Moscova a inceput deja sa ameninte voalat pe seama alegerilor de la Chisinau, deocamadata prin declaratii si conferinte de presa ale “reprezentanilor moldovenismului”, dupa cum informam ieri in “Scutul Moldovenesc” contra “Noua Dreapta”, de 1 Decembrie. Ipoteza unui scenariu tip 7 aprilie, in cazul in care rezultatul alegerilor de pe 28 noiembrie nu va fi cel scontat de strategii KGB/FSB, trebuie si este luat in considerare atat de specialistii SIS cat si de catre cei ai SRI si SIE.
Intentia pare sa fie folosirea pe post de figuranti si scaparatori de cremene a membrilor unor organizatii romanesti, dintre care unele deja sunt stipendiate de catre “prietenii” de la Rasarit. Organizatii dubioase ai caror membri au fost folositi si in violentele din 7 aprilie 2009. Astfel, pe 7 aprilie au putut fi vazuti actionand cot la cot tineri aparent din “tabare opuse”, cum sunt asa-zisii “Noii Golani” si moldovenistii provocatori de la “Voievozi”, “sportivii lui Stati” (foto). Sa aiba vreo legatura cu aceasta situatia si recenta demisie a agitatoarei rusoaice Natalia Morari, de la Publika TV, parca facuta pentru a atrage atentia asupra sa? In tot cazul, “Noua Dreapta” a anuntat azi, printr-un comunicat oficial, preluat de HotNews.md, ca “nu se implică în luptele politice din Chişinău”.
Asociaţia „Noua Dreaptă” declară că nu s-a implicat, nu se implică şi nu se va implica, sub nicio formă, în luptele politice de la Chişinău, nu va participa sau organiza niciun fel de acţiuni ilegale şi cu caracter violent, transmite Agenţia DECA-press.
Dar, dupa cum afirma si portalul Unimedia.md, Mişcarea de Tineret ”Voievod”, Asociaţia Obştească ”Scutul Moldovenesc” şi Mişcarea Naţională Democrată din Republica Moldova atenţionează: “Scenariul din 7 aprilie se poate repeta”, referindu-se la manifestaţiile care urmează să fie organizate la Chişinău pe 1 decembrie, de Ziua României.
Presa online din RM: “Candidatul PCRM la funcția de deputat, Artur Reșetnicov, a fost grav bătut noaptea trecută”. Despre aceasta anunță serviciul de presă al formațiunii comuniste, care menționează că fostul director al Serviciului de Informatii si Securitate (foto stanga, alaturi de Voronin) în timpul guvernării comuniste se află acum internat la Spitalul de Urgență. “În noaptea de luni spre marți, Reșetnicov a fost atacat de un necunoscut, fiind bătut brutal. Acesta are numeroase leziuni, inclusiv în zona capului. Candidatul PCRM a fost găsit de către soția sa în apropierea casei unde acesta locuiește”, transmite serviciul de presă al formațiunii. PCRM sustine că persoane necunoscute l-ar fi “amenințat cu arma pe Reșetnicov și ar fi fost torturat cu substanțe psihotrope cu scopul ca acesta să semneze niște documente”.
UPDATE:“Adevarul” lui Patriciu vine cu “informatii la minut”, alarmante de-a dreptul, despre starea pacientului comunist. Printre acestea si urmatoarele:
Artur Reşetnicov a declarat pentru presă: “Am fost răpit în centrul orașului, bătut, urcat în mașina și legat cu cătușe, dus într-o direcție necunoscută, într-o clădire. M-au torturat și au înscenat împușcarea în ceafă ca să mă convingă să dau informații compromițătoare despre Vladimir Voronin. M-au lăsat în stradă cu mâinile și ochii legați“. Vladimir Voronin a declarat că lui Reşetnicov i-au fost injectate substanţe psihotrope.
Artur Reșetnicov, fostul director SIS, este internat în stare gravă (subl. mea) la Spitalul de Urgență din Chișinău, secţia Neurochirurgie. Pe parcursul nopţii, salonul fostului director SIS a fost păzit de către reprezentanţii PCRM. Liderul formaţiunii, Vladimir Voronin, a declarat că acest atac este o încercare de a-i intimida pe comunişti.
Nota mea: Daca era in stare grava putea sa mai dea presei o astfel de declaratie coerenta???
“Desigur, aparitia presedintelui Basescu la catafalc a fost regretabila” – Rodica Culcer, director TVR, membra GDS, editorialista la foaia “22”, fosta secretara la Ambasada SUA din Republica Socialista Romania si cunoscatoare a Directiei a III a Securitatii, fosta propagandista la “Era Socialista – Revista teoretica si social-politica a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman” si documentarista pentru Rapoartele inaintate Comitetului Central al PCR de catre Institutul de Stiinte Politice si de Studiere a Problemei Nationale aflat sub cupola Academiei de Stiinte Social Politice a RSR “Stefan Gheorghiu”– scoala de cadre a PCR si Securitatii, fosta bagatoare de seama la Asociatia pentru Dreptul International si Relatii Internationale a RSR (ADIRI – alaturi de un Nastase, Brucan sau Verona 🙂 ), presupusa ofiter acoperit la SIE si altele
Degeaba a stat presedintele Romaniei, Traian Basescu, ca un caraghios, la capacul urnelor celor doi trotkisti cremati, Lovinescu si Ierunca, facuti praf si pulbere si adusi cu onoruri nationale la Ateneul Roman; pentru un simplu gest uman – o floare unui poet mort – devine, dintr-odata, demn de “lepadat”. Si nici nu cantase cocosul de trei ori…
In urma cu doi ani, Alina Tatiana Mungiu Pippidi (numele complet) – catapultata in 1990 de la sefia organului UASCR Iasi “Opinia Studenteasca” pana la Bucuresti, pe seama relatiilor neortodoxe ale tatalui ei, Ostin Mungiu -, a scris un text oribil: “La moartea unui clovn“. Era vorba de George Pruteanu, pe numele sau intreg George Pruteanu – Solomonovici, fiul unui medic evreu provenit din Husi si stabilit la Iasi. Dupa ce sarea de vreo cateva ori pe cadavrul inca neracit al fostului sau coleg, pe la jumatatea ritualului, Alina Mungiu ne oferea in textul vitriolic publicat de Romania libera (a milionarului cu stagii in strainatate Adamescu) si unul dintre motivele rafuielii ei cu un mort, care nu mai putea sa-i dea vreo laba in osanze ca sa o culce jos, in troaca ei kominternista de la GDS: “Nu mai era multumit sa fie un simplu deputat taranist si incepuse sa faca propaganda sovina antimaghiara. In unele seri incerca sa aduca subiectul si pe post. Pe masura ce George se lua mai in serios, audienta lui scadea, asa cum ii prezisesem. Pana la urma, departamentul de programe l-a scos de pe ecran, iar eu nu m-am opus”. Tovarasa secretar general al PAM (Partiduletul Alina Mungiu) nu-i putea ierta evreului George Pruteanu ca iubea romanii si Romania: ca nu suporta agresiunea maghiara, critica exacerbarea drepturilor minoritatilor ba chiar milita si pentru mentinerea religiei in scoli in articolele sale din Curentul (veziPruteanu.ro). Apropos, exercitiu de memorie: ati citit vreodata un randulet macar in care cioclii GDS, Alina Mungiu, Andrei Cornea sau Vladimir Tismaneanu sa-si exprime dragostea fata de Romania si poporul roman? (Sa nu se apuce acum, repede… ) Bref. Eliminarea lui Pruteanu de la TVR – din considerentele pe care le-a devoalat matroana ayatollaha – s-a petrecut pe vremea cand papesa gusata a societatii civile trona la etajul 11, pe locul lui Iliescu de la “revolutie”, asa cum face astazi cuplul GDS-ist Lazescu-Culcer. Asa si cu Paunescu. Evreul (dupa mama) Adrian Paunescu, nascut in Basarabia, la Copaceni, Balti.
