Zilele trecute m-am intalnit, din intamplare, pe frumoasa strada Precupetii Vechi din Bucurestiul meu drag, cu profesorul univ dr Corneliu Turianu, distins membru al Colegiului CNSAS. In jurul lui roia o mica armata de veterani ai magistraturii, dupa nasul meu. Cu un aer de detectivi profesionisti, veteranii scanau zona si interactionau cu precupetii riverani, fiind inzestrati la purtator cu un portret-robot, dupa cum mi s-a parut. Curios – defect profesional – l-am intrebat pe profesor ce se intampla. “A evadat vreun membru CNSAS?”, am glumit eu. “Nu!; s-a pierdut un oficial. Adica un fel de oficial al Romaniei, chipurile.”, mi-a replicat profesorul Turianu. “Cum asa? E vorba de ex-premierul Tariceanu?”, am incercat, instigator, cu aluzie la o dezvaluire legata de trecutul manechinului politic si ramasa cam in coada de peste pe fundul Snagovului. “Nu, ca asta e ne-oficial acum. E vorba de un fost consilier de-al lui, un tinerel dat afara din Guvern pe usa din fata si intors pe-o fereastra din dos, in Cabinetul lui Ponta. Acum are si rang si functie.”. Hmm, poate si grad atunci. Daca-i tablagiu?, imi zic. Devine interesant… “Si ce treaba aveti cu el?”. “L-am dat in judecata si refuza sa se prezinte. Am apelat la Secretariatul General al Guvernului, angajatorul lui, practic, cu care a pierdut un alt proces, dar si astia l-au dat disparut. Cica n-are nici o adresa, nici de la RAAPPS – inca, bineinteles – nici de la Drumuri si Poduri. Omul e disparut! Fugitiv! La alerta mea acum il cauta tot Guvernul. Noroc cu niste colegi de-ai mei ca i-au gasit o adresa aici, pe Precupetii Vechi. Dar si de aici a fugit, tocmai la Iasi. Mi-e teama sa nu fuga peste Prut si Nistru, taman in Transnistria!”, glumeste profesorul. “Si totusi, cine e, dom’ profesor?”. “Un militian! Un militian, domnule! La propriu! Eu de ce zic de Transnistria? Doar acolo si in Romania mai supravietuiesc ultimii militieni din Europa. Si-astia de la noi sunt chiar si ‘spirituali’…” Enigma sporeste, asta-i clar. Un militian infiltrat in Guvernul Ponta!? “Dom’ profesor, trebuie alertat rapid IICCPCR-ul dlui Tismaneanu!”. “Ce sa-l mai alertezi, ca acolo isi face veacul personajul!”. Raman absolut siderat. Mai perplex chiar decat un cunoscut metafizician care contempla gaurile negre din Guvernul Romaniei. “Asta-i o stire, vorba lui Cristoiu! Trebuie data televiziunilor si marilor ziaristi de investigatie ai patriei, cainilor de paza ai democratiei!”, exclam cu degetul pe tastatura mobilului, ezitand in a alege intre aprigul Turcescu si elevatul Cartianu. “Si asta nu-i tot!”, mai spune profesorul Corneliu Turianu. “Bomba e alta: sunt doi militieni, gemeni! Iar astia de la Guvern nu stiu pe care l-au angajat!”. Hai ca asta-i chiar buna! Cred ca merita o exclusivitate. Dvs ce ziceti?
Dr Emilia Corbu: Lucrurile nu pot rămâne aşa. Noi cu onoarea pătată, banii păpaţi de ICR şi caricatura liberă pe motiv că nu e om şi că prejudiciul şi riscul nu pot fi evaluate. Singura modalitate este aceea ca toţi împreună şi fiecare în parte să îl acţioneze în justiţie pe Patapievici pentru atac la demnitatea naţională.
“Averea tarii se mai poate reface, societatea se mai poate curata, chiar si singura, dar cine si in cati ani va putea repara multiplele fracturi provocate coloanei vertebrale a natiunii, identitatea nationala, si gaurile lasate in cultura romana de sobolanii ICR?”
Mai trebuie să menţionăm şi faptul că IICCMER i-a plătit lui Tismăneanu şi zborurile din şi înspre SUA, precum şi nota telefonică, care în perioada iunie 2011 şi iunie 2012 s-a ridicat 12.335,94 lei, o medie de 1.027 lei pe lună, adică 233 de euro pe lună (vezi dovada aici)
Mihai-Răzvan Ungureanu, de exemplu, este un consacrat istoric, un om fin, dar nu mai mult decât un şoarece de bibliotecă. El este foarte potrivit catedrei universitare de unde provine, dar ce experienţă de viaţă, ce abilităţi de psiholog poate avea el, ca să fie recomandat şi propulsat în funcţia de şef al spionajului românesc?
În fond, lui Dobrițoiu Gabriel, Oprea i-a făcut un bine și astfel îl poate observa cu atenție, printre alții, în încercarea de a deveni președinte al României, pe “colonelul” Mihai Răzvan Ungureanu.
Pana la urma informatiile publicate regulat de Civic Media au ajuns si au fost procesate unde si cum trebuie. Dorin Dobrincu (foto stanga alaturi de alti rahati), unul dintre tutarii lui Tismaneanu, co-autor al capitolului ticalos din otravitorul “Raport Tismaneanu” privind Biserica Ortodoxa Romana, un sectant calominator al Patriarhului Teoctist, numit la sefia Arhivelor Nationale ilegal (fara a sustine concurs) si mentinut la fel de ilegal (prin contracte de interimat), a fost astazi maturat ca un gunoi ce este, alaturandu-se celorlalte deseuri ghedesiste de teapa lui, Tismaneanu, Stanomir, Patapievici, Mihaies, Morar & Co. In nefasta perioada Dobrincu, conform surselor din serviciile secrete romanesti, s-au inregistrat cele mai mari fraude imobiliare, de sute de milioane de euro, comise in general de expatriati cu acte false care ar fi avut ca provenienta Arhivele Nationale. Dupa Dobrincul lui Tismaneanu urmeaza si Manolescul colonelului Haulica, pensionar de lux la UNESCO. Insa pana atunci promit sa revin asupra Cazului Patapievici, cu un “Raport Final” privind Jaful de la ICR al “intelectualilor rozalii”.
Pentru documentare, un articol “Adevarul” din 2009 despre Cazul penal Dorin Dobrincu:
Dorin Dobrincu, este banuit de hotie si punere in pericol a fondurilor secrete ale Romaniei in favoarea unor puteri straine. Sa nu uit: secretara lui personala a fost bagata pe baza de favoritism dupa ce a fost scoasa de la “Romania libera” pentru ca ocupa un post degeaba si este nimeni alta decat sotia lui “bai, caraghiosule” de sluga a lui D. Voiculescu, Andrei Badin(ovici), acum “portocaliu” sub acoperire la B1 TV.
Directorul Arhivelor Naţionale a desecretizat fără drept informaţii
Printre documentele declasificate se află şi liste ale imobilelor naţionalizate care ar putea ajunge pe mainile samsarilor de terenuri si case
Dorin Dobrincu, directorul general al Arhivelor Naţionale, a pus în pericol siguranţa naţională după ce, de la sine putere, a declasificat documente secrete importante.Ordinul de declasificare a fost în vigoare 12 zile.
Dorin Dobrincu, director general al Arhivelor Naţionale, a declasificat anul trecut informaţii secrete despre anumite proprietăţi, documente ce ar fi putut ajunge pe mâna samsarilor de terenuri.
Dorin Dobrincu a fost instalat în funcţia de director al Arhivelor Naţionale în iulie 2007. La câteva luni de la preluarea importantului mandat, Dobrincu a emis un ordin naţional care „a scos la vedere“ documente importante ale României.
Acte strict secrete au fost scoase din circuit de directorul Dobrincu care nu avea voie şi nici nu era certificat să declasifice documentele speciale.
Informaţii secrete la liber
La 31 ianuarie 2008, directorul Dobrincu a emis prima dispoziţie a anului. Era vorba de un ordin în care se specifica declasificarea unor informaţii secrete. Conform surselor din interiorul Arhivelor Naţionale, lista cuprinde acte valoroase, documente strategice şi chiar planul de microfilmare.
Adică mai tot ce s-a microfilmat în România, de la acte de atestare a românilor în Transilvania, la acte de proprietate ale unor imobile vechi.
Aceleaşi surse susţin că în ianuarie 2008, prin ordinul directorului general al Arhivelor Naţionale Române, au fost desecretizate până şi dosarele de cadre ale aparatului CC al PCR. Au mai fost declasificate dosarele unor persoane importante, dar şi acte privind patrimoniul CC al PCR.
Microfilmele, la liber pentru spionajul străin
Dispoziţia directorului Arhivelor Naţionale a vizat informaţii secrete ataşate la Ordinul ministrului de Interne nr. S-389, din 2003. Prin acel ordin se clasificau mai multe categorii de documente. Primele erau cele strategice: documente de organizare, dispoziţii bugetare, planuri logistice ale Arhivelor Naţionale.
Angajaţi ai Arhivelor susţin că planurile logistice au o importanţă deosebită întrucât prevăd locaţiile în care sunt retrase arhivele în caz de calamităţi ori de incidente. Iar cel care află locaţiile secrete poate accesa uşor Arhiva României. Al doilea tip de documente declasificate prin ordinul lui Dobrincu sunt cele de patrimoniu – obiect de lucru al serviciilor secrete.
Ordinul directorului Arhivelor Naţionale a cuprins şi desecretizarea planurilor de microfilmare. Acestea conţin fişe importante cu mai tot ceea ce s-a microfilmat în România, inclusiv în zona patrimoniului. Un al treilea set de informaţii declasificate de Dobrincu sunt cele legate de proprietăţi.
