O propunere de împărţire a României pe regiuni a trecut de una dintre Camere fără să fi avut loc nici un fel de dezbatere şi nici un fel de discuţie în public, fiind totuşi vorba de o chestiune de interes naţional. Despre coincidențe – Regiunile de dezvoltare sau de destrămare?
DOVADA AUDIO: „Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteitől” (“Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor” – Wass Albert – poezia Eliberarea Ardealului).
În judeţul Alba, la Abrud, zeci de persoane s-au adunat în faţa Administraţiei finaţelor publice, pentru a-l opri pe Csibi Barna să pătrundă în clădire. Acesta a fost detaşat aici, de la Direcţia Finanţelor Publice Harghita. Oamenii nu văd însă mutarea ca pe o pedeapsă pentru Barna, ci ca pe o ofensă adusă lor.
Bucurestiul isi explica detaliat “pozitia” cand lucrurile sunt neclare si aliatii nu au luat inca o hotarare, dar tace prelungit dupa luarea deciziilor si trecerea la actiune. Cine poate lua in serios un asemenea aliat? Ce credibilitate in lume are o asemenea tara?
“Aţi aruncat Ardealul orientalilor ălora de valahi; şi nu ni l-aţi lăsat nouă. Nouă, – cui? Desigur, nouă – Ungurilor; cari se ştie doară că suntem occidentali…”
Sotia Ambasadorului BAJTAY ERZSEBET recitand din WASS ALBERT la Targu Mures – 15 Martie 2011
Bajtayi Erzsebet a reprezentat Guvernul si Presedintia Ungariei – PCM – Targu Mures – 15 Martie 2011
Inregistrarile de mai sus dovedesc inca o data faptul ca, desi ministrul de Externe si aparatul MAE, dublat de cele ale SIE si SRI, au avut in posesie declaratiile extremiste ale sotiei ambasadorului Ungariei, Baconschi a preferat sa-si incalce mandatul de reprezentant al Romaniei in repetate randuri: mintind, dezinformand, minimalizand, ridiculizand, amalgamand si luand o pozitie clara de avocat al partii ungare. Chiar daca versurile spuse “din inima” ii apartineau doar sotiei ambasadorului, si nici macar lui Petofi Sandor sau criminalului antisemit Albert Wass, ea a fost la evenimentul din 15 martie de la Targu Mures reprezentantul oficial al Ambasadei, respectiv al Guvernului si Presedintiei Ungariei. Punct. Acest fapt este confirmat pentru Agerpres si de purtătorul de cuvânt al sectiei Mureş a Partidului Civic Maghiar (PCM), Olvedi Zsolt, organizator al evenimentului: “soţia ambasadorului Ungariei în România, Bajtayi Erzsebet, a susţinut discursurile din cadrul manifestărilor organizate la statuia lui Petofi Sandor din Târgu Mureş, din 15 martie, în calitate de reprezentant al Guvernului Ungariei şi al preşedintelui Ungariei”! Asadar, tot ceea ce a spus acolo “din inima” doamna Ambasador, pana la ultima virgula, reprezinta o pozitie oficiala a statului ungar. Punct. Versul din Albert Wass este doar punctul culminant, veriga finala a unor ofense in lant declansate pe pamant de Presedintele Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, prin afirmatia ca “autonomia Tinutului Secuiesc este un drept legal si divin”. Care a fost raspunsul Romaniei? O tacere rusinoasa si tradatoare, de jos, de la ofiterii care trebuie sa apere Constitutia si sa aplice Legea, pana sus, la “reprezentantii” numiti sau alesi ai romanilor. Concluzia:
1. Baconschi trebuie demis. 2. Orice stat normal din lumea aceasta l-ar trimite pe Ambasador la plimbare cu tot cu nevasta, chiar azi, mai ales ca avem in discutie proslavirea oficiala a unui criminal de razboi antisemit si antiroman. Pastrarea in functie a unui ministru mediocru si vesnic nepregatit dar intotdeauna plin de aroganta (vezi gestionarea situatilor de criza, gafele stupide legate de MCV si santajarea UE cu votul pentru Croatia), care s-a dovedit ca reprezinta mai degraba Ungaria decat Romania, este o dezonoare pentru demnitatea nationala.
