Posts Tagged ‘KGB’

Disidenta in cultura, intre mit si adevar. Aici Radio Securitatea Libera. Idolii de mucava. Deconspirari pe spranceana. Goana dupa gologani. Onanismul ideologic al d-lui Tismaneanu. Liiceanu, un sforar fara scrupule. Jocurile elitelor fara opera. Societate civila curata? In memoriam Mihai Pelin

Trei ani de la plecarea dintre noi a unui neobosit Cavaler al Adevarului:

Mihai Pelin

Odihneşte-te, în pace, Mihai Pelin. Rămânem cu cărţile tale.

Nu o sa-ti uitam niciodata ideile sclipitoare, zambetul strengaresc si privirea scaparatoare!

 

Image Din publicistica sa de front:

Disidenta in cultura, intre mit si adevar

Un serial de Mihai Pelin

Despre o asa-zisa elita culturala romaneasca, autodeclarata ca atare, fireste, a inceput sa se vorbeasca pe la sfarsitul anilor ’70. Principalii ei protagonisti au fost Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, care, la data aceea, culmea ridicolului!, nici nu aveau opera. Jurnalul de la Paltinis de Gabriel Liiceanu va vedea lumina tiparului in 1983, iar Minima moralia (cu un titlu furat) de Andrei Plesu va putea fi citita abia in 1988. Pana atunci, baietii mai publicasera o prefata la un album, un epistolar, ceea ce presupune numai un efort de transcriere, introduceri de cateva pagini la opera altora si niste studii subtiri ca lama de ras si cu titluri pretentioase, incapabile sa te invite la lectura si meditatie. Era in ele ceva crispat si parca imprumutat si din alte parti. In timp, la aceasta operatiune nelegitima, de enclavizare a culturii romane, prin delimitarea din corpul ei a unei asa-zise elite, au aderat si alte persoane, nu din cale de afara de numeroase, pe care nu le mai indicam, deoarece se cunosc. Si ele pe sine, si noi pe ele. Interesant este faptul ca procesul in cauza s-a insotit si cu o schimbare vizibila de comportament: nimeni nu le mai putea ajunge la nas si aroganta din ei transpira prin toti porii, le curgea din urechi si supura pe la nari.

Cu toate acestea, notiunea de disidenta a suras elitei in curs de formare la Bucuresti, a ademenit-o si i-a avansat promisiunea de a se constitui intr-un modus vivendi, inaccesibil pentru vulg si intelectualii de rand. Adica pentru acei intelectuali care nu meritau sa fie incorporati in elita.

In 1982, elita noastra a traversat si primul moment dificil din istoria sa. Unii din membri ei s-au inscris in miscarea intitulata Meditatia Transcendentala – transcendental suna frumos, nu-i asa?, si parca te ridica deasupra a toti si a toate – si au rupt cuiul. De altfel, numai niste oameni cu mintea beteaga, imprudenti pana la prostie si cu ratiune de moftangii se puteau implica in cacealmaua intitulata Meditatia Transcendentala. Niste oameni seriosi, cu scaun la cap, nu s-ar fi dat in mana unui individ dubios, despre care se soptea pe la colturi ca insasi Securitatea l-ar fi scos cu mai multi ani in urma din tara, spre a-l utiliza in atingerea unor obiective absonse. Si dupa un timp petrecut in Marea Britanie, Nicolae Stoian fusese rechemat in viteza la Bucuresti, spre a servi drept navod. Cine se prindea in navod se prindea, cine nu, nu.

