Asociatia Jurnalistilor din Romania (AJR), un fel de aripa de juniori a CRP, cere explicatii conducerii Trustului Realitatea – Catavencu dar si Parchetului privind Stenogramele Rusinii. Ce e amuzant: din Comitetul Director al AJR face parte insusi… CTP, fostul sef al CRP, mare judecator al presei si procuror al natiunii. “Manjit” de Vintu cu sute de mii de euroi si un mincinos patentat privind relatia sa cu mogulul “Alitos” (prietenii stiu cine e) si alti milionari ai presei gauriti in fund, cum ar fi “grasunelul” Bogdanel Chirieac. Relatie patrupeda deconspirata de Cristian Sima de la HotNews. Dar in privinta lui CTP, si CRP si AJR au acelasi imbold: ciocul mic. Mucles. Oare despre sclavul sef al lui Vintu, dupa Buscu -RAAPPS, Sergiu Toaderica, ar putea, cumva, CRP si AJR sa zica ceva? Sau prefera tot prin batista, cum ar titra “Alitos”. Iata ce scrie BURSA, despre ambele cazuri:
SOVăiala CTP
Manipularea ordinară din mass-media, dezvăluită prin publicarea stenogramelor care consemnează convorbirile lui Sorin Ovidiu Vîntu cu angajaţii săi din trustul de presă “Realitatea”, i-a prilejuit lui Cristian Popescu să-şi mai răspândească încă o dată confuziile deontologice.
Iată ce a publicat ieri, în ziarul “gândul”: * “Asta le transmite Vântu şefilor din trustul său: acest trust este o unealtă în mâna mea, care poate fi o armă sau puf de păpădie în bătălia politică după cum doresc eu. Voi sau executaţi, sau demisionaţi. Nici unul nu îi spune că “aiasta nu se poate”, că s-o putea într-o fabrică de încălţăminte, dar în ziaristică, nu.”
Chestia asta cu fabrica de încălţăminte Cristian Popescu o ţine minte de acum şase ani, când (la 4 octombrie 2004), mi-am început articolul din “BURSA” în felul următor: * “Vreau să ghiciţi ce profesie are cel care a ţinut următorul discurs: * “Că linia politică o fac redactorii de la Evenimentul zilei este, după părerea mea, o reminiscenţă comunistă. În nici o fabrică liniile tehnologice şi politica de producţie a fabricii nu le hotărăsc muncitorii, din câte ştiu eu! Dacă renunţăm la modelul comunist, o hotărăşte patronatul împreună cu marketingul şi cine mai e pe acolo. Deci dacă acceptăm asta la fabrici, de ce nu acceptăm asta la un ziar?”
În mod normal, veţi spune că un astfel de discurs aparţine unui cizmar.
Surpriză: da, este un ziarist!
El se numeşte Cristian Tudor Popescu şi şi-a împărtăşit aceste opinii deunăzi, la un talk-show televizat.”
După cum observaţi, opinia de astăzi şi cea de acum şase ani diferă remarcabil.
Cristian Popescu, din anul 2010, îi spune lui Cristian Popescu din 2004 că “aiasta nu se poate”.
Popescu susţinea, cu şase ani în urmă, acelaşi lucru cu Vîntu.
Pe atunci, era preşedintele Clubului Român de Presă.
Atât Popescu cât şi Clubul habar n-au ce-i aia “politică editorială”.
Iată cum este definită această noţiune, în actele CRP (“RECOMANDARE PRIVIND AUTO-REGLEMENTAREA RELAŢIILOR PRO-FE-SIO-NALE DINTRE PATRONII DIN MASS-MEDIA, EDITORI ŞI JURNALIŞTI” , la care face trimitere şi el, în articolul său de ieri, dar şi Indira Crasnea, actualul preşedinte al CRP, în Comunicatul pe care îl reproducem mai încolo):) * “Politica Editorială – ansamblul normelor specifice care reglementează raporturile dintre patron, management, editori şi jurnalişti în cadrul unei societăţi de mass-media, cu privire la conţinutul produselor de mass-media.”
Am auzit că Popescu ar fi, de fapt, inginer.
Într-o măsură, asta explică.
Pentru cultura generală, precizez că “normă” este sinonim cu “regulă”, în timp ce definiţia simplificată a “politicii” o identifică drept “scopuri şi mijloace de îndeplinire”.
Dacă nu deţii noţiunea de “politică”, atunci nu cunoşti nici ce înseamnă “politica editorială”.
O confunzi cu ceea ce “hotărăşte patronatul împreună cu marketingul”, aşa cum credea şi încă mai crede Popescu.
Delimitarea sa de Vîntu e părelnică.
De altfel, Popescu crede că nu-i ilegal ce face Vîntu:
“Ce citim în aceste stenograme nu reprezintă ilegalităţi. Sunt doar imaginea unui despot de presă primitiv, al nivelului jos de civilizaţie profesională din presa românească.”
Se înşală.
Sau crede că respectarea Constituţiei ar fi opţională.
Tot pentru cultura generală, consemnăm o definiţie simplificată a noţiunii de “politică editorială”: “Strategie redacţională pe termen lung, sub o anumită viziune asupra: valorilor profesionale, morale, culturale, politice.”