Poate ar trebui sa precizez din capul locului ca nu sunt nici “fan” Paunescu, nici “fan” Pruteanu, chiar daca le admir, in parte, opera, ori, respectiv, anumite atitudini romanesti, dupa cum nu am ascuns niciodata, ba chiar dimpotriva…
Dar sa ne intoarcem la mortii lor. De data asta, dupa cum am prevazut din primul moment, tonul l-a dat Tismaneanu, al carui trecut il stie toata lumea – nu mai insist. Membru GDS si el. Lapidarea post-mortem, de la inaltimea postului public de televiziune, a asigurat-o un alt membru GDS, inca din ilegalitate :), Andrei Cornea (detalii mai jos, de la maestrul Ion Cristoiu 🙂 ). Pentru cei care nu stiu, Andrei Cornea este, conform Wikipedia “fiul mai mic al profesorului, criticului și istoricului literar de origine evreiasca Paul Cornea“. Evident, Wikipedia, o constructie creata in fapt pentru falsificarea istoriei reale, il prezinta edulcorat pe “profesorul” Paul Cornea, un satrap al culturii romane, de pe vremea cand era varf de lance la CC al UTM si pana a ajuns komisar sef al “propagandei prin cultura”. Dar sa ramanem putin la structura etnica a acestui comando de soc in lupta cu cadavrele inerte.
(Desigur, se poate spune ca copiii n-au nici o vina pentru trecutul parintilor lor. Asa e, n-au nici o vina ca sunt evrei si ca taticii lor au venit in Romania din URSS cu tancurile sovietice dar, spre deosebire de evreul Paunescu, ajuns pui de taran oltean, ceilalti “anticomunisti” de azi, ca copii de nomenclaturisti comunisti, au beneficiat de toate avantajele sistemului, de la a imparti sandvisul cu icre negre si banca de scoala cu fiul presedintelui, Nicusor Ceausescu, pana la a se juca cu putulica in tarana pe strazile cartierului rosu – Primaverii – cu fetita lui Leonte Rautu 🙂 )
In Statele Unite, evreii sunt mandri ca sunt evrei. De la neoconservatori pana la internationalisti ca George Soros, ii auzi rostind in public cu gurita lor: “I am a Hungarian-Jew”, “I am a Jewish American”, “Proud to be Jewish” etc, etc. La noi, dupa cum se vede, asumarea propriei identitati scartaie. Nici macar un Iliescu sau un Nastase nu sunt “mandri ca sunt tigani”. Daca totusi Vladimir Tismaneanu aminteste ca familia tatalui sau, “Ciungul” din Brigazile Rosii trimise de NKVD in Spania, provine din Soroca, Alina Tatiana Mungiu nu prea e mandra de originile ei de… Balti. Macar cei doi nu au scuza lui Paunescu, care a aflat dupa ce era deja “mare poet roman” ca mama sa a preferat, pe cand el avea doar un an, sa ramana in Basarabia reocupata de Armata Rosie, decat sa vina in Romania impreuna cu tatal sau, refugiat la Barca. Socul identitar l-a trecut cu greu dar a lasat si o amprenta in opera sa. Spre exemplu, este de amintit poemul ”Noi, baciul si rabinul” – tiparit din dispozitia sef rabinului Moses Rosen si de “Revista Cultului Mozaic” – sau marcantul “Poporul evreu”: “E prea destul, miroase-a fum în lume/ Miroase -a carne arsă, vrei nu vrei,/Miroase-a cer și-a remușcări postume./ Miroase a cuptoare cu evrei. (…) Le știu și eu, ca orice om, pe toate/ Dar eu, în jalea lui, mă regăsesc,/ Popor evreu ca sarea în bucate,/ Pentru întreg poporul românesc.”
Aceasta nu l-a impiedicat insa pe Paunescu sa scrie – spre deosbire de cei care-i crapa teasta post mortem – versuri crestinesti atat de emotionante ca cele din “Basarabia pe cruce”, de exemplu, pe care nu pot sa nu le reproduc: “Se urca Basarabia pe cruce/ Si cuie pentru ea se pregatesc/ Si primavara jertfe noi aduce/ Si plânge iarasi neamul românesc. (…) De-acolo unde s-a sfîrsit pamântul,/ Vin triburi, sa ne ia pamânt si frati/ Si-n fata lor abia rostim cuvântul/ Si, prin tacere, suntem vinovati./ Ce cale poate tara sa apuce?/ În tragica, neconvertita zi,/ Se urca Basarabia pe cruce/ Si nu stim învierea cînd va fi.”