Intr-adevar, Meditatia Transcendentala primise toate aprobarile de rigoare pentru a functiona, inclusiv de la institutul specializat si de la Ministerul Invatamantului. Deocamdata, partidul se dezinteresa de afacere, iar Securitatea o monitoriza molcom, fara intentii malefice. Insa, la un moment dat, s-a intamplat ceva la care nu se astepta nimeni: cineva i-a soptit Elenei Ceausescu, numarul doi din partid, ca la Meditatia Transcendentala se petrec niste lucruri nu prea curate si ea a decis ca de chestiunea in speta sa nu se mai ocupe Securitatea, care dormea nesimtita in cizme, ci organele partidului comunist. Urmand ca toti participantii la meditatie sa fie exclusi din randurile acestuia, fiecare in sedinte organizate ad-hoc in institutia de unde primea o leafa. Securitatea nu a mai avut ce sa faca si, de ochii partidului, i-a sanctionat pe toti cei sase ofiteri care monitorizasera cacealmaua, insa l-a desemnat pe maiorul Vasile Malureanu sa se ocupe in continuare de cacealma, in deplina discretie. Si acesta l-a agatat pe Andrei Plesu, care i-a relatat cam tot ceea ce se petrecuse acolo. Ceea ce rezulta dintr-o scrisoare disperata adresata de Andrei Plesu lui Nicolae Ceausescu si dintr-o declaratia aparte, despre care nu se intelege prea bine in ce context s-a prestat. In ciuda acestui fapt, Securitatea nu l-a putut salva nici pe Andrei Plesu, si nici pe altii ce-i relatasera ce se intampla sub bagheta lui Nicolae Stoian.

Noi nu afirmam ca Andrei Plesu ar fi fost informator al Securitatii, dar ceva este neclar in toata povestea si lucrurile s-ar lamuri pe deplin numai in cazul cand dosarul ce i-a fost alcatuit de famigerata institutie ar fi scos la lumina. Ceea ce nu se intampla. Cu certitudine, in acest dosar se afla si rapoartele redactate de maiorul Vasile Malureanu dupa convorbirile cu Andrei Plesu, precum si altfel de documente relative la disidenta falsului filosof si a falsului istoric al artei. Pentru ca, spre ultimii ani ’80, furati de moda care bantuia pe alte meleaguri, incitati de gesticulatiile lui Paul Goma, nucleul dur al asa-zisei elite, alcatuit din Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Mircea Dinescu, mai in sinea lui, mai pe langa cine era dispus sa-l asculte, s-a autodeclarat disident. Curand se va dovedi ca a fost o disidenta de mucava: nici nu a apucat bine sa treaca in uitare afacerea Meditatiei Transcendentale, ca atat lui Andrei Plesu, cat si lui Gabriel Liiceanu li s-a permis sa plece la Heidelberg. Frumos supliment de pedeapsa, dupa o excludere din partid!

Chestiunea nu poate avea decat o singura explicatie: Gogu Radulescu. Si cei ce au trait epoca stiu despre ce este vorba. Insa avizul pentru iesirea din tara a lui Andrei Plesu trebuia sa fie dat de Securitate si aceasta era prudenta. In cazul ca Plesu nu mai revenea din cele strainatati, ponoasele in capul ei s-ar fi spart. Prudenta fiind cu atat mai mare cu cat Securitatea pescuise din anturajele Europei Libere o informatie interesanta: Monica Lovinescu dorea sa-l retina pe Andrei Plesu in Occident, pentru a fi propulsat in functia de director al postului de la München. In cele din urma, retinerile s-au spulberat. Exista un document in arhivele Securitatii in care s-a rezumat o discutie purtata de mai multi ofiteri pe tema: sa-i dam sau sa nu-i dam voie sa plece? Un singur ofiter a fost de acord cu iesirea lui Plesu din tara si argumentele lui au sfarsit prin a prevala. Neted spus, acesta a apreciat ca Andrei Plesu nu va ramane in Occident si nici nu erau sanse sa fie numit director la Europa Libera din trei motive: 1) e comod, mai bine zis lenes; 2) nu-i place sa mearga la slujba; 3) in nici o tara din lumea occidentala nu poti deveni cineva exclusiv prin aplauzele unei gasti pe care ai adunat-o in jurul tau. Si asa cum s-a dus, Andrei Plesu s-a si intors. In alta ordine a lucrurilor, pluteste in aer o banuiala justificata: de fapt, Plesu si Liiceanu, si nu numai ei, reprezentau o interfata anume a regimului comunist cu lumea occidentala. Cand Occidentul acuza autoritatile de la Bucuresti ca nu permite oamenilor de carte sa se miste liberi pe mapamond, rapunsul era univoc: se poate? Cum adica nu au voie sa circule peste hotare? Priviti, domnii Plesu si Liiceanu studiaza la Heidelberg, Ana Blandiana strabate America de la un capat la altul etc. etc. Ce vreti mai mult? Pana in decembrie 1989, si Andrei Plesu, si Gabriel Liiceanu nu au facut altceva decat sa-si ingroase anturajele cu cat mai multi aplaudaci. Faima lor de disidenti era intarita in mod sistematic si de emisiunile postului de radio din München. Pe cai subterane, Monica Lovinescu primea liste ticluite la Bucuresti, cu cine trebuia elogiat si cu cine trebuia detestat. Si asa mai departe. Totusi, cand incercam sa aflam in ce a constat disidenta teribila a cuplului la care ne referim, intelegem ca a fost vorba despre o disidenta intretinuta cu banii regimului comunist. Si pentru asta nu avem nevoie de nici un document de Securitate, sunt suficiente biografiile celor doi, asa cum ni le comunica un dictionar al scriitorilor romani aparut sub egida Editurii Albastros. Vreme de 15 ani, cand e vorba de Gabriel Liiceanu, si mult mai multi ani, daca-l avem in vedere pe Andrei Plesu, acestia au fost salarizati de Institutul de istoria artei fara sa faca nimic, dar nimic, nimic, exceptand sforile trase in vederea edificarii unei asa-zise elite si in rindurile artistilor plastici. Ca sa nu mai vorbim si de faptul ca la Institutul de istoria artei nimeni nu cerea vreunui cercetator sa-l laude pe Nicolae Ceausescu. Daca ar fi pus cat de cat osul la munca, baietii nu si-ar fi compromis disidenta.