Nici o ambitie, “europeana”, politica, sau personala, nu poate justifica pastrarea lui Baconschi in functie, in detrimentul interesului national. Ignorarea faptelor, din ambitiile numite mai sus, si certificarea pentru Budapesta ca Bucurestiul poate sa-i fie sluga si pres indiferent ce acte extremiste si provocatoarea ar desfasura, pe teritoriul romanesc, ar insemna inca o victorie majora asupra Romaniei a micului stat revansard de la Apus sprijinit de marele conglomerat neoimperialist de la Rasarit. Numai niste piloti orbi nu ar putea sa vada asta, aruncand in genunchi intreaga Romanie si incalcand cu buna stiinta, deopotriva, atat demnitatea nationala cat si interesul national.
Transcrierea mesajelor:
Erzsebet Bajtai citește mesajele premierului Ungariei Viktor Orban si președintelui Pal Schmitt:
“Fiecare ungur care traieste in tara mama sau oriunde altundeva in lume simte ca, atunci cand vine primavara, trebuie sa ne adunam sa punem cocardele. In acelasi timp, este un eveniment in care putem face un bilant asupra starii natiunii. Avem foarte multe de facut. Suntem in fata unor probleme deosebite. Am avut si avem si acum foarte multe probleme la care nu putem astepta (…) Am decis sa fie Ziua Solidaritati Nationale, am rezolvat primirea cetateniei maghiare a celor care traiesc in afara granitelor Ungariei, cu conditia, sau in primul rand, ca sa nu-si paraseasca pamantul natal. Acum ne indreptam spre noua Constitutie care a fost inaintata Parlamentului, care formuleaza si exprima solidaritatea tuturor ungurilor dar in acelasi timp si responsabilitatea Ungariei pentru toti ungurii indiferent unde traiesc in lume”.
Erzsebet Bajtai, soția ambasadorului Oskar Fuzes continuă:
„Și sufletul meu îmi dictează (Cred că este mesajul lui Orban, spune traducătorul [1]) să vă transmit și eu câteva cuvinte, pentru că și eu am venit din pusta ungară ca și marele poet Petofi. Revoluția a început în 1848 la Budapesta etc. (…) Dar Petofi știa foarte bine că, de fapt, marile bătălii se vor da în Ardeal. (…) Petofi, cand a venit in Ardeal, a știut foarte bine ca forța maghiarilor de atunci o constituie Ardealul, ca ardelenii sunt coloana vertebrala a ungurilor. Petofi a scris ca fiecare picatura de sange a eroilor secui valoreaza aur. De fapt, Ardealul a fost luat de la noi de tarile si puterile care au avut un scop foarte bine definit, de a ațața natiunile si de a desena niste granite pentru ca ei sa fie in continuare puternici si dirijori. Acum lupta se duce prin pace, prin calm si intelegere, ca sa predam stafeta generatiilor viitoare”. Ar fi bine ca ungurimea din Ardeal sa nu dureze doar doua-trei generatii, ci sa se mentina in continuare prin fluctuatiile generatiilor, in mod absolut normal, liber, lucrand pentru comunitate. Sa ne aducem aminte de stapanii Ardealului, de sotiile lor, care au fost un exemplu de toleranta, domnitorii Ardealului care au inteles ca Ardealul trebuie sa fie un pamant de solidaritate. Un lucru este foarte important: sa nu lasam steagul sa cada la pamant, pentru ca daca va cadea, cineva tot trebuie sa-l ridice. Trebuie sa predam generatiilor tinere capacitatea noastra intelectuala, forta noastra, credinta noastra, coloana noastra vertebrala. Este un mesaj de viitor, de speranta. Sa fie Ardealul ceea ce a fost si natiunea ungara ceea ce a fost [2]. Asta va doresc din suflet!
[1] Se presupune ca incepe mesajul soției ambasadorului, plin de afirmații extremiste și iredentiste și care se termină cu versurile lui Albert Wass, criminal de razboi antisemit si antiroman.