Printre primii parlamentari care au sesizat Cancelaria Primului Ministru, Curtea de Conturi, Senatul si Camera Deputatilor asupra ilegalitatilor lui Patapievici la ICR se afla graficianul Eugen Mihaescu, membru de Onoare al Academiei Romane, fost senator si ambasador al Romaniei la UNESCO. In urma unui articol, bazat pe faptele prezentate de senator si publicat de ziarul ZIUA sub titlul “Feuda lui Patapievici”, Valeriu Stoica, avocatul de casa al GDS, al carui membru este (inca) seful ICR, l-a dat in judecata pe senator, cat si pe semnatarul articolului, cu pseudonimul de Luca Iliescu. Demersul celor doi capusari ai statului, Patapievici si Stoica, era scos din tenebrele totalitarismului fiind un veritabil atac la adresa libertatii presei si, in fond, a adevarului. Evident, “marele maestru” Stoica si “micul gigant” Patapievici au pierdut procesul. Cum la cinci ani de la acest prim demers al Senatului, reprezentat de Eugen Mihaescu, in sfarsit ICR-ul trece in subordinea Parlamentului, distinsul artist ne-a remis cateva dintre concluziile procesului, pe care le publicam aici impreuna cu mesajul sau si articolul care a declansat revolta “intelectualilor rozalii”, cu tente pronuntate de rosu bolsevic. (Redactia)
Un astfel de comentariu readuce în atenţie circumstanţele accidentului în care a decedat Teo Peter şi ne dezvăluie că autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american, ci fiul, minor şi beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucureşti. Soldatul, protagonistul unei relaţii sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, care a fost determinat să preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul cheie trebuia “să nu mai fie găsit”. Mihai Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE şi a SIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat şi prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea, nu atât a acuzaţiilor, cât mai ales a persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului. (…) Un alt comentariu readuce în actualitate, cu un consistent supliment de informaţii, relatările publicate ale fostului procuror Ciprian Nastasiu în legatură cu faptul că Mihai Răzvan Ungureanu a facilitat vizitarea în detenţie a lui Omar Hayssam de către avocatul Mordechai Tzivin.
Sociologul marxist Vladimir Tismăneanu, rămas fără sinecura de la Institutul Crimelor Comunismului, mai produce o reprezentație de, hai să-i zicem politicos, ipocrizie. Câteva acuzații grave la adresa profesorului Paul Dobrescu de la SNSPA, care ar putea face obiectul unui proces de calomnie…
Nota Red: Dl Tismaneanu este deranjat ca dl Paul Dobrescu ar fi lucrat la “Era socialista”. Dar pe dna (?) Rodica Culcer, colega lui de GDS, autoarea “versurilor” de mai jos, extrase din aceeasi “Era socialista”, cum de o suporta, in ciuda “anticomunismului” sau “feroce”?
În multele şi desele mele peregrinări de-a lungul şi de-a latul ţării, căutând răspunsuri la întrebări fără răspuns, am întâlnit odată un bătrân trist ce târa după el un picior de lemn. Nu ştiu de ce m-am apropiat de el şi l-am întrebat cine este. S-a întors spre mine, m-a privit lung cu o privire plină de senin şi mi-a întins câteva lucruri, un tricolor ce avea imprimată harta României Mari, o baionetă ruginită şi o schijă de la Mărăşeşti scoasă din piciorul său, spunându-mi:
Dl Vladimir Tismaneanu a publicat zilele trecute un atac la persoana succesorului sau la presedintia IICCMER, dl Dinu Zamfirescu, venerabil fost detinut politic si lider al exilului romanesc european, in care il acuza fara nici o proba, cam ca la NKVD, de faptul ca portalul Ziaristi Online a pus la dispozitia opinie publice “Autobiografia” propagandistului comunist, scrisa cel mai probabil pentru dosarul de cadre al CC al PCR, insotita de cateva file din dosarul sau de la Securitate, in care se arata cum UM 0544 (CIE/DIE) o recrutase pe sora sa, Rodica Tismaneanu, dar UM 0617 (Contraspionajul economic – ?!), cea care ii avizaze plecare lui Vladimir Tismaneanu in Occident, se opunea ca sora sa sa mearga pe urmele celui care era considerat ca “a tradat”. Notele respective, comentate si de mine intr-o postare, circulau in mediile jurnalistice de mai multi ani, asemenea notelor despre Virgil Magureanu, publicate la vremea respectiva de Ion Cristoiu, in Evenimentul Zilei. Motivul pentru care nu au fost publicate pana acum, desi erau de acelasi interes public ca si cele ale dlui Magureanu – cu care Tismaneanu este coautor al unui “Dictionar Social-Politic pentru Tineret”, destinat indoctrinarii comuniste -, este urmare a faptului ca, in prezent, “decizionarii” mass-mediei din Romania sunt tributari unei mafii culturnice din care face parte si fostul sef de comisii, comitete si consilii, acum intors la nivelul lui de profesor de provincie, cu care nu se poate obisnui, asemenea unui alt foarte studios tovaras de drum de-al sau. Acuza nefondata a membrului “de vaza” al GDS Vladimir Tismaneanu, prezentata ca la “Tribunalul Poporului”, inca din titlul ales: Domnul Dinu Zamfirescu, dosarul meu de Securitate şi dreptul la viaţa privată, are legatura de fapt doar cu interesele grupul mafiot din care face parte (desigur, nu vreau sa jignesc Mafia, ma refer doar la forma de organizare). Eu i-am raspuns, la obiect, aici: Tovul Leonida Tismaneanu fata cu reactiunea. Dar chiar si cititorii sai ii atrag atentia asupra sincopelor sale de logica care, evident, se adauga la cele de morala. La fel au facut si atunci cand a balacarit cartea lui Larry Watts dupa care s-a scapat intr-un comentariu ca nici macar nu a citit-o. Se vede treaba ca cititorii sai sunt mai inteligenti si mai de bun simt decat el. Unele dintre mesajele pe adresa lui Tismaneanu, de mai jos, au fost postate si pe Roncea.Ro, la rubrica de comentarii:
Cititor: Buna dimineata. Dom’ profesor, nu intentionam sa comentez aici, doream sa o fac mai tarziu, pe “contributors”. Dar indraznesc sa va atrag atentia asupra unui aspect care poate v-a scapat.
1) calitatea f. proasta a copiilor prezentate. Astea sint copii facute la inceputull anilor ’90, de catre instrumente de proasta calitate (tonerul era f. prost), aflate atunci inca in dotarea SRI (fosta Secu). Comparati cu calitatea copiilor facute de dvs. in 2006 la CNSAS, cu masini moderne, si veti intelege. Poate nu stiati, dar in primii ani ’90, pina la predarea de catre SRI (si SIE) a unei parti din arhiva fostului Secu (inclusiv DIE), la nivelul fiecarei unitati (Buc. si provincie) oamenii au copiat la greu, cu masinile ce le aveau atunci ,pentru “mai tarziu”: santaje, frame-up-uri, extortions, etc. Sigur, aveau prioritate foile celor din afara, ca aia erau cu “lovele”, if you know what I mean. De asta va scriam ieri: nimic nu se pierde, totul se pastreaza (SI NU NUMAI LA CNSAS). Eu am avut, in ianuarie ’90, INTEGRAL copia dosarelor mele (ca erau 2, unul pina la expulzare, apoi altul pentru anii din afara) si am avut surpriza sa constat la CNSAS in 2008 ca aveau mai putin 81 de pagini decit obtinusem eu, pe sub mana, so to speak. Deci: nu cred ca CNSAS are vreo vina in aparitia documentelor pe cyber-foaia lui Roncea. Adica virgula copiile prezentate de Roncea au fost facute inainte ca dosarele sa ajunga la CNSAS,in 1999 si dupa. Sper ca intelegeti.
2) nu sint facute cu digital minicamera -calitatea e f. proasta.
3) nu am observat in coltul din dreapta sus renumerotarea pe care CNSAS o face de obicei, cind preia un dosar.
Si mai sint si alte aspecte, dar spatiul e limitat… Nu incerc sa disculp CNSAS, as vrea doar sa stiti ca sint acolo oameni de calitate, care fac si ei ce pot sa respecte legea, in conditii de restrangeri bugetare, resurse limitate si presiuni din toate partile.
M-am referit mai sus numai la problema copiilor de la foaia electronica Roncea. Problema Zamfirescu-Gaetan e diferita, cred, si necesita o abordare separata. Vad ca Roncea a facut ce a facut si iar agita apele si asmute pe unii contra altora….
Hannibal Lecter, MD
Tismaneanu: Cordiale multumiri pentru substantiala interventie. Va rog sa o postati si pe Contributors. Pretuiesc si eu ceea ce fac cercetatorii de la CNSAS. Nu sunt, in niciun fel, printre aceia care contesta extraordinara munca de luminare a trecutului desfasurata acolo. Tout au contraire.
vtisman
VR: @vtisman
Daca ii dati dreptate lui Hannibal Lecter, MD, cum de scrieti un intreg articol pe baza unei prezumtii false?
No (more) comment
Cititor: Individul care “ne priveste din tablou” incearca din toate puterile sa’si construiasca un soclu de carton. Cu o meticulozitate demna de o cauza mai buna, sterge toate comentariile deranjante referitoare la trecutul sau. Si-a suspendat comentariile de pe blog si mai pe unde isi produce icrele. Daca te uiti la pagina lui de wiki, e mai stufoasa ca a lui Einstein sau a lui Hitler. Individul s’a acoperit de o padure de referinte la neica-nimeni (d’alde Patrascoiu si Stanomir etc), produce ca la carte pt americanii care habar n’au ce’a fost ipochimenul.
Cam asta i’am scris in ferma animalelor hydepark (site super obiectiv plin ochi d’ale el – Nota mea: produs de Mircea Marian de la EvZ, pana de curand platit regeste din banii nostri, la TVR INFO, ca sa ne injure tot pe noi, romanii). Evident a sters comentariul de nenumarate ori.
