Generalul colonel în rezervă Iulian Vlad, fost secretar de stat şi şef al DSS (Departamentul Securităţii Statului) se va afla la Cluj cu ocazia Simpozionului Istorie şi Adevăr despre Serviciile Româneşti de Informaţii. Eveniment editorial la Târgu Mureș: „Fereastra serviciilor secrete”. Generalul de Bg. S.R.I. (rez.) Aurel I. Rogojan, va fi prezent la Târgu-Mureș pentru a-și lansa noul său volum.
Tomul ”Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, un tribut adus României de ziua sa tocmai de un american, a fost primit cu braţele deschise şi cu o curiozitate debordantă de oamenii politici, din administraţie şi din zona culturii care a luat parte, ieri, la lansarea care avut loc la Bistriţa. Discursurile celor care au luat cuvântul, ziaristul Victor Roncea, istoricul şi fostul şef SIE – Ioan Talpeş, realizatorul TV Oreste Teodorescu, directorul Editurii RAO – Ovidiu Enculescu, colonelul în rezervă Ioan Gaftone şi directorului Bibliotecii Judeţene – Oliv Mircea, au punctat valoarea şi importanţa rolului geopolitic al României scos în evidenţă de volum, dar şi curajul cu care un reputat istoric american le vorbeşte românilor despre ei la ei acasa.
“Intre linii”, de Eugen Mihaescu: Cornitele lui Leonte Tisminețki * Tismaneanu a intrat in SUA calare pe o cocosata * De ce a fost refuzat Volodea la New York Times * Intre “Convingeri comuniste” si “Evenimentul Zilei” Tismaneanu a schimbat doar semnul * Limacsii zilelor noastre
Asa-zisul ambasador al Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, finul nasului sau, seful M.A.E. Baconscky si fiul duhovnicesc al agentului antiroman Pavel Borsevschi, nu s-a obosit sa-i invite la receptia de Ziua Nationala de anul acesta si pe patriotii fostului Grup Ilascu, inchisi pentru Romania, timp de 12 si 15 ani, in temnitele rusesti de la Tiraspol. Normal, s-ar fi suparat patronii lui “spirituali”.
Românii din Harghita si Covasna au de înfruntat singuri presiunile venite de la Budapesta, deoarece autoritățile de la București sunt dezinteresate de situația din zonă. Un studiu despre “Slăbirea comunităţii româneşti din Harghita şi Covasna” arată că principalele probleme cu care se confruntă românii sunt acapararea totală a administraţiilor locale de către maghiari şi raportul natalităţii net favorabil ungurilor.
Volumul „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni” a fost lansat ieri după-masă la Bistriţa, în prezenţa unor invitaţi speciali care nu au făcut altceva decât să stârnească interesul cititorilor şi amatorilor de istorie din sală şi să-i determine să achiziţioneze cartea de la standul pus la dispoziţie de Editura RAO. Întreg evenimentul găzduit de Hotel Metropolis a fost organizat şi susţinut de AWA Group, la iniţiativa managerului Mihail Ulsamer, iar AWA Design a editat şi publicat varianta în limba engleză a volumului lansat ieri, intitulată “With Friends Like These”. Printre participanţi la momentul festiv, ce a coincis cu împlinirea 2 de la prima apariţie online a portalului Bistriţa24, au fost deputaţii Ioan Oltean şi Emil Radu Moldovan, prefectul Cristian Florian, şefi de instituţii publice, de cultură sau militarizate, dar şi reprezentanţi ai mediului de afaceri şi din lumea sportului, care au ţinut neapărat să ne fie alături.
Tomul “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, un tribut adus României de ziua sa tocmai de un american, a fost primit cu braţele deschise şi cu o curiozitate debordantă de oamenii politici, din administraţie şi din zona culturii care a luat parte, ieri, la lansarea care avut loc la Bistriţa. Discursurile celor care au luat cuvântul, ziaristul Victor Roncea, istoricul şi fostul şef SIE – Ioan Talpeş, realizatorul TV Oreste Teodorescu, directorul Editurii RAO – Ovidiu Enculescu, colonelul în rezervă Ioan Gaftone şi directorului Bibliotecii Judeţene – Oliv Mircea, au punctat valoarea şi importanţa rolului geopolitic al României scos în evidenţă de volum, dar şi curajul cu care un reputat istoric american le vorbeşte românilor despre ei, în propria ogradă.
