Noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint Unciuleac, care a trecut la Domnul în anul 1998 şi care a fost stareţ al mânăstirii Putna între anii 1977-1992, am aflat cu surprindere că, în cartea Împotriva curentului – Botezul unui intelectual în Rusia sovietică (ed. Egumeniţa, 2010 – a lui Danion Vasile – nota mea), s-au răspândit unele informaţii false referitoare la părintele nostru stareţ. În acest volum domnul Danion Vasile i-a luat o serie de interviuri domnului Benedict Ciubotaru, matematician, jurnalist şi politolog din Basarabia. La paginile 67-69 ale cărţii se găseşte un dialog pe care intervievatul susţine că l-a avut cu părintele Iachint în ziua de 15 august, la hramul mânăstirii Putna, din anul 1989. La un moment dat părintele stareţ ar fi spus: „Să ţineţi minte: niciodată să nu faceţi greşeala pe care am făcut-o noi, cu trecerea la calendarul nou. Cum sunteţi, pe vechi, aşa să ţineţi până la moarte, să nu mai lăsaţi. Punct!”.
Episodul prezentat cu simulată nevinovăţie de domnul Ciubotaru conţine câteva elemente care ne fac să credem că avem de-a face cu un fals. În primul rând, cei care l-am cunoscut îndeaproape pe părintele nu credem că sfinţia sa a spus asemenea cuvinte care nu se potrivesc nici cu contextul, nici cu caracterul sfinţiei sale, nici cu felul său de a gândi şi de a vorbi. Dorim să precizăm că părintele Iachint nu a discutat niciodată, nici măcar cu ucenicii săi cei mai apropiaţi, despre problema schimbării calendarului în România. Menţionăm că unii dintre aceşti ucenici au stat câteva decenii în preajma părintelui arhimandrit. De aceea, ni se pare foarte curios ca, în ziua hramului, părintele să abordeze pe un ton acuzator un subiect atât de dificil, în faţa unor oameni pe care îi vedea pentru prima dată. Ar fi putut un duhovnic în vârstă, cu experienţă, un om al echilibrului, al vorbelor bine aşezate, aşa cum a fost părintele Iachint, să rostească asemenea cuvinte din care să se înţeleagă că grupările stiliste pot avea dreptate, chiar dacă ele sunt practic ieşite din Biserică? Nu negăm probabilitatea ca părintele Iachint să fi spus, cu iconomie şi din politeţe, câteva cuvinte favorabile Bisericilor canonice pe stil vechi, în nici un caz însă părintele nu avea cum să conteste calendarul îndreptat, aşa cum lasă să se înţeleagă domnul Benedict Ciubotaru. Ar putea acesta din urmă să spună cu mâna pe inimă că a reuşit să facă deosebirea între nişte cuvinte de protocol înţelese greşit şi convingerile părintelui stareţ care a fost un om al ascultării, atâta timp cât domnia sa – care este un bun matematician, jurnalist şi politician, dar nu este teolog – nu a reuşit până acum să dobândească discernământul necesar pentru a distinge duhovniceşte Bisericile canonice pe stil vechi de facţiunile răzvrătite stiliste din România?
Numai cine nu cunoaşte problemele mânăstirii îşi poate închipui că, în ziua hramului Putnei, când sunt atâtea treburi de rezolvat, părintele stareţ ar fi putut să stea relaxat de vorbă, aducând nişte acuze grave la adresa Bisericii noastre. Este important de ştiut că în ziua de 15 august 1989 la mânăstirea Putna a fost prezent Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce înseamnă că părintele stareţ a fost obligat să stea aproape tot timpul cu părintele patriarh. Trebuie subliniat că, pentru a putea să-şi împlinească misiunea preoţească în timpul regimului comunist, părintele Iachint a fost nevoit să fie foarte precaut, mai ales că deţinea o funcţie însemnată. De aceea, o discuţie de acest fel trebuia evitată, mai ales în faţa unor străini (care puteau fi provocatori), chiar în condiţiile în care ea ar fi fost deschisă de alţii, căci ar fi putut fi remarcată de informatorii securităţii.