Sunt de amintit si alte cazuri de reucidere publica a unor mari intelectuali romani, cum ar fi (tot) Tismaneanu, a doua zi dupa moartea lui Mihai Ungheanu sau Michael “Peter” Shafir (tot in “22”-ul GDS-istilor) la moartea lui Raoul Sorban, un “drept intre popoare” (care i-a refuzat avansurile lui Plesu si asa au ajuns baietii sa se lipeasca de Noica, pentru a deveni, pana azi, membri ai sectei catarilor de la Paltinis – vorba Parintelui Nicolae. Btw – si cu Parintele Nicolae Steinhardt, evreu trecut la ortodoxie, s-a incercat reinmormantarea publica, dupa “caderea” comunismului. Liiceanu, cel care azi “se leapada” de Basescu, dupa ce a profitat de el ca si de Iliescu si Constantinescu, a refuzat initial, in 1990, sa publice “Jurnalul Fericirii” la fosta Editura a PCR pe care o primise de la FSN pentru a o transforma in privata Editura Humanitas. De abia dupa ce a vazut succesul imens pe care l-a avut volumul aparut la Editura Dacia a pus mana pe efigia Parintelui, ajunsa azi la alti neo-kominternisti, din familia Moscovici, respectiv Editura Polirom. Cu Edgar Papu, alt mare intelectual evreu-roman botezat, s-a procedat la fel…)
Ca sa conchid: sa fie vorba, asadar, in aceasta lapidare post mortem de o rafuiala etnica-ideologica, intre fostii internationalist-kominternisti actualii “anticomunisti” de “dreapta”, “intelectuala” si “conservatoare” si ceilalti? Posibil. Unii experti in securitate considera ca este vorba si de tabere informative opuse: Paunescu ar fi devenit simpatizant al americanilor dupa bursa de care a beneficiat in SUA, in anii ’70, spre deosebire de gasca celorlalti, care a jucat dintotdeauna cu rusii, sub steaguri straine. Ion Cristoiu crede ca, mai curand, este o rafuiala de clan: neo-nomenclaturistii GDS contra tuturor. Ii preiau spre o edificare cat mai completa materialul de azi, de la Reporter Virtual, unde are o rubrica saptamanala, si pentru ca imi aduce tare mult aminte de articolele sale din anii tineretii :). Cititi-l cu atentie:
Datul cu părerea – o boală de care suferă și TVR
S-a ivit brusc, a ars niţel cu vîlvătăi şi s-a stins iute, lăsînd în urmă doar cenuşa, un scandal provocat de ediţia din 7 noiembrie 2010 a emisiunii Ultima ediţie, difuzată de TVR și TVR Internațional. Pentru cei mai puţin preocupaţi de ciondănelile de pe maidanul nostru politico-mediatic, mă văd obligat să rezum în cîteva cuvinte tărăşenia transformată în tărăboi.
Duminică, 7 noiembrie 2010, pe la prînz, în timp ce Adrian Păunescu era dus la groapă, Televiziunea română difuza, în hotarele emisiunii Ultima ediţie, un pamflet violent al lui Andrei Cornea împotriva Mortului din sicriu, bocit în direct de televiziuni şi îmbălsămat valoric de politicieni. Momentul a stîrnit, cum era şi de aşteptat, controverse isterice în planul trăncănelii mediatice şi decizii ferme în cel al bătăliei politice.
Liderul PSD, Victor Ponta, intuind că un Adrian Păunescu mort e mult mai util electoral decît un Adrian Păunescu viu, şi-a exprimat public indignarea, cerînd convocarea conducerii TVR la Tribunalul Comisiilor parlamentare de specialitate. Autosesizată, Comisia de etică a TVR a declanşat o anchetă de care s-a făcut mare caz în presă și în politică. Rezultatul concret al inițiativei a fost însă mult sub huietul de pe scena noastră publică: un Comunicat din care rezultă că onorabila instituţie nu poate face nimic. Producătoarea emisiunii a refuzat pur şi simplu să se prezinte în faţa Comisiei. Şi cum Comisia nu dispune de Poliţie proprie, membrii săi s-au mulţumit s-o pîrască presei pe contravenientă.
Parcurgînd textele scrise şi urmărind intervenţiile verbale dedicate momentului televizionistic din 7 noiembrie 2010, nu mi-am putut face o imagine clară de ce se reproşează emisiunii Ultima ediţie.
De un fapt concret la o imensă trăncăneală
Potrivit unora, prin găzduirea pamfletului vorbit de Andrei Cornea, TVR a sfidat învăţătura potrivit căreia Despre morţi numai de bine.
Potrivit altora, TVR a dat dovadă de păgînism: în plină ducere a mortului la groapă, în loc să-şi fi şters o lacrimă, fie şi pe furiş, a aruncat asupra sicriului o găleată de vorbe rele.
Petru Lucinschi, cu care “misionarul” Andrei Kuraev a cinat cordial, s-a aflat în ultimele luni de existenţă a URSS în cercul cel mai înalt al puterii sovietice. În dimineaţa de 22 decembrie 1989, el i-a prezentat lui Gorbaciov situaţia din România. În 1997 a favorizat fondarea ”Marii Loje a Moldovei” girată de Marea Lojă Regulară a Italiei. Petru Lucinschi este membru al Marii Loje Internaționale, despre el afirmîndu-se că este printre puținii moldoveni care au intrat în masonerie încă de pe timpul Uniunii Sovietice.
Emisiunea ”Priamoi razgovor” la Jurnal TV (traducere din rusește), continuare
Moderator: Vă rog să facem o pauză și să urmărim părerea părintelui Anatolie Cibric cu referire la incident și părintele părintelui Andrei Kuraev la Chișinău.