[2] „Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteitől” (“Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor” – Wass Albert – poezia Eliberarea Ardealului). Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, a declarat, vineri 18 martie, pentru MEDIAFAX, că soţia lui nu a rostit niciodată versuri din vreun poem al lui Albert Wass.
Versul citat de către soţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti după ce a citit mesajul premierului Viktor Orban nu-i aparţine lui Sandor Petofi, ci lui Wass Albert, care a fost declarat criminal de război, scrie “Gândul”, citat de Mediafax.
Soţia ambasadorului Ungariei şi-a încheiat discursul în care a citat din Viktor Orban cu un vers din Wass Albert: “Legyen Erdély újra, ami volt!” – “Să fie Ardealul din nou ce-a fost!”. Acest vers din poemul “Eliberarea Ardealului” a fost rostit în faţa a sute de martori. Wass Albert a fost declarat criminal de război, scrie “Gândul”.
Conform cotidianului, strofa din care face parte versul este următoarea: “Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteitől” (“Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor”).
Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, a declarat, vineri, pentru MEDIAFAX, că nu face niciun comentariu asupra articolelor de presă, precizând însă că soţia lui nu a rostit niciodată vreun poem al lui Albert Wass.
“Soţia mea nu a citit niciodată din Wass Albert “, a spus ambasadorul.
El a ţinut să sublinieze că nu doreşte să facă niciun comentariu pe tema articolelor apărute în presă. “Ţin să subliniez că nu am niciun drept să comentez articolele de presă”, a spus ambasadorul.
Totodată, ambasadorul – care a mai spus că poemul rostit la Târgu Mureş era din Petofi Sandor – a adăugat că nici el şi nici soţia lui şi niciun oficial ungar nu au rostit discursuri care să aducă atingere demnităţii naţionale a României.
Conform Wikipedia, Wass Albert a fost un nobil maghiar, deţinând titlul de Conte de Czege şi Szentegyed. S-a născut în 1908, la Răscruci (Judeţul Cluj) şi s-a sinucis la 17 februarie 1998 în Astor, Florida (Statele Unite). A fost fiul lui Endre Wass (1886-1975) şi al baronesei Ilona Bánffy de Losonc (1883-1960). A fost inginer forestier, scriitor şi poet.
În perioada ocupării Transilvaniei de Nord ca urmare a dictatului de la Viena, prin scrierile sale patriotice, Wass a exacerbat relaţiile dintre maghiarii şi românii din Transilvania. Ca răsplată a fost premiat de înalte instituţii academice din Ungaria, fiind numit totodată membru al Academiei Ungare, “pentru cunoştinţele sale forestiere”.
În mai 1946, atât Albert Wass, cât şi tatăl său Endre Wass, au fost condamnaţi la moarte în contumacie de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate, fiind găsiţi responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, pe nume Pakucs, a arestat şase locuitori din Sucutard şi a executat patru dintre ei (doi români şi două evreice) în localitatea Ţaga.
Albert Wass a fost găsit responsabil şi pentru instigarea şi provocarea măcelului de la Mureşenii de Câmpie, când soldaţi unguri, conduşi de locotenentul Gergely Csordás, au ucis 11 persoane civile.
Wass este în continuare considerat oficial criminal de război, fiind documentat de Muzeul Holocaustului.
Curtea de Apel Cluj a respins, în 10 martie 2008, cererea de revizuire a sentinţei în cazul scriitorului Wass Albert, condamnat la moarte, în 1946, pentru crime de război. Kincses Elod, avocatul familiei Wass, susţine că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a depus la dosar un act care ar dovedi nevinovăţia lui Wass Albert, cel puţin în cazul crimelor de la Sucutard.
După Revoluţie, senatorul UDMR Gyorgy Frunda a încercat să obţină şi el revizuirea sentinţei, printr-un recurs în anulare care i-a fost însă refuzat, incheie Mediafax.
Va avea autorul etnocidului românilor transilvăneni o stradă în Târgu-Mureş?
