneria, B’nai B’rithul, Cominternul şi Cominformul, Coloana a 5-a nazistă, Alianţa nocivă ultra-secretă Washington-Moscova. Despre rest, trimit la o carte ce se bucură de mare succes chiar în aceste zile în ţară: Istoria societăţilor secrete a lui Michael Streeler (traducere, Bucureşti, Editura Litera Internaţional, 2009, 240 p.).
– Ce nu ştie prea bine cetăţeanul roman sau ce nu ştie deloc despre istoria noastră?
– Foarte multe lucruri şi realităţi. Dintre acestea, voi reţine, în acest context, numai două. În prima ordine, mă gândesc la faimosul American dream neîmplinit, cât timp românii tot visează de peste o jumătate de veac să vină americanii, dar ei doar s-au arătat, manevrează politica Bucureştilor, România e în NATO şi luptă în Irak sau în Afganistan, dar yankeii – not yet! În cel de-al doilea rând, după aproape 300 de ani de la vizita lui Petru cel Mare la Iaşi în 1711, succedată de nu mai puţin de 13 invazii şi ocupaţii (?!), cetăţeanul român încă nu realizează semnificaţia unei butade celebre în sensul că: Suntem prea aproape de Rusia, şi prea departe de Dumnezeu! Cât priveşte situaţia prezentă, după prăbuşirea comunismului şi revoluţie, după intrarea în NATO şi în UE, după evenimentele recente din Basarabia, ce mai – în urma unor atâţia de după, cred că epigramistul (George Zarafu) a surprins cel mai bine esenţa faptelor şi fenomenelor:
Pe soldatu-acela rus, Ridicat atât de sus, L-am mutat şi-a doua oară Însă… nu l-am scos din ţară!
– Au habar naţiunile lumii asupra a ceea ce le pregătesc interesele oculte din zona invizibilă a politicii mondiale? Sau e numai exerciţiul meu de imaginaţie?
– Nu, cu siguranţă, nu vă înşelaţi! Este cu totul adevărat că, în domeniul politicii mondiale, interacţiunea forţelor oculte rezervă umanităţii un viitor nesigur. Certitudinile nu se mai află, din păcate, în raza speranţelor noastre. Faptul reprezintă o probă esenţială în sensul că am intrat – aşa cum am mai subliniat – în epoca haosului. Criza actuală îi aparţine… (…)”
A vorbit Băsescu.
Prima oară, după o tăcere adâncă.
Mă aşteptam să-şi anunţe demisia.
Băsescu nu demisionează.
Da, eu sunt dintre aceia care susţin că Referendumul nu a fost decât o speculaţie politică asupra prăbuşirii de popularitate a preşedintelui.
Speculaţie însoţită de propaganda jegoasă, primitivă, plină de minciuni, stimulând ura, pe fondul nemulţumirii populare.
Susţin că USL a confiscat nemulţumirea populară, în propriul beneficiu politic, fără nicio intenţie să ne amelioreze viaţa: singurul său scop – preluarea completă a puterii, controlul absolut asupra instituţiilor statului.
Da, susţin că impunerea Referendumului nu a respectat regulile democraţiei.
Da, susţin că “alternativa” Antonescu este o mizerie.
Nu ţin la Băsescu, dar resping minciuna.
Minciuna, propaganda, ura.
Speculativ cum a fost, Referendumul, însă, a avut loc.
Cum – necum, Băsescu s-a întors la Cotroceni.
Ce se întâmplă acum?
Continuăm netulburaţi?!
Frate, păi a avut loc un Referendum!
Nu ne putem preface că nu s-a petrecut, Referendumul a fost bătut cu ciocanul într-o realitate în care, acum, trăim.
Circa jumătate din electorat a votat demiterea lui Băsescu.
Avem cuiul ăsta bătut în noi.
Dacă înainte de Referendum, în faţa manifestaţiilor antiprezidenţiale, era valid argumentul alegerilor din 2009, acum el nu mai poate fi invocat.
Cu ce drept moral, Băsescu mai poate vorbi naţiunii?
Ce legitimitate mai are preşedintele?
Cine îl ascultă?
Cei care n-au venit la Referendum?
Şi ceilalţi, ceilalţi ce gândesc?