Părintele Anatolie: Noi considerăm că părintele Andrei Kuraev a venit în Moldova cu o misiune specială. Această misiune nu este doar bisericească, ci și politică. Deoarece el a declarat asta singur, la postul dumneavoastră de televiziune, cum că la sosirea în Moldova avea plănuite niște întîlniri, despre care vorbește și pe blogul său, cum că s-a întîlnit, la inițiativa prim ministrului cu el, cu prim ministrul. După aceea la televiziunea dumneavoastră a fost o emisiune unde el a provocat poporul ortodox din Moldova, spunînd despre o asociație ortodoxă care face parte din Mitropolia Moldovei, care activează canonic pe teritoriul Republicii Moldova, fiind întemeiată cu binecuvîntarea mitropolitului Vladimir la cererea credincioșilor ortodocși, că este o sectă. Numind o organizație ortodoxă ”sectă” el a aruncat o umbră asupra Mitropoliei Moldovei și, desigur, asupra mitropolitului Vladimir. În cadrul emisiunii voastre părintele Andrei i-a invitat pe toți doritorii să participe la conferința sa de la Academia Teologică din Chișinău. Deoarece el ne-a provocat, numindu-ne sectă, noi am hotărît să mergem și, urmînd experiența emisiunii dumneavoastră, să-i propunem o ”discuție directă”, să-l întrebăm cum a putut să numească o frăție ortodoxă ”sectă”. Pînă acum, de cînd părintele Andrei a numit credincioșii cu astfel de cuvinte, noi nu am avut nici un reproș din partea Mitropoliei și în cei șapte ani de cînd există această obște nu am avut nici un reproș canonic. Normal că atunci cînd i-am adresat întrebarea, părintele Andrei a început să fugă de răspuns. Și cînd i-am propus să susțină în fața adunării cum își motivează propriile afirmații necanonice și neortodoxe, chiar hulitoare împotriva Sfinților Părinți și a sfintelor canoane, atunci el a încercat să înnăbușe asta, ca oamenii să nu audă zicerile lui pe care el le rostește. Deoarece oamenii în mare parte nu sînt informați. Scopul părintelui Andrei Kuraev a fost altul. Desigur pentru a-l descredita pe mitropolit, să discrediteze mitropolia, să creeze un precedent. La noi în Moldova s-a păstrat un echilibru dintre cercurile conservatoare, sau tradiționaliste din sînul Bisericii Ortodoxe și partea ceva mai liberală a preoților, dar el a venit și a introdus această dezbinare pentru ca acest echilibru să fie încălcat. Este firesc să fie numit ”provocatorul a toată Rusia”. De acest cuvînt noi nu ne lepădăm.
Moderator: Dar acțiunile dumneavoastră nu le considerați provocatoare?
Părintele Anatolie: Nu. Pentru că iată cum trebuie să judecăm. Dacă noi știm că cineva acționează provocator, cînd provocarea țintește credința, canoanele Bisericii, atunci noi nu ne gîndim să ne ferim a nu cădea sub această provocare. Noi răspundem ceea ce se cuvinte omului care hulește
Moderator: Adică cu provocarea la provocare.
Părintele Anatolie: Nu. Noi răspundem mărturisindu-ne credința. Dacă dumneavoastră considerați mărturisirea credinței o provocare, atunci eu cu părere de rău constat că dumneavoastră nu aveți înțelegere față de mărturisirea credinței. Credința trebuie mărturisită pretutindeni. Și dacă cineva te provoacă: ”ești credincios sau nu?”, iar tu te incomodezi să răspunzi, înseamnă că tu te-ai lepădat de credința ta.
Moderator: Așadar, am ascultat versiunea părintelui Anatolie Cibric. Părinte Andrei, ați auzit ceva nou pentru dumneavoastră?
Motto : “Nu cred ca putem construi ceva trainic pana cand nu depasim confuzia vinovata intre victime si calai, intre eroi si profitori, intre cei cinstiti si cei necinstiti”. – Traian Basescu, la aniversarea a 20 de ani de la revolta de la Brasov
In urma cu trei ani, la implinirea a 20 de ani de la revolta muncitorilor anticomunisti de la Brasov, Asociatia 15 Noiembrie 1987 ii remitea lui Vladimir Tismaneanu un document (vezi mai jos), prin care ii solicita oficial sa modifice un capitol inexact, nestiintiific si, ca atare, fals, din asa-zisul “Raport Final”. La Conferinta internationala la care am participat atunci si unde s-a lansat lucrarea “Eroi pentru Romania – Brasov 1987”, la care am colaborat si eu (foto), s-a emis si o Rezolutie de condamnare a comunismului cu trimitere si la “anticomunismul bolsevic” de tip kominternist. Evident, nimic nu s-a intamplat in sensul reparatiei istorice si morale cuvenite. Astazi, dupa trei ani de la aceasta batjocura, auto-periindu-se bolnavicios, singurul care tot spurca, cu maximum de tupeu, revolta de la Brasov, este chiar profitorul tuturor regimurilor: “profesorul” Tismaneanu. Acelasi personaj care, in urma cu 3 ani dadea cu tifla liderilor muncitorilor anticomunisti si care in urma cu 23 de ani dezinforma cras CIA privind evenimentele din tara, numai pentru a-si insusi el fondurile alocate Romaniei. Scarbos e un cuvant prea slab pentru a-l defini pe acest personaj sinistru, demn succesor al tovarasului Roller.
Pe langa nesocotirea muncitorilor anticomunisti, un alt fapt care sunt convins ca-l lasa rece pe Tismaneanu e ca Presedintele de Onoare al Asociatiei 15 Noiembrie 1987 este, chiar si de acolo, de Sus, Parintele Calciu, lucru de care acesta a aflat cu enorma bucurie pe patul de la Spitalului Militar, unde se afla la ora cand i-am dus impreuna cu fratele meu Diploma de Onoare, in 2006. Ce s-ar putea sa-l intereseze, totusi, pe celebrul “anticomunistoid” este ca tot Parintele Calciu a apucat sa ne povesteasca de confruntarea sa personala cu fostul propagandist PCR cu numele de cod “Cain”, in noiembrie 1987, exact pe tema semnalata, a dezinformarii CIA de catre grupul “dizidentilor” de carton emanati sau intubati de structurile de tip KGB. Pentru ca treaba chiar se impute, exact in aceasta directie, a dezinformarii strategice realizate de KGB ani si ani de zile, pe scheletului fostului NKVD, prin intermediul retelei de agenti kominternisti bolsevici din toata lumea, la care se mai adauga si celebrele penetrari ale CIA perfectate in anii ’80 – ’90. Ma refer la Ames, Nicholson, Bearden, Twetten, Gati, decedatul Weber, s.a. (In paranteza fie spus, m-a amuzat ciudata coincidenta a aparitiei unui articol despre Nicholson in presa online de la noi chiar in ziua in care cel mai nociv spion al rusilor – cunoscut 🙂 – sarbatorea in inchisoare 60 de ani, el fiind arestat cu doar o zi inainte de a face 46 de ani).