LIBERTATEA PRESEI, PE TARABĂ
Exclusiv: Comisioanele secrete ale şefilor Realitatea TV
Un circuit financiar similar cu cel practicat de SOV în cazul Popa a fost aplicat de Vîntu şi pentru a-şi recompensa principalii manageri din trust * Sergiu Toader, şeful trustului Realitatea, încasa, suplimentar, 90.000 de euro pe an, prin intermediul unei firme din Cipru * Conform stenogramelor apărute acum în presă, Sergiu Toader îi promitea lui Vîntu că îi va crea la Realitatea o organizaţie care să răspundă exclusiv comenzilor sale, cu încălcarea gravă a prevederilor constituţionale
Cristian Sima e finantist, actionar al casei de brokeraj WBS Holding dar si al portalului HotNews, unde a publicat recent un articol, care a ajuns, probabil, numarul 1 in topul accesarilor site-ului de stiri: SOV si “Junimistii”. Ma duc la el, la sediul WBS. Ma intampina reticent dupa ce l-am bruscat pe blog publicand un fisier audio cu o conversatie privata dintre noi despre relatia sa cu Securitatea. O reactie de-a mea in urma prezentei sale, in direct, la noul loc de munca al lui Robert Turcescu, ca al doilea invitat dupa informatorul Dan Puric. Lucrez la un studiu privind Securitatea si numele de cod avute de diversi, gen “Lulu” pentru Liiceanu sau “Cain” pentru Tismaneanu (trebuie sa recunostem ca li se potrivesc). Iar eu am “dat pe goarna” ca Sima a fost “Toma Caragiu”. Sta infundat intr-un scaun, cu ochelarii cazuti pe nas si se uita peste ei la mine, gandindu-se, cel mai probabil: “Asta-i ticalosul?!”. Recunosc franc: “Am gresit, ma enerva Turcescu!” 🙂
Pe masura ce vorbim insa ne prindem amandoi ca nici unul nu-i chiar asa de negru. Ma conduce prin interiorul casei sale de brokeraj, unde dau de niste tineri relaxati, care fac cu zecile de mii de euro pe minut jucand la bursa pentru WBS. Sunt absolventi de MIT, Columbia sau Harvard si s-au intors acasa, pentru a munci pe bani la fel de buni ca in Occident. Sima schimba cateva “parole” cu ei intr-o limba straina, criptata, a brokerilor. Retin doar ca TCH-ul a depasit GFT-ul pe Dow Jones. Imi notez repede, poate dau si eu un tun dupa interviu. Facem un tur si prin subteranele sediului. Chiar si cladirea din Ionel Perlea 14 a avut de a face cu Securitate. In perioada interbelica a fost primul sediu din Romania al Generali Asigurari. Sima a tinut sa o cumpere mai mult pentru valoarea simbolica. Iar pentru asta a trebuit sa-l pacaleasca pe Patriciu, primul proprietar de dupa 1990, folosindu-se de un artificiu imobiliar. I-a mers. La restaurarea ei, constructorul a avut surpriza sa constate ca de dupa un perete din subsol se aude a gol. Au daramat zidul si au gasit o celula cu sute de dosare din perioada cand NKVD-ul facea jocurile in Romania. Timp de mai bine de 50 de ani statusera zidite acolo. Nici SRI-ul, care a venit sa le ia, nu stia de ele.
PROMO. In curand pe Roncea.ro: Ion Cristoiu despre ce ar trebui sa faca “deontologii” lui Vintu
Revenind la oile noastre albe si negre, am intrat direct in subiect: relatia sa cu Securitatea. Sima era un tanar student la Matematica in 1985, cand s-a apucat sa faca manifeste cu inca doi colegi de-ai sai. Prima oara a scapat de arestare, la mustata. la interventia Zoiei Ceausescu, care era profesoara la Matematica. A doua oara nu i-a mai mers. Avea deja niste intalniri suspecte cu un diplomat britanic: Mark Stevenson, posibil ofiter MI6. Iar el, devenit intre timp asistent universitar, impreuna cu prietenii sai, ajunsesera atat de eficienti cu raspanditul manifestelor incat Securitatea credea ca este vorba de o retea intreaga. “Ce pot sa zic? M-au batut pana am spus tot ce stiam”, marturiseste acum Cristian Sima. Finantistul de azi sustine ca a fost torturat prin doua metode: “la protap” – legat cu catuse de un par si invartit intre doua birouri – si prin bataie in sacul cu apa, ca sa nu fie lasate urme. Noaptea, in celula, isi simtea toate oasele rupte. Un coleg de arest, pus, cine stie?, sa-l influenteze, i-a mai istorisit la culcare niste metode de tortura, cu tigari stinse pe talpi si alte nenorociri. Dimineata, la prima ora, era la raport. “Atunci mi-am ales numele de cod Toma Caragiu”. Dosarul pe care il avea la Securitate era impresionant, continand stenograme dupa toate conversatiile pe care le-a avut la intalnirile sale “conspirative” cu Mark Stevenson: “Sima Cristian – TRADARE, scria pe el”, rememoreaza azi. Dupa o saptamana si cateva zeci de note a fost lasat sa plece. Si-a informat imediat colegii: “V-am dat in gat pe toti!, le-am spus”. Apoi, in timp, a mai dat cateva note “la misto”. Pe 16 decembrie 1989 erau convocati cu totii la Securitate, pe Luigi Cazzavillan. Cand au ajuns acolo securistii i-au trimis la plimbare. Deja “incepuse”. Pe 22 decembrie era in Studioul 4, la TVR, alaturi de Dinescu si Caramitru: “Sunt acolo in poza clasica cu “Am invins”. Aveam plete si parul cret. Spre seara mi-am dat insa seama ca “revolutia” e o escrocherie monumentala. Au vrut sa ma si elimine. Nu eram in schema”, isi aminteste Sima. A participat la Fenomenul Piata Universitatii. Pe 21 mai, dupa alegerile din “Duminica Orbului”, a parasit tara. S-a intors pe 13 iunie iar pe 14 minerii ii spargeau capul in Facultatea de matematica. Normal: avea plete si ochelari. “Uitati urma aici, pe frunte, osificata: amintirea pe care mi-au lasat-o minerii!”, imi spune enervat si profit de moment sa-i fac o poza (foto).
Acum, dupa 20 de ani, Cristian Sima a devenit practic un nou caz Sorin Rosca Stanescu. Desi si-a recunoscut prin cateva interviuri relatia cu Securitatea, de la CNSAS a primit recent o hartie frumoasa (vezi foto mai jos) in care se afirma, negru pe alb, ca “nu exista date ori documente din care sa rezulte calitatea de lucrator sau de colaborator al Securitatii”. “Pai unde e dosarul ala al meu, gros de-o palma?”, se intreaba azi Sima. Buna intrebarea.