___
Dumneavoastra ce profesie aveti de fapt? Sunteti inginer, doctor, artist, ce anume stiti sa faceti? Aveti vreo alta specializare decat marxism-leninismul? Imi pare ca pe timpul lui Ceausescu v’ati pregatit sa deveniti ideolog comunist si cam atat.(majoritatea oamenilor in comunism aveau o profesie nu erau activisti de partid si nici ideologi comunisti- ce-o mai fi si asta “ideolog comunist”, ce stiti in realitate sa faceti, altceva decat o pregatire solida in osanale la adresa regimului comunist?)
Este adevarat ca atat lucrarea de licenta cat si teza de doctorat sunt tot in marxism-leninism? (1980)
Este adevarat ca ati scris printre multe altele si asta?
“O conceptie practica si vizionara – Perspectiva totalitatii: “Sinteza originala, expresie remarcabila a marxismului creator in contemporaneitate, conceptia filosofica si politica a secretarului general al partidului nostru, tovarasul Nicolae Ceausescu, reprezinta prin viziunea generala, prin complexitatea, polivalenta si bogatia de semnificatii pe care le comporta nu atat un ansamblu de idei de incontestabila valoare teoretica cat mai ales un model de raportare intelectuala la realitatile sociale de azi..
Depistam, deci, in filonul umanist revolutionar al conceptiei tovarasului Nicolae Ceausescu, intelegerea profunda, deplina, a faptului ca totalitatea sociala concreta isi are radacina in om. Ca nu semnifica nimic in absenta lui sau in conditiile ignorarii lui. Or, tocmai socialismul si comunismul tind sa corespunda practic, sa dea intreaga masura reala unei eterne chemari antropocentriste, pe care marxismul o ridica la cea mai inalta cota.”
Ce altceva ati produs decat textele astea de duzina?
In rest numai bine.
Apropo, sa nu-mi spuneti ca studiati comunismul din interior pentru a il intelege si compromite.
In 1980 marii majoritati a cetatenilor Romaniei comuniste le iesise parul prin caciula de atat comunism, nu mai credea nimeni in comunism, doar unii se foloseau de el pentru o viata nitel mai usoara – vezi activistii, securistii.
Deci nu era nimic de studiat marxist-leninist. Goangele astea teoretice le poate spune cineva de prin 1920-1930 care a fost prins de febra comunista a timpului. Insa in 1980 nu existau decat oameni exploatati si lichele care studiau intens marxist-leninismul pt a prinde o pozitie de conducere in aparatul de partid si de stat.
…
si pentru ca Tismaneanu e pus pe sters o sa las aici restul comentariilor :
Apropo, atat Valentin Ceausescu cat si Zoe Ceausescu, desi copiii dictatorului, cam intr-o generatie cu dumneavoastra, au ales sa aiba meserii, au facut scoala. Doar Nicusor (amicu’ dumneavoastra) ce a luat-o pe scurtatura.
Desi traiati in cartierul Primaverii, tot ne povestiti ce greu le era parintilor dvs, fiind vezi doamne marginalizati. Marginalizati de la ce? De la frisca ideologiei marxist-leniniste?
Chiar si asa, de ce atunci, asa marginalizat si nefericit tot la marxist-leninism v-ati axat studiile?
Domnule Tismaneanu, minciuna are picioare scurte si oricat ne priviti din tablou, si oricata meticulozitate ati depune la soclul dvs de carton, nu pacaliti pe nimeni in tara. Printre romanii care au trait in comunism nu pacaliti pe nimeni. Doar unii mai rapace se folosesc de arivismul dvs.
In rest luati-va adio de la soclu si de la tablou.
Si nu va amagiti ca nu va inteleg dedesupturile lucraturii la soclul respectiv de carton.
Dumneavoastra tanjiti dupa ce’ati sperat in tinerete. Ati studiat marxism-leninismul in anii 80 , anii Gdanskului cand marea majoritate se saturasera de comunism, doar incerca sa reziste. Marea majoritate avea o viata duala, mintitnd nonsalant in societate(o minciuna nevinovata pentru ca toti stiau si intelegeau mizeria pe care o traiam), In acelasi timp marea majoritate le spunea copiilor adevarul despre mizeria comunismului si a jegurilor care ne puneau bocancul pe gat.
Zic Marea majoritate pentru ca exista o mica minoritate de nomenclaturisti, arivisti si fripturisti si desigur copiii lor. Copiii sunt copii si au avut libertatea sa aleaga, unii au facut meserii si nu s’au bagat in jegul politic al vremii, altii au studiat marxism-leninismul. Sperand la o pozitie buna, mai buna, cat mai buna in aparatul de partid si de stat. Sperand sa poata ajunge la varf, sa se scoata din mizerie pe spinarea poporului ce suporta.
Dumneavoastra ati trait o micuta drama, ati studiat marxism-leninismul pe paine si cand sa capatati dupa atata munca printre dogmele vremii, in sfarsit o pozitie, acolo unde a fost si tatal dvs, acolo unde sperati, nu vi s’a permis.
Insa ce’ati invatat in tinerete ati aplicat exact la batranete. L’ati lingusit pe Basescu mai ceva decat pe Ceausescu. I’ati atacat pe cei care denuntau frauda basista mai ceva decat denuntati in tinerete capitalismul. Ati incercat si reusit pe undeva sa strangeti o camarila de telectuali la fel de arivisti si interesati in minciuna, doar sa aiba sansa sa ajunga in sfarsit in “lumea buna” a nomenclaturistilor. Lumea , care desi ati simtit-o, mirosit’o, dorit’o, locuind printre ei, v’a fost interzisa in tinerete. Cu scoala ideologiei comuniste, v’ati format ciraci de esaloanele inferioare.
Toate in zadar.
___
Va amagiti ca stergand comentariile, suspendandu’le, periindu’le va creati marea opera. Marea opera de carton. Va amagiti zadarnic.
Linkul dvs pe wiki e mai stufos ca a lui Einstein sau Hitler. Aveti referinte la toti neavenitii, totul sa produceti cantitate pt cei din afara care habar n’au ce a fost comunismul si mai ales habar n’;au despre cei ccare l’au implementat si sustinut atata amar de ani.
Comunismul a fost groaznic prin oamenii care l’au implementat, plecand de la politrucii veniti de la Moscova care impreuna cu autohtonii au comis grozaviile din primii ani de dupa razboi.
Comunismul a fost groaznic prin mizerabilii activisti si securisti care isi dadeau mai mult decat silinta sa creeze o viata cumplita. Cominismul a stat atat de mult in Romania si cu “nuantele” de care am avut parte DATORITA nu atat lui Ceausescu (pana la urma un individ ca si Basescu sau ca oricare, oricum, un individ), ci datorita esaloanelor de arivisti, lasi, lingusitori, ideologi marxist-leninisti, ce studiau infocati teorita unui regim ce’si exploata cetatenii, proslavea conducatorul, in conditiile lipsei celei mai mici demnitati umane.
Aveti adresa mea de email, va provoc, desi nu aveti nici cea mai mica sansa.
___
Stergeti, stergeti, stergeti. Probabil e corolarul lui Invatati, invatati, invatati, transpus la vremuri noi.
Nu am certitudini, am foarte multe dileme, insa felul in care ati reusit sa va afisati in societate, cu parere de rau va spun, imi lasa foarte putine sanse sa fiu dilematic. Din acest motiv v’am si provocat, sa va dau o sansa sa iesiti din tabloul din care va construiti soclul de carton.
Insa nu’mi fac sperante ca mesajul meu poate atinge ceea ce munca dvs de o viata a tot incercat sa ascunda. Omul din tablou. Omul care se cuibareste in interiorul soclului de carton.
L. Bogdan
(Nota mea: Ulterior, unele comentarii au fost aprobate)
Cititor catre Tismaneanu: …Nimeni nu doreste o POLEMICA cu dvs. Poate numai niste adevaruri…
La ce le-ar folosi unora o “platforma”? Dvs. va foloseste?…
Se pare ca aveti impresia ca cei care va pun intrebari au ceva cu persoana dvs. Va inselatzi. Pentru mine raspunsul pe care l-ati dat lui Virgil este edificator: “Aveti un scop precis, vi-l urmariti cu o perseverenta demna de cauze mai bune.” La fel mi-ati raspuns acum cateva zile… O fi o obsesie?
P.S. De ce azti sters comentariul referitor la “Suntem parte din generatia ’68…” Chiar asa? De ce nu ’56? Sau 23 august ’44? Sau 30 Decembrie ’47? Sau generatia “Stahanov”? Sau Nadia Comaneci?
N-atzi fi primul care isi atribuie meritele altora dupa multi, multi ani!…
Q.e.d.
Contrabas
Cititor: Domnule Tismaneanu! Ce rost mai au aceste “precizari”? Lucrurile sunt clare: sunteti, cine sunteti, apartineti unui grup, ai carui “reprezentanti” numai bine n-au facut acestei tari, si, mai ales, unii dintre ei, dupa ce si-au facut plinul, au roit-o prin alte parti, cei mai multi, in Israel. Cititi, va rog, lista celor care au facut parte din “instrumentul” lichidarii Romaniei. E adevarat, cu ei, ori fara ei, comunismul tot pe tancuri ar fi venit. Dar osardia prestata de acesti “instrumentari”, zelul si abnegatia pentru “cauza”, ei profitand din plin material, au dus la lichidarea elitei romanesti, buna, rea, ori cum era ea, in orice caz mai buna decat surogatele “intelectualitatii” socialiste. Sa nu lungesc vorba, un singur exemplu: a fost in ordine ca prin 1950 redactia ,,Scanteii Tineretului” sa fie umpluta cu 12 redactori evrei, din cei 18 redactori existenti, cu salarii de 17-18 mii lei, cand mama, invatatoare, vaduva cu 4 copii la tara, avea 1150 lei? A fost in ordine ca tovarasul Mirodan, la acelasi ziar sa fie salariat cu 22.500 lei pe luna, numai ca era secretar de partid si veghea cu strasnicie ca toate articolele din “Komsomolskaia Pravda” sa fie publicate in ziarul ,,tineretului”, ca apoi s-o intinda in Israel, unde si astazi e tot redactor sef la un ziar local, si critica cu mare virtute “ororile socialismului”, pe care el, Mirodan, in parte, le-a sustinut pe atunci? Sa mai pomenim de altii, ca Silviu Brucan, cu studii de nici un fel, sa ajunga prof. universitar de marxism-leninism, sa nu mai vorbim de teroarea pe care o raspandea la “Scanteia”, pe cand era omul Nr. doi… Si alti, si altii.