Asadar, prezint mai jos analiza publicata acum vreun an, daca nu ma insel, si confirmata de noi informatii de la Washington cat si de martori oculari, privind diversiunile personajului Vladimir Tismaneanu, apoi cererea Asociatiei 15 Noiembrie catre Comisia Prezidentiala, ramasa neonorata pana astazi, cat si vreo doua-trei studii si “semnale” ale… CIA chiar pe problema in cauza: “disidentii” KGB.
Cum a fost pacalita CIA pe 15 noiembrie 1987. Adevaruri nescrise despre Vladimir Tismaneanu
Revolta anticomunista a muncitorilor brasoveni, din 15 noiembrie 1987 – un prim 21 decembrie, aproape uitat – a luat complet pe nepregatite atat Securitatea cat si Agentia Centrala de Intelligence a SUA – CIA.
Pentru generalul Iulian Vlad, aflat la comanda Departamentului Securitatii Statului de nici doua saptamani, a fost o proba de foc in fata conducerii Partidului dar, mai ales, pentru la fel de nou numitul ministru de interne, celebrul dobitoc autodeconspirat, Tudor Postelnicu, responsabilul direct pentru ordinea publica si relatia cu judetenele de partid. Cum-necum, Vlad a reusit sa evite ordinul lui Postelnicu, prin care acesta ceruse interventia in forta si folosirea mijloacelor represive la adresa manifestantilor, dupa cum evidentiaza si istoricul Cristian Troncota in lucrarile sale de specialitate. Analiza situatiei de pe teren, intreprinsa prin mijloacele operative, a dovedit, dupa cum marturiseste fostul incarcerat al regimului Iliescu, ca revolta a fost “o treaba spontana, dar bine facuta, fara amestec strain”. Ceea ce nu inseamna ca la fata locului nu s-au aflat atenti observatori ai mai multor servicii… Militia si elemente ale Securitatii subordonate direct lui Postelnicu au incercat prin toate metodele, inclusiv torturarea protestatarilor arestati ulterior, sa demonstreze, aberant, contrariul.
Explozia nemultumirii a fost determinata de atitudinea aroganta, jignitoare, amenintatoare si injurioasa a unui lider local al organizatiei de partid. Conform docuemtelor si marturiilor, generalul Iulian Vlad il informase anterior pe sefului statului intocmai cu realitatea, iar seful contrainformatiilor economice, generalul Emil Macri, primise dezlegare superioara de partid sa identifice si sa supervizeze redirijarea unor marfuri de prima necesitate alimentara catre “platforma industriala” Brasov. De atunci, nu s-a mai putut spune ca Ceausescu nu a stiut.
Ceea ce nu stiam insa noi atunci este ca masurile extreme luate pentru eradicarea datoriei externe erau generate de Banca Mondiala si de miscarile economice ale Rusiei impotriva Romaniei, care-si cerea banii pentru petrol pe loc, ca si astazi, de altfel. Un document cu mentiunea “Top Secret” al Directoratului de Intelligence al CIA, din 17 decembrie 1987, arata ca Ceausescu l-a demis atunci pe ministrul de Finante din cauza dobanzilor mari ale ratelor catre Banca Mondiala, “probabil revizuind strategia de plata a datoriei in urma revoltei de la Brasov”. Este singura referire la miscarea de protest a muncitorilor brasoveni din cadrul miilor de documente si analize secrete declasificate recent de CIA, agentia de spionaj a SUA care a ramas, si ea, cu gura cascata in fata Brasovului anticomunist.
Ce s-a intamplat insa peste Ocean, “taramul libertatii”? Studiile unor istorici reali ai acestei perioade, care se bazeaza pe arhive secrete britanice si americane, inclusiv ale NSA (depozitara interceptarilor electronice ale comunicatiilor oficiale) arata fara putinta de tagada ca Romania si politica sa independenta de blocul sovietic devenisera tinta puternicelor servicii secrete rusesti KGB si GRU. In afara propagandei oficiale, Rusia “lucra” si Romania si Statele Unite cu aceleasi metode: din interior. Istoricul Larry Watts arata in cea mai recenta lucrare a sa cum atat Departamentul de Stat al SUA cat si CIA au fost manipulate impotriva intereselor americane si ale lumii democratice de catre unele “grupuri etnice”: emigranti din Ungaria si Polonia, suspectati ulterior pentru colaborare cu KGB si GRU, si care dezinformau regulat cu privire la Romania, folosind teza falsa a “calului troian” al URSS. La fel s-a intamplat si in noiembrie 1987.