Pentru ca Sima e si patron de presa vorbim putin si despre afacerile lui Vintu cu “deontologii” Romaniei, de la santajistul Bogdan Chirieac si versatul Mircea Dinescu la Cristian Tudor Popescu. Despre CTP, Sima spune transant ca fuge de adevar si ca a infiintat ziarul Gandul cu banii de la Vintu – un milion de dolari. “Eram acolo, la Vintu, cu Dinescu, atunci cand s-a aranjat tranzactia, la cald. Uite-asa-si freca Vintu mainile: “Gata! L-am cumparat si pe CTP-ul!””
Oare ce-i trebuie Clubului Roman de Presa si Asociatiei Jurnalistilor din Romania ca sa ia in discutie acest caz, de o gravitate exceptionala, tinand cont de statutul lui CTP de fost presedinte al CRP, in prezent si presedinte si membru “de onoare” al celor doua asociatii? De ce nu sunt pusi cei doi actionari media fata in fata? Si DNA-ul, DIICOT-ul, ce fac? E vorba de o spalare de bani. Ia, acolo, un milion de dolari…
Sima mai spune ca CTP minte si cand afirma ca nu stia despre faptul ca Bogdan Chirieac, colegul sau de banca la Adevarul si Gandul, este milionar in euro. “Minte! Minte sigur! Eu l-am informat, deci minte. Cu mult inainte de a se afla public. Uitati-va dvs exact, pentru ca, intrucat n-a facut nimic cu ce i-am dat, am scris atunci articolul Mineriada din mass media sau Mercenarii din mass media“.
Am verificat. Articolul lui Cristian Sima Mineriada din mass-media a aparut pe 21 aprilie 2007. Iar despre Tunurile lui Chirieac s-a publicat prima oara pe 8 noiembrie, acelasi an.
Iata ce scria Sima in 2007, in articolul despre mercenarii-mineri: “Iliescu si-a dat cuvantul ca nu a adus minerii la Bucuresti si ca teroristii s-au volatilizat, Felix si-a dat cuvantul ca nu a facut politie politica, Tariceanu ca demisioneaza si ca nu l-a sunat pe Patriciu, Basescu si-a dat si el cuvantul ca demisioneaza, CTP-ul si-a dat cuvantul ca nu mai candideaza la presedentia Consiliului de “onoare” al clubului roman de presa si ca nu mai apare la Realitatea; toti ne-am obisnuit sa ne dam cuvantul, pentru ca apoi sa-l aruncam in latrina istoriei.”
Si continua cu niste ponturi “grase” : “CTP-ul, noul Goebbels al propagandei postdecembriste (inainte de a fi demnitar, Goebbels a fost ziarist national-socialist), dupa ce a gasit droguri si faina la sediul PNTCD in 1990 a inceput sa ne livreze zilnic “Adevarul “ lui Taher si Hrebenciuc.
Cand acest adevar nu l-a mai convins si mai ales de cand e sarac si cinstit si-i sufla Vantul prin buzunare ne-a coplesit cu Ganduri curate spuse in fata icoanei marelui poet si disident Mircea Dinescu. Dupa ce a scuipat si icoana lui Dinescu, ne-a declamat esenta moralei lui teutonice: Ein Mann ein Wort, un Jurnalist ein Worterbuch.
In traducere libera, daca nu avem oameni politici care sa poata spune un barbat, un cuvint, macar avem ziaristi ca CTP-ul care pot spune un barbat, un dictionar. Imi vine in minte o emisiune televizata in care semi-eruditul CTP ne dadea un citat (gresit de altfel) din Verlaine “Par delicatesse j’ai gache ma vie”. Aveati dreptate Domnule: cu delicatete ne-ati distrus viata.
CTP-ul si “Onoarea” clubului roman de presa n-ar reusi sa convinga decit maxim 10000 de romani dar pana la “dumnezeul presei scrise” mai sunt si alti “sfinti”.
Un fost ghid ONT, care a invatat limba romana scriind pe genunchi informatii despre turistii occidentali, s-a reprofilat in caraus al valizelor cu arginti de la multinationale catre bebitza, alias miky spaga, catre mircea pascu si alti corifei pesedisti.
Cum in decembrie 2004 productia de oua de aur a lui Nastase n-a fost suficienta pentru a-l instala in fotoliul de Ministru de Externe, a trecut in tabara adversa.
Un alt dijmuitor cu “Ganduri “ curate zeciuia multinationalele farmaceutice intrebindu-se retoric in propriul ziar de ce s-au scumpit medicamentele si preocupandu-se constant de sanatatea populatiei sarace din Romania.
Am asistat siderat la o sponsorizare ziaristica dupa care formatorul de opinie dadea liber unui articol contra sponsorului explicindu-mi cu nonsalanta: “trebuie sa ne stie de frica ca sa cotizeze si data viitoare”.
Un alt ziarist cu “ganduri “ curate, in timp ce publica telenovela cu casa din Mihaileanu isi comstruia o casuta pe malul lacului Herastrau si cumpara un apartament in Piata Charles de Gaulle cu ajutorul sponsorilor care i l-au platit in coroane suedeze in conturile din Elvetia de la Imperial Bank of Canada. Deh, repede ne-am adaptat la globalizare...”
Deci, doamna Indira Crasnea, distinsul dvs ex-sef si presedinte de onoare al CRP a stiut mai bine de sase luni ca are in fata sa, zilnic, un individ care incalca orice deontologie profesionala amestecand la Gandul propriile interese de afaceri cu asa-zisul act jurnalistic. Si n-a facut nimic. Dimpotriva: dupa aproapa sapte luni a afirmat senin “ca nu era la curent cu activitatile lui Bogdan Chirieac in afara ziarului”.