Cartea poate fi abordată din “n” variante de gândire. Este ceva cu totul deosebit. Poate n-ar fi aşa de deosebit, şi îmi pare rău că spun asta, dacă noi ne-am fi comportat normal începând cu `89. (…) Istoricul Larry Watts ne pune în faţă nişte momente extraordinare din existenţa noastră, spune Ioan Talpeş, fostul şef al Serviciilor de Informaţii Externe.
În cele 28 de capitole ale volumului, la care au fost ataşate 25 de hărţi explicative, Larry L. Watts prezintă situaţia internă şi externă a României înainte cu 1989, cu strategiile sale, cu duşmanii săi, dar şi cu prietenii săi.
După părerea mea este un cadou făcut de America, României. La 67 de ani de când românii îi aşteaptă pe americani, iată că aceştia au venit. Nu cred că exagerez când spun că lupta lui Larry Watts echivalează cu cea a unei întregi oştiri care luptă pentru adevăr, spune ziaristulVictor Roncea.
Larry L. Watts a început munca de documentare la acest volum încă din 2002, când diferite proiecte legate de reforma serviciilor de informaţii din România şi Europa de Est l-au condus la un voiaj intelectual presărat cu descoperiri şocante care au acaparat „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”.
Nu cred că vreun român ar fi putut scrie o asemenea carte. În primul rând pentru că n-ar fi fost crezut. (…)Americanul Larry Watts are o calitate extraordinară pentru că ne face pe noi să ne revizuim, în primul rând, relaţiile dintre noi. „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni” nu ar trebui să lipsească din biblioteca oricărui tânăr. Tinerii ar trebui să citească această carte, pentru că istoria le demonstrează în fiecare zi că nimic nu se pierde, totul se transformă. Larry Watts nu ne dă voie să uităm, preciza Oreste Teodorescu.
Istoricul Larry L. Watts i-a dat dreptate realizatorului TV, susţinând şi că:
România a fost o zonă cu o ceaţă groasă, din această cauză, când am abordat această carte am evitat în mod special documentele şi arhivele româneşti. Să nu se spună că este o carte privită din punct de vedere românesc.
Mai multe poze de la eveniment puteţi vedea pe BISTRITA 24 RO
Incepand de azi, Ziaristi Online publica din cartea recent aparuta la Editura RAO, “Intre linii“, scrisa de Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane si fost ambasador al Romaniei la UNESCO, tusele portretelor unor personaje surprinse de ochiul acerb al graficianului de la Time Magazine, New York Times si New Yorker.
“Memorialişti ai istoriei recente se întâlnesc mai rar, şi, de cele mai multe ori, sunt politicieni care vor să-şi justifice eşecurile cu speranţa unei reveniri spectaculoase, după ce mulţimea, le-a citit cartea şi le-a dat dreptate”, scrie istoricul Alex Mihai Stonescu in prefata cartii, continuand: “Este şi cazul ultimelor cărţi memorialistice ale lui Ion Iliescu, o tentativă de a răspunde problemelor grave pe care le ridică acţiunile sale în istoria recentă”. Istoricul mai arata ca “in volumul Între linii, al lui Eugen Mihăescu, artist recunoscut deja în rândul valorilor internaţionale şi totodată rafinat intelectual român, am găsit exact opusul oricărui interes propagandistic. Amintirile sale din perioada regimului Iliescu au creditul preţios al obiectivităţii, pentru că nu sunt interpretări ale faptelor şi evenimentelor, ci relatări, uneori minuţioase, ale unor intâmplări la care a participat direct”. “Două sunt valorile cărţii lui Eugen Mihăescu: informaţia istorică şi stilul literar cuceritor, care face din cele mai dezolante momente de istorie recentă o lectură asimilabilă şi un episod al reflecţiei”, afirma Alex Mihai Stoenescu.
Prezentam astazi prima parte a schitei despre un fost propagandist comunist si aventurile lui uluitoare: Volodea Tismaneanu. Titlul, fotografiile si intertitlurile apartin redactiei.