Luate prin surprindere, organele americane au chemat cativa romani din SUA la consultare. Parintele Gheorghe Calciu – Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! -, care sustinea ajutorarea imediata a muncitorilor brasoveni, mi-a povestit cum a decurs acea intalnire. Informatiile sale mi-au fost reconfirmate recent, inclusiv in scris, de catre surse de la Washington. In primul rand, parintele s-a mirat ca pe lista invitatilor nu se afla si doctorul Ionel Cana, fondatorul primului sindicat liber, expulzat din Romania si neagreat, se pare, de catre Vladimir Tismaneanu, si el unul dintre participanti. Impotriva argumentelor parintelui, ca este vorba despre o miscare anticomunista autentica, politologul a sustinut “incompatibilitatea grupului” de la Brasov in privinta combaterii din Romania, sugerand ca ar putea fi chiar o operatiune a Securitatii si militand pentru sprijinirea metodelor deja existente: cateva revistute ale intelectualilor “disidenti”. Recomandarea lui Tismaneanu a fost sustinuta si de “grupurile etnice” in cauza, ceea ce a determinat abandonarea sprijinirii muncitorilor anticomunisti, interogati brutal de catre Militie si deportati apoi in intreaga tara. Ulterior, nivelul de penetrare si manipulare al rusilor si “etnicilor” in CIA, a culminat cand seful statiei la Bucuresti a devenit nimeni altul decat Harold J. Nicholson, ofiterul american cel mai mare in grad arestat vreodata pentru spionaj. In favoarea Rusiei. (Vezi Razboiul secret dintre FBI si CIA)
In aceeasi perioada au avut loc alte investigatii extraordinare la Departamentul de Stat, National Security Council si CIA. In timpul acestora, Steve Weber, director pentru operatiuni clandestine pentru Europa de Est si URSS, emigrat din Ungaria (altii zic ca din Cehia) in 1956 si seful direct al lui Nicholson, a disparut, in urma unui accident de masina, la Budapesta (altii spun ca in patul unei spionace; oficial a murit de atac de cord). O alta persoana apropiata lui Weber, chiar sefa Romanian Desk la CIA, Fisher, al carei sot lucra la Departamentul de Stat tot pe Europa de Est, a trebuit sa-si dea demisia din CIA. Un alt personaj, consultantul NSC Charles Gati, si el emigrant ungur din ’56, profesor de “studii ruse” si colaborator pe la tot felul de “think-tank”-uri de Foreign Policy a fost “lasat sa plece” de la Casa Alba pentru suspiciune de a fi “prea apropiat” de serviciile unguresti, conform surselor citate. Sotia lui, Tobi Gati, Head of State Department Intelligence and Research Unit, dupa o investigatie de 6 luni, a parasit, si ea, Departamentul de Stat.
Dupa cum arata tot ghemul incalcit peste Washington si Bucuresti, nici astazi nu stam mai bine.
La aniversarea a 20 de ani de la revolta anticomunista de la Brasov, presedintele Traian Basescu spunea: “Nu cred ca putem construi ceva trainic pana cand nu depasim confuzia vinovata intre victime si calai, intre eroi si profitori, intre cei cinstiti si cei necinstiti”. Ce bine ar fi fost pentru Romania daca si CIA si SRI si seful statului ar fi fost lamuriti mai devreme asupra acestui adevar. PS:Seful SRI, domnul George Maior, ne asigura ca agentii si spionii de prin Romania sunt atent monitorizati. Bine, bine, zic eu, asta o facea si Ceausescu. Si la ce i-a folosit?
MATERIAL TRANSMIS COMISIEI PREZIDENTIALE
Catre Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania
Misiunea „misionarului” sau ce caută Kuraev în Moldova?
de Vlad Cubreacov
Interesul securiştilor pentru Biserică a sporit vădit în ultima vreme. Securistul nr. 1 din Moldova, Valeriu Pasat, a căzut subit în evlavie şi chiar dacă nu cunoaşte barem Crezul, s-a avântat să apere „bazele Ortodoxiei”, căpătuindu-se, cu această ocazie, cu un partid umanist de împrumut. Mai multe luni la rând, străzile Chişinăului, ale tuturor oraşelor din Republica Moldova şi drumurile naţionale şi raionale au fost împânzite cu panouri scumpe şi de mari dimensiuni cu portretele corifeilor Ortodoxiei: mitropolitul Vladimir Cantarean şi securistul Valeriu Pasat. Acest din urmă fapt a dovedit că şi reciproca e valabilă, adică şi Bisericii i se dă pe gust politica. Patriarhia de la Moscova, prin Departamentul său de Relaţii Externe Bisericeşti, ne-a anunţat că mitropolia sa din Republica Moldova este liberă să susţină orice partid îi pofteşte inima.
Am mai abordat acest subiect. Amintim titlul unui articol relevant de astă-primăvară: Filat + Pasat = Lucinschi. Arătam atunci, cu câteva luni înainte de lansarea oficială a lui Pasat în politică, cine şi cum este implicat în noul proiect şi că marele sforar este Lucinschi, de asemenea, maaare ortodox mare şi cel mai iubit şi mai preţuit, la Bucureşti, dintre basarabeni.
Dacă ar fi să reluăm subiectul, pentru a-l actualiza, acum ar trebui să rectificăm titlul articolului şi să spunem: Filat + Pasat + Kuraev = Lucinschi. Să vedem de ce anume. Şi, foarte pe scurt, cine este noul personaj din garnitură.
Iată omul şi „misionarul”
Aşadar, Andrei Veaceslavovici Kuraev este diacon în Patriarhia Moscovei. S-a născut la 15 februarie 1963 în Rusia, locuieşte oficial la Moscova. Şi-a petrecut o parte din copilărie la Praga, în Republica Socialistă Cehoslovacă, unde se aflau în misiune părinţii săi. În anii de şcoală a redactat revista „Ateist”. Şi-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Moscova, la catedra de Ateism Ştiinţific din cadrul Facultăţii de Filosofie. A fost botezat în toamna anului 1982, la vârsta de aproape 20 de ani. Cunoaşte limba română, întrucât în perioada sovietică a fost trimis de Patriarhia Moscovei, cu acordul KGB, la studii teologice în România, unde a stat doi ani (asemeni actualului episcop Iustinian Ovcinnikov, fost de Tiraspol, şi trompetei de presă Dmitri Ciubaşenko (decorat de Mihai Ghimpu cu Ordinul Republicii), fost candidat pe listele PLDM, iar acum fruntaş al partidului lui Pasat). A fost o perioadă referent al Patriarhului Alexei al II-lea. Se află în cea mai mare parte a timpului, ca „misionar”, în cuprinsul Patriarhiei Georgiene, mai exact în Abhazia. Este adeptul soluţionării chestiunii cecene prin uz de forţă. A lansat noţiunea de „misiune agresivă” (agressivnoie missionerstvo – în rusă). În ultimul timp, face naveta între Moscova, Bucureşti, Chişinău şi Tiraspol. A conferenţiat la Universitatea Slavonă din Moldova. Este autorul manualului „Bazele culturii ortodoxe” şi un susţinător al proiectului lui Pasat de introducere în şcolile din Republica Moldova a cursului obligatoriu „Bazele Ortodoxiei”. Printre cei pe care îi frecventează se numără: ex-preşedintele Lucinschi, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, premierul Vladimir Filat, mitropolitul Vladimir Cantarean, episcopul Marchel Mihăiescu de la Bălţi, episcopul Sava Volkov de la Tiraspol, preacuviosul între cuvioşi Nicodim Vulpe, supranumit episcopabilul de Orhei, şi, evident, preaortodoxul între ortodocşi Valeriu Pasat şi – cine ar fi crezut? – ministrul Educaţiei şi Cercetării de la Bucureşti, Daniel Petru Funeriu (PD-L) (De urmarit! – nota mea). În această listă nu includem, chiar dacă ar fi interesant, persoanele din Abhazia cu care se are de bine diaconul Andrei Kuraev.
