Bucurie mare pentru paiatele puse sa dea din maini si gura in varful celor doua state romanesti in timp ce sforarii de la Bruxelles sau de aiurea le scuipa seminte-n cap. “Moldovenii” – termen stalinist si sorosit devenit etnonim in presa de pe ambele maluri ale Prutului, ca si in gurile cretinilor care, chipurile, ne guverneaza – pot circula de azi fara viza in UE! “Bravo”! Dar cu ce pret? “Un paşaport biometric valabil, 50 de euro pentru fiecare zi de şedere şi cel mult 90 de zile de călătorie. Sunt condiţiile care le vor permite moldovenilor să intre fără viză în spaţiul Schengen”, informeaza Unimedia.md, care face trimitere si la Ghidul pentru libera circulatie in spatiul european intocmit de MAE de la Chisinau. 900.000 de pasapoarte biometrice de tip nou sunt pregatite pentru bietii cetateni ai Republicii Moldova, carora nu li se ofera nici o alta alegere, spre deosebire de Romania unde campania derulata de Parintele Justin Parvu si mai multe asociatii civice a condus la crearea unui pasaport temporar normal, pe care trebuie sa-l pazim printr-o alerta continua. Iata cum, dintr-un condei, atrasi fiind de un “favor” facut “gratis”, basarabenilor li s-a sters unul dintre drepturile lor fundamentale: dreptul la credinta. Asa repede au uitat urmasii lui Stefan cuvantul testamentar al marelui voievod: apararea crestinatatii? Libertate? Sau sclavie? De prisos sa spun, cred, ca acelasi lucru este valabil si pentru pravoslavnica “sora Rusie” – pentru unii muma, pentru altii… – care “ne va salva” – de nu ne vedem – din “ghearele Europei” (foto mai jos)?
PSPSB: Col. Cantarean cu ce va circula in UE? Cu legitimatia SVR? 🙂
– Doamne, ajută! N-am mai vorbit de la înmormântarea Părintelui… Ce ziceţi de toate valurile acestea din ultima vreme?
– Ar fi fost mai bine cu pace! Dar… slavă Domnului pentru toate aceste prilejuri de pocăinţă. Doar de le-am folosi. Problema principală cu valurile e cea pe care a avut-o şi Petru. Mare fără valuri nu se poate, nici a păşi peste ele fără Hristos.
– Dar pentru Hristos vin valurile peste noi, nu?
– Asta demonstrăm după.
– Credeţi că prin valurile acestea a fost afectată imaginea Bisericii?
– Imaginea Bisericii e afectată oarecum şi pe moment de păcatele personale ale unuia sau ale altuia, cu care Îl supără cineva pe Dumnezeu, dar cel mai tare e atacată prin neştiinţă, pe care o promovează cu zel mass-media, în tandem cu clerul care s-a lenevit, şi mai e atacată şi prin erezii – în general toate –ismele, de orice fel -, iar acum este ideologia antihristică din actele acestea care desacralizează omul şi-l obiectivează, acte împotriva cărora a luptat şi Părintele Justin, că aţi văzut, după cum a trăit aşa a şi murit, pentru dreapta credinţă. Departe de a fi un moft savant sau o panică ignorantă, aşa cum vorbesc aiurea unii, chiar şi dintre clerici, Dumnezeu să ne ierte, de fapt e o chestiune de dogmă cum au fost marile dispute teologice din vremea primelor veacuri, ale Sinoadelor, pentru că aşa cum Crucea este simbolul întregii ortodoxii, la fel cipul este simbolul întregii kakodoxii.
– De ce o numiţi antihristică?
– Pentru că aşa o numesc înşişi cei ce au inventat-o şi o aplică, fără nici un scrupul. Ideea lor centrală este că lumea trebuie să se împartă: de o parte o elită foarte restrânsă, şi de cealaltă parte restul omenirii format din oameni aşa-zis inferiori, lipsiţi de orice drept, care să nu aibă putere asupra propriului suflet sau a propriului trup, şi care să slujească elitei. Pentru o mai bună slujire, se pregăteşte robotizarea lor, lucru care a început de la revoluţia franceză, apoi s-a rafinat prin mentalitatea bolşevică, şi continuă cu toate curentele antihristice de azi, cum bine a mai zis Ianolide.
– Ziceaţi că Părintele şi-a dat sufletul luptând. Vreţi să detaliaţi?