Asa ca, domnule Tismaneanu, stati cuminte in America, si multumiti-va cu ce ati “realizat” pana acum, cu plus, cu minus. Si lasati-ne in pace, asa cum suntem, si rai, si buni. Ne vom gasi candva echilibrul, ne vom curata de ciurucurile noastre din neam, de cele lasate de parintii si rudele dvs.
Mai am o intrebare: un presedinte al Israelului, in vizita in Germania acum cativa ani, a pus o intrebare atat evreilor impamanteniti in Germania, cat, mai ales, evreilor veniti din Rusia in acele zile, si anume textual “ce cautati aici, in tara celor care au ucis evreii, cand locul vostru e in Israel”? Si aceasta intrebare e valabila astazi si pentru dvs., si toti cei din categoria dvs., care sunt pe unde sunt, dupa principiul “Ubi bebe, ibi patria”, nu?
Si stiti care-i problema, ori macar una dintre probleme? Indivizi din categoria dvs. au facut un rau mare evreului mic, cumsecade, bun familist, religios, neagresiv, unul ca cei din chibutzul israelian, ori inginer, cercetator, cu arma-n mana, sau impamantenit pe unde l-au purtat necazurile pe planeta. In pogromuri au suferit de regula cei “mici”, evreul care nu omorase o musca in viata lui. El si copiii lui. Da, poporul evreu s-a ridicat mereu din cenusa, si a dat lumii, ce n-au dat alte popoare. Mereu a fost izgonit, si tot mereu s-a ridicat. La origina antisemismului sta invidia (Aly Götz – “Warum die Deutschen, Warum die Juden”, de citit). Dar un element in plus a fost, si din pacate, este, tocmai acest “iesit din rand” a unor indivizi ca dvs., care, ne place, nu ne place, deranjeaza.
Mai ales cand ne ne apucam sa dam lectii altora, ori sa militam pentru sisteme sociale, care se potrivesc ca nuca-n perete altor neamuri. Si sa nu ne prinda mirarea daca ororile “holocaustului” se vor repeta. Peste tot, in Franta, Olanda, Suedia, Germania, chiar America, nu mai vorbim de Rusia si lumea araba, antisemitismul renaste razant.
Cine are urechi, sa auda. Nu e cazul dvs., pentru ca “surzenia”, la astfel de apeluri, o aveti din famile.
Cu deplina lehamite,
Busuioc Florin
Cititor: Mr. Florin,
Sa judeci o intreaga natie pentru ce au facut niste oamenii din natia aia nu te face cu nimic mai bun decat italieni care le ard magazinele romanilor.
Dar oamenii ca tine vor egalitate dar nu pentru cateii. Si oamenii ca tine isi merita soarta.
Diana Cionoiu
Cititor/Florin Busuioc: Doamna Diana,
De unde stiti ce “soarta” am eu? Asta e una. Al doilea, cititi, va rog, cu atentie, randurile mele. Eu vorbesc de niste indivizi, redusi ca numar, dar care, prin actiunile lor arunca oprobiul asupra intregii natii. Daca vreti sa va dau si nume,o fac fara placere, dar nu va va ajuta cu nimic. Ar trebui sa va mai documentati putin si apoi sa dati glas revoltei din dvs.
Cu multa condescendenta,
Florin Busuioc (nume de adevaratelea!…)
PS Florin Busuioc/din alt mesaj: … in tara NIMENI nu are nevoie de Tismaneanu. Sa ramana unde e, plantat, stiti f. bine de cine, si sa ne lase in pace. Daca pe dvs. va tine de cald, pastrati-l, ca relicva pentru urmasi….
Alcătuirea unui raport asupra comunismului după metode comuniste a stârnit reacţii în toate categoriile de intelectuali şi, evident, la toţi cei interesaţi de adevărurile netranzacţionabile ale istoriei unui popor. Raportul noului Roller a devenit astfel o sursă de ample, profunde şi amănunţite dezbinări într-o societate care şi aşa tânjeşte după linişte sufleteasca şi răgaz. Tinta falsificatorilor istoriei nationale a fost stravezie de la bun inceput pentru cei care s-au confruntat cu antecesorii lor, fostii locatari ai Hotelului Lux din Moscova: “Cine controleaza trecutul, controleaza viitorul. Cine controleaza prezentul, controleaza trecutul”.
Nimănui nu pare să-i mai pese de români atunci când întreprinde ceva, nici celor care ar trebui sa ii apere, din jurul Romaniei pana in inima ei, sfasiata de hoardele maghiare, nici politicianului demagog (o tautologie…) care face un partid ori o noua facţiune, nici ideologului care, pe post de agitator public, face scandal pentru standarde duble, nici antreprenorului care se decide să lanseze o afacere pentru un venit cat mai rapid si cat mai mare, nici celor ce croiesc politicile şi legile în fabrica de legi a statului, şi cu atât mai puţin autorilor acestui bizar Raport “Tismaneanu”, care au dezlănţuit urgii şi umori negre în România cu atâtea vertebre fracturate tocmai de jocul politicianist al ultimilor 20 de ani. Am întreprins o direcţie nouă prin care încercăm să facem dovada că sunt destui celor care le pasă de români şi de adevărul istoriei lor, nu de „adevărul” lui Tismăneanu şi a celor ca el privitor la istoria românilor. Si aceasta o veti vedea in curand. Si aici este marele rol al istoriografiei romanesti, al istoricilor romani.
Între adevărul lui Tismăneanu şi adevărul românesc în istorie este o prăpastie pe care nu vor putea s-o treacă nici unii dintre cei ce s-ar îmbrăţişa cu Tismăneanu. Tismăneanu şi cei ca el, ale căror scrieri probează poziţionarea lor când la remorca sistemului când în locomotiva lui, sunt nefericiţi focari ai celei mai hodorogite maşinării politice dintre cele care s-au ilustrat de-a lungul veacului care tocmai a apus. Aceasta este comparabilă doar cu maşinăria infernală a nazismului şi de aceea responsbilitatea pentru cele două holocausturi: cel antievreiesc şi cel roşu contra neamurilor creştine, revine acestor două megamaşini diabolice şi celor care le-au slujit cu crezurile lor, cu ideile, cu scrisul lor, care rămâne drept ceea ce este, o mărturie definitivă care ni-i va deconspira mereu, fără odihnă, pe agenţii mari şi mărunţi ai monstruoaselor megamaşini ale terorii în veacul al XX-lea. Aceasta este explicaţia pentru febra lui Vladimir Tismăneanu de a se situa în fruntea tuturor comisiilor de control ideologic al conştiinţei publice din România. La baza acestei frenezii este frica de adevăr, căci acesta este cumplit, este monstruos şi nimeni nu-l va putea întoarce pe dos cum întorci o mănuşă oricât de teribile vor fi resursele şi de întinse reţelele mistificării. În cele din urmă adevărul popoarelor va triumfa, iar lucrul acesta îl ştie şi Tismăneanu si toata haita din jurul lui, speriata acum ca va pierde controlul asupra fabricii de minciunii, care va da faliment si ii va lasa pe drumuri, dupa cum deja a inceput sa se intample.
Acesta e motivul pentru care l-au si atacat din rasputeri pe istoricul american Larry Watts, cel care, prin adevarurile lui, dovedite fara putinta de tagada cu documentele extrase din arhivele CIA, provoaca mari gauri, ca de tun, in mantia neagra pe care au aruncat-o falsificatorii istoriei asupra Romaniei. Invazia de stafii ale kominternului care s-a abatut asupra Romaniei odata cu reinstalarea lui Tismaneanu in Primaverii a reusit sa se infiltreze, pana azi, ca o armata de virusi, in maruntaiele organismele statului si in cele politice, in special ale PDL, pe care il credeau vesnic, creand adevarate aripi sovietice in structurile atacate sistemic si generand borelioza la toate nivelele. Statul de azi a ajuns aproape in ultimul stadiu al bolii, pentru ca “boala nu a fost detectata sau tratata corespunzator de timpuriu”. Caci da, vorbim de atacul capuselor asupra Romaniei.
Mi-aduc aminte cum un domn foarte puternic la care tin si pentru care am mare consideratie m-a chemat intr-un loc special rugandu-ma sa-i fac eu schema Retelei. M-am uitat la el putin siderat. O groaza de servicii ale tarii aveau aceasta posibilitate. Si totusi, nu o faceau. I-am spus ca e foarte simplu: luati toti bursierii Soros si ai Colegiului Noua Europa al lui Andrei Plesu, ONG-urilor satelite Soros si GDS, neo-nomenclaturistii ICR, membrii GDS si toti saltimbancii, “liderii de opinie” si pseudo-ziaristii care le fac pantofii si apoi suprapuneti plansele de celuloid cu numele lor cu cele din organigramele Dvs si ale centrelor de formare/manipulare a opiniei publice. Si faceti ca Ceausescu cu agentii Moscovei. Om cu om.