Or fi fost manipulaţi, or fi fost victimele minciunilor şi ale propagandei – nene!, oricum vor fi fost, sunt cetăţeni şi şi-au exprimat voinţa, nu ştii tu mai bine ca ei, nu tu poţi vota în locul a şapte milioane de cetăţeni, nu le poţi spune “Ascultaţi-mă pe mine, că ştiu mai bine!”
Ce ştii tu mai bine?!
În primul său discurs de după întoarcerea la Cotroceni, Băsescu ne-a spus că ştie mai bine cu Europa şi cu euro.
“Devine o prioritate îndeplinirea condiţiilor intrării în zona Euro”, a spus Băsescu.
Serios?!
De unde ştii?
Păi, ştiu de mult, de prin anul 1999.
Aha!
Ştiţi, domnule preşedinte, între timp au trecut vreo treisprezece ani…
Şi?
A fost o criză în America…
Şi?
A intrat şi Europa…
Şi?
Zona Euro e pe butuci…
Şi?
OK, voiam să spun că situaţia comunităţii monetare europene de acum nu mai seamănă cu cea de acum treisprezece ani şi că nu există nici un om care să ştie, astăzi, dacă mai este bine să aderăm la ea sau dacă nu este mai bine să fugim de ea scăpărându-ne călcâiele; voiam să spun că intrarea noastră în Zona Euro este un subiect de Referendum, un Referendum nespeculativ, un Referendum absolut natural, pentru că schimbarea monedei naţionale nu este o decizie pe care sunteţi îndrituit să o luaţi dumneavoastră, de capul dumneavoastră.
Dar, bine, dacă nu înţelegeţi, domnule preşedinte, atunci trebuie să vă informez că, recent a avut loc şi un Referendum şi că peste şapte milioane de cetăţeni v-au votat demiterea, adică, cu tot respectul, vă întreb, mă înţelegeţi?…
Băsescu pare să-şi fi asumat o misiune:
“După opt ani de experienţă, consider că Uniunea Europeană nu are şanse de supravieţuire decât printr-un proces accelerat de integrare. Niciun stat membru, fie că este Grecia, Portugalia, România, Franţa sau Germania, nu va rezista globalizării decât prin integrare. Drumul unei mai puternice integrări este soluţia”.
Băsescu vrea să salveze Europa.
Raţionamentul poate fi urmărit lesne: un bau-bau numit “globalizare” pune Europa în pericol să cadă pe locul al treilea în lume, iar Româ-nia face parte din Europa şi vom cădea odată cu ea, pe locul al treilea în lume, aşa că, dacă îi salvăm Europei locul întâi în lume, atunci şi Româ-nia va fi pe locul întâi în lume.
Domnule preşedinte, cu respect vă atrag atenţia că, în calitate de cetăţean de rând al României, cu drept de vot oarecare, nu prea mă interesează locurile din lume, ci irigaţiile noastre.
Mă interesează să muncesc şi să fiu răsplătit pe măsură, când munca mea este folositoare, mă interesează să nu fiu furat de autorităţile statului prin legi şi interpretarea lor ostilă, mă interesează să fiu judecat drept şi să fiu apărat de cel rău.
Altfel, mă cam doare-n şpiţ pe ce loc ne aflăm noi în lume, pe ce loc e Europa sau Planeta Pământ, în Univers. N-aveţi decât să vă asumaţi dumneavoastră, domnule preşedinte, misiunea salvării Europei, dar nu ca preşedinte, ci ca persoană particulară, că tocmai a avut loc un Referendum – ştiţi?, vreo şapte milioane v-au cerut să plecaţi… Am o sugestie: daţi-vă demisia şi angajaţi-vă cardinal la Papa Benedict, că el vrea un Guvern Mondial. Aţi putea fi folositor.
Tezele de la Sulina: “Ce vreau sa intelegeti, in primul rand, chestiunea de optiune – oamenii politici sa decida daca vor face pasul decisiv pentru crearea Statelor Unite ale Europei – e o viziune a mea cu privire la evolutia Europei in continuare (…) Cand nu ai forta economica, nu poti să fii nici forta militara. Degeaba ataci Libia, ca nu castigi razboiul, iar securitatea este fundamentala. Securitate nu se poate decat cu bani, iar banii nu pot fi facuti decat cu o economie performanta. O economie fragmentată cu politici diferite in 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic. Si repet teza prin care am trecut deja: trebuie sa decidem repede, in urmatorii doi-trei ani, daca vom crea ‘Statele Unite ale Europei’ sau nu. Si subiectul este extrem de delicat si dificil pentru ca trebuie asigurat un leadership formidabil la nivel european, care sa convinga cele 27 de natiuni – 28, ca intra si Croatia de indata – ca numai prin cedarea masiva de suveranitate Europa mai poate ramane o mare putere economica si o putere militara pe masura, capabila sa asigure securitatea cetatenilor ei. (…) Altfel, Europa va ramane o carte de istorie a lumii, in care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi.”