– Culminând o strădanie de o viaţă de propovăduire a antropologiei creştine, cu care e incompatibilă noua antropologie globală, cuviosul şi-a dat acordul pentru un eveniment extraordinar pentru lumea creştină în martie 2013 – “mitingul anti-cip“. Nu s-a vorbit despre asta cum trebuie, dar cine a avut de priceput, a priceput. Într-un gest de jertfă similar, ştiţi, marelui Antonie, primul pustnic care a ieşit la adânci bătrâneţi înaintea Alexandriei tulburate de erezie, aşa şi el a trimis toţi credincioşii, clerici, mireni, sau chiar monahi, să dea mărturie împotriva tiraniei la care sunt supuşi creştinii – că sunt obligaţi să se identifice cu nişte acte care sunt simbolul anti-creştinismului. Sigur, mitingul a fost organizat complet diletant, nu s-a ştiut exact nici de cine, totul a fost foarte în grabă, ridicând întrebarea evidentă dacă nu cumva e o cursă sau un sabotaj (s-a dovedit că a şi fost aşa). Cu toate astea, Cuviosul a mobilizat el însuşi, cu duhul şi cu cuvântul, pe toţi însufleţindu-i să nu se teamă, să mărturisească credinţa ortodoxă. Ştia foarte bine că evenimentul este de maximă importanţă din punct de vedere duhovnicesc. Juridic însă ştia că nu se mai poate face mai nimic, – nu pesimist, ci realist, că sistemul legislativ global este antihristic şi nu poate permite excepţii pentru nici un stat, mai ales unul atât de religios ca ţara noastră. Ei, şi a mai trecut o lună de la miting, vreme în care, deşi cam amărât de indiferenţa multora, a îmbărbătat pe fiecare să lupte, chiar până la sacrificiul suprem pentru dogma ortodoxă atacată de aceste acte anti-creştine. Apoi, imediat, s-a îmbolnăvit grav, şi după două luni de chin, – luni în care, sau mai bine zis despre care, multe întrebări au rămas nerăspunse -, s-a mutat la Domnul. Practic, cuvântul acela al lui împotriva cipului, cuvânt care a mişcat pe toţi la miting, a fost ultima predică a Părintelui Justin înaintea poporului (citiţi aici şi vedeţi documentul scris şi semnat de Părintele Justin în baza materialului nostru). Apoi, ca să pricep prorocia lui cum că ar mai fi 12 luni, după care vine urgia, am tot răsfoit tâlcuiri la prorocii similare ale Părinţilor. Toate zic acelaşi lucru, fiind ele însele trimiteri la Apocalipsă. Vedeţi ce zic toţi aceşti mari pustnici din ultimul secol, toţi zic la fel ca şi el. Cât de necredincios trebuie să fie cineva să nu creadă mărturiei atâtor cuvioşi? Dar să ştiţi că adesea dovezile cele mai concludente vin chiar din gura vrăjmaşului. Zilele trecute am aflat că a apărut încă o ştire din lunga serie ce pare de domeniul fantasticului, dar, trebuie să recunoaştem, sunt semnele vremurilor. Ştirea aceasta de pildă zicea că o directoare a concernului Google a pregătit cipuri ingerabile pentru milioane de utilizatori de net, în special pentru tineret, că pe ei, pe tineri, îi vânează cel mai tare (video mai jos). Campania va fi intensă pentru ca oamenii să accepte ceea ce aceasta numeşte transhumanizarea, adică procesul prin care omul se robotizează, prin sinergia biologic-electronic în propriul său trup, adică cyborg-izarea la nivel global. Acesta e scopul pe care l-au tot declarat de vreo 30 de ani încoace, dar abia acum poate efectiv deveni realitate, în decursul ACESTUI AN. Continentul american este în curs de microcipare generală, prin implantare benevolă, ne-benevolă, sau prin virtualizarea tuturor serviciilor inter-umane prin medierea microcipurilor. Continentele celelalte sunt în curs de obligativizare spre primirea actelor cu microcip, ca şi România, din aprilie anul acesta, deci lucrurile se mişcă foarte repede, pentru că la ele s-a lucrat aproape o sută de ani fără oprire şi tehnologia permite trasformarea în realitate a celui mai antihristic sistem de gândire şi trăire care a existat vreodată pe faţa acestui pământ. Aceasta cred că este urgia despre care vorbea părintele.