Iar cartea lui Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, printre altele, releva si tehnica folosita de predecesorii SRI si ingrengatura agentilor rasariteni si a mostenitorilor lor directi, acum “occidentalizati”. Cartea doctorului Larry Watts ofera reteta. Antidotul la boala capuselor. De aceea este si atat de urat de toti “ideologii de serviciu ai unei lumi in declin”.
In aceasta ultima (sper) referire la clanul bulibasei Tismaneanu voi analiza una dintre liniile sale de atac la adresa profesorului Watts, incercand sa ii stimulez pe cei care trebuiau sa deseneze pana acum Reteaua, cu calculatoarele lor ultraperformante, sa apese, odata, pe butonul corect, inainte ca virusii introdusi in sistem sa paralizeze tot mecanismul.
Tismaneanu dixit:
“La Banca Nationala a Romaniei se lanseaza un volum menit sa prezinte regimul Ceausescu drept unul patriotic, subminat continuu de conspiratii externe. Nu se sufla o vorba de faptul ca, prin politica sa interna, regimul a negat orice urma de liberalizare, ca a existat o contradictie insolubila intre pretentiile autonomiste externe si represiunea sistematica din interior. In felul sau, independent a fost si Enver Hoxha.”
Se pare că Larry L. Watts, şi cartea lui, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, sunt pentru dl Tismăneanu un fel de Lord Voldemort la patrat, si pe invers, bineinteles. Adica, “You-Know-Who”, “He-Who-Must-Not-Be-Named”.
Pare la fel de clar ca Tismaneanu încă nu a citit cartea pe care o pune la zid, un lapsus despre care a mai boscorodit si anterior, cu o jumatate de gura, pe “platformele” ungro-ruse care il gazduiesc. In buna traditie bolsevica, Tismaneanu condamna “stiintific”, “ca la raport”, o lucrare monumentala – vorba colonelului Charles W. Van Bebber – fara a o fi citit-o. E drept, are cam multe pagini pentru un tip atat de ocupat cu condamnarile in masa. In cazul citat mai sus, Tismăneanu ignoră voit o recenzie a unui acolit de-al sau, citat anterior pe blogusorul lui, si care subliniaza in mod clar diferenta extraordinar de mare observata de profesorul Watts între politicile externe şi interne ale României.
De fapt, cei care au participat la prezentarea de la Banca Nationala – inclusiv tovarasul lui Tismaneanu, ofiterasul Liiceanu – stiu ca profesorul Larry Watts a dedicat o parte din alocutiunea sa si cel putin doua planse, din cele proiectate pe ecranul din spatele academicianului Mugur Isarescu, chiar acestei probleme.
Cu toate acestea, dl Tismăneanu insistă asupra faptului că – “Nu se sufla o vorba de faptul ca, prin politica sa interna, regimul a negat orice urma de liberalizare, ca a existat o contradictie insolubila intre pretentiile autonomiste externe si represiunea sistematica din interior”.
În cazul în care aceasta neintelegere reprezintă pur şi simplu o lipsa de memorie a domnului Tismăneanu sau a ofiterasului de plumb Liiceanu, atunci el isi poate corecta cu uşurinţă eroarea pe blog. În cazul în care aceasta reflectă insa o deficienţă morală, atunci el nu va face nici o astfel de corecţie, menţinandu-si distanta fata de adevăr, aşa cum il ştim.
Interesant, Tismăneanu il echivalează pe Enver Hoxha cu Ceauşescu, drept un lider comunist cu un regim independent similar. Daca tot il aduce in discutie Hoxha, ca o autoritate (cel putin folosindu-se de la ca exemplu) Rollerica Tismaneanu ar trebui sa ia in considerare si cea a gandit Hoxha despre Ceausescu. Romanii, decreteaza Hoxha, sunt “talentati” in a atrage chinezii “in unele actiuni de conciliere cu ceilalti revizionisti” si au “cea mai mare grija pentru a nu ataca imperialismului american si revizionistii de azi chiar si cu un singur cuvant”, in timp ce mentin “relatii foarte prietenoase cu marele renegat Tito” si cu “imperialistii americani si alti imperialisti”. Extras din Enver Hoxha, Reflections on China: Part 1: 1962-1972 Extracts From The Political Diary, Vol. 1 (1979), paginile 71, 79.
Mai mult, romanii (sau Romanii, cum apare in cartea lui Hoxha, conform regulilor limbii engleze) au convins Beijingul sa “puna deoparte aspectele ideologice” si sa accepte “marele pericol” de “reapropiere cu imperialistii americani” (Americani 🙂 ) si cu “Titoismul” [Hoxha (1979), paginile 103-104]
Conducerea lui Ceausescu, se plange Hoxha mai departe, a actionat ca o “codoasa” pe langa chinezi, americani si iugoslavi, “distribuind de la unul la altul propuneri chipurile ‘cu cele mai bune intentii'” in timp ce “dezvolta o politica externa si interna clar anti-marxista”. [Hoxha (1979), paginile 108, 499 si, de asemenea, pag 550-551, 573, 586-587, 590-591, 653-655, 661,667.]
Conform liderului albanez cu care Tismaneanu incearca cu disperare sa-l asocieze cu omologul sau roman, Ceausescu nu a fost numai o “portavoce” a “imperialismului american” dar si motorul principal care a generat subversiunea ce a avut ca rezultat final reapropierea Chinei de Statele Unite!
Ca profesor de politologie cu licenta intr-o universitate a regimului comunist “ilegal si ilegitim”, la fel ca diploma lui, neechivalata in Statele Unite, ar trebui sa aiba mai mare grija cu astfel de exemple pe scari, inainte de a le fi citit…
Ii lasam pe cititorii nostri sa judece singuri daca acest comportament “reprobabil” descris de Hoxha (si, in aparenta, asumat si de Tismaneanu) a fost atat de reprobabil pentru Romania si pentru politica internationala, in general, si daca viata in Romania acelei perioade – anii ’70 – poate fi comparata cu cea din Albania, celebra in lume pentru “lupta ei pentru pace si contra imperialismului” prin planul cincinal “omul si cazemata” (aici puteti sa discutati si cu parintii).
Tipic scolii sale preferate care consta in a modifica istoriografia conform agendei politice, Tismaneanu isi prezinta adeseori dorintele drept fapte si se refera apoi la ele citandu-si propria “autoritate”. Vedeti atatea exemple de referinte ad nauseum la orientat-politicul sau “Raport Final” cu care se impopotoneaza, si de al carui continut este responsabil, citat apoi de el insusi ca o “autoritate” istoriografica. Ad nauseum, cum v-am spus… Desigur, Tismaneanu ar putea fi iertat pentru interpretarile sale eronate privind trecutul. La urma urmei, el nu e istoric…
Ar putea fi iertat, daca ar fi doar eronate si nu si rauvoitoare. “Fara ura si fara partinire”, a fost raspunsul dat de Biserica Ortodoxa Romana condusa de regretatul Patriarh Teoctist chiar a doua zi dupa aparitia primei dintre multiplele versiuni ale Raportului “Final” asupra Romaniei (Vezi si analogia cu vorba de pe vremea lui Ceausescu – “Victoria Socialismului” asupra Capitalei).
Pe langa acestea, la fel de intrigante sunt si interpretarile sale asupra unor evenimente mai recente, la care nu doar a fost martor dar pe care le-a mai si manipulat prin presa, cand a avut ocazia, pe unde a fost angajat, de la “Jurnalul National” al dlui Voiculescu la “Ideile in Dialog” ale dlui Vintu (doi “buni moguli” atunci cand platesc pe cine trebuie).
De exemplu, ca sa ne apropiem de vremea neo-kominternistilor, Tismaneanu afirma, cu emfaza:
“Se uita cu stupida nosalanta ca in 1999, ca ministru de externe, Andrei Plesu a jucat un rol decisiv, impreuna cu presedintele de-atunci, Emil Constantinescu, in orientarea politicii externe spre NATO…”
Si acum vin eu cu cateva amanunte in exclusivitate, despre “rolul decisiv” si “orientarea” dlor Plesu si Constantinescu, “prietenii” de azi ai dlui Basescu, care, dupa cum il prezinta aproape zilnic presa rusa, este… “portavocea imperialismului american”! 🙂 . “Prieteni” de care trebuie sa te fereasca Domnul…
In realitate, nici Plesu, in hainele sale noi de ministru de externe, nici presedintele Constantinescu, nu “au orientat Romania catre NATO” in 1999. Cum ma ocup m-am ocupat timp de peste 15 de ani chiar de politica externa, pot sa spun cu certitudine ca, de fapt, intre “vechii” membri NATO, Romania era deja faimoasa pentru obtinerea in interior a sprijinului unanim al fiecarui partid si partidulet parlamentar – de la stanga la dreapta – inca din noimebrie 1993, de la “Declaratia de la Snagov”, care a stabilit integrarea in NATO ca prioritatea numar 1 a tarii. In 1996, Romania era recunoscuta de ofiterii Statele Unite responsabili, ca fiind cea mai activa si entuziasta participanta a Parteneriatului pentru Pace – anticamera NATO in vreme, dupa cum, poate, va mai amintiti. [Pentru documentare, recomand, de exemplu Commanders Mark R. Shelley – John P Norris, “NATO Enlargement: The Case for Romania,” Central European Issues (Summer 1997) pag 98-105, articol publicat prima oara in Proceedings, publicatia U.S. Naval Academy din Annapolis, in acelasi an sau The Defense Institute of Security Assistance Management Journal – In Celebration of 125 Years of the United States and Romanian Diplomatic Relations, vol 28, no 3, 2006 sau NATO’s EASTERN DIMENSION – US, NATO, Romania and the Wider Black Sea Region – lucrarea si site-ul coordonate de mine si realizate de Fundatia Pentru Romania in parteneriat cu Serviciul Roman de Informatii si Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti pentru Summitul NATO de la Bucuresti, 2008]
Peste acest consens general si exceptional ce nu se regasea in nici una dintre celalate tari candidate, intrarea in NATO era sustinuta de cea mai mare majoritate a populatiei vreunui stat din fostul “bloc sovietic”, in fiecare sondaj de opinie realizat dupa 1993. Singurii care s-au impotrivit activ intrarii in NATO au fost acei putini nationalisti romani care au respins tipul de santaj rusesc mascat in haine evropenesti, la care a achiesat mult laudatul de catre Tismaneanu domn presedinte Constantinescu si a sa Zoe Petre, atunci cand, sub pretextul accederii in NATO, a semnat Tratatul ticalos cu Ucraina, cedand pentru prima oara in istoria Romaniei, printr-o simpla semnatura, provinciile romanesti rapite prin Pactul Hitler-Stalin (plus Insula Serpilor) pentru a caror eliberare au luptat si murit zeci de mii de eroi ai Romaniei, la ordinul Maresalului Antonescu, de la a carui ucidere se implinesc, chiar astazi, 1 iunie, 66 de ani.