Vineri 25 noiembrie 2011, la ora 18:30, la standul editurii “RAO” din targul de carte “Gaudeamus” de la Romexpo va avea loc un eveniment editorial care va genera un adevarat cutremur politic. Cunoscutul grafician Eugen Mihaescu, care a fost ani de zile consilier personal al presedintelui Ion Iliescu si apoi ambasador al Romaniei la UNESCO, a decis, asa cum promitea inca din anul 2004, sa povesteasca amanunte explozive despre experienta sa in culisele puterii. Personajele — politicieni, diplomati, jurnalisti — sunt arhicunoscute, dar sunt vazute dintr-un unghi care a ramas necunoscut pana astazi marelui public. Citind aceasta carte despre “ieri”, veti intelege de ce traim atat de rau “astazi”: “Nu ne eliberam de trecut decat infruntandu-l!”, transmite Editura RAO.
Ziaristi Online va ofera unul dintre primele capitole ale cartii care, cu siguranta, il va baga din nou in spital pe Ion Iliescu. In acest prim extras publicat in exclusivitate aflam cu un individ care “fierbea în zeama lui ca o slănină ungurească înainte să o tăvălești prin paprika” isi imagina in trenul prezidential care se indrepta de 1 decembrie 1990 spre Alba Iulia, “în timp ce șiroia de transpirație”, cum ar putea sa deturneze intreaga conducere a Romaniei la Budapesta. Mai aflati cum “Petrică, vrednicul pui de cominternist”, pe platoul de la Alba Iulia “dirija galeria plătită special ca să-l împiedice pe Corneliu Coposu să vorbească, huiduindu-l”. O alta imagine plastica “transpirata” de graficianul Eugen Mihaescu in scris este cea a “juntei militare care sărbătorește reușita loviturii de stat” a lui Ion Iliescu, la un chiolhan organizat într-o școală militară. Militarii din delegatie “erau așa de grași că mă temeam că, dacă ar fi nevoiți să se aplece să ridice ceva de pe jos, ar trăsni asistența cu vreo bășină scăpată sau ar rămâne înțepeniți, cu turul pantalonilor plesnit peste fesele umflate”… Va invitam sa va delectati cu aperitivul:
După plecarea lui Brucan (de la New York – nota red), viața mea s-a divizat. Nu era pentru prima dată că duceam o existență de nomad, împărțită între America și Europa. Eram obișnuit să am în buzunar biletul de avion, așa cum alții au biletul de tramvai. Eram obișnuit și cu starea confuză pe care ți-o provoacă diferența de fus orar. Numai că acum făceam naveta între New York și București. De aceea amintirile din această perioadă seamănă cu fotogramele unui film tăiate la montaj.
În noiembrie 1990, mă aflam la București. Nu mai țin minte cine, de la cabinetul lui Iliescu, mi-a transmis invitația de a participa la ceremoniile organizate cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale. Un tren întreg cu demnitari urma să se deplaseze noaptea pentru a ajunge în dimineața zilei de 1 decembrie la Alba Iulia. Mi s-a promis o mașină care să vină să mă ia de acasă și să mă ducă la gara Băneasa, de unde urma să plece trenul. Era vorba de vechiul tren regal, care i-a aparținut apoi lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a fost refăcut, în acest scop, de arhitectul Lăzărescu. Mi-am strâns câteva lucruri și am coborât ca să aștept în fața blocului. Era o vreme urâtă, cu ploaie măruntă și rece, care te pătrundea până la oase. Strada era pustie, nici țipenie, numai eu, zgribulit de frig și adăpostit sub umbrelă. Dispăruseră și haitele de câini vagabonzi care agresau de obicei trecătorii și îmi creau o senzație neplăcută de oraș pustiit. Într-un târziu, am privit la ceas și am început să mă îngrijorez că nu voi ajunge la timp și voi pierde trenul. Era deja prea târziu ca să încerc să găsesc un taxi. Când, deodată, în dreptul scărilor de la intrarea în bloc, a tras o Dacie papuc, în care doi zugravi au început să încarce scara, gălețile, periile și bidinelele. Fără să stau mult pe gânduri, m-am apropiat și i-am întrebat dacă ar fi de acord să mă ducă până la gara Băneasa, contra unei recompense. Zugravii m-au prețăluit din cap până în picioare; cred că le-a plăcut raglanul meu negru, din cașmir și mi-au spus să urc în cabină, lângă șofer. M-am înghesuit acolo și m-am umplut de var, dar, ce conta, poate reușeam să ajung la timp.