– Traian Basescu, joi, 18 august 2011, Tabara de la Sulina a elevilor si studentilor romani din jurul Romaniei
– Afirmatia a avut loc la doua zile dupa ce presedintele francez Nicolas Sarkozy si cancelarul german Angela Merkel au sustinut la Paris crearea unui Guvern european al zonei Euro cu un presedinte ales pe o perioada de 2 ani si jumatate, oferindu-i acest post actualului presedinte al UE, Herman Van Rompuy, membru al Grupului Bilderberg.
“Viziunea” presedintelui Romaniei privind “Statele Unite ale Europei”, daca nu este vreo smecherie politica din arsenalul fara fund al lui Traian Basescu, nu poate decat sa surprinda daca tinem cont de faptul ca nu o data acesta s-a exprimat impotriva masonilor si a masoneriei, chiar si in ce priveste legaturile fratelui sau, Mircea Basescu, cu aceasta organizatie oculta, transformata in ONG de “utilitate publica” de catre fostul premier Adrian Nastase.
“Tezele de la Sulina” privind “SUE” au, de fapt, o vechime de peste 160 de ani, mai precis dateaza din 1843, de cand s-a infiintat la New York loja masonica B’nai B’rith, care isi propune, printre altele, crearea unui Guvern unic mondial. “Tezele de la New York” au fost puse in practica, apoi, la “revolutiile” din 1848 si, incet-incet, prin infiintarea Ligii Natiunilor Unite, in 1919, si, apoi, a succesoarei acesteia, Organizatia Natiunilor Unite, in 1945. In paralel, in spatiul sovietic se pune, exact in aceeasi perioada a inceputuui secolului trecut, de o mare “Uniune a Statelor” sovietice socialiste. In spatiul Occidental, dupa aparitia Grupului Bilderberg, in mai 1954, in 1968, magnatul David Rockefeller si eminenta sa cenusie, Zbigniew Brzezinski, au infiintat Clubul de la Roma pentru a se extinde, dupa cinci ani, in 1973, peste trei continente, creand Comisia Trilaterala, formata initial din 180 de “comisari”: 60 din “Statele Unite” (ale Americii), 60 din Europa si 60 din Japonia. Toate cele trei organizatii, cu URSS “on top” – al carei ultim presedinte, Mihail Gorbaciov, membru al Trilateralei, propunea in anii ’80 o “Casa Comuna Europeana” – au sustinut de-a lungul anilor proiectul “Statelor Unite ale Europei”, ca pas in crearea unei “Noi Ordini Mondiale” cu un guvern central. Un fel de “plan de regionalizare administrativ-teritoriala” a lumii.
La intrunirea fondatoare a Trilateralei, desfasurata la Kyoto, Zbigniew Brzezinski, referindu-se la stabilirea legaturilor cu tarile comuniste, avea sa sustina ca “aceasta este metoda de a dezvolta limitarea deja existenta a suveranitatilor nationale” ale statelor ocupate.
Dupa acesta intrunire, Richard Gardner, membru al Trilateralei, avea sa emita cateva dintre “Tezele de la Kyoto” in revista Consiliului pentru Relatii Externe (CFR) “Foreign Affairs” (publicata in Romania de trustul lui Dinu Patriciu, sub patronajul lui Andrei Plesu, Petre Roman, Adrian Severin, Mihai Razvan Ungureanu, s.a), din aprilie 1974: “Pe scurt, “Casa Ordinii Mondiale“, va trebui să fie construit de jos în sus, mai degrabă decât de sus în jos… astfel vom pune capat suveranitatii nationale, erodand-o bucata cu bucata, ceea ce va fi mult mai eficient decat atacul frontal de moda veche.” Toti urmatorii presedinti ai Statelor Unite au apartinut Comisiei Trilaterale.