Ca sa revin la favoritii lui Tismaneanu, Plesu si Constantinescu, trebuie subliniat ca, de fapt, cei doi aproape erau gata sa rateze si ultima sansa a Romaniei de a intra in NATO, desi aceasta s-a intamplat probabil si din motive legate de incoerenta si incompetenta crasa a Conventiei Democratice. Oricum, sub regimul Constantinescu-Plesu, Romania a cazut de la una dintre principalele favorite aflate in cap de lista in aprilie 1997 – in urma eforturilor administratiei de pana la acel moment si aici este de mentionat rolul central pe care l-a avut in acest proces mult-hulitul de catre Tismaneanu general Ioan Talpes, pe care Constantinescu, exact din acest motiv, l-a si mentinut ca sef al SIE si dupa venirea sa la Cotroceni, in noiembrie 1996 – pana la aproape ultimul loc (cu exceptia Macedoniei si Albaniei), la plecarea rusinoasa a lui Constantinescu, in 2000. De dragul corectitudinii pe care in ciuda tuturor evidentelor Tismaneanu nu o poate respecta (decat daca este politica), trebuie amintit ca Romania a intrat in NATO sub PSD, in anul 2004. Ce sa-i faci? Asta e adevarul! [Vezi pe aceste teme si Sean R. Kay, NATO and the Future of European Security (1998), pag 102 si Thomas S. Szayna, NATO Enlargement, 2000-2015: Determinants and Implications for Defense Planning and Shaping, RAND Corporation (2001), pag 21.]
Analisti militari americani au relatat in mod corespunzator eforturile considerabile ale Romaniei pentru integrarea in NATO, in perioada 1994 – 1997, care au castigat respectul si sprijinul majoritatii membrilor NATO, cu exceptia Statelor Unite. [Vezi, in acest sens, “Romania and NATO: Membership Reassessment at the July 1997 Summit”, de Jeffrey Simon and Hans Binnendijk, Strategic Forum, no. 101, U. S. National Defense University, Institute of National Strategic Studies, February 1997.]
Da, Clinton ne-a tras clapa dar aceasta a venit dupa ce unii oficiali americani si-au exprimat chiar resentimentul ca performantele impresionante ale Romaniei de pana la summitul din 1997 de la Madrid riscau sa compromita acordul informal la care Statele Unite ajunsesera cu NATO, inca de dinainte ca organizatiei sa-si deschida portile, din 1993, cand s-a stabilit ca doar tarile membre ale Grupului de la Visegrad vor fi admise in prima runda. [De exemplu, Ronald D. Asmus, fiul unor imigranti germani ajuns adjunct al Secretarului de Stat si unul dintre artizanii extinderii NATO spre Est, amintea acestea in Opening NATO’s Door: How the Alliance Remade Itself for A New Era (2002), vedeti in special paginile 214, 216-217, 219, 222, 227-228. Impreuna cu Richard Kugler si Stephen Larrabee, Asmus a argumentat pentru sustinerea doar a statelor membre ale Grupului de la Visegrad (V4 – Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia) chiar si inainte de anuntul din 1993. Vedeti “Building a New NATO,” Foreign Affairs (September/October 1993).] Aceasta a fost viziunea confreriei lor. Iar lumea a jucat “conform planului”…
Este foarte clar ca dl (hai sa-i zic asa) Tismaneanu nu a luat parte la acest proces de integrare in NATO. Dar ca un specialist in sau pe Romania, dupa cum se prezinta, putea sa consulte zecile de studii si evaluari dedicate integrarii Romaniei in NATO din toate perspectivele posibile, ale carui autor este exact “You-Know-Who”, “He-Who-Must-Not-Be-Named”: Larry L Watts.
Ca vrea sau ca nu vrea Tismaneanu, profesorul Larry Watts continua sa fie citat ca o autoritate de NATO si Armata SUA in aceste probleme. Evident, in contrast cu vederile “savantului de renume mondial” Vladimir Tismaneanu, Armata SUA tine cartea “care nu poate fi numita” a autorului “stiti voi care” in raftul celor cu reputatie inalta. Conform directorului Politicii de Securitate Nationala si Strategie a Colegiului de Razboi al Armatei SUA (US Army War College’s Director of National Security Policy and Strategy), cartea lui Larry Watts tradusa in romaneste sub titlul “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” si aparuta la Editura RAO intrand in topul celor mai bine vandute carti ale anului este “obligatorie pentru toti cei interesati de Razboiul Rece si Pactul de la Varsovia [Review of English language edition (With Friends Like These) by Colonel Charles W. Van Bebber in Parameters: US Army War College Quarterly, vol. 41, no. 3 (Autumn 2011): 134-136. republicat de Ziaristi Online sub titlul With Friends Like These by Larry L Watts in Parameters, US Army’s Senior Professional Journal: “This work is more than just an exposé of Cold War intelligence secrets” »]
Astept cu incredere:
1. Munca de reparatie a distrugerilor lui Tismaneanu din partea scolii istorice nationale si a romanilor carora le pasa de adevarul istoriei lor, de la foarte muncitorii cercetatori de pe langa Biserica Ortodoxa Romana si CNSAS la marii nostri profesori de istorie si sociologie.
2. Al doilea si al treilea volum al istoricului american Larry L Watts.
In incheiere ce ar mai fi de spus decat un Good Bye, Lenin, pardon!, Tisma!
“In viata vietilor mele nu am fost activist platit al nici unei organizatii a PCR sau UTC.” – Vladimir Tismaneanu in dialog cu Armand Gosu in revista 22 a GDS
Gasca defunctului CC al IICCMER, in frunte cu secretarul sau general, tovarasul Vladimir Tismaneanu, continua sa inunde presa ungro-rusa de limba romana cu vocalize pe tema “abuzului” comis asupra profesorasului de provincie – Maryland e, totusi, cam pe la tara. Dl Mihaiesi e, probabil, cel mai amuzant dintre ciraci iar dna Mungiu – culmea! – cea mai acida dintre fostii tovarasi de drum ai lui Volodea, recomandandu-i, intr-un acces de lucididate, sa se salveze de propria-i persoana.
Articolul nostru de ieri – Schreib Kampf-ul Final al lui Tismaneanu. Partea I: Bajbaind prin turbinca lui Ivan cu gandul la bustul din Piata Scanteii – a suscitat un interes firesc, fiind preluat de mai multe publicatii online, carora le multumesc. Roncea.Ro a inregistrat ieri aproape 7000 de cititori si peste 10.000 de accesari. Comparativ, articolul in care Evenimentul Zilei il boceste pe Tismaneanu si in care se lanseaza o petitie online pentru dezabuzarea lui, a strans in trei zile 5800 de accesari. Petitia, in schimb, a reunit doar 1300 de semnatari. Ridicolul de neinchipuit pentru statura stiintifico-fantastica a ayatollahului “anticomunismului” ar trebui sa le faca pe slujnicutele lui masculine de la EvZ sa stearga de pe site Apelul retard la oamenii muncii de la sate si orase.
Ca premiu pentru cei care au dorit sa afle cine este acest “abuzat” al “regimului pontocratic” (alta aberatie marca Tismaneanu) facem astazi un intermezzo, inainte de partea a II-a la “Schreib-Kampf-ul Final al lui Tismaneanu”, si publicam, in premiera si exclusivitate “Autobiografia lui Vladimir Tismaneanu”, insotita de cateva documente ale Securitatii, care ne-au intrat, intamplator, in posesie.
Ce ciudatenii avem: Intr-unul dintre documentele “strict secrete”, din anul 1985, se afla relatii despre sora lui, Rodica, considerata de Securitate cam “usuratica” si care, desi a stabilit “o legatura cu organele”, primeste aviz negativ pentru a pleca la Volodea, de la directia specializata a DSS, detinatoare a Cazului Tismaneanu, respectiv UM 0617. UM 0544, “mama” CIE-DIE, intervine oficial pentru a se reanaliza avizul negativ, afirmand ca exista niste “masuri informativ-operative” intreprinse impreuna cu Rodica Tismaneanu, si, ca atare, este necesar ca aceasta sa plece la fratele ei pentru a-si continua misiunea. Care este ciudatenia?, o sa ziceti. Pai UM 0617 este Directia II Contrainformatii economice a Securitatii. Ce treaba are Contraspionajul economic cu Volodea Tismaneanu?
In Opisul emigraţiei politice. Destine în 1222 de fişe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securităţii de Mihai Pelin, Editura Compania, 2002, gasim acelasi indicativ de Unitate in dreptul numelui lui Tismaneanu. Iata:
“Tismăneanu, Vladimir. Născut la 4 iulie 1951, la Braşov. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti. Sociolog la Institutul de Proiectări pentru Construcţii Tipizate. Lector al comisiei de propagandă a Comitetului Municipal Bucureşti al Partidului Comunist Român. În octombrie 1981, «pe baza avizului UM 0617, indicativ 271/S.I., a plecat într-o călătorie turistică în Franţa şi Spania, împreună cu mama sa, şi a trădat»“.