Am scris nu demult cum este atacat monahul basarabean Savatie Bastovoi, un stralucit artist si scriitor, de catre reteaua neokominternista care actioneaza asupra Romaniei dinspre Occident. Mai precis, spuneam ca Dumnezeu nu este politic corect. Diavolul si RFI, da. Informatorul Hertei Muller, William Totok, alias “Thomas” necredinciosul in dosarele Securitatii, il ataca pe calugarul si scriitorul Savatie Bastovoi pentru romanul “Diavolul este politic corect”. Si furnizam si DOCUMENTELE TURNATORULUI TOTOK. Iata ca astazi, pentru scrierile sale – in care ma regasesc si eu, ca personaj, la propriu -, curajosul monah ortodox este atacat si de un KGB-ist notoriu, protodiaconul moscovit Andrei Kuraev, care ii ameninta calugaria. In apararea sa, parintele Savatie Bastovoi isi marturiseste public credinta sa si cere reinnoirea anatemei Bisericii Ortodoxe asupra masoneriei, asemenea Hotararii Sfantului Sinod al BOR din 1937, si, mai mult, solicita condamnarea oficiala a comunismului si a colaborarii ierarhilor ortodocsi de pe ambele maluri ale Prutului cu serviciile secrete filo-ruse. Chiar daca unii carcotasi sustin ca este vorba de o operatiune de relansare a calugarului in spatiul romanesc, eu redau mai jos scrisoarea tanarului monah catre autoritatile sale ecleziale cu precizarea ca ii sustin in totalitate demersul daca e facut cu gand curat, asa cum cred ca este. Poate da Dumnezeu si vine la mama poporului roman, dupa cum ii spune Eminescu Bisericii nationale.
Savatie Bastovoi: Ieri am depus la sediul Mitropoliei Moldovei o adresare către Mitropolitul Vladimir în care am dezmințit acuzațiile aduse la adresa mea de către misionarul rus, protodiaconul Andrei Kuraev și mi-am mărturisit crezul de credință în față noilor tendințe ale vieții bisericești.
ÎN ATENȚIA ÎNALT PREASFINȚIEI SALE VLADIMIR, MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL MOLDOVEI
Înaltpreasfințite Părinte mitropolit Vladimir, Vă aduc la cunoștință că misionarul rus, protodiaconul Andrei Kuraev, zilele trecute m-a învinuit public de instigare la ură națională între popoarele ortodoxe și uneltire împotriva Sanctității Sale Patriarhului Kiril al Moscovei și a toată Rusia. Drept uneltire împotriva Patriarhului Moscovei diaconul moscovit percepe antiecumenismul meu afișat, iar prin ”instigare la ură națională între popoarele ortodoxe” sfinția sa are în vedere dragostea mea față de poporul meu.
Bazîndu-se, probabil, pe relația deosebită pe care o are cu Patriarhul Kiril al Moscovei, diaconul Kuraev a îndrăznit să-mi aducă aminte că am preoția de la Patriarhia Moscovei, fapt pe care eu l-am perceput ca pe un șantaj și amenințare.
Acuzația adusă de diaconul rus vine la puțină vreme după reproșul care a răsunat la adresa mea la Radio France International, cînd romanul meu ”Diavolul este politic corect” a fost prezentat ca unul ce ”abuzează de libertatea gîndirii pe care tocmai sistemul pe care îl critic mi-a dat-o”.
Cu această ocazie țin să amintesc că vederile mele antiecumeniste, antiglobaliste și anticomuniste (fenomene pe care le consider expresii ale aceluiași fond ideologic) sînt publice și constituie subiectul a zeci de articole și al unor cărți semnate de mine. Dintre cele cinsprezece cărți ale mele, scrise înainte de primirea monahismului și după, răspîndite în sute de mii de exemplare peste tot în lume unde au ajuns români, doar trei tratează cu precădere aceste teme: ”Cînd pietrele vorbesc – biserica față în față cu propria imagine” (Premiul Salonului internațional de carte de la Chișinău, 2007), romanul ”Audiență la un demon mut” și romanul ”Diavolul este politic corect”.
Personajul Sebastian Ghita, noul “manager” al falimentarului post Realitatea TV, era cotat nu demult drept cel mai tanar milionar al Romaniei. Patronul Asesoft avea la nici 30 de ani vreo 35 de milioane de euro. In imaginile de mai sus, furnizate de PHonline.ro il vedeti la stanga lui Eugen Ovidiu Chiriovici lansand anul trecut la Ploiesti o carte de-a “Marelui Maestru” al “Marii Loje Nationale din Romania” (MLNR), intitulata pretios Labyrinth.com.