La Fântâna Miorița, cordoane de polițiști blocau accesul spre gară. Au oprit și papucul însă, când m-au văzut pe mine, l-au lăsat să treacă. Nu pot să spun ce mutre au făcut oficialii când m-au văzut coborând plin de var dintre bidinele. I-am răsplătit regește pe zugravi și am cerut să fiu condus la tren. La țanc, pentru că tocmai se dăduse semnalul de plecare. Nu mai țin minte cu cine m-am întâlnit și mi-a reproșat întârzierea. Nu m-am obosit să-i spun că mașina promisă de președintele României n-a mai ajuns ca să mă ia de acasă. De altfel, în toți anii pe care mi i-am pierdut în preajma lui Iliescu, incidente de acest fel s-au repetat de nenumărate ori: președintele îmi lansa o invitație, iar oamenii lui nu știau ce să mai inventeze ca să mă împiedice să-i dau curs. Ei mă legau fedeleș și mă băgau într-o ladă pe care o aruncau în râu, iar eu, mai ceva ca Houdini, mă eliberam și apăream în ultimul moment!
Am fost condus în vagonul restaurant, „rechiziționat“ de FSN. Acolo se afla Ion Iliescu însoțit de câțiva apropiați. Cât a durat călătoria, nu am văzut parlamentari de la alte partide, până și în tren se grupaseră pe tabere. Nu l-am văzut nici pe Petre Roman, care cred că a ales un mijloc mai rapid de locomoție.
În vagon, atmosfera era de excursie studențească, glume și mult fum. Iliescu, care nu e amator de băutură, s-a retras primul. Aș fi plecat și eu, dar nu s-a gândit nimeni să-mi spună ce compartiment mi-a fost repartizat.
Într-un târziu, m-am trezit singur cu un personaj care părea decis să termine sticla de palincă pe care o avea în față și îmi turna și mie întruna. Eu duceam paharul la gură, mă prefăceam că beau și, pe ascuns, turnam conținutul în grătarul de la aerisire. Cred că, ani de zile, vagonul a duhnit a palincă și nimeni n-a știut de unde vine mirosul! Priveam aproape fascinat la interlocutorul meu. Era un bărbat masiv, cu o față ciudată, ca o mască din cauciuc gros, care părea că nu are osatură și se scofâlcise în cute lucioase, din care răsăreau ochii mici, porcini și nasul borcănat. Vorbea fonfăit și cam sâsâit și, pentru că se cam cherchelise, cuvintele erau bălmăjite, așa că făceam eforturi să înțeleg ce spune. La un moment dat, fără nici un motiv, s-a înfuriat și a zis:
– La naiba, dom’le! Eu îs ungur! Îți dai seama că aș putea să iau tot trenul ăsta cu tot Parlamentul României, tot Guvernul și toată Președinția și să-l duc direct la Budapesta? He, he, he! Ce-ar fi?!
Omul ăsta, care mi-a ținut toată noaptea acest discurs, încercându-mă cu degetul să vadă – aici doare, aici nu doare –, era…
Va oferim mai jos largi extrase din dezbaterea vie de la Muzeul Unirii din Iasi impreuna cu un video-interviu realizat in exclusivitate de partenerii nostri de la Chisinau, Arena.md. Ieri, specialistul in intelligence si-a prezentat cartea la Biblioteca Centrala Universitara din Cluj iar astazi, la ora 15.00, urmeaza sa se desfasoarea lansarea de la Brasov, la Libraria “St. O. Iosif” din strada Muresenilor nr 14. Editura Rao ne informeaza ca sambata, 11 iunie, la Universitatea Ovidius din Constanta va avea loc odata cu lansarea istoriei secrete a razboiului clandestin dus de blocul sovietic cu Romania si o dezbatere academica, deschisa publicului, in Sala Senatului, incepand cu ora 12.00.
Redam filmarile noastre, obtinute prin amabilitatea echipei Centrului de Istoriei si Civilizatie Europeana, careia ii multumim in mod deosebit.