De notat ca terminologia de “tradare” era folosita de Securitate doar pentru propriile cadre. Pe cine sa “tradeze” un tanar de 30 de ani? Pe colegii sai de la “Convingeri comuniste”? Nu. In cazurile de persoane normale, sa zicem, se folosea expresia “a ramas in strainatate” sau “a fugit in strainatate”. Nu “a tradat”. Dar sa trecem si peste asta. A bagat de la el securistul care a scris nota… Dar, totusi, de ce sa-si fi dat avizul Directia de… Contraspionaj economic?
Fara indoiala, chestiunea cu implicarea Contrainformatiilor economice, care au in lucru Cazul Tismaneanu si se opun ditamai Centrului de Informatii Externe (CIE, fosta DIE, actualul SIE) in privinta plecarii surorii, care deja “a deconspirat fata de unii din membri familiei sale legatura pe care o are cu organele dvs”, pare ciudata. De amintit: tot Contraspionajul economic, respectiv ulterior decedatul inainte de vreme general Emil Macri, este cel care l-a prins pe Virgil Magureanu in conspiratie cu agentul GRU Nicolae Militaru si Ion Iliescu, exilandu-l apoi la Focsani. Sa se fi mascat sub Contrainformatiile economice si cu ajutorul mintii lui Macri – a carui semnatura pare sa se intrezareasca pe avizul negativ – vreo divizie ultra-conspirata a Unitatii speciale Anti-KGB conduse de Victor Niculicioiu? Who knows?
Sub aspect informativ mai sare in ochi si o informatie contestata vehement de Vladimir Tismaneanu: o vizita in Occident, respectiv in RFG, inainte de “fuga” sa pe meleaguri comuniste latino-americane. E drept, Nota UM 0225, Unitate aflata in custodia Centrului de Informatii Externe, mentioneaza “un Dosar de plecare in RFG, in 1973, trimis de Ministerul Invatamantului – student – cursuri de vara”. Poate n-a mai plecat. In schimb, figureaza o excursie in Ungaria si mai multe vizite in RDG, la un “prieten”, scrie Securitatea folosind ghilimele ca atare. RDG, stiti, nu?, para-statuletul acela militarizat aflat sub domnia STASI-KGB.
O alta informatie tainuita si contestata la fel de vehement de dl Tismaneanu a fost cea legata de apartenenta sa la structurile si organele de propaganda ale Partidului Comunist. Practic, ceea ce il face lustrabil, mai ales din pozitia de “presedinte al Consiliului Stiintific” al unui Institut insarcinat cu crimele comunismului. Desigur, dl Tismaneanu tine sa specifice mereu ca n-a fost niciodata platit pentru asta, nici ca propagandist comunist (vezi motto) nici ca kominternist pentru eternitate la IICCMER. Pai asa zicea si tatal lui, Leonte Tismaneanu, pe vremea cand incasa cel mai mare salariu de agent NKVD din Romania.
Cat despre “profesoratul” mult trambitat de laudacii lui, vorbim de o lucrare de licenta despre marxism – Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt –, data intr-o facultate cu iz politico-ideologic comunist. Repet: dl Tismaneanu nu si-a echivalat nicaieri intr-o Universitate occidentala lucrarea comunistoida care i-a conferit rangul de “profesor”. Profesor de ce? Poate Professor of Lies, ca fostul sau aghiotant de la Comisia Tismaneanu, “dr” Sorin Antohi, in timpul liber impostor si informator. Nicaieri in biografia sa romantata, nu mai vorbesc de cea de pe Wikipedia (aviz cosmeticienilor de la “Ministerul Adevarului”), nu apar amanuntele de mai jos, scrise, iata, negru pe alb, chiar de domnul, respectiv tovarasul Tismaneanu, in fata superiorilor sai din Partid.
Ofer cateva citate din Documentele secrete ale Securitatii, care dovedesc minciunile ordinare proferate pana acum de dl Tismaneanu, si va las pe Dvs sa cititi, olograf, restul adevarului, scris, cum spuneam, “cu manuta lui”:
“Autobiografie
(…) In anul 1966 am intrat in UTC si am fost membru al Comitetului UTC al Liceului 24 – Comisia Politico-Ideologica. In anul I de facultate am fost ales loctiitor al secretarului de an si reprezentant al anului in Consiliul Profesoral al Facultatii de Filosofie. In anul 1971 am fost cooptat membru al Comisiei Politico-Ideologice a Consiliului ASC (Asociatia Studentilor Comunisti – Nota mea pentru cei mai tineri) din facultate, devenind ulterior seful acestei Comisii. La conferinta ASC din Facultatea de Filosofie din anul ’72 am fost ales presedinte al Cosiliului ASC din facultate, raspunzator de problemele politico-ideologice, functie pe care am indeplinit-o pana in luna martie 1974.
Tot pe linia activitatii politice studentesti, am fost cooptat in anul 1974 in Colegiul de redactie al revistei “Convingeri Comuniste”, organ al UASCB (Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Bucuresti – Nota mea). (…)
Am fost primit in randurile PCR in luna martie 1973 de catre organizatia de partid din Facultatea de Filosofie (…) Am colaborat si continui sa colaborez la presa studenteasca, la revistele “Viata studenteasca” si “Amfiteatru” (ambele organe ale UASCR; opțiunile fundamentale ale revistei Amfiteatru, anuntate oficial in 1969: „își propune să devină, mai mult decât până acum, o revistă de atitudine marxistă în problemele de cultură din țara noastră” – Nota mea).
Tatal meu, Tismaneanu Leonte, s-a nascut in anul 1913 in orasul Soroca. Este membru PCR din anul 1933. A fost muncitor tipograf si a fost activist al UTC si PCR in orasul Bucuresti. A fost arestat in repetate randuri de organele de represiune burghezo-mosieresti. In anul 1937 a fost trimis de catre partid in Spania unde a luptat in cadrul Brigazilor Internationale (teroriste – Nota mea) (…) Profesor la Catedra de Socialism Stiintific din Universitatea Bucuresti pana in anul 1960 iar din anul 1964 si pana in prezent sef al redactiei de propaganda pentru strainatate in cadrul Editurii Meridiane. (…)
Atat tatal meu cat si mama mea poseda numeroase ordine si medalii ale RSR.”
Si acum documentele, care vorbesc de la sine si a caror valoare stiintifica pentru studiul comunismului este inestimabila:
“Autobiografia lui Vladimir Tismaneanu” – scenariu bun de film (aviz amatorilor, Ujica si Mungiu!)
Problema Rodica Tismaneanu intre CIE si Contraspionajul economic al Securitatii (!)
Cine este Vladimir Tismaneanui, dupa o Nota Strict Secreta
Premierul Victor Ponta l-a eliberat pe Vladimir Tismăneanu din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, hotărând totodată şi retragerea lui Ioan Stanomir din postul de preşedinte executiv al Institutului, transmite Mediafax.
UPDATE 24.05.2012: Dupa cum a prevazut Roncea.Ro inca in urma cu o saptamana (vezi link-ul mai sus), premierul Victor Ponta l-a numit pe Dinu Zamfirescu în funcţia de preşedinte al Consiliului ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc, a informat joi Guvernul. Zamfirescu îl înlocuieşte astfel pe Vladimir Tismăneanu, eliberat miercuri din funcţia de la IICCMER.
Neo-kominternistul Vladimir Tismaneanu Pudelul “stiintific” al lui Volodea Tismaneanu, Ioan Stanomir, a fost inlocuit cu fostul adjunct al lui Marius Oprea, Andrei Muraru, care, la randul sau, este bun tovaras cu adjunctul lui Tismaneanu, Adrian Cioflanga, instalat de aripa sovietica din PDL la CNSAS si cu Dorin Dobrincu, prepusul lui Tismaneanu inca aflata la Arhivele Nationale, cu care scoate o carte la Polirom (normal). Pe scurt: vechea garda a fost schimbata cu noua garda, conform doctrinei Valter Roman ( Walter Ernest Neulander): “Dupa noi, tot noi”. Pentru ca “noi nu scriem istoria, noi o cream”.
Andrei Muraru are un CV “beton” pentru varsta lui (30 de ani). Chiar “beton armat”. De abia terminase faculatea de istorie din Iasi si, dupa o mica vacanta de vara binemeritata, devine de-a dreptul “Consilier Relaţii Externe, Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, Departamentul Relaţii Externe şi Integrare Europeană” (2005). Care ere experienta lui pentru a ajunge peste noapte “Il Consigliere” e greu de spus. Dupa nici un an merge mai departe: devine “Consilier la Cancelaria Primului-Ministru”, recte Tariceanu. Acum avea deja experienta de un an. Si tot asa. Preiau CV-ul sau impresionant mai jos, din care nu lipsesc bursele de la Colegiul lui Andrei Plesu si Muzeul Holocaustului (de ce nu a fost numit la Institutul “Elie Wiesel” daca este asa de doct in tema?).
Pacat ca nici dupa 22 de ani de la schimbarea de regim un astfel de institut nu este condus de un fost detinut politic, cum s-ar fi cuvenit. Mi-e sila!
PS: Parerea lui Andrei Muraru despre seful statului, Traian Basescu: un “falsificator”, un “revizionist” si un “negationist” – chiar cu “o atitudine revizionistă foarte periculoasă” – care a incercat sa-l exonereze pe Maresalul Antonescu de… nu se stie ce. La fel ca si reputatul istoric prof univ dr Gheorghe Buzatu, dupa cum sustine “militianul spiritual”. Preiau si acest articol mai jos si pun punct.