Mai ramane sa comentam si afirmatiile lui Andrei Plesu, conform carora, in saptamanile premergatoare evenimentelor din decembrie 1989, ar fi fost transportat pe sus la Tescani. In primul rand, Tescanii nu sunt o puscarie, ci o casa eleganta de oaspeti, cu frigiderele pline in permanenta. In al doila rand, la Tescani, Plesu nu a stat pe ghimpi, ci pe leafa. Este ridicol sa ne imaginam ca Securitatea s-ar fi temut ca nu cumva Plesu sa sara pe baricada de la Intercontinental si, dintr-o singura rotire de sabie, asemeni unui arhanghel, sa spulbere structurile regimului comunist. Mai degraba, o grupare a viitoarei puteri, care stia ce urma sa se intample la Bucuresti, s-a gandit sa-l puna la adapost. Deoarece mai era nevoie de el. Dintre toti cei la care ne-am referit, numai Mircea Dinescu a schitat un gest de veritabila disidenta, prin interviul acordat cotidianului francez Liberation, in primavara lui 1989. Din pacate, dupa cum a evoluat ulterior, atat va mai ramane din el si din disidenta lui.

Idolii de mucava

Multi au avut naivitatea sa creada ca disidentii luptau pentru dreptul la exprimare libera, pentru libertatea creatiei si alte spanacuri pe care le debita retorica lor. Altii erau convinsi ca intr-un regim de democratie aceiasi disidenti vor iesi in luminile rampei cu opere necesare si temeinic elaborate, respinse de la tipar de editurile statului totalitar. Aiurea!

(more…)

Tismaneanu, in patul lui Arafat. Volodea Tismaneanu a mancat din banii romanilor 1 146.666.666 lei, respectiv 32.000 de euro “pro bono” si ceva maruntis. Administratia Prezidentiala l-a “dat in gat”. DOCUMENT

Grupul de Investigaţii Politice al lui Mugur Ciuvică anunţă că din 2006 pina in 2009, Vladimir Tismaneanu a primit de la Traian Basescu peste 32.000 euro din bani publici. Redau în rândurile de mai jos comunicatul primit de la www.grupul.ro:

Vladimir Tismaneanu a declarat in repetate rinduri ca intreaga sa activitate in comisiile prezidentiale a fost „pro bono” (fara nici un fel de plata, in beneficiul public). Ultima declaratie de acest fel a lui Vladimir Tismaneanu dateaza din 24 septembrie 2010 si a fost publicata pe blogul acestuia: „Cit priveste insinuarile ca presedintele Traian Basescu m-ar fi platit pentru efortul de a conduce Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste, o spun din nou, cit se poate de limpede, am lucrat, ca si toti membrii Comisiei, pro bono”.