Larry Watts despre dezinformare: cand cineva spune adevarul e considerat nebun. Lansarea de la Iasi
Vezi mai multe filmari, cum ar fi Larry Watts la Iasi despre dilema strategica a Romaniei din ultimii 100 de ani,Larry Watts la Iasi despre Obsesia Rusiei. Buzatu: Romania, cal troian sau paria? si un un interviu în exclusivitate realizat de ARENA.md la Ziaristi Online
Istoricul american Larry Watts isi lanseaza astazi, la Chisinau, cartea sa despre istoria secreta a Romaniei, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“. Lansarea lucrarii aparuta la Editura Rao este organizata la Chisinau imediat dupa dupacea de la Bucuresti, care a beneficiat de prezente remarcabile, cum ar fi seful Serviciului Roman de Informatii, ambasador George Maior. In cea de-a doua capitala romaneasca, Chisinau, prezentarea cartii are loc chiar de Ziua Eroilor, la ora 15.00, in Aula Magnifica a Universitatii Libere Internationale din Moldova (ULIM), intr-o conferinta publica la care participa lumea academica din Basarabia, cadre de specialitate, studenti, presa romanesca si nu numai. Maine, 3 iunie, urmeaza o noua lansare, la Muzeul Unirii din Iasi, Str. Alexandru Lapusneanu nr 16, la ora 16.oo, organizata de Editura Rao si Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana.
In preambulul evenimentului de azi de la Chisinau, am publicat ieri prima parte a capitolului 4 din cartea expertului american Larry Watts, dedicat programului de deznationalizare a romanilor din Transilvania si Basarabia executat in comun de unguri si rusi, sub Horthy si Stalin. Continuam azi cu partea a doua, subcapitolul Purificare etnică mascată în Nordul Transilvaniei, 1940-1944, insotit de notele de rigoare. Concluzia istoricului american este de o tulburatoare actualitate: “Alături de interesul comun ruso-maghiar în reanexarea teritoriilor româneşti şi în modificarea componenţei etnice prin realocarea populaţiei, asimilare forţată şi execuţii în masă, şovinismul antiromânesc pare să fi fost un element de unitate şi nu de controverse ideologice între cele două state.”
III
Stalin instrumentalizează Transilvania
(…)
Purificare etnică mascată în Nordul Transilvaniei, 1940-1944
Istoricul american Larry Watts a ales sa-si lanseze cartea sa monumentala, dupa Bucuresti, in cea de-a doua capitala romaneasca, Chisinau. Joi, 2 iunie, Ziua Eroilor, la ora 15.00, in Aula Magnifica a Universitatii Libere Internationale din Moldova (ULIM), istoricul isi va prezenta lucrarea, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“, lumii academice din Basarabia, studentilor si presei romanesti si nu numai, intr-o dezbatere publica organizata de Editura Rao, Societatea de Distributie a Cartii PRO-NOI si promovata de Jurnal TV si Arena.md, portal partner Ziaristi Online.ro. Pana la acest moment va oferim o parte dintr-un capitol important din istoria secreta a Romaniei, in care este dezvaluita politica paralela de deznationalizare a romanilor, dusa de sovietici in Transilvania si Basarabia, incercatele provincii romanesti mereu puse in oglinda in raport cu unitatea nationala de catre fortele internationaliste antiromanesti.
Totodata, TVR ne face o surpriza si difuzeaza in aceasta seara, incepand cu ora 22.00, cea de a doua parte a documentarului “Mostenirea clandestina”, realizat de Monica Ghiurco despre cartea istoricului american si care contine si un interviu cu Larry Watts plus alte secrete dezvaluite in exclusivitate pentru TVR.
III
Stalin instrumentalizează Transilvania
Este limpede că guvernul răspunzător nu poate angaja toate mijloacele necesare pentru a-şi atinge scopul, din motive politice. …activitatea împotriva românilor din nordul Transilvaniei poate fi efectuată numai de patrioţi maghiari fără funcţii oficiale cu sprijinul secret al guvernului maghiar…Celor angajaţi în acţiunile împotriva României trebuie să li se asigure deplina imunitate. [1]
– Plan adoptat de guvernul maghiar, decembrie 1941
Soluţia rămâne separarea Transilvaniei … fie provizoriu, până când vom ajunge la un acord cu Ungaria sau cu România, fie pe termen lung, ţinând cont că acest mic stat va avea nevoie de un protector, care nu poate fi decât Uniunea Sovietică… Dependenţa României faţă de noi va fi şi mai mare dacă Transilvania rămâne un stat de sine stătător, iar viitorul acestuia va depinde de noi.[2]
–Comisia Litvinov 1944