Asta n-ar fi fost (aproape) nimic, daca n-am fi aflat zilele trecute ca Sorin Ovidiu Vintu “negocia” transferarea decazutei Realitatea TV, pentru a o recredibiliza, lui Cristian Burci, afacerist controversat dar si mason “de frunte”, aflat la dreapta lui Eugen Ovidiu Chiriovici in Consiliul de Administratie al “Asociatiei MLNR” si impus la conducerea masoneriei ilegal, potrivit masonului rasculat Florin Ghiulbenghian. Daca veti urmari si emisiunea cu masonul de la OTV veti afla si cum l-a tinut Ghiulbenghian pe Burci spanzurat de la un etaj superior al unei cladiri pentru a-si recupera, ca intre “frati”, o teapa de mai multe sute de mii de euro. Tinand cont de “profilul” lui Burci, similar pana la suprapunere cu cel al lui Vintu, nu putem sa nu remarcam coincidenta ca, dupa ce s-a negociat pentru salvarea unitatii speciale de dezinformare in masa Realitatea TV cu dreapta lui Chiriovici, a fost ales, intamplator, un baiat prezentabil de la stanga lui Chiriovici.
Dincolo de aceasta afacere imputita aflam dinCurentul de azi ca, pe langa afacerile sale directe cu personaje din Republica Moldova suspectate de stranse legaturi cu KGB, ca Vitalie Dobanda, Ghenadie Nipomici, Octavian Turcan si, cu voia dvs, ultimul pe (aceasta) lista, Vladimir Plahotniuc, Sorin Ovidiu Vintu s-a inlantuit in aceeasi retea folosita pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa cu nimeni altul decat cu Petre Mihai Bacanu. Fostul sef al Romaniei libere este un cunoscut agent rasuflat al KGB din presa romana, racolat inainte de 1989 de agentul rus Vladimir Volodin, conform generalilor (r) SRI care au avut cunostinta de actiunile Unitatii DSS anti-KGB, cum ar fi Vasile Malureanu si Aurel Rogojan.
Pe deasupra acestei troace care pretinde ca se numeste presa bantuie insa in ultimul timp o singura intrebare cu adevarat importanta legata de Vintu: se va cadea la pace? E vorba de KGB si CIA. Raspunsul il vom afla, cred, din ipostaza in care il vom vedea in urmatoarea perioada: cu sau fara catuse.
Nu ratati interviul Roncea.ro de maine cu finantistul Cristian Sima, actionar al portalului HotNews si al casei de brokeraj WBS Holding, despre relatia sa cu Securitatea si manevrele lui Sorin Ovidiu Vintu pe piata media din Romania. O discutie agreabila de 60 de minute din care nu lipsesc “deontologii” natiunii: Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu si Bogdan Chirieac, legati ombilical de SOV si, mai departe, de patronii lor dintr-o institutie… tot ceva cu trei litere… In tot cazul, nu CNN (vezi mai jos 🙂 )! Ceva mai chirilice, parca… 🙂
“În politică, nimic nu se întâmplă accidental. Dacă se întâmplă, puteţi paria ca a fost planificat sa aiba loc în acest fel.” – Franklin Roosevelt. Intrebarea unui cititor: Deci, ce spui atunci când o bună parte a unui guvern european este ştearsa într-un singur accident de avion?
Eliminat de Trilaterala
Stelian Octavian Andronic, ofiterul DSS care a supravegheat activitatea societatilor secrete internationale, ne-a oferit, anul trecut, in exclusivitate, o informatie bomba: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971. “In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in 1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte cunoscuta pe plan mondial”, ne spune fostul spion. “Reactia lui Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de catre Trilaterala. Informatiile noastre au fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, si Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa care Gorbaciov, la ultima intanire cu Ceausescu, i-a spus: ‘ne vedem in decembrie… daca ne mai vedem!’“ Informatia a fost publicata anul trecut in Ziua (care acum are Arhiva stearsa de pe net) si pe acest blog, sub titlul: CEA– USESCU a refuzat Grupul Bilderberg. Altii s-au asezat cuminti in anticamerele lui, Trilaterala, Clubul de la Roma, ARCOR, etc…
Jurnalista Miruna Munteanu a intregit aceasta informatie intr-o sinteza publicata in suplimentul Jurnalului National – 1989. Soarta lui Ceausescu, pe care acum, Gorbaciov, il plange cu lacrimi de crocodil la Bucuresti, s-a decis de catre Trilaterala, la Moscova, in ianuarie 1989 si a fost parafata de Gorgaciov si Bush tatal in decembrie 1989, la Malta. Oare opozantul “noii ordini mondiale”, Lech Kaczynski, sa fi avut aceeasi soarta?