Romania si “Statele Unite ale Europei”
In ce priveste Romania si ideea masonica a “Statelor Unite ale Europei”, aceasta a fost devoalata in anii 1930 si 1931 de catre un fost mason gradul 33, reputat economist, ale carui lucrari au fost interzise in perioada regimului comunist si pana astazi: Nicolae Casian. Profesorul si generalul (r) Radu Theodoru evidentiaza in cartea sa “Romania ca o prada”, ca marturia lui Nicolae Casian a fost publicata intr-o lucrare cu titlul SPOVEDANIA D-LUI N. CASIAN FOST FRANCMASON GRADUL 33 ÎN MAREA LOJA ZISĂ NAŢIONALĂ, aparuta in Biblioteca Anti-Masonică no. l, 1930, Bucureşti, in care acesta afirma ca masoneria este “o asociaţie de societăţi secrete suprapuse care urmăreşte distrugerea civilizaţiei creştine”. In cartea citata, aparuta in 1996 la Editura ALMA, profesorul Radu Theodoru are un subcapitol intitulat chiar DE LA LIGA NAŢIUNILOR LA STATELE UNITE ALE EUROPEI.
Intr-un studiu al Institutului European din Romania, cu titlul IDEEA DE EUROPA ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ, realizat de Mihai Sebe si colaboratorii sai in noiembrie 2010, se remarca faptul ca ideea “Statelor Unite ale Europei” a fost ventilata in principal de miscarile de stanga, respectiv de adeptii socialismului, fara sa scape ulterior si national-socialistilor, nazistilor lui Hitler. In lucrarea „Societatea Naţiunilor si federaţia europeană”, publicata de Constantin Titel-Petrescu in “Socialismul”, an XXIV, nr. 40, 21 septembrie 1930, acesta afirma: „Realizarea lui [a idealului Statelor-Unite europene, n.n.] depinde de progresul mişcărei socialiste şi numai de el”. Acum si de cel al “mişcărei” “democrat-liberale” a “popularilor europeni”! Mai mult chiar – se afirma in studiul citat – socialiştii îşi arogă paternitatea ideilor federaliste, „ideea pe care o preconizează Internaţionala Socialistă, mai stăruitor de la război încoace, aceea a federalizării, a uniunei economice şi politice a statelor europene, este lansată şi oficial azi, de un reprezentant al guvernelor actuale”, respectiv Aristide Briand, scria tot Titel-Petrescu in articolul cu titlul “viziunii” presedintelui Traian Basescu, „Statele Unite ale Europei”, aparut in “Socialismul”, an XXIV, nr. 24, 29 mai 1930.
In contrapartida, fostul mason, economistul Nicolae Casian, amintit mai sus, se opunea “ideii” pe baza informatiilor acumulate in “atelierele” “MLNR”, intr-o lucrare profetica intitulata “România şi Statele-Unite ale Europei. Ce se pregăteşte Neamului şi Statului nostru naţional prin înfăptuirea acestei confederaţiuni”, publicata de Tipografia „Reforma Socială”, in 1931, pe baza unei conferinte publice a acestuia, din data de 22 februarie, acelasi an, sustinuta la sala Tinerimea Romana, brosura interzisa prin decretul lege din 2 mai 1945 semnat de regele Mihai, ministrul propagandei comuniste Petre Constantinescu-Iasi si agentul sovietic Teohari Georgescu (Tescovici Burah), ministrul afacerilor interne. Intr-un comentariu de pe situl Apologeticum se afirma ca lucrarea poate fi gasita la Biblioteca Universitara din Iasi (si probabil si la Academia Romana), la fostul “fond secret”.
In lucrarea numita, economistul N. Casian afirma: „Adevăraţii şi singurii născocitori ai Paneuropei sunt numai bancherii şi numai dânşii. (…) Prin crachul bursier din New-York, bancherii americani au reuşit să ia din mâinile poporului american valorile mobiliare spre a putea avea mâna liberă”. De remarcat similitudinea cu situatia crizei mondiale de astazi, pe fondul careia se reclocesc proiectele la care robotesc “fratii” masoni de peste 160 de ani. Si de amintit si o alta “idee creata” a Guvernului Boc, respectiv crearea unui “Centru al Guvernului” format din “reputati economisti straini” pentru “a ne scoate din criza”.
Prin sugestiile cedarii suveranitatilor nationale catre un for de conducere european, România va deveni o colonie economică, supusă capitalului străin, afirma, previzionar, fostul mason: „Prin libera circulare a bunurilor şi a capitalurilor, precum şi prin desfiinţarea paşapoartelor, tot ce bruma ne-a mai rămas, întregul nostru patrimoniu naţional, va intra în mâinile străinilor care vor veni să ne civilizeze şi să ne colonizeze”. Valabil si azi. Nu ne mira ca a fost interzis de comunisti si ca sta si azi la index.