Asta nu înseamnă că Transilvania e dată definitiv României.[3]
– Iosef Stalin, martie 1945
În primul rând, Ungaria şi-a prezentat pretenţiile teritoriale faţă de România. Ştim că România a contribuite la victoria lui Hitler prin luptă. în timp ce noi am contribuit la ea numai prin muncă. …Satisfacerea unor pretenţii teritoriale maghiare modeste şi minimale va servi şi interesul democraţiei româneşti.[4]
– Mátyás Rákosi, august 1945
Idealul comun nu poate fi realizat decât printr-o propagandă bine direcţionată… Elementele noastre de încredere trebuie să se infiltreze în Partidul Comunist Român, pe orice cale posibilă, unde vor trebui să acţioneze intens şi în manieră disciplinată pentru a câştiga încredere şi a obţine funcţii importante mai ales în administraţia de stat.[5]
-Guvernul Maghiar, 1946
Fără Transilvania nu există nici o Ungarie pentru că Transilvania a fost întotdeauna adevărata Ungarie.[6]
– Poetul maghiar Ady Endre, 1954
O parte din Transilvania trebuie redată Ungariei.[7]
– Mátyás Rákosi, septembrie 1954
A doua campanile transilvăneană
1938 – 1940
Capitolul 4
La începutul celui de-al doilea război mondial, chestiunea teritorială basarabeană şi cea transilvăneană erau strâns conexate în concepţia sovietică. Politica dusă de Comintern, ca România să cedeze acele teritorii împreună cu Bucovina şi Dobrogea, a fost revigorată după criza cehoslovacă din 1938, când Moscova a început să-şi declare sprijinul pentru iredentismul teritorial al guvernului Horthy[8]. Evoluţia a fost predictibilă date fiind interesele comune ale „Ungariei şi Uniunii Sovietice faţă de România, care au împins cele două ţări una spre cealaltă,” după primul război mondial[9].
Mesajul nu a trecut nerecepţionat la Budapesta. Încă odată se prefigura formarea unei coaliţii sovieto-maghiaro-bulgare pentru o ofensivă împotriva României. Paradoxal, Berlinul formase deja o coaliţie cu Ungaria şi Bulgaria, iar, în 1939, va face acelaşi lucru cu URSS, ca parte compinentă a scopului mai larg al lui Hitler de a redesena frontierele europene şi a redefini balanţa de putere.
Aurel Rogojan, general de brigada (r) al SRI si fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, il incondeiaza pe istoricul american Larry Watts si il acuza ca a fost “omul CIA” la Bucuresti. Pe langa mai multe critici pe care le aduce cartii lui Larry Watts publicata de Editura RAO – Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania – generalul este silit sa recunoasca si meritele lucrarii si gaseste necesar sa-i si multumeasca autorului, pentru ca, dupa 33 de ani, un specialist american reconfirma oficial faptul ca Ion Mihai Pacepa a fost agent sovietic. Aici trebuie insa sa-l completam pe analistul roman: inca din 1988, la aparitia “Orizonturilor rosii”, despre care astazi seful SRI, ambasadorul George Maior afirma ca este o scriere plina de “mult neadevar, minciuna si propaganda”, unul dintre cei mai respectati jurnalisti americani, David Binder, afirma textual despre Ion Mihai Pacepa, in reputatul New York Times: “Din momentul dezertarii sale, domnul Pacepa, care în România a ajuns pana la gradul de general locotenent şi a fost consilierul personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, si-a schimbat de mai multe ori povestile. Aceste modificări, conform Departamentul de Stat şi ofiţerilor de contrainformaţii care l-au interogat, au creat dubii privind veridicitatea sa. Acum, cu ”Orizonturile rosii,” el oferă o versiune a vieţii si experienţelor sale care face sa creasca îndoielile cuiva privind posibilitatea ca defectarea sa fi fost doar o lovitură aranjata. Dl Pacepa este ‘Curva Fericita’ (Happy Hooker) a comerţului cu spioni.” In finalul articolului sau caustic din NY Times, David Binder – un apropiat de-al lui George Bush Sr inca de pe vremea cand acesta era sef al CIA – conchide ca afirmatiile rasuflate ale lui Pacepa nu pot provoca decat chicoteali (chuckles 🙂 ) (vezi facsimil la Ziaristi Online.ro).
In plus, chiar si o recenzie facuta de CIA uneia dintre cartile sale de nuvelistica, “Programat sa ucida”, se incheie cu afirmatia ca explicatia lui Pacepa privind “asasinarea de catre KGB” a lui Kennedy “este neverosimila”, analistul CIA recomandand un “avertisment de sanatate” fata de aceasta carte (“Pacepa doesn’t connect the dots, he adds new ones. A health warning is warranted.”). Ce inseamna sa vinzi castraveti gradinarului!