Grupul de Investigatii Politice publica un document oficial al Administratiei Prezidentiale care arata ca, pentru Vladimir Tismaneanu, serviciile pro bono implica deconturi consistente din bani publici.

In baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, GIP a solicitat Administratiei Prezidentiale o serie de documente si informatii privind sumele primite de Vladimir Tismaneanu in perioada 2006 – 2009. Potrivit raspunsului Administratiei Prezidentiale, in acesta perioada lui Vladimir Tismaneanu i s-au decontat 114.666 lei noi (aprox 32.000 euro).

Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, condusa de Vladimir Tismaneanu a functionat doar 9 luni, din aprilie pana in decembrie 2006. Pentru activitatea „pro bono” din aceste 9 luni, Vladimir Tismaneanu a decontat la Administratia Prezidentiala 56.965 lei (16.200 euro).

Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii din Romania s-a desfiintat in decembrie 2006, odata cu prezentarea Raportului privind condamnarea comunismului. A fost infiintata insa imediat o alta Comisie, avindu-l ca presedinte pe acelasi Vladimir Tismaneanu, Comisia Prezidentiala Consultativa pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In calitate de presedinte al acestei comisii, Vladimir Tismaneanu a decontat la Administratia Prezidentiala 18.717 lei (5.600 euro) in 2007, 25.060 lei (7.000 euro) in 2008 si 14.035 lei (3.300 euro) in 2009.

In 2009, Vladimir Tismaneanu s-a implicat activ in campania electorala a lui Traian Basescu. Doar ca, atunci cind venea in tara pentru a-l sustine pe candidatul Traian Basescu, Vladimir Tismaneanu isi deconta cheltuielile din bani publici la Administratia Prezidentiala condusa de Traian Basescu.

Vladimir Tismaneanu a primit banii fara sa fi incheiat vreun contract cu Administratia Prezidentiala. Deconturile au fost facute doar in baza regulamentelor de ordine interioara ale comisiilor conduse de Vladimir Tismaneanu.

Grupul de Investigatii Politice a solicitat Administratiei Prezidentiale si copii ale deconturilor lui Vladimir Tismaneanu. Administratia Prezidentiala a refuzat sa ne puna la dispozitie documentele care ar fi aratat destinatia precisa a banilor publici primiti de Vladimir Tismaneanu.

Grupul de Investigaţii Politice

Semnalat de George Damian

PS INFO: Si unde credeti ca dormea “kominternistul pentru eternitate” cand ajungea la Bucuresti? Tot in “cartierul rosu”, al copilariei sale chinuite, alaturi de Nicusor, in chiar vila pe care Ceausescu i-a pus-o la dispozitie lui… Yasser Arafat:)


Totul despre Raportul Tismaneanu AICI

Lupu: “Am gasit o consonanta aproape deplina cu Partidul Comunistilor”. Declaratie de dupa negocierile de azi cu Voronin. VIDEO

Vezi si Ziaristi Online: Alianta pentru Moldova a fost nasita de Nariskin, omul lui Putin de la Kremlin. Analistul de la Chisinau Roman Mihaes a anuntat pe blog formarea “Aliantei”

Sursa: Basarabeni.ro

Maestrul Fanus Neagu da de pamant cu loazele burgheziei rosii Tismaneanu si Cornea: HOITARII


Fanus Neagu – Patapievici si ai lui, niste oameni care urasc Romania de ZiaristiOnlineTV

Observ, plin de furie, că de la o vreme, ori de câte ori dispare în noaptea veşniciei un scriitor ro­mân de prestigiu, imediat, din deşertul gândirii se ridică doi, trei sau patru vulturi hoitari ca­re se reped să-i smulgă celui dis­pă­rut orice urmă de virtute sau talent.