Întâlnirea de taină între Gorbaciov şi reprezentanţii Noii Ordini Mondiale
În ziua de 17 ianuarie 1989, soseau discret la Moscova trei personaje politice de primă mărime: fostul secretar de stat american Henry Kissinger, fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing şi fostul premier nipon Yasuhiro Nakasone.
Modul cum protestatarii, aflati cu salariile taiate inca din iulie, au stat cuminti in august, nepasatori in septembrie, dar au explodat subit in octombrie sugereaza ca exista o legatura spontana intre protestul nemultumitilor furiosi si calendarul Opozitiei nerabdatoare, satula sa tot priveasca ciolanul, numai cu binoclul, de la distanta.
Ca urmare, in timp ce multimea se buluceste spontan la usile institutiilor, cerand insistent capul lui Motoc, liderii de sindicate si-au facut propriul lor calendar antimotoc, cu care sunt prezenti chiar la fata locului, ca sa vada si televiziunile ca ei nici usturoi n-au mancat, nici microfonul ne le miroase a greva neautorizata.
Protestatarii, insa, nu sunt cu gandul la usturoiul liderilor. Pe fata lor, citesti ca leafa e mica, dupa buget, familia e mare, copiii rabda de foame, gigacaloria a devenit scumpa si nu-i treaba lor golirea visteriei, dupa ce Vosganian a trimis banii pe apa sambetei, dintr-un moft, ca sa iasa Geoana presedinte.
Profitand de prilej, unele canale TV toarna gaz peste rating cu interviuri spontane, ca si cum ar intreba: “nu-i asa ca cei cinci sute de lei cati primesti nu-ti ajung sa platesti intretinedrea, lumina, telefonul plus hrana familiei, formata din cinci persone?”. Drept raspuns, cel intrebat arata fluturasul, iar camermanul trece la alt razvratit, cu alt fluturas, dinainte pregatit, tot spontan.
Cu acelasi prilej, alte televiziuni toarna rating peste gaz, dand imagini cu vilele liderilor de sindicat si informatii despre nevestele liderilor, angajate la stat cu venituri de sute de milioane lei vechi, despre care habar n-au cei cu venitul de cinci sute de lei noi.
Cea mai mare greseala e sa te iei dupa unii, sa le dai dreptate la altii sau sa nu observi ca, oricat i-ai taia functionarului de la Finante dreptul la sporuri, tot nu-i poti taia dreptul la spaga.
Este foarte greu sa-l deosebesti pe cel ce se linge pe degete la stupul cu acest drept de cel care nu lucreaza cu publicul, nu umbla la stup si nu-si linge nici macar o unghie. La asa ceva, cred ca n-are solutie nici Europa, cand ne da peste nas, ca finantele si vamile din Romania sunt campioane nationale la spaga, categoria cocos.
N-as vrea sa fiu in pielea ministrului Finantelor, protejata de bodiguarzi, pentru ca nu cumva sa-si dea demisia, dar nici lui nu cred ca i-ar conveni sa fie in pielea mea, atat de neprotejata, incat nici n-am de unde sa demisionez.
In asemenea situatie fara iesire, ministrul face naveta de la birou acasa, de acasa la Palatul Victoria, de la palat la birou, din nou acasa si din nou la birou, ca sa creada protestatarii ca e in cautare de solutii, dar nu le gaseste, fiind ascunse in carul cu fan.
Liderii alearga si el de colo-colo, in directii neprecizate si fara busola, intrucat nu-i poti chema sa dea socoteala la ceva spontan, care nu e nici greva, nici demonstratie ci numai o mica zarva, aflata in curs de generalizare spontana.
Nimeni nu stie cand si cum se va termina totul, intrucat nu stim cand si cum a inceput. Singura proba de la dosar este calendarul Felix, unde prima scadenta pentru atragerea de partizani contra puterii este 25 octombrie.
Nu-i exclus sa fie o data fatidica, pusa sa coincida si cu protestele spontane dar si cu recenta stire ca, in curand, la familia antenelor Felix-Vantu, se va alatura si Antena-Patriciu, despre care nu incape indoiala ca va fi, si ea, dotata cu butoane spontane, bune sa cheme toti nemultumitii din birouri sub steagul revoltei si sa aduca toti revansarzii de la butoane, la ciolan.
Fostul adjunct al lui Patriciu, Eric Kish, fost ofiter de tancuri in armata israeliana inainte de a deveni primul angajat al Rompetrol, isi vinde vila de la Corbeanca, evaluata la 6,5 milioane euro si considerata, pana acum, cea mai scumpa casa pusa la vanzare pe piata imobiliara din Romania. Un alt “adjunct” de la Rompetrol – artizanul afacerii cu KazMunaiGaz – fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, este miliardar in euro. El si-a lansat recent un site in care afirma ca a investit un milion de euro.