Stimata doamna presedinta a CRP, cam ce aveti de gand sa intreprindeti pentru presa din Romania? Credeti ca ati putea, cumva, sa spuneti ceva, mai ales cand acelasi personaj sinistru, CTP, acum in calitate de membru al “Comitetului Director al AJR”, cere explicatii Parchetului (!) pentru Stenogramele Rusinii. Nu-i mai place in batista?…
Dezvaluirile lui Cristian Sima sunt, dupa parerea mea, extrem de importante, in mod special pentru starea presei romane si a reporterilor de azi. Ascultati-le mai jos, in interviul de aproape o ora. Merita!
Interviu cu finantistul Cristian Sima, actionar HotNews, despre relatia sa cu Securitatea
CTP, procurorul scremut al natiunii, a fost invitat la reuniunea Trilateralei de la Bucuresti, pe post de aplaudac. Ceea ce dovedeste ca lista participantilor furnizata de colegii sai de trust, de la Ziarul Financiar, este publicata ori dupa ureche ori cu intentia de a minti cititorii, fie si prin omisiune. Dar CTP, ex-mostenitorul KGB la tronul CRP, a tinut sa ne spuna el ca a promovat, pana pe bancile din fund ale Trilateralei. O face intr-un editorial “savant” de astazi despre nu stiu ce blonda mica de peste Prut (Chisinaul si Budapesta si-au trimis la Bucuresti adjunctii ministrilor de Externe, desi fusesera invitati chiar ministrii), care mai e si fiica lui Mircea Snegur (posibilul motiv pentru care o lauda – aviz profesionistilor) si care a starnit rumori in sala in comparatie cu ternul ministrul AE (Afacerilor Externe) Baconschi, pomenind-o in final si pe blonda noastra, Elena Udrea (aici e buna paralela daca ne-am gandi vreodata sa alegem intre Baconschi si Udrea 🙂 ). Bun, bun, am inteles: CTP a fost la Trilaterala. Eu, insa, am o singura intrebare: s-a dus imbracat in trening? 🙂
Nu ratati azi declaratiile lui Cristian Sima, actionar Hotnews, despre deontologul-sef al lui Vintu – mincinosul Cristian Tudor Popescu – si santajistul Bogdan Chirieac. PROMO VIDEO AICI.
Soc cu Boanchis: CTP, acest Federer cu fizic de Pantera Roz
De când cu stenogramele vărsate în presă, au ajuns să se creadă importanţi şi să comunice codat până şi chioşcarii care-şi sună cumnaţii sau naşii să le ceară împrumut 10 milioane, pentru a împrospăta stocul de napolitane şi biscuiţi. Celularul a devenit un fel de radio, dar nu oricine e popularizat acolo. Ce mare inginerie făcea Vântu când le transmitea unor şefi din trustul lui pe cine să atace şi pe cine să menajeze? Nu-i prima oară când declar că, dacă aş patrona un ziar, n-ar veni orice Vasilică să-mi înjure prietenii şi să lovească în interesele mele. Eu le-aş da ziaricilor şi lista cu protejaţi, s-o afişeze în redacţie. Caramele ca independenţa, etica, deontologia şi conştiinţa să le mestece la ei acasă, pe banii părinţilor. Cu adevărat grav e că ospătarii lui Vântu ameţeau lumea pe la televizii, guiţând că n-au cărat în vieţile lor tava cuiva. Cum să n-o care, când sunt băieţi din sistem? Toţi, mai puţin Cristian Tudor Popescu, desigur. Această mironosiţă coborâtă din OZN pe terenul de tenis ar vrea să ne convingă că publica tot ce-i trecea prin prodigioasa chelie chiar şi pe vremea când lucra în subordinea unui securist pueril în scris. Nu mă refer la Tinu, cum vă închipuţi că mi-aş permite? Sunt două variante, dar niciuna nu-l avantajează pe Federer cu fizic de Pantera Roz. 1. Minte ca o gazetă imperialistă ce trăia din abonamentele fostului oficios al PCR. 2. E un stupid şi nu-şi dă seama că punea pe hârtie ce îşi dorea şeful lui să apară. Şi mai lasă-ne, Popescule, cu năzbâtia botezată CRP — organizaţia căreia tu îi zici Clubul Român de Presă, dar înseamnă Combinagiii români din presă!