Am în minte două cazuri care m-au cutremurat: va­lul de insulte azvârlit din prăpastia urii asupra cri­ti­cului Mihai Ungheanu, avându-l ca autor pe Vla­di­mir Tismăneanu, precum şi vârtejul de isterie barbară dezlănţuit la TVR 1 de Andrei Cornea împotriva lui Adrian Păunescu. Ţin să precizez că n-am schimbat în viaţa mea o vorbă cu domnii mai sus pomeniţi. Nu-i duşmănesc, nu-i preţuiesc, iar până acum mi-erau total indiferenţi.

I-am privit uluit cum împroşcau cu bale de turbare pe aceşti colegi ai mei pe care i-am iubit o viaţă întreagă şi mă opresc astăzi o clipă să-i întreb pe cei doi ticăloşi: Cum de îndrăzniţi să ne înjuraţi morţii chiar în ziua când îi ducem la groapă? De unde această pornire imbecilă de a ne spurca izvoarele? Poftei voastre scelerate de a ne însângera zilele când ne e sufletul cernit mă simt dator să îi răspund cu aceeaşi vehemenţă. Sunteţi doi provocatori de duzină, două jerpelituri. Să ne înţelegem, aveţi tot dreptul să nu vă placă ce au scris Mihai Ungheanu sau Adrian Păunescu – gusturile nu se discută, nu se amendează –, dar sunteţi de-a dreptul ticăloşi când voi, fiii unor torţionari comunişti, veniţi şi îi acuzaţi pe prietenii noştri dispăruţi că fac parte din şirul marilor vinovaţi care au întronat şi slujit dictatura stalinistă în România.

Să tragem răbojul din grindă şi să socotim: tatăl dumitale, domnule Vladimir Tismăneanu, cunoscut sub nu­me­le de Leon Tismineţchi, zis Ciungul, a fost agent KGB de când a dat în pământ şi până a murit. Stabilit în România după 23 august 1944, el raporta periodic Ambasadei sovie­ti­ce tot ceea ce se întâmpla în cadrul CC al PCR. La cererea expresă a lui Gheorghiu-Dej, Hruşciov a aprobat să fie eli­mi­nat din cadrele activului de conducere. A fost trecut lu­crător la Editura Politică, sub conducerea lui Walter Roman, unde a tradus, sunt dator s-o spun, în chip excelent ope­re­le lui Vladimir Ilici Lenin. Ani lungi m-am delectat cu scă­pă­rătoarele lui întorsături de fraze. Reproduc din memorie o misivă a lui Lenin către un secretar PCUS de gubernie: “Sti­mate tovarăşe N, pentru victoria revoluţiei împuşcă-i imediat pe toţi culacii din gubernie, pe toţi ţăranii mijlocaşi şi şi pe şovăielnici”. Acest şi adverbial îi dă şi astăzi emo­ţii calofilului care sunt. Pe când tatăl tău se străduia să ne pună sub ochi asemenea “opere”, tatăl lui Mihai Un­gheanu ara pământul în arida câmpie a Bărăganului. N-a fost membru al PCR, dar, se înţelege de la sine, el a impus comunismul în România.

Şi acum între noi, domnule Andrei Cornea. Vreau să te învăţ o rugăciune musulmană. Iat-o: Dă-mi, Doamne, să ştiu multe, dar să nu trec prin toate. Dar nu! Tu, balaure filo­zof (cu s  sau cu z, nu ştiu cum îţi convine?), vrei să treci de-a curmezişul prin toate şanţurile.

Adrian Păunescu este, după părerea mea, un poet ex­cep­­ţional. Uneori cu aspre scăderi. Dar nu asta mi s-a părut că te interesează pe dumneata, ci faptul că, în timpul co­mu­nismului (adică în timpul vieţii noastre!), a scris când n-a avut încotro şi versuri închinate regimului pe care atât de mult îl urăşti, încât îmi vine să cred că eu, şi nu dum­nea­ta, sunt fiul lui Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC între 1948 şi 1954. Domnul Paul Cornea, pentru cultura că­ruia nutresc un deosebit respect, era în acei ani legătura directă a tuturor organizaţiilor de tineret cu următorii tovarăşi din conducerea superioară: Ioşka Chişinevski, Leonte Răutu şi Ofelia Manole.