Omul de afaceri Eric Kish, fost vicepreşedinte în cadrul grupului Rompetrol, vrea să vândă vila de 2.300 de metri pătraţi pe care o deţine în comuna Corbeanca, pentru suma de 6,5 milioane de euro, cel mai mare preţ afişat într-un anunţ de vânzare a unei case din România, informeaza Mediafax.
Vila, amplasată în cartierul Paradisul Verde din Corbeanca, pe un teren de aproape 5.300 de metri pătraţi, are cinci dormitoare, şapte băi, dintre care două de serviciu, potrivit unui anunţ publicat pe un site internaţional care promovează proprietăţi de lux. De asemenea, casa are trei garaje, o punte cu foişor şi un doc pentru accesul la lac, un centru de fitness, sală de biliard, cameră media, inclusiv sală de cinematograf, centru spa, piscină, precum şi camere pentru angajaţi. Mai mult, în curtea casei sunt construite terenuri de baschet şi de tenis. Omul de afaceri are în proprietate şi o porţiune din lacul din apropiere.
Surse din piaţa imobiliară au afirmat pentru MEDIAFAX că vila este scoasă la vânzare de mai mult timp, fără însă ca omul de afaceri să găsească un cumpărător. Aceleaşi surse spun că vila a fost închiriată de curând pentru mai multe zeci de mii de euro pe lună, omul de afaceri mutându-se din România în Statele Unite ale Americii. Omul de afaceri Cristian Ţânţâreanu, care a dezvoltat proiectul Paradisul Verde, a declarat pentru MEDIAFAX că ştie de intenţia lui Eric Kish de a vinde casa. “Ştiu că este de vânzare, am aflat de la un vecin. E prea mare pentru ce mi-ar trebui mie, e prea mult pentru un pensionar”, a spus Ţânţăreanu. Eric Kish nu a putut fi contactat până la transmiterea acestei ştiri, mai scrie Mediafax.
Ultima poziţie ocupată de Eric Kish în cadrul grupului Rompetrol a fost cea de senior vicepresident pentru companiile de servicii şi funcţii suport. El deţine direct o participaţie de 35% la firma Trigento Marketing, 94% la Devon Consulting Services şi 1% la Costa Brava Services. Kish a mai deţinut integral până în acest an şi firma de externalizare a serviciilor de resurse umane Smartree România, din care a vândut, în luna martie, 56% unui fond de investiţii al Enterprise Investors pentru trei milioane de euro.
S-a luptat in Fasia Gaza
Intr-un material promo publicat de Evenimentul Zilei in urma cu mai mult timp, se afirma ca Eric Kish este fiul unui ofiter roman de marina si al unei rusoaice evreice. A emigrat in Israel in 1987, unde s-a angajat ca inginer in industria de inalta tehnologie. Si-a satisfacut stagiul militar chiar in timpul primei intifade palestiniene. “Am ajuns ofiter de tancuri. Am vazut de toate. Atunci armata israeliana se pregatea de marele razboi, cu tehnologie de ultima ora. Cand colo a trebuit sa se confrunte cu cei care aruncau cu pietre”, povesteste Kish.
Pana sa puna Patriciu ochii pe el, Kish a lucrat pentru o firma israeliana de robotica, Eshed Robotec. Dupa doi ani petrecuti la firma germana Elwe GmbH, specializata in productia si comercializarea de materiale si sisteme didactice pentru invatamant, s-a transferat in Romania in postura de director de vanzari al companiei suedeze Tetra Pack, liderul mondial in productia de ambalaje. De aici a fost “pescuit” de Patriciu. Kish mai afirma ca a fost primul angajat al lui Patriciu.
„A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal” – Presedintele Traian Basescu in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei
Nu stiu cum se face, dar de cand Petre Roman s-a grabit sa fie primul din lume care sa recunoasca independenta Republicii Moldova, doar o parte a Basarabiei strabune, numai ghinion am avut cu reprezentantii Romaniei la Chisinau. Intotdeauna, in ultimii 20 de ani, ambasada Romaniei de peste Prut a fost una cu probleme: ori colcaia de agenti ai SIE arondati direct la KGB ori de noii securisti de la GDS. Asa si acum, de cand tovarasii Tismaneanu si Plesu au reusit sa reocupe Ministerul de Externe (chestie de familie) pentru a-l numi prin intermediul lui Baconschi pe preferatul lor, Marius Lazurca, teleportat la Chisinau direct de pe langa Vatican si Ordinul de Malta. Un personaj ciudat, cu alura de penticostal si multe studii in strainatate, in ciuda numarului copiilor sai care crestea, acasa, Lazurca este bursier al Colegiului lui Plesu, membru al grupului “A treia Europa” si al “Institutului Intercultural” din Timisoara, fidel al gastii GDS si pion al strategiilor rasaritene ale lui George Soros (care stim deja cat de mult iubeste romanii si Romania).