Luni, 21 martie ac, se decide la Curtea de Apel Craiova, după cinci ani de procese, dacă autorul etnocidului românilor transilvăneni de la 1848 va avea o stradă în Târgu-Mureş, cu numele lui, blestemat de urmaşii victimelor: Lajos Kossuth. Mai mulţi jurnalişti şi scriitori i-au adresat o scrisoare deschisă premierului Emil Boc pentru a-l avertiza asupra nivelului de batjocorire a demnităţii naţionale la care au ajuns partenerii de Guvernare ai PD-L, organizaţia etnică UDMR.
În anul 2005, în Târgu-Mureş, oraşul atât de greu încercat de ciocnirile interetnice din martie ’90, câţiva politicieni populişti ai UDMR puneau la cale o farsă pe cât de cinică, pe atât de periculoasă: schimbarea numelui străzii Călăraşilor – corpul de armată decimat în 1877 în luptele pentru independenţa României – cu cel de Lajos Kossuth, personajul care a girat politic, militar şi moral, în anii 1848-1849, etnocidul românilor transilvăneni.
Întreaga „manoperă” fusese orchestrată de consilierii municipali ai UDMR, în ciuda avizului negativ al Comisiei Judeţene de Atribuiri de Denumiri din cadrul Instituţiei Prefectului. Specialiştii acesteia au argumentat zadarnic că denumirea în Târgu-Mureş a unei străzi care să poarte numele lui Kossuth reprezintă o provocare şi o umilire pe cât de inutilă, pe atât de primejdioasă, a populaţiei româneşti. Proiectul însă a fost introdus şi votat în regim de urgenţă, profitându-se de majoritatea pe care pe care şi-au asigurat-o consilierii UDMR cu sprijinul a doi consilieri ai PD!
Documente de stare civilă emise pe o adresă inexistentă!
Judetele Harghita, Covasna si Mures isi vor promova turismul prin standul Tinutului Secuiesc, la cea de-a doua editie a Targului International de Turism Holiday Market, organizat in perioada de 17-20 martie de Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT) din Romania.
Rezultatul a fost înspăimântător: în doar patru luni, peste 6.000 de români civili au fost asasinaţi. Numai în judeţele Mureş şi Târnave, mai mult de 40 de comune au fost mistuite de foc.
Judetele Harghita, Covasna si Mures isi vor promova turismul prin standul Tinutului Secuiesc, la cea de-a doua editie a Targului International de Turism Holiday Market, organizat in perioada de 17-20 martie de Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT) din Romania.
Cetatenii Rapcea si Tociu bat obrazul popularei Republici Ungare cu opinca romaneasca!
MEMORIU
Către
Centrul Cultural al Republicii Ungare
În atenția
D-lui Director dr. Bretter E. Zoltán
Spre știință
Ambasadorului Republicii Ungare în România
Excelența Sa Füzes Oszkár
Cu prilejul Zilei Naționale a Maghiarilor de Pretutindeni, cetățeanul român de etnie maghiară CSIBI BARNA a comis un act incalificabil din punct de vedere moral, în centrul unui oraș din România, Miercurea Ciuc.
Acesta a batjocorit simbolic în public memoria eroului naţional Avram Iancu, aducând o ofensă fără precedent la adresa tuturor românilor şi un ultraj de neiertat împotriva celor mai sfinte simboluri naţionale româneşti.
Considerăm că acţiunile acestui provocator de profesie reprezintă expresia unui şovinism primitiv, acest gen de manifestări fiind de natură să incite la ură interetnică, vulnerabilizînd pacea şi stabilitatea din societatea românească şi reprezentînd, în aceste condiţii, un grav atentat la adresa siguranţei naţionale.
Noi apreciem că astfel de provocatori nu sunt reprezentativi pentru comunitatea maghiară și nu trebuie să generalizăm acest gest la întreaga populație de etnie maghiară.
Poporul maghiar are o datorie morală de recunoștință față de poporul român. Vă reamintim că în luna august a anului 1919 Armata Română a eliberat Budapesta de regimul bolșevic. Ca simbol al eliberării poporului maghiar soldații români au arborat atunci în vârful clădirii Parlamentului de la Budapesta, o pereche de opinci a unuia dintre soldații români eliberatori.