Chişinevski a fost poate cel mai mare ticălos dintre toţi comuniştii care au pus pingeaua pe grumazul ţării ăsteia. Răutu nu lăsa să mişte nici frunza, nici ramul şi nici un vers din Eminescu. Iar Ofelia Manole… ei, tovarăşa Ofelia Manole, secretară de partid a comitetului regional Bucu­reşti, a fost cea mai sumbră ticăloasă care a trecut pe Bulevardul Magheru. Bătrânii scriitori pe care i-am cunoscut şi care mi-au rămas în inimă ca mari maeştri preferau să ajun­gă în Piaţa Unirii ocolind pe la Giurgiu decât să dea ochii cu tovarăşa Manole. Cred că nici Elena Ceauşescu n-a reuşit decât arareori s-o egaleze pe tovarăşa Manole. Cu toţii au răsuflat uşuraţi în ziua când un soldat, îndrăgostit de nepoata tovarăşei, a introdus două rafale de gloanţe în inima ei iubitoare de literatură, pe motiv că i-a refuzat mâna nepoatei sale. Dacă ai şti ce jale a fost în Bucureşti, şi acum sunt oameni care lăcrimează!

În anul 1948, când tatăl dumitale ţinea o strânsă legă­tu­ră cu corifeii comunismului românesc, învăţătorul Constantin Păunescu, din comuna Bârca, judeţul Dolj, intra în închisoare pentru ani lungi şi grei fiindcă fusese membru al Partidului Liberal. Nu ştiu dacă veniseşi pe lume, dar tocmai în anul acela (ca să vezi brodeală!) marele George Că­li­nescu era dat afară de la catedra pe care o deţinea la Universitate şi în locul lui era numit un dentist, un tinichigiu (bi­ne-a zis psalmistul mai anul trecut că şi azi avem nevoie de tinichigii şi chelneri), răspunzând la numele de Ion Vitner şi care-l avea asistent – ţin’te bine, neică! – pe tovarăşul Paul Cor­nea. Buldozere, progres şi luptă pentru ridicarea Româ­niei pe noi culmi. Călinescu nu s-a mai întors niciodată la ca­tedră. Nea Costică Păunescu s-a întors acasă ca să moară. Iar Adrian, fiul său, trebuie să plătească în eternitate pentru fap­tul că nea Costică a ales greşit: în loc să se ţină de pulpa­na roşie a lui Papaşa, credea în Brătieni şi în I.G. Duca.  Când mor scriitori ca Ungheanu şi Păunescu, neamul ro­mâ­nesc simte că i se rup un braţ, un râu sau un codru. No­rocul aces­tui pământ este că în aceeaşi noapte, undeva în­tr-un sat sau într-un oraş, la apus de lună sau la răsărit de soare, se naşte un alt soldat care să acopere tranşeea rămasă goală.

Fanus Neagu

Jurnalul National

Vezi si: MIHAI UNGHEANU: De ce trebuia ales VOLODEA TISMANEANU, un fiu al burgheziei rosii sa falsifice istoria ROMANIEI?

Un ultim glont in teasta lui Adrian Paunescu si apoi si un scuipat pe cadavrul lui, in direct la TVR. Lapidarea unui mort de catre cioclii de la GDS: Tismaneanu, Cornea, Culcer

Adrian Paunescu a murit. Tismaneanu poate fi fericit. Razvan Boanchis: “Eu am fost porc!”. Condoleantele presedintelui. VIDEO cu poetul la aniversarea a 65 de ani si o replica data Deutsche Welle. Grigore Lese: “Sus, Romane, Sus!”