Desi are in spate acest bagaj “impresionant” iar ambasada deja s-a umplut de tot felul de paduchi, m-am abtinut pana acum sa zic orice despre el, pentru a vedea ce face. Si iata ca n-a durat mult timp pana cand ne-a raportat singur ce face: isi bate joc de Romania, de Biserica Ortodoxa Romana, de Mitropolia Basarabiei si de toata munca presedintelui Traian Basescu din ultimii sase ani in ce priveste “Proiectul Basarabia” si drepturile romanilor din jurul granitelor si in special ale napastuitilor de peste Prut si Nistru.
“Excelenta Sa” da cel mai strasnic exemplu de “bun roman” si reprezentat al intregii Romanii si al diplomatiei noastre multilateral dezvoltate – conduse, cred, nu de Plesu, Baconschi si Soros ci, sper, de Traian Basescu -, si merge nici mai mult nici mai putin decat la o biserica a Mitropoliei KGB, a “Maicii Rusia”, unde slujeste un cunoscut prigonitor al preotilor romani ortodocsi, rusnacul Pavel Borsevschi (foto dreapta sus). Mitropolie condusa de colonelul Vladimir Cantarean, un apropiat al lui Voronin si Smirnov si aliat electoral al fostului sef al SIS si aghiotant al lui Anatolie Ciubais, Valeriu Pasat. De unde aflam toate acestea? Din… VIP Magazin.md, unde se lateste pe coperta mogulul Plahotniuc, clona si sponsorul lui Vintu de la Chisinau!
Iata unde se spovedeste ambasadorul Romaniei cu intreaga sa familie, “la recomandarea ‘mamei Ala'” (Pugaciova?), un fel de “doamna in casa” pe langa copiii sai:
Parohia “Sfantul Dumitru” din sectorul Botanica a municipiului Chisinau tine canonic de Mitropolia Chisinaului si a “intregii Moldove” din cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul bisericii este preotul Pavel Borsevschi, descris in”Curierul ortodox” pe care il publica cu Mitropolia Moldovei, drept “un apologet al poporului nostru moldovenesc” . Nu doar ambasadorul Romaniei si familia sa il au ca duhovnic, dar si alte persoane publice, printre acestea ex-premierul Vasile Tarlev si ex-vicepremierul Nicolae Andronic (care este si “ctitor al iconostasului” bisericii), ambii cunoscuti ca prigonitori ardenti ai Mitropoliei Basarabiei. Hotararea CEDO din 13 decembrie 2001 in dosarul “Mitropolia Basarabiei versus Republica Moldova” reflecta atitudinea si faptele amandorora in raport cu Mitropolia noastra romaneasca de peste Prut.
Cunoscutul militant pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei si reprezentant al acesteia la CEDO, Vlad Cubreacov, informeaza pe blogul sau ca parohia lui Borsevschi este un centru propagandistic important al Mitropoliei de obedienta rusa, cu care este, dupa cum am spus, co-fondatoare a publicatiei “Curierul ortodox” (cu versiunea rusă “Pravoslavnii vestnik”). Cota de participare la “Curierul ortodox SRL” este urmatoarea: “Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove” – 70%, parohia “Sf. Dumitru” – 30%. Redactia acestui organ de presa pravoslavnic rusofon este din 1995 si pana azi situată în casa parohială a bisericii “Sf. Dumitru”.
Preotul paroh Pavel Borsevschi este principalul actor al smulgerii de sub obladuirea Patriarhiei Romane a parohiei “Sf. Nicolae” din Chisinau – fosta Catedrala provizorie a Mitropoliei Basarabiei intre 1992 şi 1999 – si inregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei, mai scrie Cubreacov, fost reprezentant al PPCD la Consiliul Europei, in prezent presedinte al Fundatiei pentru Democratie Crestină. Borsevschi a pus la cale si a dirijat intreaga operatiune violenta impreuna cu ministrul de Interne de atunci (si de acum!), generalul Victor Catan, un cunoscut prigonitor, pe fata, al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este analizat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca proba pentru tratamentul discriminatoriu aplicat Bisericii noastre de catre Biserica rusa, cu sprijinul autoritatilor “moldovenesti”.