Poate fi ceva mai rău decât transformarea omenirii în roboţei acţionaţi la telecomandă de către nişte oameni care urăsc omul şi pe Dumnezeu?… Ce zic toţi Bătrânii, toţi aceşti cuvioşi? Un singur lucru: Fiţi gata de mucenicie! Dacă azi nu putem refuza actul antihristic, să n-avem impresia că mâine vom putea refuza implantul aceluiaşi act antihristic, că puterea unui suflet nu sporeşte prin compromis, ci scade, deci dacă facem un atât de mare compromis, vom avea mai puţină putere, nu mai multă. Asta e valabil în toate situaţiile de demnitate socială din istoria planetei.
– Mai este nădejde azi pentru libertate?
– Semnele libertăţii într-o societate sunt: credinţa, cultura, educaţia. Când veţi vedea că credinţa, piscul spiritualităţii unui popor, e ridiculizată, că presa, exponenta diversităţii de opinie, nu mai prezintă decât o singură opinie, când educaţia constă în inocularea ideilor sub-umane (perversiunile sexuale, păgânismul, darwinismul, şi toate ideile contra progresului spiritului uman se predau ca dogmă în şcoli), când cultura este doar un exerciţiu nihilist, când nu se mai oferă nici un ajutor sănătăţii trupului, când libertatea de decizie, libertatea de expresie, libertatea de posesie, toate sunt anulate, atunci să ştiţi că vă aflaţi în sclavie, şi nu se poate fugi decât în lăuntrul inimii, unde e Dumnezeu.
– Ce e de făcut atunci?
– E de împăcat cu Dumnezeu prin pocăinţă. Legal, nu se mai poate fiindcă sensul conceptelor şi procedurile, fundamentele juridice, au fost inversate şi nu mai pot fi folosite pentru implementarea valorilor perene, ci s-au relativizat şi astfel s-au anulat.
– Bine, dar ca faptă socială ce e de făcut?
– Pocăinţa este o faptă socială. Singura care a dovedit că schimbă mânia lui Dumnezeu.
Am fost la film, in program de seara: The Bourne Legacy, al patrulea film al seriei realizata dupa scrierile lui Robert Ludlum, de data aceasta regizat chiar de unul dintre scenaristii primelor trei, Tony Gilroy. L-am vazut la Baneasa. Chiar in spatele nostru a stat Sharon Stone, cu fiul cel mare (are trei baieti, toti adoptati, cu varste de 12, 7 si 6 ani) si companionul sau. O prezenta discreta si eleganta, care atragea mai mult ochiul avizat prin numarul mare de garzi de corp dispuse pe traseu si in sala (vreo sapte, din cate am numarat). A mancat floricele, ca majoritatea spectatorilor. La plecare a asteptat intai sa se elibereze sala dar ne-am intersectat din nou, prin mall, pe drumul spre iesire. A trecut maiestos, impreuna cu intreaga suita, acum reunita.
Filmul, cu un buget de 125 de milioane de dolari, lansat la nivel international pe 10 august, merita vazut. Pe langa atractia exercitata prin mister si spionaj si scenele de actiune filmate cat se poate de realistic si cu deosebita atentie pentru detalii, filmul prezinta, fara sfiala as putea spune, nivelul actual al controlul total, de la cipuri RFID la recunoastere faciala biometrica si supraveghere mondiala, electronica si video, cat si modul, sumar, in care expunerea acestor pericole este impiedicata.
Relatez o scena care trebuie oferita naivilor ce se grabesc sa se inzestreze cu carduri electronice si acte biometrice cu cipuri RFID: personajul principal, cu un nume interesant ales, Aaron Cross, interpretat de Jeremy Renner, este un agent supus unui experiment de control al mintii si trupului uman, elaborat de CIA pentru crearea de spioni si criminali de elita. Cand CIA decide inchiderea “programului” si eliminarea “participantilor” pe “specialii” aflati prin misiuni in diverse orase ii trimite la culcare cu cate o pastiluta iar celor din zone izolate le transmite un cadou explozibil printr-o drona: cate o racheta aer-sol. Racheta este ghidata dupa cipul RFID inserat in corpul fiecarui agent. Personajul nostru scapa de atacul primei drone, care ii rade insa un coleg dintr-o cabana aflata in varf de munte, acoperindu-si locul in care avea cipul cu o farfurie de metal si doborand avionul teleghidat gratie abilitatilor sale. Pentru a scapa de a doua drona isi scoate cu cutitul cipul implantat si il baga pe gatul unui lup capturat, care, dupa eliberare, beneficiaza de soarta ce ii era rezervata lui. Scena e cat se poate de reala si ne poate paste pe toti, in viitorul nu prea indepartat. Desigur, mai putin faza cu lupul. Desi, cine stie?…
Cazul Stewart David Nozette, cercetatorul NASA si DARPA din Maryland, care a lucrat chiar si pentru Presedintia Statelor Unite, arestat de FBI in 2009 si aproape condamnat zilele acestea la 13 ani de inchisoare pentru tradare si spionaj in favoarea Israelului, readuce in atentia opiniei publice cea mai mare provocare a serviciilor de informatii din intreaga lume, dar mai ales din Statele Unite, percepute ca un conglomerat de rase, natii si religii: Agentul Etnic.