În noaptea cînd preşedintele României lansa un atac imund la adresa regelui Mihai se împlineau exact 70 de ani de la declanşarea războiului împotriva Uniunii Sovietice. Şapte decenii de controverse, de schisme istoriografice, de uitare, de obnubilare şi ocultare sistematică a adevărului istoric cu privire la cea mai grea şi mai tulbure perioadă pe care au traversat-o Europa şi România în particular în secolul al XX-lea. Momente dramatice dintr-un secol nebun au fost expediate în cîteva fraze de către preşedintele României, într-un limbaj nedemn pentru un şef de stat, pe un ton inadecvat şi mai ales uzînd de falsul istoric într-o cheie revizionistă.
Înţelegerea şi interpretarea evenimentelor din perioada 1938-1948, un deceniu al prăbuşirilor, al anihilării statului de drept, al sugrumării democraţiei şi al impunerii unor sisteme monopoliste în afara cadrului constituţional, sînt astăzi în mare parte rodul strădaniei specialiştilor, mai ales istorici, care au încercat să elucideze ce s-a întîmplat în societatea românească. Pe baza unor probe irefutabile, la care se adaugă alte piese sugestive din arsenalul istoricilor, surse documentare primare, coroborate cu modele interpretative existente, s-au tras concluzii, cel puţin în cazul României, începînd cu anii ’90. Rezultatele la care au ajuns cercetătorii în privinţa arhitecţilor decizionali ai Holocaustului românesc, a eforturilor regelui Mihai împotriva impunerii unui sistem totalitar şi în chestiunea abdicării forţate sînt astăzi clare. De aceea, nu îmi propun să demontez clişee calomnioase sau elucubraţii caduce, ci să analizez pe scurt rădăcinile acestor idei toxice.
O temă revizionistă înviată
Începînd cu procesul din 1946 în care au fost judecaţi Ion Antonescu şi principalii săi colaboratori, tendinţa de reabilitare a fostului conducător al statului din perioada 1940-1944 a cunoscut de la forme difuze la reacţii puternic conturate. De pildă, în iunie 1991, deputatul Petre Ţurlea a iniţiat în Parlament comemorarea fostului mareşal: „În iunie 1991, cînd se împlineau 45 de ani de la asasinat, am iniţiat un moment de reculegere în Camera Deputaţilor în memoria lui Ion Antonescu; toţi deputaţii s-au ridicat în picioare; surprins şi şocat, preşedintele Camerei, Dan Marţian, fost ministru comunist al Tineretului, nu a reacţionat pe loc; o va face abia după două săptămîni1.“ Un alt istoric, negaţionist şi revizionist cunoscut, Gheorghe Buzatu, a conturat astfel imaginea mareşalului în postcomunism: „Timpul l-a confirmat. Mareşalul Ion Antonescu este mai prezent decît oricînd în inima şi conştiinţa românilor.[…] Cu fiecare bust distrus, Mareşalul îşi consolidează reputaţia şi locul în căminurile celor mulţi şi tăcuţi, dar care, realmente, fac şi suportă istoria2.“ Acest lirism apologetic nu şi-a avut însă rădăcinile în 1990, ci cu mult înainte. Istoriografia controlată politic în timpul comunismului a urmat un program ideologic, iar cei care abordau astfel de subiecte erau afiliaţi institutelor politice sau militare. Cu timpul, armata şi, în general, instituţiile superioare cu profil militar au devenit locul unor puternice sentimente xenofobe3 şi antisemite, iar regimul a susţinut un cult pronunţat al lui Ion Antonescu.
După 1990, lui Antonescu i s-au ridicat statui, numele său a fost atribuit cîtorva zeci de străzi sau pieţe, lideri instituţionali4 au înfiinţat Liga Mareşal Ion Antonescu, iar factori guvernamentali au exprimat frecvent, pînă în 2003, odată cu înfiinţarea Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului (Comisia Wiesel), poziţii negaţioniste şi revizioniste. Totodată, forţele politice neocomuniste instalate după 1989 la Bucureşti au asumat o poziţie de forţă împotriva regelui Mihai, interzicîndu-i cu obstinaţie, pînă 1997 şi cu excepţia unei scurte vizite în 1992, intrarea în ţară. Retorica împotriva regelui a integrat în schimb culpabilizarea şi impunerea figurii lui Ion Antonescu, în special în privinţa actului de la 23 august 19445.
Exonerare prin comparaţie
Asta a făcut şi preşedintele României cu cîteva zile în urmă: a introdus în discuţie o urmă de îndoială că Antonescu a fost tratat cum se cuvine de către istorie în raport cu regele Mihai. Opunîndu-i regelui figura celui mai important criminal de război din România, preşedintele l-a culpabilizat pe fostul Suveran. Afirmaţia are în schimb, traduc eu, şi o altă semnificaţie: exonerarea lui Antonescu prin comparaţie, întrucît atribuirea culpei suveranului este, pe lîngă o distorsionare a adevărului istoric, şi o atitudine revizionistă foarte periculoasă. Tactica nu e însă nouă. În 2005, Paul Lambrino, aflat în relaţii foarte bune cu Corneliu Vadim Tudor, a încercat acelaşi lucru, sperînd să oprească retrocedarea domeniului Peleş (problema retrocedării averii fostului suveran fiind atacată şi de domnul Traian Băsescu în aceeaşi emisiune televizată), făcînd vîlvă în Israel cu mai multe declaraţii iresponsabile6. Replica a venit atunci de la un grup masiv de intelectuali români şi străini, unii dintre ei specialişti de necontestat în chestiunea Holocaustului, dintre care îi amintim pe Jean Ancel, Radu Ioanid, Andrei Pippidi, Michael Shafir, Raphael Vago, Leon Volovici, Alexandru Florian, Lya Benjamim. Aceştia au arătat că regele nu poate fi culpabilizat, semnatarii apelului precizînd: „Nu cunoaştem nici un document care să ateste că regele Mihai ar fi profitat în vreun fel de pe urma persecuţiilor din timpul războiului, a deportării şi uciderii evreilor şi/ sau a romilor. Dimpotrivă, sîntem la curent cu existenţa unor dovezi circumstanţiale care demonstrează că fostul monarh a arătat compasiune pentru drama evreilor şi a celorlalte minorităţi persecutate şi că, acţionînd sub influenţa mamei sale, regina Elena (căreia i s-a acordat post-mortem titlul de Drept al popoarelor de către Yad Vashem), a încercat să amelioreze situaţia celor persecutaţi“7.
October 9th, 2012 
VR 
Zilele trecute m-am intalnit, din intamplare, pe frumoasa strada Precupetii Vechi din Bucurestiul meu drag, cu profesorul univ dr Corneliu Turianu, distins membru al Colegiului CNSAS. In jurul lui roia o mica armata de veterani ai magistraturii, dupa nasul meu. Cu un aer de detectivi profesionisti, veteranii scanau zona si interactionau cu precupetii riverani, fiind inzestrati la purtator cu un portret-robot, dupa cum mi s-a parut. Curios – defect profesional – l-am intrebat pe profesor ce se intampla. “A evadat vreun membru CNSAS?”, am glumit eu. “Nu!; s-a pierdut un oficial. Adica un fel de oficial al Romaniei, chipurile.”, mi-a replicat profesorul Turianu. “Cum asa? E vorba de ex-premierul Tariceanu?”, am incercat, instigator, cu aluzie la o dezvaluire legata de trecutul manechinului politic si ramasa cam in coada de peste pe fundul Snagovului. “Nu, ca asta e ne-oficial acum. E vorba de un fost consilier de-al lui, un tinerel dat afara din Guvern pe usa din fata si intors pe-o fereastra din dos, in Cabinetul lui Ponta. Acum are si rang si functie.”. Hmm, poate si grad atunci. Daca-i tablagiu?, imi zic. Devine interesant… “Si ce treaba aveti cu el?”. “L-am dat in judecata si refuza sa se prezinte. Am apelat la Secretariatul General al Guvernului, angajatorul lui, practic, cu care a pierdut un alt proces, dar si astia l-au dat disparut. Cica n-are nici o adresa, nici de la RAAPPS – inca, bineinteles – nici de la Drumuri si Poduri. Omul e disparut! Fugitiv! La alerta mea acum il cauta tot Guvernul. Noroc cu niste colegi de-ai mei ca i-au gasit o adresa aici, pe Precupetii Vechi. Dar si de aici a fugit, tocmai la Iasi. Mi-e teama sa nu fuga peste Prut si Nistru, taman in Transnistria!”, glumeste profesorul. “Si totusi, cine e, dom’ profesor?”. “Un militian! Un militian, domnule! La propriu! Eu de ce zic de Transnistria? Doar acolo si in Romania mai supravietuiesc ultimii militieni din Europa. Si-astia de la noi sunt chiar si ‘spirituali’…” Enigma sporeste, asta-i clar. Un militian infiltrat in Guvernul Ponta!? “Dom’ profesor, trebuie alertat rapid IICCPCR-ul dlui Tismaneanu!”. “Ce sa-l mai alertezi, ca acolo isi face veacul personajul!”. Raman absolut siderat. Mai perplex chiar decat un cunoscut metafizician care contempla gaurile negre din Guvernul Romaniei. “Asta-i o stire, vorba lui Cristoiu! Trebuie data televiziunilor si marilor ziaristi de investigatie ai patriei, cainilor de paza ai democratiei!”, exclam cu degetul pe tastatura mobilului, ezitand in a alege intre aprigul Turcescu si elevatul Cartianu. “Si asta nu-i tot!”, mai spune profesorul Corneliu Turianu. “Bomba e alta: sunt doi militieni, gemeni! Iar astia de la Guvern nu stiu pe care l-au angajat!”. Hai ca asta-i chiar buna! Cred ca merita o exclusivitate. Dvs ce ziceti?
Posted in 
Tags: 