Nu ratati interviul Roncea.ro de maine cu finantistul Cristian Sima, actionar al portalului HotNews si al casei de brokeraj WBS Holding, despre relatia sa cu Securitatea si manevrele lui Sorin Ovidiu Vintu pe piata media din Romania. O discutie agreabila de 60 de minute din care nu lipsesc “deontologii” natiunii: Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu si Bogdan Chirieac, legati ombilical de SOV si, mai departe, de patronii lor dintr-o institutie… tot ceva cu trei litere… In tot cazul, nu CNN (vezi mai jos 🙂 )! Ceva mai chirilice, parca… 🙂
Surse judiciare au sustinut pentru Roncea.ro ca Nicolae Popa va fi adus maine la Bucuresti si mandatul de retinere a lui Sorin Ovidiu Vintu se va prelungi pentru mogul cu arest de 29 de zile. CTP sustine la Realitatea TV ca are “informatii sigure” ca Popa nu va ajunge in Romania in urmatoarele trei luni. Sa vedem. 🙂
Radu Moraru: Bună seara! Bun găsit la „Naşul”. Sunt Radu Moraru. Suntem în direct. Spuneam că încercăm să vedem cum stă România azi cu o lună… e ultima săptămână dinaintea ultimului termen de o lună, 1 septembrie, când ar trebui să se întâmple ceva grozav pentru România. Guvernul, după cum vedeţi, pregăteşte o măsură surpriză, încearcă să impună FMI-ului această cotă unică de 10%. Ar fi o mare surpriză, dar nu ştiu dacă va ieşi. Cert este că în România se consumă multă energie în subteran, din nou se ascut săbiile, chiar în interiorul PD-L, din nou se ascut săbiile oamenilor nerăbdători să ajungă odată sus la caşcaval, din nou se vorbeşte de suspendarea preşedintelui şi după cum o să vedeţi în zilele următoare, o să vedeţi o serie de şopârle care încep să apară, una câte una, doar s-o mai crea o condiţie pentru a-l zbura pe Băsescu şi cine ştie, pentru a instala eventual un viitor regim. România e pregătită pentru tot, chiar şi presa e pregătită, presa şi-a desfăcut foarte larg nu picioarele, ci buzunarele, buzunare în care Sorin Ovidiu Vântu a pompat zeci de miliarde de lei, pensiile a câteva sute de mii de pensionari, pentru ca politicieni, analişti, ziarişti, nu cei angajaţi ai trustului, ci cei aparent liberi vorbitori, să turuie zi de zi pe toate canalele. Pentru că îmi e tare greu să cred că unul bine plătit şi uns cu 5 miliarde de lei de către Vântu, chiar atunci când nu era pe Realitatea TV, să zicem că mergea pe alt post, ar fi ieşit din diagrama, din bileţelul în care i se spunea exact pe cine să înjure şi pe cine să laude. Cel mai bun exemplu e că ne-am întors săptămâna trecută pentru a relua această emisiune în direct şi am fost prima televiziune care am abordat acest subiect, alături de Vox News. Am rămas şi ultimele televiziuni fiindcă subiectul nu se discută pe nicio televiziune din România. Aşadar e linişte, bravo Sorin Ovidiu Vântu, bravo, ai cumpărat toată România, e linişte, e linişte în toată presa, mai puţin în ăştia nealiniaţi din presa scrisă şi televiziune. În această seară am invitat doi colegi nealiniaţi din presa scrisă. E vorba de Răzvan Ioan Banchiş, jurnalist la „Naţional”. Bună seara!
Răzvan Ioan Banchiş: Bună seara!
Radu Moraru: Şi George Roncea, jurnalist.
George Roncea: Bună seara!
Radu Moraru: Chiar observa colega mea că nu se vorbeşte pe niciun post de televiziune de subiectul Vantu, iar Tiberiu Lovin spunea ceva mai devreme, pe Vox: păi unde să se vorbească?
George Roncea: Se vorbeşte prin redacţii, asta ştiu precis; se trăncăneşte ca la balamuc. Sunt turbaţi, pentru că se uită şi ei pe liste. Deci am văzut cu ochii mei reacţii absolut fabuloase. Oamenii se uită şi zic: “Băi, al naibii, uite Turturică ăsta ce de bani lua când noi credeam că moare de foame!”. Dar fireşte, când oamenii văd cu ce sume plătea Vântu şi ii plăteşte în continuare pe cei care apar la televizor pe post de vuvuzele, piţipoance eoliene, filipinezi… Filipinezi le spun la politicieni, e o modă acum cu filipinezii, cu slugile… Când te uiţi, e un peisaj absolut incredibil. Noi bănuiam că se dau bani, exista o presupunere. Acum au apărut şi probele, colegii mei de la „Curentul” au scos pe ţeavă o listă nu extinsă încă, doar 40, mai sunt şi alţii, secretari de stat, politicieni, securisti… Sorin Ovidiu Vântu se lăuda el acum un an şi jumătate, ca are 150 de oameni în aparatul de stat şi administrativ. Noi nu am prins decât pe câţiva, pe unii putem să îi presupunem. De abia acum începe o dezbatere foarte interesantă. Stiti când spunea Sorin Ovidiu Vântu: “apăraţi-vă statul!”? Păi cum, că omul a infiltrat totul până în gât. Dacă stai şi te uiţi, percepţia publică, în mare parte îi aparţine. Bine, o mai împarte cu fratele Voiculescu şi cu fratele Patriciu, dar în ce priveşte statul şi acolo lucrurile stau într-un fel. Dacă ne gândim că de exemplu doi miniştri de Finanţe succesivi, mă refer la Sebastian Vlădescu, actualul ministru de Finanţe, şi Varujan Vosganian, fost ministru de Finanţe, sunt tot pe lista lui Vântu, care e un fel de listă mai tare decât lista lui Schindler… Devine o listă de celebritati deja.
Radu Moraru: Varujan Vosganian da, dar Sebastian Vlădescu de ce e pe listă?
George Roncea: Sebastian Vlădescu a lucrat la UPetrom o perioadă, in consiliul de administratie, UPetrom care după aia a fost luat de FSLI Petrom, respectiv de fratele Luca, fratele de intimitate al lui Vântu, iar la rândul său, în perioada Constantinescu, Sebastian Vlădescu a fost secretar de stat la Finanţe exact cam cand era si povestea cu CEC-ul si FNI. Deci nimeni nu “dormea liniştit” dacă nu era Camil Petrovici la CEC, respectiv statul, care să îşi asume povestea cu FNI, drăguţul premier Ciorbea pe care îl vedem foarte des pe Realitatea şi ne mirăm de ce, că săracul e cam aşa, într-o parte. Explicaţia există. Vântu nu şi-a făcut averea, respectiv furăciunile, nu le-a putut face singur, le-a făcut cu nişte pioni. Acum el spune public, are putere să o spună public: da, am 150 de oameni.
Radu Moraru: Vântu nu a făcut nicio furăciune, că e liber, nu a semnat nicio hârtie, fiindcă cei care au semnat sunt deocamdată urmăriţi sau în puşcărie.
George Roncea: Nu e aşa, sunt nişte dovezi… Nu e adevărat că Vântu nu e prins în aceste dosare, sunt o grămadă de poveşti în care este prins. Îl aşteptăm cu toţii pe Nicolae Popa să vină să dea şi el pe goarnă, poate mai avem ceva nou.