Astăzi, în contextul afirmării apartenenței Budapestei la Europa, vă oferim cu acest prilej o opincă românească, pentru a o transmite oficialităților de la Budapesta – și dorind să vă reamintim că – fără ajutorul providențial al Armatei Române, astăzi la Budapesta s-ar fi vorbit rusește – de 100 de ani.
Această obligație de recunoștință față de poporul român și aderarea Ungariei la valorile europene multi-culturaliste, necesită să luați o poziție fermă, de condamnare a gestului provocatorului CSIBI BARNA, arătând că înțelegeți să vă delimitați față de acesta.
În cazul în care nu veți condamna public ofensa adusă memoriei eroului național Avram Iancu, vă puneți în situația de a aceepta în mod tacit mesajul defăimător la adresa poporului român.
Stimati Domni, autori ai Scrisorii Deschise adresata premierului,
Va felicit pentru responsabilitatea civica si patriotica de care ati dat dovada, prin redactarea echilibrata si corecta din punct de vedere etic si istoric a acestei scrisori.
Umilirea natiei romane a atins cote paroxistice in timpul guvernarii tradatoare si catastrofale a Coalitiei PDL-UDMR.
Sper ca Dumnezeu va face dreptate poporului roman, umilit si tortionat moral si psihic de proprii conducatori romani, cu initiativa si ura ungurilor, dusa la extrem.
Sa spanzuri fictiv un mort este dovada cea mai de jos a extremismul maghiar, care daca nu este sanctionat moral si penal conform legilor europene, atunci ne meritam soarta disparitiei noastre in timpul cel mai scurt…
Rusine revizionismului maghiar condus de Laszlo Tokes si rusine inzecita presedintelui Romaniei, Guvernului si rusine tuturor celor responsabili cu integritatea si demnitatea nationala, care din motive de pastrare a puterii, tac vinovat si complicitar.
Istoria si Dumnezeu ii va judeca.
Sa ne rugam pentru sufletul lui Avram Iancu, ucis a doua oara de extremistii unguri.
Aveti atasate un articol de astazi, tradus in romana, din Frankfurter Allgemeine Zeitung, precum si varianta originala in germana, pentru conformitate. Subiectul articolului este motiunea de ieri din Parlament.
Asa suna mesajul trimis azi de asistentul MEP Monica Macovei (ce partid sau grup parlamentar nu e prea clar, ca la alti europarlamentari). In primul moment m-am bucurat ca cineva ne face revista presei straine, gratis, cum ar veni, luand din timpul pretios al unui asistent de Bruxelles pentru amaratii de ziaristi de la Bucuresti. Apoi m-am intrebat, totusi, de ce doar Frankfurter Allgemeine Zeitung, cand atatea alte ziare si agentii de presa din spatiul Uniunii Europene au relatat despre minunatiile de la Bucuresti. Raspunsul il gasim in ultima fraza a articolului semnat de Karl-Peter Schwarz, care reproduce fidel ideile doamnei Macovei despre Guvernul sefului sau de partid (teoretic), Emil Boc. Si anume ca “Echipa lui Boc pare, totuși, a duce lipsă de competenţă şi de o viziune clară”.
Nu e de mirare, domnul Negru considera in articolul sau de anul trecut Richter wie die Goetter ca cel mai dezastruos ministru al Justitiei din istoriei Romaniei, am numit-o pe Monica Macovei, a fost “o luptatoare anti-coruptie” care “a vrut sa reformeze intregul sistem judiciar”. Dar n-a putut. Doar l-a dat peste cap si l-a lasat cu poalele-n sus. Poate vine Soros si termina treaba…
Tot domnul Negru afirma intr-un alt articol, din 2009, intitulat sugestiv „Haită de lupi carpatini la putere”, ca preşedintele Traian Basescu „a abandonat în mod evident intenţia sa de a lucra cu insistenţă la o înnoire a clasei politice”. Intr-un alt editorial, ceva mai vechi, intitulat, la fel de sugestiv, “Mizerie in Est”, acelasi domn Negru ne incuraja pe calea reformelor doamnei Macovei afirmand ca “Romania si Slovacia nu au ce cauta in Uniunea Europeana”. Ca nu merita. La fel, pe aceeasi linie mobilizatoarea, domnul Negru sutinea cu alta ocazie, intr-un comentariu intitulat “Certificat Persil pentru Bucuresti“, ca “Comisia Europeana ar fi trebuit sa aplice sanctiuni Romaniei la fel ca Bulgariei pentru blocarea luptei anticoruptie, de care se fac vinovati Guvernul, Parlamentul si CSM” .