Ziaristi Online: Presa rusa a anuntat formarea coalitiei PCRM – PD. Intelegerea dintre Voronin si pupilul sau Lupu a fost parafata in prezenta lui Narîșkin, seful administratiei de la Kremlin

Site-ul de știri rusesc gazeta.ru scrie că șeful administrației prezidențiale de la Moscova, Serghei Narîșkin a asistat astăzi la Chișinău la semnarea documentului de constituire a Coalitiei dintre PCRM și PDM. Potrivit sursei, oficialul de la Kremlin a declarat că acesta a participat la consultații cu liderii partidelor parlamentare PDM și PCRM cu privire la perspectiva de colaborare. Anterior RIA Novosti anuntase de asemenea ca PCRM și PDM au format noua coaliție de guvernare la Chișinău, transmite Unimedia.md. Voronin declarase pentru RIA Novosti că această decizie a fost luată în urma negocierilor cu liderul PDM, Marian Lupu. Din partea PCRM, au participat Vladimir Voronin şi Vladimir Mişin, iar din partea PDM – Marian Lupu şi Vlad Plahotniuc.

Anterior, Mihai Ghimpu, presedintele Partidului Liberal si actualul presedinte interimar al Republicii Moldova, declarase dupa intalnirea cu emisarul rus – despre a carui sosire la Chisinau a aflat din presa – urmatoarele: “A venit sa se informeze despre situatia postelectorala, sa discute cu partidele care au acces in Parlament, pentru ca vor relatii bune cu Republica Moldova. Noi, la fel, vrem relatii bune cu Rusia. A fost o discutie despre situatia de azi, relatiile de azi si de maine cu Rusia si cum le vedem fiecare. Mi-a spus ca nu se va intalni cu Vlad Filat, pentru ca el s-a vazut cu Vladimir Putin la Sankt Petersburg. A discutat cu seful sau, ce rost mai are sa discute acum?! Decizia de creare a coalitiei apartine partidelor din Parlament”, transmite portalul stireazilei.md citat pe blogul lui Mihai Ghimpu.

“Alegerile parlamentare din R. Moldova și prefigurarea unei anumite situații politice vor influența atât politica internă, cât și cea externă”, a afirmat sec emisarul lui Putin (si Medvedev), Narîșkin după întâlnirea cu reprezentanții PCRM și PDM, dupa cum e citat de Unimedia.md. În timpul vizitei sale, şeful administraţiei prezidenţiale de la Moscova, Serghei Narîşkin, a fost însoţit de viceministrul de externe Grigori Karasin, responsabil al MAE rus pe Moldova si Transnistria, aminteste portalul Ziaristi Online.

Iata stirea Ria Novosti:

(more…)

Seful Administratiei Prezidentiale de la Kremlin, Serghei Narîşkin, vine pe mosia sa, Moldova, ca sa aranjeze viitoarea alianta de guvernare de la Chisinau. Ghimpu a aflat de la televizor. Romania poate mai face un tele-show ceva…

Şeful administraţiei Prezidenţiale de la Moscova, Serghei Narîşkin (foto) va sosi în această seară la Chişinău, relatează ProTv Chişinău si Unimedia.md. Deocamdată însă, nu se cunosc mai multe detalii despre programul vizitei înaltului oficial de la Kremlin.

Informatia a fost confirmată de Ambasada Rusiei de la Chişinău. Narîşkin va avea întrevederi cu liderii partidelor care au intrat în Parlament, “cu excepţia liderului PLDM, Vlad Filat”, chipurile – o foarte simpatica nota ruseasca de dezinformare strategica. De fapt, Filat stie deja ce sa faca :). Vizita are loc în contextul în care partidele de la Chişinău, care au acces în Parlament, poartă discuţii cu privire la situaţia post-electorală şi pe marginea creării unor coaliţii de guvernare, transmite ca pentru prosti Unimedia. De amintit ca pupilul lui Voronin, “democratul” Marian Lupu, a intemeiat in luna septembrie o alianta de colaborare intre PDM si partidul lui Putin, “Rusia Unita”.

“Eu am aflat că Narîşkin vine la Chişinău abia ieri seara. Avem o întâlnire programată pentru mâine, în jurul orei 12:00. Nu ştiu despre ce anume vom discuta, nu cunosc nici un fel de detalii. Eu cred că totul va fi bine. Eu am încredere în colegii mei de Alianţă”. Declaraţia îi aparţine preşedintelui Partidului Liberal, Mihai Ghimpu.