Radu Moraru: Ce e însă cel mai grav? Faptul că o Corina Drăgotescu, angajată la Realitatea să facă emisiuni, ia 5 miliarde… Domnule, dacă atât a crezut Vântu că merită mi se pare… dar ea e angajată, ştim că e plătită din banii lui Vântu. Însă politicienii ţi se pare normal să fie plătiţi, sau chiar miniştrii? E normal să fie plătiţi?
Răzvan Ioan Banchiş: Mi se pare anormal ca mulţi dintre ziarişti să fie ofiţeri şi ceea ce nu îi pot reproşa lui Sorin Ovidiu Vântu e un lucru foarte simplu, dacă un om vrea să te omenească, un patron vrea să te omenească, iar tu îţi asumi mercenariatul, e foarte bine. Din păcate domnul George Roncea a omis, fără să vrea, multe personaje. Avem aici silfide culturale care au ajuns subrete politice, avem… Haideţi să mergem la un caz concret, că până la urmă şi de asta m-ai chemat. Nu poţi să te dai conştiinţă naţională şi în acelaşi timp să fii centuristă fruntaşă. Nu poţi să dai lecţii naţiunii, iar în acelaşi timp tu să iei 2 miliarde fără să faci nimic, să spui: protestez faţă de nu ştiu ce, ce susţine Vântu, îmi suspend emisiunea, toată lumea l-a admirat pe Cristian Tudor Popescu, fiindcă despre el e vorba aici. Iar el să ia bani un an şi jumătate, să ridice 2 miliarde. Apoi să încerci să îţi păstrezi pentru public imaginea de om sărac. Păi ce om sărac, câte dacii intrau în ăia două miliarde? Pentru că domnul Cristian Tudor Popescu ne spunea că merge cu Dacia. Câte treninguri jerpelite cu care apărea la emisiuni… Şi apropo de treningurile alea jerpelite de le lua el de la chinezi, păi şi ăia făceau evaziune fiscală. Deci tot ceea ce se întâmplă în această presă e o mare mizerie şi sulul de hârtie igienică de la revoluţie a lui Victor Rebenciuc… Victor Rebenciuc le-a spus celor care au mâncat ce nu trebuie despre Nicolae Ceauşescu: luaţi şi ştergeţi-vă gurile. Până la urmă oamenii ăia nu aveau variante, nu puteai să fugi din ţară, aveau copii, au cedat. Acum însă, pentru că asta e foarte grav, să vii să dai lecţii naţiunii şi tu să vorbeşti la comanda unuia pe care nu îl recunoşti ca patron, dar sa te dai pe toate drumurile independent, nu se poate aşa ceva.
Radu Moraru: Ce mă miră e că ceva similar am spus şi noi săptămâna trecută, dar nicio reacţie. Şi la un moment dat îmi aduc aminte că şi pe vremea lui Nicolae Ceauşescu erau admise nişte bancuri mai timide şi nu păţeai nimic, doar că bancurile alea se loveau de un perete.
George Roncea: Unele dintre ele erau lansate de securitate.
Radu Moraru: Exact, nu creau emulaţie. Mă uitam acum, chiar am urmărit, i-am rugat pe colegi să îmi spună dacă văd dezbateri de genul ăsta, despre acest munte al moralităţii, “versant moral”…
Răzvan Ioan Banchiş: Nicolae Manolescu a avut o vorbă pe care a scris-o Alex Ştefănescu, în ţara asta nu se mai poate trăi fără CNP şi fără CTP. Şi acest om şi-a permis să spună că a schimbat preşedinţi de stat, că a influenţat alegerile.
Radu Moraru: Aşa de curajos, dar nu poţi da o replică unei emisiuni, unui ziarist, să spună: domnule, nu am luat banii ăştia, e o minciună. Sau: i-am luat pentru că sunt frumos, tuns, ras, frezat şi disciplinat, când mă cheamă Realitatea vin şi răspund. Poate că a luat pentru intervenţii, poate nu pentru emisiune, dar de-a lungul timpului a avut nişte intervenţii în jurnalele de ştiri, avea nişte înjurături la un moment dat, altă dată avea nişte laude. Dar e normal să ştim azi, după ce deja a fost dezvăluită această acuzaţie. Domnul Cristian Tudor Popescu, ştiu că nu vă suntem simpatici, dar nu e normal să nu răspundeţi, cu curajul dumneavoastră cu care aţi răsturnat Guverne, aţi făcut dreptate în ţară, aţi redus corupţia, aţi schimbat preşedinţi, nu e normal să nu daţi o replică în care să spuneţi: da domnule, Vântu mi-a plătit fiecare apariţie din jurnalele de ştiri cu 5 lei, 10 lei. Adunăm, vedem dacă e corect, dacă s-au plătit taxele “bravo şi la gară”.
Răzvan Ioan Banchiş: Dânsul e un “ziarist-Dumnezeu”, se pricepe de la navete spaţiale la manele. Vreau să ne spună şi nouă: au existat mulţi justiţiari săraci în istorie? Despre articolele lui, sigur că eu întotdeauna le-am citit cu plăcere, pentru că are o frază suculentă, nervoasă, a dat jurnalisticii o dimensiune “horror”, dar ceea ce văd oamenii acum e absolut dezgustător.
Radu Moraru: Mie ce îmi pare rău e că e un ziarist care nu s-a implicat suficient în momente importante şi în momente cheie. El tot timpul a mimat lupta grea, lupta frontală.
Răzvan Ioan Banchiş: Si mai e ceva: vine de la stafia ciumată a Scânteii, s-a spus despre el că e un mare ziarist. E un foarte bun editorialist, e bunicel copilul, dacă îl mai antrenez eu puţin poate chiar scot om din el, dar ca şef de ziar a preluat stafia ciumată a Scânteii, a lucrat cu Tinu… Cititi articolele lui Tinu; nu e frumos să vorbeşti despre un mort, dar au trecut destui ani. Sunt nişte compuneri de clasa a patra. Şi în umbra lui Cristian Tudor Popescu ce a crescut? A crescut Bogdan Chirieac, care scrie articolele cu nişte creioane de tâmplărie, dar are miliarde.