Foarte frumos. M-as fi bucurat sa citesc in FAZ articole la fel de inspirate si curajoase despre cum un ditamai fost cancelar al Germaniei a ajuns cu pluta pe conducta pana la Kremlin pentru a deveni pudelul Moscovei iar acum croseteaza de zor la picioarele lui Putin impotriva Europei. Uite-asa: una pe fata, una pe dos, una pe fata, una pe din dos. Desigur, nu numai coruperea de catre serviciile secrete rusesti sau salariul urias il anima, ci imboldul patriotic de a reconsolida alianta germano-rusa, dupa modelul deja clasic am putea spune: Pactul Hitler – Stalin.
Iata extrasul din articolului domnului Negru pentru care asistentul doamnei Macovei a fost pus sa-si piarda dimineata aceasta:
“Echipa lui Boc pare, totuși, a duce lipsă de competenţă şi de o viziune clară. Cu o săptămână în urmă, parlamentarii PDL, printre care și ministrul de Finanţe, au votat pentru un amendament al opoziţiei care reducea cota TVA pentru alimentele de bază – crescută de curând – şi elimina impozitarea pensiilor mici. Guvernul şi-a atras la rândul său criticile FMI pentru intenţia de a reduce cota unică de impozitare de la 16 la 12 la sută şi de a creşte salariul minim pe economie.”
Presedintele PD-L – Bucuresti, Elena Udrea, si-a aratat ieri dezamagirea pentru faptul ca intelectualii GDS din PD-L, Cristian Preda si Sever Voinescu, nu au fost sanctionati cum se cuvine, dupa cum afirmase si Traian Basescu – prin eliminarea din partid. Intr-o declaratie publica scurta dar cuprinzatoare, Elena Udrea a mentionat nu mai putin de trei ori necesitatea respectarii disciplinei de partid. Drept urmare, azi noapte, “disidentul” de serviciu/i ales pe liste in Parlamentul European, Cristian Preda, i-a dat Elenei Udrea pe blogul sau personal o replica care se doreste a fi “acida” dar nu face decat sa-i devoaleze lasitatea “intelectuala”. Printr-o extrapolare “savanta” a situatiei sale, guralivul de pe Realitatea si Vox Publica Cristi Preda compara cazul sau, prin juxtapunere, cu cel al lui Mircea Geoana, caruia PSD i-a interzis sa mai comenteze public impotriva sefului partidului, Victor Ponta. Atacul la conducerea PD-L este evident:
Zice Preda: “Eu cred însă că e vorba despre altceva: decizia PSD vădeste faptul că, pentru Victor Ponta si sustinătorii săi, partidul e mai important decât statul. Partidul te sustine si tot el decide când poti vorbi si mai ales când trebuie să taci. În această viziune, partidul nu mai e un vehicul public al opiniilor individuale și colective, ci un cenzor privat. Unul care are drept unic scop să acapareze statul si să distribuie pozitii si rente celor care au tăcut bine. (…) Statul pleacă astfel capul în fata partidului.”
“Mistificarea care justifică atât presiunea asupra lui Geoană, cât si aparenta coerentă organizatională poartă un nume cu rezonantă cazonă: disciplină de partid.
Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertătii.”
Pam-pam. Preda, daca le ai asa umflate de ce nu o spui direct, cu nume si prenume, cum ii sade bine unui “luptator pentru libertate” si “democratie multi-lateral dezvoltata”. Ti-e frica sa nu ti le taie cineva? Harsh!
Problema lui de logica este ca, folosind aceasta comparatie, inevitabil, se pune in galosii PSD-isti ai lui Geoana. Adica acolo unde ii e de fapt locul.