Asadar, ca sa revenim la “Tezele de la Sulina”, ideea ca formarea “Statelor Unite ale Europei” este “o viziune proprie” a presedintelui Basescu lasa de dorit si poate demonstra mai curand ca i-a fost insuflata abil de catre unul dintre interlocutorii sai care se invarte in cercurile de mai sus, si anume Mugur Isarescu, singurul membru roman al Trilateralei, Clubului de la Roma si Grupului Bilderberg, mentionat in unele cercuri drept un potential candidat la presedintia Romaniei (cu un apropiat de-al sau drept posibil viitor prim-ministru).
De altfel, PROTV, postul de televiziune al lui Ronald Lauder, membru al societatilor secrete amintite, a completat imediat declaratia lui Traian Basescu cu niste precizari ale purtatorului de cuvant al BNR, fostul propagandist comunist, convertit la capitalism feroce, Adrian Vasilescu, care aproape a copiat pana si in exprimare “viziunea” “oracolului de la Sulina”: “Europa are de ales intre a fi un muzeu al civilizatiei sau a juca un rol important si poate determinant in viitorul apropiat si indepartat. Iar acest viitor nu-l poate juca in conditiile actuale cu tari care trag unele hai si altele cea, cu bugete facute la intamplare”, spune Vasilescu intr-un interviu de pe InCont.ro.
Desigur, tot ceea ce am scris mai sus sunt simple supozitii…
Chestiunea esentiala pe care o omite insa si presedintele Romaniei si purtatorul de cuvant al presedintelui BNR este ca orice schimbare ce poate aduce atingere suveranitatii nationale nu poate sa treaca de vointa poporului si Constitutia Tarii. Mi-e teama ca o eventuala schimbare fortata a Articolelor 1, 2 si 3 din Legea Fundamentala, eludand un referendum national, pe fondul unei “situatii de criza”, nu va duce decat la afluenta Romaniei la un posibil conflict european major despre care exista deja profetii si nu doar “viziuni”.
Nu in ultimul rand, pe langa intrebarea “Cine-i sfredeleste creierul lui Basescu?”, ramane una de ordin mai personal: Daca presedintele care s-a inchinat la moastele Parintelui Arsenie Papacioc se gandeste uneori si la propria mantuire…
Editura Romania in lume a lansat miercuri, 6 aprilie a.c., lucrarea Europa cu capul in stele si trupul insangerat, ce il are ca autor pe generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir (foto), cunoscut publicului larg si celui specializat dupa aparitia memoriilor sale, publicate sub titlul Recviem pentru Spioni (I si II). Evenimentul a fost gazduit de Hotel Royal din Bucuresti si a avut parte de prezente de seama din randul diplomatiei straine din Romania, figuri marcante ale diplomatiei romanesti, dar si reprezentanti importanti ai cultelor si serviciilor secrete. Prezentam aici un extras semnificativ din aceasta carte care se doreste un grav semnal de alarma intr-o lume dominata de societatii secrete anticrestine pe care autorul le pune sub lumina reflectorului avertizorului public cu dezinvoltura si profesionalism. Mai multe date despre autor in baza materialului de mai jos.
EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ŞI TRUPUL ÎNSÂNGERAT Lumea care va sa vina
Autor: Gen (r) Gheorghe Dragomir
Situaţia la nivel global devine din ce în ce mai tensionată, în contextul în care reuniunile şi summiturile diverselor organisme cu vocaţie globală, BANCA MONDIALĂ, FMI, OMC, G-8 şi G-20, la care putem alătura întâlnirea TRILATERALEI pentru EUROPA (la BUCUREŞTI), a Grupului BILDERBERG (în SPANIA), PARLAMENTULUI EUROPEAN şi COMISIEI EUROPENE alături de Biserica Catolică şi marile loje ale diverselor Ordine Masonice (octombrie, BRUXELLES), nu reuşesc să identifice soluţii viabile şi consensuale pentru „îmblânzirea” crizei globale şi a modului în care trebuie concepută NOUA ORDINE MONDIALĂ.