Radu Moraru: Dar se pricepe la afaceri, hai să recunoaştem.
Răzvan Ioan Banchiş: Doamna Lelia Munteanu, această Maica Tereza a presei române; de unde a avut 167 de mii de euro când s-a făcut ziarul „Gândul”, un alt rateu, un ziar născut mort.
Radu Moraru: Aici eu cred că s-au mai dat bani şi cu împrumut, că nu cred că aveau toţi.
Răzvan Ioan Banchiş: Nu, auzim: ziarul „Gândul”, ziar de calitate. Iertaţi-mă, dar aici se spune: hai sictir că te sufocă returul. Nu există acolo nicio calitate. (Rasete)
Radu Moraru: Bun, mă întorc la un alt caz. Sigur, sunt foarte mulţi oameni, eu nu i-aş băga pe toţi în aceeaşi oală, dar m-a mai mirat un caz: Adriana Săftoiu. La câteva zile după ce a plecat de la Cotroceni, imediat s-a înrolat în oastea lui Vântu.
George Roncea: Povestea e mai nasoală: adică pe noi nu are de ce să ne mire, pe noi ar trebui să ne mire cât de proastă mână are Traian Băsescu. Dacă mă uit acum cred că vreo 12 oameni a trebuit să dea afară din jurul lui şi cam toţi au ajuns în partea cealaltă. Weber de la Soros, deontoloagă de răsunet – hap cu Roşia Montană, hap cu Tokes – o vedem la PNL, europarlamentara. Pleşu!, acum e undeva în vârful piramidei editoriale a lui Patriciu. Dacă stăm şi ne uităm de fapt instituţia asta pe care a creat-o Patriciu în jurul lui pentru a se apăra de dosarul de crimă organizată – pentru că el aşa apare în rechizitoriul procurorilor din 2006, ca şef al unui grup de crimă organizată internaţională, deci un om care în Statele Unite dacă ar fi cumulate infracţiunile ar lua 340 de ani de puşcărie; la noi ar lua pe minim vreo 14 ani de puşcărie. Ori el e reprezentat în jurul său de un grup întreg care îl are pe domnul Andrei Pleşu la vedere, care văd că nu se jenează cu relaţia cu un astfel de om.
Dupa ce Iulia Nueleanu intra in tema la Mbela Nzuzi, Razvan Boanchis si George Roncea dezbat problema vandutilor din presa, in partea a doua a filmarii de mai sus, incepand cu minutul 35.00, la Nasul Radu Moraru, cu date si umor cu carul. Concluzia emisiunii mai jos.
„Curentul” a publicat o listă cu ziariştii care au luat bani de la Vîntu. N-o am p-asta cu lupta de clasă, nu sînt împotriva îmbogăţirii. Dacă un patron încearcă să te omenească, iar tu îţi asumi mercenariatul, foarte bine! Grav e cînd vrei să fii şi fată mare, şi centuristă, şi ştachetă a eticii, şi combinagiu care umflă degeaba două miliarde de lei vechi. Aşa a procedat conştiinţa naţională pe nume Cristian Tudor Popescu. Între ianuarie 2008 şi vara lui 2009, acest revoltat comic şi-a suspendat emisiunea. În semn de protest, nu te joci cu aşa ceva! Dar asta nu l-a împiedicat pe mîncătorul de borş să salte de la Vîntu două miliarde de lei ca şi cum ar fi îmbîcsit scaunul la tocşoroaia în care avea misiunea să prostească fraierii că dînsul ar fi inflexibil, incoruptibil, impenetrabil, imparţial, impos… Nooo, cum să fie el impostor? Popescule, pentru ce te-a furajat Vîntu cu două miliarde? Erau taxă de mucles? Taxă de staroste? Aşa procedează un versant al moralei? Mai ai gecuţa de om sărac? Mai vii pe la emisiuni în trening, ca un cocalar la terasă? Cîte Dacii îţi puteai cumpăra cu banii ăştia? Aşa ai aburit poporul suveran, că tu mergi cu maşină de nevoiaş! Popescule, Popescule, a venit momentul să te evidenţiezi cu un gest memorabil! Ieşi pe post, povesteşte ce nenorociri a comis Clubul Român de Presă, iar la sfîrşit pune mîna apucătoare pe racheta de tenis şi fă-ţi-o guler!
Astazi soseste in Romania preşedintele Georgiei, Mihail Saakashvili, pentru o vizita oficiala de doua zile. Probabil evenimentul va fi la fel de vizibil la televiziunile mogulilor ca si vizitele recente ale sefului NATO si sefului CIA. Adica deloc. La fel de ignorata este si vizita la Washington – desfasurata in acelasi timp cu cea de la Bucuresti a lui Saakashvili – a ministrului roman de Externe, Teodor Baconschi, care in mod sigur nu trage vulpea de coada, in ciuda itinerariului sud-american ales. Falsa Realitate si spumegoasele Antene traiesc intr-o lume schizoida si tampa, a patronilor lor, o lume ca un bordel politico-mediatic, cum zice Ion Cristoiu. Tara este rasa programatic, de 20 de ani, de exact aceleasi otrepe care storc azi lacrimi de crocodil (normal 😉 ) pe umerii pensionarilor si profesorilor. Indivizi sinistri, bagati si scosi din lumpen-securitate, ca Patriciu, Vintu si Voiculescu – plus amantele lor, politice sau mediatice -, dau lectii de “solidaritate”, morala si cinste, folosindu-se de sindicalisti la fel de corupti si imbuibati ca si ei. Televiziunile si ziarele marilor trusturi au devenit banale arme neconventionale ale razboiului total, bazat pe manipulare si dezinformare, iar ziaristii biete curve de maidan sau mercenari servili, cu aere de deontologi. Exemplele curg garla, pe Dambovita-n jos, de la Firea la Turcescu.