Spre exemplu: ai un cetatean american, nascut in Statele Unite, ultrainteligent, educat la cele mai inalte universitati americane, de Ivy League, Harvard, sa spunem, sau mai de mana a doua, ca Maryland, sau poate chiar Georgetown University, pepiniera viitoarei elite politice si de informatii a Washingtonului. Dar cetateanul american in cauza este, de fapt, de nationalitate chineza. Parintii lui au fost trimisi de Partidul Comunist Chinez si Ministerul Securitatii Publice al Republicii Populare Chineze in anii ’60 sa populeze America. Li s-au dat bani de buzunar si contacte prin lume, din Venezuela, sa spunem, pana in Statele Unite, li s-au confectionat identitati fictive sau biografii romantate, poate chiar au fost bagati intr-un container de pe un cargo, impreuna cu alti vreo mie de chinezi, ca sa para cat mai autentici. Si au ajuns in America, principala rivala a Chinei, dupa fosta Uniune Sovietica. Aici au puit mai multi chinezi, altfel foarte simpatici. Fara a fi lipsiti de inteligenta speculativa, unii au ajuns profesori de stiinte politice si “chinezologie”, altii cercetatori pe la NASA sau specialisti in structurile politice, diplomatice si de securitate ale SUA. Si-au platit intotdeauna taxele la timp si muncesc 18 ore din 24. Sunt cetateni fideli ai patriei lor adoptive. Dar, dupa cum au fost invatati in familie de mici, natiunea lor ramane una singura: marele popor chinez, poporul ales. Pentru a servi Partidul si Poporul unii stau “in adormire”, drept “conserve”, chiar si doua decenii. Cazul Chi Mak, de exemplu (foto 1 sus).
Dar, sa spunem, in cazul chinezilor beculetele de alerta se aprind mai repede fiind si identificati mai usor drept potentiali factori de risc: au ochii oblici. Dar ce te faci cu unii care sunt americani din tata-n fiu? Cazul Jonathan Jay Pollard(foto 2 sus). Omul s-a nascut in Texas, deci ar fi putut fi considerat un neaos “red neck”, ce mai: os de texan, nu altceva. Apoi, desi si-ar fi dorit sa lucreze pentru CIA, a ajuns in serviciul de informatii al Marinei SUA ca specialist in probleme sovietice – adica “sovietologie”. Condamnat la inchisoare pe viata in 1987, pentru spionaj in favoarea Israelului, el a primit in 1995, inchis fiind, cetatenie israeliana, in incercarea statului evreu de a-l elibera. Dupa arestare, el a marturist ca a avut o copilarie grea, in care tatal sau i-a inoculat, chiar si cu bataia, “datoria rasiala” pentru Israel.
In 2008, un alt american care a lucrat cu informatii sensibile ale Armatei SUA, Ben-ami Kadish, fost membru al organizatiei evreiesti paramilitare Haganah si, apoi, agent al Mossadului, a marturisit ca a spionat mai multi ani pentru Israel prin omul de legatura de la Ambasada statului evreu din Washington, Yosef Yagur, aceeasi “curea de transmisie” folosita de israelieni si pentru Pollard. Acum isi petrece zilele intr-un azil de batrani din New Jersey.