ÎN ISTORIA RELAŢIILOR POLITICO-MILITARE ROMÂNO-UNGARE
dr. Aurel V. David
Postfata la “Spionajul si extremismul ungar in Romania”, autori Aurel I. Rogojan si Traian Valentin Poncea, 580 pagini, Editura Proema, 2010, lansare sambata, 20 noiembrie, orele 16,30 la Targul de carte “Gaudeamus”
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, un cronicar ungur, nobilul Gheorghe Rettegi, afirma că românii i-au acuzat pe unguri că le-au aruncat ,,în grumaz” jugul iobăgiei şi s-au adresat prefectului Hunedoarei, Ladislau Balogh astfel: ,,Nu putem să ne mirăm îndeajuns, care e cauza că voi ungurii ne oprimaţi atâta pe noi şi aţi pus pe noi jugul iobăgiei, pe când noi suntem şi am fost întotdeauna mai mulţi decât voi ungurii şi ceea ce este mai important, suntem mai vechi în ţara aceasta, pentru că suntem urmaşii vechilor Daci”. Foarte indignat de cele auzite, cronicarul ungur a exclamat: „Aceasta-i minciună, naţiunea română e o colonie romană, altfel au fost Dacii şi gândesc că n-au fost un neam ticălos, fără Dumnezeu ca această românime”. Peste câţiva ani, într-un memoriu adresat de către nobilimea ungară trimisului special al împăratului Iosif, contele Iankovitsch, pentru a justifica represiunea sângeroasă a revoltei ţăranilor români din anul 1784, sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan, se afirma răspicat: „Părinţii noştri venind din Sciţia, au cucerit cu arme victorioase şi cu sângele lor această scumpă patrie şi după ce au supus şi au făcut iobagi pe părinţii românilor care s-au revoltat azi asupra noastră, dânşii au domnit liniştiţi peste ei, ţinându-i totdeauna într-o aspră disciplină, însă lăsându- le neatins modul lor de viaţă”.
Aceste realităţi exprimă, pe fond, raporturile statornicite de-a lungul veacurilor între două neamuri, unul băştinaş, aşezat pe vatră de milenii, dar aflat mereu sub presiunea şi agresiunea unor imperii vecine, altul venit din adâncurile stepelor asiatice în căutare de patrie, care, după aproape 900 de ani de când s-au întâlnit nu găseau cale de comunicare decât utilizând violenţa extremă. De o parte se aflau românii (valahii), care încă „se mirau” de ce ungurii îi asupreau şi le-au aruncat în grumaz „jugul iobăgiei”, cu toate că ei erau cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, adică erau urmaşii vechilor daci, iar de cealaltă parte, ungurii, ai căror reprezentanţi de vază, nobilii, recunoşteau că strămoşii lor au ocupat Transilvania de la strămoşii românilor, pe care i-au ţinut într-o disciplină aspră.
*
a. O mentalitate agresivă conservată şi reactivată de himera hungarismului
Fostul KGB-ist yoghin Alexander Lebedev, un “front” pentru afacerile necurate ale lui Gorbaciov, face in ultima perioada pe luptatorul anti-coruptie (vezi Video mai jos) si pe mogulul filantrop care “salveaza” presa britanica de la faliment. Un comando largit al trupelor speciale OMON a pus stapanire azi dimineata pe sediul bancii sale din Moscova, denumita dupa modelul american “Banca Rezervelor Nationale”. La ora aceasta se poarta negocieri intre “mascatii” Politiei si aghiotantii miliardarului, filtrate prin securistii care asigura paza mogulului. Jurnalistii adunati in numar mare la intrarea in banca nu au primit pana acum nici o informatie oficiala asupra scopului raidului. Aghiotantii lui Lebedev speculeaza implicarea in aceasta demonstratie de forta a fostului primar al Moscovei demis luna trecuta de presedintele Medvedev, milionarul Iuri Lujkov, impotriva caruia Lebedev a si candidat. Compania lui Lebedev, “Corporatia Rezervelor Nationale”, fondata dupa iesirea sa din SVR (pe romaneste SIE, succesoarea Directorului I al KGB – cum ar fi fosta DIE), detine un pachet semnificativ al actiunilor Gazprom, 26% din Iliusin si 28% din Aeroflot (al doilea actionar ca marime dupa stat), plus cotidianul Novaya Gazeta, impreuna cu Gorbaciov, dupa cum se afirma pe site-ul sau. Ca orice KGB-ist respectabil, mogulul rus ajuta din greu biserica, spirjina bolnavii de cancer si concepe proiecte si initiative de dezvoltare nationala, dupa cum se sustine in biografia sa romantata. In timp ce ziarul britanic Guardian furnizeaza informatii pe larg, cotidianul mogulului din Marea Britanie, The Independent, se mentine rezervat iar cel de-al doilea ziar detinut de KGB-ist, Evening Standard, nici macar nu mentioneaza evenimentul. Reuters transmite o stire scurta insotita de patru fotografii, dintre care cea mai reusita este cea de mai jos. Concluzia: evident, l-a suparat pe Putin :).
Stenograma unei discuţii purtate pe data de 20 aprilie 2006 de Vitaly Maschitskiy cu Valery Krasnov, oficialii grupului rusesc Marco, arată cum Sorin Roşca Stănescu urma să-i transforme pe aceştia în latifundiari de Snagov. Contra sumei de 10 milioane de euro, fostul director al ziarului Ziua se oferea să le vândă celor doi un teren de 30 de hectare situat chiar în pădurea Snagov, în zona restaurantului El Capitan, pe malul lacului, transmite EvZ, preluat de RomaniaPress.ro. Contactat de EVZ, Sorin Roşca Stănescu confirmă teoria din dialogul purtat de ruşi, dar susţine că afacerea nu s-a finalizat.