Situatia din Romaniadupa COVERT OPERATION
Pentru a avea succes şi a opera în linişte JEFFREY SACHS, MARK RICH şi GEORGE SÖRÖS, şi-au creat propria agentură de influenţă din rândul emanaţilor puterii dornici să se îmbogăţească prin jefuirea avuţiei naţionale. S-a constituit ad-hoc, corul politicienilor şi analiştilor politici care au lansat teoria neoliberală a diminuării rolului statului în reglarea economică, privatizarea prin diverse metode a marilor entităţi industriale (care până în ’89 erau concurente redutabile ale companiilor similare din EUROPA) calificându-le drept „o grămadă de fier vechi”, distrugerea şi fărâmiţarea marilor exploataţii agricole (sub pretextul împroprietăririi ţăranilor).
Prin capitaluri speculative, împrumuturi fără garanţii de la BANCOREX, BANCA RELIGIILOR, BANCA AGRICOLĂ, CREDIT BANC, atât de noii potentaţi ai zilei cât şi de companii străine, crearea de bănci şi fonduri de investiţii „străine” cu sprijinul din umbră a „consilierilor” menţionaţi, s-a reuşit în două decenii de tranziţie şi „terapie de şoc”, ca România să fie dezmoştenită de bogăţiile solului şi subsolului, să i se golească visteria şi să o îndatoreze pentru următoarea jumătate de secol.
Sorin Bogdan: De la o vreme, dupa o strategie folosita si pe alte meleaguri, a fost lansat zvonul ca viitorul prim ministru ar putea fi economistul calin georgescu. sambata, in aula academiei romane, fundatia delta a organizat un maraton de lectura. personalitati din diverse domenii au propus fragmente din carti pe care le considera importante si au avut ocazia sa-si explice optiunea. calin georgescu a ales sa citeasca din “economia albastra” a lui gunter pauli.
“În politică, nimic nu se întâmplă accidental. Dacă se întâmplă, puteţi paria ca a fost planificat sa aiba loc în acest fel.” – Franklin Roosevelt. Intrebarea unui cititor: Deci, ce spui atunci când o bună parte a unui guvern european este ştearsa într-un singur accident de avion?
Eliminat de Trilaterala
Stelian Octavian Andronic, ofiterul DSS care a supravegheat activitatea societatilor secrete internationale, ne-a oferit, anul trecut, in exclusivitate, o informatie bomba: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971. “In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in 1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte cunoscuta pe plan mondial”, ne spune fostul spion. “Reactia lui Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de catre Trilaterala. Informatiile noastre au fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, si Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa care Gorbaciov, la ultima intanire cu Ceausescu, i-a spus: ‘ne vedem in decembrie… daca ne mai vedem!’“ Informatia a fost publicata anul trecut in Ziua (care acum are Arhiva stearsa de pe net) si pe acest blog, sub titlul: CEA– USESCU a refuzat Grupul Bilderberg. Altii s-au asezat cuminti in anticamerele lui, Trilaterala, Clubul de la Roma, ARCOR, etc…
Jurnalista Miruna Munteanu a intregit aceasta informatie intr-o sinteza publicata in suplimentul Jurnalului National – 1989. Soarta lui Ceausescu, pe care acum, Gorbaciov, il plange cu lacrimi de crocodil la Bucuresti, s-a decis de catre Trilaterala, la Moscova, in ianuarie 1989 si a fost parafata de Gorgaciov si Bush tatal in decembrie 1989, la Malta. Oare opozantul “noii ordini mondiale”, Lech Kaczynski, sa fi avut aceeasi soarta?
Întâlnirea de taină între Gorbaciov şi reprezentanţii Noii Ordini Mondiale
În ziua de 17 ianuarie 1989, soseau discret la Moscova trei personaje politice de primă mărime: fostul secretar de stat american Henry Kissinger, fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing şi fostul premier nipon Yasuhiro Nakasone.
RealPolitic.ro: Trilaterala se reuneşte discret la Bucureşti, cu Mugur Isărescu amfitrion
Între protestele celor ce plâng după stimulente financiare inaccesibile românilor de rând şi congresul PSD ce precede faimoasa moţiune de cenzură de luni, trece neobservată o reuniune internaţională de răsunet. În acest week-end (15-17 octombrie), Bucureştiul găzduieşte un eveniment discret, dar extrem de important pentru toată Europa, în general, şi pentru ţara noastră, în special: Intalnirea Regionala Europeana a Comisiei Trilaterale.