Acelasi popa cu nume predestinat – Borsevschi – este mentorul unui “grup disident” de preoti din raioanele Calarasi si Ungheni care cu doi ani in urmă (in vara lui 2008) a organizat o campanie de denigrare a IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, recunoscute numai dupa luptele aprigi ale Patriarhului Teoctist, in plan bisericesc, si ale diplomatiei romane si avocatilor americani ai Mitropoliei, la CEDO.
Duhovnicul ambasadorului Romaniei, Marius Lazurca, este coleg si prieten cu multi dintre ierarhii rusi, care il mai si viziteaza la Chisinău si pe care preotul Borsevschi ii viziteaza la randul sau in Rusia. Tinand cont de conditia de teritoriu de front si frontiera a Basarabiei, majoritatea preotilor Bisericii Ruse de la Chisinau sunt cadre ale serviciilor de informatii rusesti, FSB si SVR, respectiv GRU. Practic, ambasadorul Romaniei, pe langa faptul ca se afla impreuna cu familia sa in comuniune canonica si euharistica directa cu Patriarhia Moscovei, cand se spovedeste, daca chiar o face, toarna tot borsul informativ, gratis, direct in poala parintelui Bors. Cine stie, poate, in loc de a plasa informatii intr-o cutie de bagaje dintr-un supermarket, e mai rentabil sa dea pe goarna direct intr-o cutie postala ambulanta cum este “prea-cuviosul” arondat la Moscova, tovarasul Pavel Borsevschi…
Tot de la Vlad Cubreacov aflam si ca precedentul “reprezentant” al Romaniei, Filip Teodorescu, instalat de Nastase si Geoana, se plangea ca Biserica de la Cania, ridicata in memoria miilor de ostasi romani cazuti pentru Basarabia, ar fi “prea mare”. Replica pe care i-a dat-o atunci consilierul Mitropoliei Basarabiei a fost pe masura si, din pacate, este valabila si pentru orientarea “duhovniceasca” ruseasca pe care o afiseaza actualul ambasador, impotriva politicii sefului statului si a randuielilor Bisericii noastre, “mama poporului roman”, dupa cum o numea Eminescu: „Excelenţă, nu Biserica noastra este mare, ci sufletul dumneavoastră este mic”.
Haideti sa vedem opinia sa integrala despre aceasta problema diplomatic-confesionala, Vlad Cubreacov fiind unul dintre cei mai avizati aparatori ai Mitropoliei romanesti de peste Prut si un real luptator la CEDO si Consiliul Europei pentru drepturile romanilor din Rasaritul romanesc si Balcani, distins recent de BOR pentru meritele sale incontestabile cu Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”:
Ispita rusă sau Ambasadorul României, un fidel sub omoforul Patriarhiei Moscovei
Îşi poate imagina cineva ca, să zicem, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a Mitropoliei Basarabiei din cuprinsul Patriarhiei Române? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru Mitropolitul şi Exarhul Petru Păduraru şi pentru Patriarhul Daniel Ciobotea de la Bucureşti? Întrebările sunt desigur retorice, pentru că nimeni şi niciodată nu va lua în serios o asemenea posibilitate. Există lucruri posibile şi există lucruri imposibile, excluse principial şi categoric.
Dată fiind simetria de percepţie pe care o au românii de la răsărit de Prut şi pentru a avea termenii de comparaţie în faţă, să reluăm întrebarea altfel. Îşi poate imagina cineva ca ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a structurii locale de sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Marius Lazurca, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru mitropolitul „întregii Moldove” Vladimir Cantarean şi pentru Patriarhul Kiril Gundiaev de la Moscova? Aici întrebările nu mai sunt retorice, pentru că pornesc de la un caz ieşit din comun, când chiar şeful misiunii diplomatice române la Chişinău a luat în serios o asemenea posibilitate şi… a făcut-o realitate.
Aflăm acest lucru, cu oarecare întârziere, dintr-un interviu acordat de ambasadorul României la Chişinău revistei VIP-magazin. Interviul, apărut în numărul 77 din luna septembrie 2010, este intitulat simplu: „Ambasadorul român topit în peisajul basarabean”. Întrucât subiectul pe care, ca etnic român de confesiune ortodoxă şi cu dublă cetăţenie, moldo-română, încerc să-l abordez aici este unul delicat şi de sensibilitate, este potrivit să cităm puţin din materialul apărut în pretenţioasa revistă chişinăuiană.