“Eu nu am vorbit cu cei doi, ci cu purtătoarea lor de cuvânt din România. Pe doamna am cunoscut-o şi ea m-a întrebat dacă terenul pe care îl avea o firmă (n.r. – Captain Port Service Product SRL) în care eu eram acţionar e de vânzare. I-am spus un preţ orientativ, dar nu am vândut. Totul a rămas la nivelul de intenţie exprimată de purtătoarea de cuvânt”, mărturiseşte astăzi Roşca Stănescu. Terenul scos la mezat de acesta a fost miza unei afaceri devoalate de EVZ în urmă cu doi ani, când a fost scos la lumină mecanismul prin care SRS însuşi a devenit moşier în comuna de la periferia Bucureştiului. Printr-o inginerie la care a pus umărul edilul localităţii, Apostol Muşat, Roşca – alături de asociaţii săi, senatorul PDL Mircea Andrei şi fostul deputat PSD Viorel Gheorghiu, ginerele lui Bebe Ivanovici, ex-preşedinte social-democrat al Consiliului Judeţean Ilfov – a cumpărat la un preţ subevaluat una dintre cele mai râvnite bucăţi de teren din Snagov, aflată pe malul lacului din localitate. Ziarul de Investigatii dezvaluia ca printr-o afacere similara Rosca Stanescu (foto sus) a pus mana ilegal pe o insula de pe Snagov.
Stenograma rusi despre Rosca – 20.04.2006, intre Valery Krasnov si Vitaly Maschitsky
Maschitskiy: Alo!
Krasnov: Vitali Lvovici!
Maschitskiy: Da, ascult.
Krasnov: Salut! Ascultă a apărut o idee interesantă. Deci, domnul Sorin Roşca Stănescu, cel pe care noi l-am numit…care deţine un trust mass-media.
Maschitskiy: Se luptă cu toţi.
Krasnov: Da. Se luptă cu toţi. Deci, el propune să analizăm posibilitatea achiziţionării a 30 de hectare pe un teren, la lacul Snagov. Este o zonă cu ieşire mare la apă. Prima lui ofertă este de zece milioane euro. 30 de hectare. Acolo este şi o pădure şi nu numai, şi tot restul.
Maschitskiy: E proprietate privată?
Krasnov: Este proprietatea companiei. Se află unde are el, cum să spun, ce are el acolo…
Maschitskiy: Tu ai văzut?
Krasnov: O porţiune. Eu nu am văzut. Pur şi simplu acum am primit această informaţie şi te-am sunat. El ne invită după Paşte să ne întâlnim şi să mergem să ne prezinte.
Maschitskiy: Trebuie văzut?
Krasnov: Este în zona…cum se numeşte restaurantul ăsta…El Capitan. Restaurantul ăsta ţărănesc. Îţi aminteşti tu.
Maschitskiy: Să-l vedem.
Krasnov: Da, e frumos. Cu pădure şi cu infrastructură şi aşa mai departe.
Maschitskiy: Trebuie să vedem actele.
Krasnov: Da. Îi spun că în principiu am deschis discuţia.
Maschitskiy: Da, desigur.
Krasnov: Iar restul le lăsăm până la întoarcerea ta, poate putem vedea.
Maschitskiy: Da, ne uităm, desigur.
Krasnov: Bine.
Maschitskyi: Ok?
Krasnov: Bine. Deocamdată nu mai sunt noutăţi. De aceea îţi urez Zbor plăcut! Fără opriri!
Maschitskyi: Mulţumesc, Nikolaevici.
Krasnov: Bine. Te îmbrăţişez!
Din acelasi Dosar ALRO voluminos, din care tot apar stenogramela kilogram, Lumea Justitiei, portalul dezvoltat de Adina Anghelescu si Razvan Savaliuc de la fosta Ziua, publica in exclusivitate un fragment cel putin la fel de interesant, despre avocatul GDS si ALRO, Valeriu Stoica, mare stramba-dreptaci PCR-ist si PDL-ist. Iata-l:
Stenograma rusi despre Stoica – 20.06.2006, ora 20:06, intre Valery Krasnov si Vitaly Maschitsky.
V.K.: Pe scurt, azi am primit la Slatina o instiintare de la Curtea de Conturi a Romaniei , care vrea sa clarifice legalitatea sttutului terenurilor, in cadrul procesului de privatizare.
V.M.: Nu au decat. Pe cine preocupa asta?
V.K.: Asculta-ma. Apoi vrea sa verifice contractul de privatizare care nu este la Slatina si nici nu pate sa fie.
V.M.: Care Curte de Conturi? Cea locala?
V.K.: Tocmai vroiam sa-ti spun. E curtea de Conturi a Romaniei, insa sucursala din Slatina.
V.M.: Trimiteti-l la Stoica, baieti!
V.K.: Da, i-am trimis deja.
V.M.: Si cu asta basta!
V.K. Si Stoica a luat legatura cu prietenii lui si a spus trimiteti-i la dracu. Nu le aratati nimic pentru ca nu au nici o baza pentru…
V.M.: Si nici imputerniciri.
V.K.: Da.
V.M.: Au trimis in scris?
V.K.: Da.
V.M: Da, Stoica trebuie sa le pregateasca un raspuns.
V.K.: Corect.
V.M.: Si sa-i trimiteti la dracu’ cu semnatura lui Stoica in calitate de birou de avocatura al ALRO.
V.K.: Asa si planificam sa facem.”
November 24th, 2010 
VR 
Moscova a inceput deja sa ameninte voalat pe seama alegerilor de la Chisinau, deocamadata prin declaratii si conferinte de presa ale “reprezentanilor moldovenismului”, dupa cum informam ieri in “Scutul Moldovenesc” contra “Noua Dreapta”, de 1 Decembrie. Ipoteza unui scenariu tip 7 aprilie, in cazul in care rezultatul alegerilor de pe 28 noiembrie nu va fi cel scontat de strategii KGB/FSB, trebuie si este luat in considerare atat de specialistii SIS cat si de catre cei ai SRI si SIE. 
Posted in 
Tags: 