Steward David Nozette catre agentul FBI cu acoperire de spion Mossad: “Am vazut tot ce au facut SUA in spatiu. Am toate datele nucleare”
La fel, in cazul Stewart David Nozette, tratat extrem de facil de presa “romana”, avem de a face cu aceeasi fidelitate fata de sangele neamului sau. Agentii FBI sub acoperire, care au pozat in spioni Mossad pentru a crea flagrantul si a-l putea aresta pe Nozette, nu s-au dus la el doar pentru ca n-avea ce face pe la birou in toamna lui 2009. Ci pentru ca existau deja informatii certe ca asemenea operatiuni de tradare si spionaj deja avusesera loc. Timp de 10 ani, Nozett, care e si unul dintre specialistii care au lucrat la scutul american antiracheta, a fost si consultant al Israel Aerospace Industries, serviciu pentru care a primit 225.000 USD. Mai mult, acesta a confirmat datele si suspiciunile FBI cand a marturisit agentilor americani cu accent idis ca parintii sai sunt evrei si, pe langa doua milioane de dolari, vrea sa primeasca si un pasaport israelian in baza Legii Reintoarcerii, prin care orice evreu din lume este primit in Israel. Secretele pe care le vindea valorau intre 200 de milioane si 1 miliard de dolari. Judecat zilele acestea, Steward David Nozette, desi ar trebui in mod normal sa primeasca inchisoare pe viata, la fel ca si “colegul” sau Jonathan Jay Pollard, pentru motivul ca si-a recunoscut fapta si vinovatia ar putea fi condamnat doar la 13 ani de inchisoare. Judecatorul cauzei, Paul Friedman, a afirmat ca ar putea sa accepte acest acord dintre procurori si avocati, din termenul de 13 ani urmand sa fie scazuti si cei doi ani de arest. Procesul a ramas in pronuntare pentru luna noiembrie.
Acum, in fata unor asemenea provocari majore de securitate nationala, ce te faci cand esti deja aruncat intr-o “noua era”, a “corectitudinii politice”, si nici nu prea mai ai un John Edgar Hoover care sa curete sistemul de toate “cartitele” infiltrate pe criterii politice sau etnice? Nu stiu. Concepi un plan. Un plan al “intoarcerii radicale” la valorile nationale, printre care se numara, mai presus de orice, fidelitatea fata de stat si natiune, si, bineinteles, credinta neamului in care te-ai nascut, gratie bunului Dumnezeu (fidelis = credincios).
Asa cum sta scris la Constitutie si cum este rostit juramantul de credinta, de la vladica – comandantul – pana la opinca – ofiterul de informatii:
Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!
PS: Chiar asa, americanii au ras atatea “cartite” in ultimii 20 de ani si SRI-ul nostru neaos nimic-nimic?! Doar plevusca de pe clisura Dunarii? Nimic pe la Guvern, nimic pe la Presedintie, nimic prin Servicii? Poate suntem infailibili si ar trebui sa dam niste lectii de “nepenetrare” FBI-ului!
April 29th, 2014 
VR 
Bucurie mare pentru paiatele puse sa dea din maini si gura in varful celor doua state romanesti in timp ce sforarii de la Bruxelles sau de aiurea le scuipa seminte-n cap. “Moldovenii” – termen stalinist si sorosit devenit etnonim in presa de pe ambele maluri ale Prutului, ca si in gurile cretinilor care, chipurile, ne guverneaza – pot circula de azi fara viza in UE! “Bravo”! Dar cu ce pret? “Un paşaport biometric valabil, 50 de euro pentru fiecare zi de şedere şi cel mult 90 de zile de călătorie. Sunt condiţiile care le vor permite moldovenilor să intre fără viză în spaţiul Schengen”, informeaza Unimedia.md, care face trimitere si la Ghidul pentru libera circulatie in spatiul european intocmit de MAE de la Chisinau. 900.000 de pasapoarte biometrice de tip nou sunt pregatite pentru bietii cetateni ai Republicii Moldova, carora nu li se ofera nici o alta alegere, spre deosebire de Romania unde campania derulata de Parintele Justin Parvu si mai multe asociatii civice a condus la crearea unui pasaport temporar normal, pe care trebuie sa-l pazim printr-o alerta continua. Iata cum, dintr-un condei, atrasi fiind de un “favor” facut “gratis”, basarabenilor li s-a sters unul dintre drepturile lor fundamentale: dreptul la credinta. Asa repede au uitat urmasii lui Stefan cuvantul testamentar al marelui voievod: apararea crestinatatii? Libertate? Sau sclavie? De prisos sa spun, cred, ca acelasi lucru este valabil si pentru pravoslavnica “sora Rusie” – pentru unii muma, pentru altii… – care “ne va salva” – de nu ne vedem – din “ghearele Europei” (foto mai jos)?
Posted in 
Tags: 