Documentare:
Elena Udrea, ieri, orele 13.00, via Mediafax:
“Nu vreau să mă refer la persoane, dar trebuie să existe disciplină de partid. Mai ales când partidul este la guvernare şi situaţia economică impune anumite măsuri şi aşa extrem de nepopulare. Cred că trebuie să existe o disciplină de partid. Faptul că nu au fost sancţionaţi de la început a adus ca toată lumea acum să vorbească în afara partidului şi nu în interiorul lui”, a precizat Udrea, întrebată despre posibilitatea sancţionării celor care vorbesc în afara partidului, cum ar fi Cristian Preda sau Sever Voinescu.
Udrea a spus că există organisme de conducere ale partidului şi faptul că nu s-au luat măsuri din punct de vedere instituţional acum opt luni a dus la această situaţie în partid. Ea arătat că trebuie sancţionaţi cei care vorbesc în afara PDL, deoarece un partid “nu se ţine fără disciplină”.
“Da, eu m-am aşteptat să-i văd sancţionaţi inclusiv pe cei care au votat împotriva Guvernului şi lucrul acesta nu s-a întâmplat. Deci, cred că un partid nu se ţine fără disciplină. Într-un partid în care orice opinie este acceptată, oricine poate să-şi spună punctul de vedere, să nu vii să-ţi spui punctul de vedere în partid, iar apoi să profiţi de atitudinea ostilă care există în afara lui şi să adaugi şi tu la criticile împotriva propriului partid, cred că nu este…” onest (probabil – nota mea), a afirmat Udrea.
Elena Udrea a apreciat că premierul Emil Boc a fost indulgent cu aceştia.
Cristian Preda, azi noapte, pe la 3.14, pe blogusorul lui (pana acum, la orele 17.00, 173 de accesari):
Geoana
by cpreda
Desi e în opozitie, PSD face tot posibilul să acapareze statul. Mă rog, o parte din el, dar una importantă în ordine simbolică.
O dovedeste decizia de a-i interzice, sub amenintarea excluderii, lui Mircea Geoană să vorbească public despre PSD în următoarele sase luni, desi formatiunea politică îl sustine în continuare pe Mircea Geoană la Sefia Camerei superioare.
Pe scurt: presedintele confirmat al Senatului nu e liber să se pronunte public în legătură cu unul dintre partidele care alcătuiesc camera ale cărei lucrări le conduce.
Seful Senatului e prizonierul unei formatiuni politice. Întâmplarea face să fie vorba chiar despre partidul căruia îi apartine. Tot întâmplarea face ca partidul respectiv să fi fost condus până mai ieri chiar de către Mircea Geoană. Cum se explică asta?
În aparentă, e vorba doar despre un schimb reciproc avantajos: tăcerea de partid e pretul plătit de Geoană pentru pozitia în stat. Asa vor spune cinicii autohtoni, pragmaticii, politicienii versati, oamenii cu experientă, cei care au priceperea terenului si nu se pierd în abstractiuni sau referinte la valori.
Eu cred însă că e vorba despre altceva: decizia PSD vădeste faptul că, pentru Victor Ponta si sustinătorii săi, partidul e mai important decât statul.
Partidul te sustine si tot el decide când poti vorbi si mai ales când trebuie să taci.
În această viziune, partidul nu mai e un vehicul public al opiniilor individuale si colective, ci un cenzor privat.
Unul care are drept unic scop să acapareze statul si să distribuie pozitii si rente celor care au tăcut bine.
Presedintele Senatului a acceptat situatia, bolborosind ceva despre nevoia de coerentă a actiunii de partid.
Statul pleacă astfel capul în fata partidului.
Mistificarea care justifică atât presiunea asupra lui Geoană, cât si aparenta coerentă organizatională poartă un nume cu rezonantă cazonă: disciplină de partid.
Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertătii.
Dovada e că putini mai stiu (si încă si mai putini vor mai sti peste 6 luni) de unde a pornit disputa Ponta-Geoană.
Opinia românească va consemna un singur lucru: seful PSD e mai puternic decât seful Senatului, adică decât al doilea om în stat.