Mentinandu-si nota critica, Aurel Rogojan, expertul in informatii roman, ia in considerarea insa si o ipoteza italiana, emisa in 1978, potrivit careia ar fi existat “varianta unei operaţiuni comune sovieto-americane în această afacere”. In final, dupa ce il persifleaza pe american din nou ca fiind “omul CIA” (de fapt, ce-o fi asa de rau? In anii ’90, cand l-am cunoscut eu pe Larry Watts, istoricul american era deja un foarte bun cunoscator al Romaniei), Rogojan aminteste si faptul ca, in apararea agentului Pacepa cele mai cunoscute voci au fost si sunt ale unor “cartite”: Sorin Rosca Stanescu si Vladimir Tismaneanu. Curiosi din fire, am incercat si noi site-ul CIA, ca sa vedem ce emite asupra istoricului american. La o simpla cautare apar, ce-i drept, mai multe studii de specialitate realizate de Larry Watts sau referinte la acestea. Vreo sapte. In fine, aceasta inseamna ca este un cercetator respectat in domeniul sau, nu neaparat ca a fost si sef al CIA pe spatiul romanesc si balcanic. De curiozitate, pentru ca s-a auzit prin redactie ca Tismaneanu il contesta pe Watts desi el singur recunoaste ca nu i-a citit cartea am dat un “search” si la cuvantul Tismaneanu pe site-ul CIA, sa vedem cat de apreciate sunt analizele sale despre pre-comunism, in-comunism si post-comunist. Rezultatul este acesta (pentru cei care vor primi aceasta cronica pe hartie, facem mentiunea in scris a rezultatului: 0 – z e r o). (V.R)
Prezentam mai jos comentariul generalului Rogojan publicat de cotidianul.ro:
Se lămureşte şi cazul Pacepa!
“Nu sunt un fan al lui Larry L. Watts şi nici nu mizez pe afirmaţii senzaţionale, potrivit cărora recenta sa apariţie editorială, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”, citez: “(…) va răsturna istoria secretă a României şi a Pactului de la Varşovia, aşa cum era ea cunoscută până acum”.
Dimpotrivă, cunoscând, cât de cât, încă dinainte de 1990, “foaia de parcurs” a pregătirii lui L.L.W. ca specialist al Agenţiei Centrale de Informaţii în problemele româneşti, mă consider îndreptăţit să fiu un lector exigent al monumentalului său tom, motiv pentru care, chiar dacă îl felicit pentru tentativa sa, temerară doar în peisajul anost al publicisticii româneşti a genului, mă simt obligat, etic şi profesional, să am rezerve şi reţineri faţă de unele dintre afirmaţiile şi “argumentele” esenţiale pe care şi-a construit opera.
Dintr-un sentiment de respect şi solidaritate de breaslă, aşa cum îmi cere codul secret al onoarei profesiei, nu voi începe să mă refer asupra cărţii sale, prin a-mi critica adversarul de ieri şi aliatul de azi. Ce vom fi mâine rămâne să vedem. Indiscutabil, L.L.W. ne oferă o lucrare de referinţă. Dar nu despre meritele sau complinirile necesare cărţii mi-am propus să mă exprim.
Pentru oamenii lumii informaţiilor secrete, pentru românii cu o educaţie peste medie şi care şi-au folosit propria minte pentru a-şi trece în revistă istoria naţională, L.L.W. nu aduce noutăţi ori lucruri de senzaţie. Ne oferă, în schimb, un produs analitic care frapează lumea profană prin simplitatea si pragmatismul cu care pot fi exprimate adevăruri importante, trăite şi simţite de toţi. De aceea, poate că prima reacţie a multor cititori va fi aceea de a se întreba de ce trebuie să ne redescopere americanul L.L.W. istoria pe care noi nu am ştiut ori nu am avut curajul să ne-o scriem “sine ira et studio”.
Unul dintre lucrurile spuse de L.L.W., nu în carte, ci în campania de promovare a acesteia, a fost acela că “defectorul Pacepa a fost agent sovietic“. Afirmaţie pe care a întărit-o şi ambasadorul Cristian-George Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii, în alocuţiunea Domniei Sale, sâmbătă, 28 mai a.c., cu prilejul lansării volumului la Târgul de carte Bookfest 2011 Bucureşti.
December 5th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