La nivel mondial, starea de colcaiala mediatica se reproduce fidel, la scara larga. Crimele din Gaza, un “act de terorism organizat de stat”, conform lumii arabe, sunt tratate drept “incident” in presa-instrument a trusturilor mondiale, dar si la Bucuresti, in cazul in care apare vreo stire pe aceasta tema. CNN, de exemplu, a alocat invaziei israeliene din Gaza, anterioare evenimentelor sangeroase de zilele trecute, doar doua din cele 60 de minute de stiri. Nici acum nu s-a schimbat prea mult situatia. In continuare, ratustele unse cu petrol de cameramenii CNN in Golful Mexic (unde am mai vazut asta?; nu cumva in timpul razboiului din Golful Persic?; si nu erau de fapt filmate prin Norvegia? 🙂 ) sunt mai planse pe plan mondial decat cei noua morti rezultati ca urmare a operatiunii de comando executate de Israel asupra navei “Libertatea” si a oengistilor de pe ea. Ziaristii dar si oamenii simpli cu care am stat de vorba la Damasc se intreaba cum ar fi reactionat “opinia publica internationala”, UE si SUA, daca vreun stat arab, eventual de pe “axa raului”, ar fi atacat in apele internationale un vas israelian ucigand pacifisti evrei la gramada. Desigur, operatiunea exagerata din Golful Gaza este exploatat la maximum de media araba, care prezinta clipul actiunii militare israeliene “in bucla”, la fel ca filmuletul lui Patriciu cu Basescu. Pe langa ceea ce se vede la televizor, se pun la dospit si aspecte de ordin analitic. Ion Cristoiu chestioneaza daca nu cumva Tsahal si durii din armata israeliana au pus la cale, prin aceasta actiune violenta disproportionata, eliminarea lui Netanyahu de la conducerea statului evreu in timp ce eu ma intreb daca nu s-a dorit fortarea notei de catre oengistii mai mult sau mai putin in civil pentru a se rupe complet relatiile tocmai reincalzite dintre Turcia si Israel (si care ajunsesera pana la exercitii militare comune care se derulau chiar in acelasi moment). Altii cred ca Israelul vrea sa provoace Iranul la un razboi ca sa se poata apara cu cateva bombe atomice prin spatiul arab sau ca scopul actiunii israeliene a fost sa scoata Turcia din postura de mediator al afacerilor din Orient…
Dincolo de aceste probleme care au pus la fiert intregul Orient, UE, SUA si ONU, sau de aliantele geopolitice si geostrategice ale Georgiei si Romaniei, incoltite de o Rusie si o Ucraina (dar si o Ungarie) din ce in ce mai agresive, suntem convinsi ca la Bucuresti, pentru televiziunile mogulilor, vor parea mai de interes “maretele realizari” ale grevistilor de trei parale (unii poate ceva mai multe – vezi Radoi), istericalele unor ţaţe si fatuci rujate cu penisul stapanilor, cretinismele pe banda ale cuplului de starlete pitigaiate Antonescu-Ponta (manate pe la spate de Patriciu si Nastase), scremetele cu morga ale “saracului si cinstitului” CTP (care a gasit totusi pe la ciorapi vreo 600.000 de euro cand a investit in propriu-i ziar alaturi de “imberbul” in ale santajului Chirieac) sau… ce vraji a mai facut Samantha Udrea.
“Mi-a mai rămas să-mi dau demisia din presă… Oricine îmi poate spune că sunt coleg cu mizeriile umane care iau leafă de la ziarele Libertatea, Click sau Cancan.”
Saracul CTP
Ca raspuns la “curajosul” articol “demascator” al lui Cristian Tudor Popescu, Presa porcină – Gandul, in care, chipurile, acesta ataca presa tabloida, dar de fapt, loveste mizer doar in bietii jurnalisti – nu si in patronii lor, voi prezenta aici, in curand, motivele pentru care aceasta prostituata de lux din anturajul inruditilor Securitatii trebuie sa-si dea demisia si sa dispara din presa romana, dar nu ca colegul lui, afaceristul STS-SRI-MAI, Bogdan Chirieac, ci definitiv.
Momentan, doar un motiv: tiganizarea, manelizarea, imbolnavirea, propaganda homosexuala, incurvirea, inducerea violentei si decrestinarea Romaniei pe care o fac programatic Acasa TV si PROTV, posturile patronul lui, Adrian Sarbu, cercetat penal pentru ca, in timp ce era seful de cabinet al lui Petre Roman a propus sa dinamiteze balconul studentilor din Piata Universitatii, a vazut-o?!… Saracul, CTP, o curva si el acolo!
Exemplul 2. Ce a “uitat” curva presei neo-comuniste CTP ca se face chiar la el in “trust”:
October 21st, 2010 
VR 
Asociatia Jurnalistilor din Romania (AJR), un fel de aripa de juniori a CRP, cere explicatii conducerii Trustului Realitatea – Catavencu dar si Parchetului privind Stenogramele Rusinii. Ce e amuzant: din Comitetul Director al AJR face parte insusi… CTP, fostul sef al CRP, mare judecator al presei si procuror al natiunii. “Manjit” de Vintu cu sute de mii de euroi si un mincinos patentat privind relatia sa cu mogulul “Alitos” (prietenii stiu cine e) si alti milionari ai presei gauriti in fund, cum ar fi “grasunelul” Bogdanel Chirieac. Relatie patrupeda deconspirata de Cristian Sima de la HotNews. Dar in privinta lui CTP, si CRP si AJR au acelasi imbold: ciocul mic. Mucles. Oare despre sclavul sef al lui Vintu, dupa Buscu -RAAPPS, Sergiu Toaderica, ar putea, cumva, CRP si AJR sa zica ceva? Sau prefera tot prin batista, cum ar titra “Alitos”. Iata ce scrie BURSA, despre ambele cazuri:
Posted in 
Tags: 