Sursa 🙂 (nu stiam daca sa o dau sau nu ca sa nu-l deconspir 🙂 dar na, ca o dau): CPLM
Emil Boc l-a mustrat pe Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor, pentru declaraţiile sale privind renunţarea la cota unică, şi le-a cerut miniştrilor să nu mai introducă în dezbaterea publică teme care nu au fost discutate în guvern. A procedat corect Emil Boc?
Nu.
Pentru că trebuia să-l mustre şi pe Traian Băsescu pentru declaraţiile sale televizate.
Măsurile vizând ieşirea din criză se bazează, înainte de toate, pe convingerea opiniei publice de necesitatea lor.
Pentru aceasta, se cer:
1) Adoptarea Măsurilor numai după ce s-a finalizat un plan de prezentare a lor în faţa opiniei publice.
2) Susţinerea acestor Măsuri de către toţi membrii Cabinetului, de către toţi parlamentarii coaliţiei şi, mai ales, de către preşedinte.
3) Eliminarea oricăror puncte de vedere personale, multe dintre ele simple păreri ivite din nevoia de trăncăneală.
4) Aplicarea în practică a Măsurilor sub semnul unei încăpăţânări exemplare.
Din 6 mai 2010, de când Traian Băsescu ne-a anunţat că a dibuit existenţa crizei, la nivelul puterii se remarcă o brambureală fascinantă.
Fiecare ministru, ba chiar fiecare parlamentar al puterii lansează pe piaţă tot felul de plesnitori mediatice.
Odată decisă măsurarea de creştere a TVA, vine domnul preşedinte şi spune că nu e bună, ba mai mult, anunţă o posibilă revenire a ei la 19%.
Populaţia nu mai înţelege nimic, mai ales că televiziunile mogulilor se întrec în a prezenta un simplu dat cu părerea drept o măsură deja luată.
Mediul economic, pus în faţa unei crase lipse de previzibilitate, e buimăcit total.
Şi pe acest fond de trăncăneală infinită, criza se adânceşte.
Săpată de guvernanţi cu gura!
Într-un interviu acordat RRA, Traian Băsescu a criticat măsura guvernului de mărire a TVA, insistând pe nevoia unor decizii vizând reducerea drastică a cheltuielilor sociale.
Vă miră această critică adusă guvernului?
NU. PENTRU CĂ EA CONFIRMĂ CONFLICTUL ÎNCĂ DISCRET DINTRE TRAIAN BĂSESCU ŞI EMIL BOC.
În mai multe intervenţii televizate, am susţinut teza unui conflict între Traian Băsescu şi Emil Boc, dând curs tradiţiei postdecembriste a războaielor dintre preşedinte şi premier chiar şi când cei doi aparţineau aceluiaşi partid.
Mi s-a răspuns de către trompetele mogulizate din studio că nu e adevărat.
Dacă ar fi, de ce nu-l demite Traian Băsescu pe Emil Boc?
Acest răspuns dovedea o dublă necunoaştere:
a) A Constituţiei, care nu îi permite preşedintelui să-l demită pe premier.
b) A vieţii, care spune că nici un om în democraţie, nici măcar Traian Băsescu, nu poate fi stăpân absolut.
Pe lângă faptul că Legea fundamentală îi interzice demiterea premierului, Traian Băsescu nu-şi poate permite o confruntare deschisă cu Emil Boc.
În spatele premierului, care-şi are deja propriile interese, se află baronii PDL.
O confruntare făţişă cu Emil Boc ar însemna declanşarea unui război cu partidul care-i asigură, prin majoritatea din parlament, şederea la Cotroceni.
Să ne imaginăm ce-ar însemna alierea PDL cu forţele anti-Băsescu, de la moguli până la PSD şi PNL!
Conştient că nu-şi poate permite declanşarea războiului cu baronii din PLD, Traian Băsescu practică mijloace subtile: critica părintească, sprijinirea discretă a aripii tinere din PDL.
Va veni un moment când conflictul discret va deveni unul făţiş?
MAI MULT CA SIGUR, DA.
March 22nd, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