Un conclav al elitelor pe care organizatorii şi participanţii de oriunde nu-l doresc reflectat în mass-media, chiar se bucură când el trece neobservat, precum pare a se întâmpla şi în presa românească. Nu puţine au fost întâlnirile grupului Bildenberg sau ale Trilateralei la care activişti anti-globalizare din toată lumea au manifestat violent, făcând necesară intervenţia forţelor de ordine.
Puterea reală a celor prezenţi în aceste zile la Bucureşti este, poate, mai mare decât a şefilor de state şi de guverne, aleşi sau numiţi în funcţii vremelnice şi perisabile.
Eminenţele cenuşii, oamenii aflaţi permanent în umbra puterilor trecătoare , oamenii care hotărăsc schimbările majore de trend în centrele de putere naţionale, regionale sau mondiale, vor decide căile pe care le urmează Europa şi lumea în viitorul an. Singurul reprezentant al României în acest conclav al puternicilor lumii este Mugur Isarescu.
Cât despre putere, văzută sau nu, ea are nişte reguli nescrise, dar nu invincibile, care se pot updata la astfel de reuniuni. Deloc întâmplător, powershiftul şi resorturile lui ar trebui să facă obiectul reflecţiei multor politicieni români, avizi după putere şi recunoaştere prin orice mijloace, în stare să arunce România în crah pentru a accede la putere.
Unii îi numesc “iluminaţi”, alţii, “grup elitist al omenirii”… Oficial, poartă numele de Comisia Trilaterală şi, conform propriului statut, trasează din umbră, peste capetele tuturor, traiectoria viitoare a omenirii. Pentru prima oară în istorie, aceşti “împăraţi” se întâlnesc la Bucureşti. Printre cei aşteptaţi se numără şi Bill Clinton.
Ideea de a conduce omenirea peste capetele naţiunilor este foarte veche. Pe la începutul epocii moderne, adică cu aproximativ 300 de ani în urmă, nevoia celor îmbogăţiţi din activităţi industriale şi comerciale de a da jos nobilimea de la conducerea statelor a născut organizaţia secretă numită îndeobşte Masonerie. Adepţii teroriei conspiraţiei susţin că a fost vorba de un adevărat “guvern mondial din umbră” care a tras sforile în toată lumea. După mijlocul secolului XX, masoneria începe să-şi piardă din importanţă, locul ei fiind luat încet de organisme care nu şi-au mai ascuns identitatea şi şi-au asumat oficial rolul de conducător al lumii.
Comisia Trilaterală, din care fac parte cei mai influenţi oameni din diferite domenii, din toată lumea, a apărut în 1973, fiind fondată de bancherul David Rockefeller, pentru a întări cooperarea economică şi politică între continentele american, european şi asiatic – de aceea se numeşte Trilaterală. În componenţa acestei comisii au intrat directori de concerne, bancheri, politicieni (printre care şi foşti preşedinţi ai Statelor Unite), economişti, şefi de sindicate, preşedinţi de fundaţii – în general cei mai influenţi oameni din America de Nord, din Europa şi din Japonia.
Comisia Trilaterală are 390 de membri
Recent au fost invitaţi să adere la ea şi reprezentanţi din China şi din India, cele două ţări asiatice despre care se spune că vor deveni mari puteri economice şi militare în viitorul apropiat. Conform propriului statut, Comisia Trilaterală “transcende şi influenţează sistemele naţionale”, deci conduce lumea peste guvernele naţionale, dar în interesul omenirii. Trilaterala lucrează prin trei echipe continentale. După luarea unei decizii, membrii organizaţiei le transmit guvernelor, iar acestea le aplică la nivelul fiecărui stat. Organizaţia are 390 de membri aleşi pe baza invitaţiilor de la grupurile naţionale şi regionale. Grupul european, cel care vine la reuniunea din Bucureşti, numără 170 de membri şi îl are ca preşedinte pe Mario Monti. Conform surselor noastre, printre cei prezenţi la şedinţele de astăzi, mâine şi poimâine, care se vor desfăşura într- o locaţie ce nu a fost făcută publică, va fi şi fostul preşedinte al SUA Bill Clinton.