Titlul interviului din VIP-magazin
Aşadar, aflăm că frecventarea parohiilor de obedienţă rusă este o tradiţie mai veche în familia domnului ambasador. Această tradiţie este continuată şi în spaţiul românesc.
“Ideologia revoluţionară a proletariatului a revitalizat cele mai bune tradiţii şi tendinţe înnoitoare, stimulând dezvoltarea lor largă” – Nicolae Manolescu in “Literatura română de azi. 1944-1964”, Editura Tineretului
“Un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc.” – George Calinescu despre Nicolae Manolescu, intr-o scrisoare de protest adresata lui George Ivascu, publicata in extrase in Contemporanul
Mai intai sa citim cateva pareri ale Hertei Muller despre “micul gigant” al lui Manolescu, navetistul ICR Cartarescu:
Herta Muller: “Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi”
“Dacă iei noţiunea de cenzură, îţi dai seama că te loveai de ea peste tot. Şi, ca să închei paralela, eu niciodată n-am crezut că fac parte din ceva separat de societate, niciodată nu am putut gândi în maniera aceasta. Şi aşa eram toţi la Aktionsgruppe. Din păcate, mulţi scriitori români au gândit altfel. Mircea Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi şi că nu a ascultat Europa liberă. Păi, pentru mine ar fi fost de neconceput, eram un om matur, cum să nu mă fi interesat?! Era ceva de la sine înţeles. Nici nu mi-aş fi putut închipui să nu ascult un post de radio care îmi spune într-o oarecare măsură ce se întâmplă cu noi. Şi peste tot, în restul ţărilor comuniste, mă refer la Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, scriitorii au fost mult mai preocupaţi de politică. Pentru ei, era de la sine înţeles să facă analiza politică şi socială a ţării în care trăiau. Se vede asta şi din operele lor. În România, nu prea găseşti similitudini în acea perioadă.” (Un interviu de Marius Cosmeanu pentru Revista de culturaCorso, viaNapocaNews)
Herta Muller: “Cartarescu a trait cu nasu-n vant”
Interviu acordat de Herta Muller ziarului Romania Libera:
S.F.: Mircea Cărtărescu declara pentru Frankfurter Allgemeine că înainte de ’89 scriitorii nu doar că aveau mai multe subiecte, rezistenţa la dictatură, dar aveau pe deasupra şi mai mult timp: „Sistemul era groaznic, însă aveam stabilitate şi fiecare ştia ce-l aşteaptă în ziua următoare”. Astfel de argumente ar putea explica de ce nu a existat o rezistenţă anticomunistă în România?
H.M.: Acesta este scriitorul român cel mai cunoscut în străinătate, iar ceea ce spune oglindeşte o stare de fapt. Ce a vrut el să spună: că a fost apolitic, că nu s-a interesat de nimic şi a trăit cu nasul în vânt. Eu n-am avut stabilitate şi, din păcate, în nici o zi n-am ştiut ce mă aşteaptă a doua zi. Mie în fiecare zi mi-a fost teamă că seara nu voi mai fi în viaţă. Ceea ce spune Mircea Cărtărescu arată multe despre el.
S.F.: Cum aţi putea defini acest gen de neimplicare?
H.M.: În limba germană există termenul „Mitläufer” (*), cel care merge cu ei: tace, încearcă să nu iasă în evidenţă, nu deranjează pe nimeni, se face gri.
(*) “Mitläufer” e un termen foarte dur in germana, pentru sustinatori pasivi si colaborationistii unei dictaturi.
(ViaAuftakt. Mai multe despre interviul scriitoarei,aici)
Acum sa vedem cine este, de fapt, Nicolae Manolescu, “marele” critic literar care, in “monumentala” sa “Istorie critica a literaturii romane” aparuta in 2009, nici macar nu a inclus-o la “mentiuni” pe cea care avea sa obtin Nobel-ul pentru literatura in acelasi an:
“Innoirea” – “Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune”
“Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei”. Dar nu numai muncitorul reflecta chipul omului nou.
Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune, dupa cum ne-au trasat-o diferitele forte politice conducatoare: Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rol le revine în viaţa socială, în lupta pentru construirea şi desăvârşirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şi la distrugerea vechii mentalităţi.” (Contemporanul, 23/24 August 1962)
“Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană”
October 28th, 2010 
VR 
O replică necesară
Posted in 
Tags: 