«Creierele lumii» vor eficienţă, popoarele vor libertate
Părerile despre acest organism suprastatal sunt împărţite în susţineri şi critici. Unii spun că o decizie politică se poate lua mai uşor într-un grup restrâns, poate fi controlată mai eficient şi poate fi implementată mai rapid. Criticii se întreabă ce rost mai au alegerile libere şi unde mai este democraţia, dacă o entitate suprastatală conduce naţiunile. În aceeaşi ordine de idei, politologii atrag atenţia că o sută de minţi judecă mai puţin corect decât o sută de milioane de minţi. Adică eliminarea maselor din mecanismul de elaborare a deciziilor nu este deloc o chestie bună.
România e reprezentată de Isărescu şi de Tănăsescu
Reprezentanţii ţării noastre în Comisia Trilaterală sunt Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, şi Mihai Tănăsescu, fost director executiv adjunct la Banca Mondială şi fost ministru al finanţelor în România. Poziţia lor, în special a lui Isărescu, se va întări în interiorul organizaţiei în urma întâlnirilor de la Bucureşti. Libertatea i-a solicitat o întrevedere lui Mugur Isărescu pe această temă, dar acesta a preferat să nu comenteze. Nota mea: VOI REVENI
Un eveniment cu adevărat remarcabil va avea loc, chiar sub nasul nostru, în următorul sfârşit de săptămână (15-17 octombrie). Pentru prima dată de la înfiinţare, în anul 1973, întâlnirea europeană anuală a Comisiei Trilaterale va avea loc la Bucureşti. Supranumită de mulţi analişti pe politică externă drept “guvernul mondial din umbră”, de alţi conspiraţionişti drept “sora mai mică a Clubului Bilderberg”, Comisia Trilaterală este o formaţiune cu trei poli, Europa, America de Nord şi Asia, care reuneşte cei mai influenţi politicieni, industriaşi, guvernatori de bănci centrale, profesori universitari, bancheri, reprezentaţi ai organismelor multinaţionale (ONU, Comisia Europeană etc.) şi patroni mass-media din cele trei regiuni dezvoltate ale lumii.
Comisia Trilaterală a regiunii europene are un număr de 170 de membri, toţi aleşi pe sprânceană şi cu acces numai pe bază de invitaţie personală din partea şefilor organizaţiei. 25 de ţări europene sunt reprezentate în Trilaterală, majoritarea din UE. România are şi ea doi membri, din 2004, conform site-ului oficial al Trilateralei (link: https://www.trilateral.org/). Unul este, surpriză-surpriză!, domnul Mugur Isărescu, iar cel de-al doilea, domnul Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. Interesant că ambii au o putere aproape discreţionară asupra finanţelor ţării, fiind orchestratorii împrumutului de 20 de milarde de euro de anul trecut şi susţinătorii unuia nou, în valoare similară. Într-adevăr, se pare că susţinerea unor guverne incompetente, dependente de împrumuturi externe, este cea mai bună strategie de afaceri a Fondului.
N-am putea susţine că Trilaterala este o organizaţie secretă, de vreme ce ştim că există, iar membrii săi sunt printre cei mai proeminenţi oameni ai lumii. Însă ceea ce pun ei la cale, de câte ori se întâlnesc, nimeni nu ştie cu precizie. Cert este că această Comisie Trilaterală a fost înfiinţată cu fondurile atotputernicei familii Rockefeller, care şi-a propus să finanţeze o vastă alianţă între America de Nord, Europa de Vest şi Japonia prin care să protejeze marile afaceri multinaţionale de etern fluctuanta viaţă politică. Se spune că ei sunt cei care finanţează campaniile electorale ale politicienilor, astfel încât, atunci când ajung la putere, vor acţiona în favorea lor. Un fel de taxă de protecţie la nivel global. Pentru cei care cred că o astfel de ipoteză este de domeniul SF-ului, reamintesc că, în primele luni de la alegere, preşedintele Obama a numit nu mai puţin de 12 membri ai Comisiei Trilaterale în funcţii-cheie din administraţia americană, printre care şi ministrul de finanţe, Tim Geithner, ministrul de externe, Hillary Clinton, sau directorul Comitetului de Redresare Economică, Paul Volker.
În Europa, Trilaterala are un preşedinte de onoare, în persoana lui Peter Sutherland, un irlandez care este sau a fost membru în atâtea comitete şi comisii încât poţi edita tomuri întregi numai cu funcţiile lui.
June 7th, 2013 
VR 
“(…) – Care ar fi, pe scurt, istoria organizaţiilor non-româneşti (eventual, secrete) care, din interiorul statului, au influenţat, de-a lungul timpului sau într-un moment anume, soarta naţiunii noastre?
Posted in 
Tags: 