Seful administratiei prezidentiale ruse, Serghiei Narîșkin, a mai fost la Chişinău în perioada 24-25 septembrie 2009, cu ocazia participării  la Forul intelectualităţii de creaţie al cercetătorilor din CSI, ediţia a IV-a. Atunci Narîşkin a avut întrevederi cu preşedintele Parlamentului Mihai Ghimpu şi cu premierul Vlad Filat. Discuţiile au vizat organizarea summit-ului CSI de pe 8-9 octombrie. De asemenea, liderul PCRM Vladimir Voronin a avut o întrevedere cu Serghei Narîșkin în luna august 2010, când s-a aflat într-o vizită la Moscova. Totodată,cei doi s-au mai întâlnit şi în august 2009, atunci când a fost creată Alianța pentru Integrare Europeană, mai aminteste Unimedia.

Mircea Platon: Baconschi reprezinta interesele Germaniei? Un articol care aminteste de patronul lui Baconschi, Plesu, si mita de 1 milion de marci de la Fundatia Volskwagen. In atentia… Serviciului de Informatii al Extraterestrilor


Intr-o analiza impecabila, pe puncte, privind desfasurarea de forte a celui de-al IV-lea Reich in Europa si in lume, exegetul Mircea Platon  explica ca pentru copii cum ministrul de Externe Teodor Baconschi, pe numele sau literar Dorel Baconsky, a luat-o binisor pe urmele patronului si predecesorului sau, Andrei Plesu, de la Dilema lui Patriciu – unde “filosoful-moralist” este platit din vanzarea Rompetrolului romanesc fostei URSS -, si acum deserveste interesele “non-profit” ale unui ONG ceva mai marisor, care poarta numele de Republica Federala Germania. Si-uite asa mai inteleg, poate, unii, cum cei care in aparenta fac naveta la Berlin de fapt intra pe conducta construita de Rusia si Germania pe fundul Marii Baltice si ies din canal direct la Moscova, in Piata Lubianka. Aviz… extraterestrilor!

Extrag din analiza lui Mircea Platon intitulata La loc (tele)comanda! si avand un subtitlu pentru tot romanul:

– posmagi muieţi pentru leneşii de stânga şi de dreapta –

7. Începând din anii 1960, Germania a dezvoltat, după model anglo-american, o reţea de fundaţii “private” care să funcţioneze ca promotoare ale interesului Germaniei în lume. După cum apreciază expertul american Ann L. Philips,10 aceste fundaţii sunt angajate în promovarea politicii guvernului german în interiorul şi în exteriorul ţării. Motivul proliferării lor după 1945 e legat de restricţiile la care a fost supus guvernul Germaniei Federale în epoca post-hitleristă. Incapabil şi ferindu-se de a se mai lansa deschis în crearea de “zone de influenţă”, guvernul de la Bonn a acţionat în exterior prin aceste reţele de influenţă pe care le-a moştenit şi Germania reunificată după 1989. Aceste fundaţii au legătură cu partidele germane dar sunt finanţate aproape în exclusivitate (97-98%) din bani publici (de la stat). Acest lucru face ca, prin lege, fundaţiilor să le fie interzis să lucreze împotriva politicii externe a guvernului federal. Toate proiectele externe sunt supervizate de Ministerul de Externe german. De asemenea, şefii fundaţiilor se întâlnesc lunar cu ambasadorii Germaniei pentru a discuta cum anume îşi pot armoniza acţiunile. Fundaţiilor le e interzis să intre în competiţie, ele trebuind să acţioneze conform conceptului “pluralism fără competiţie”. Principala misiune a fundaţiilor e “educaţia civică” în spiritul democraţiei, al drepturilor omului şi al economiei de piaţă, aşa cum sunt ele definite în Germania. Reprezentanţii fundaţiilor acţionează cu o libertate care le-ar fi imposibilă reprezentanţilor oficiali ai statului german. De aceea, Ann Philips spune că au posibilitatea de a acţiona în afara canalelor oficiale, în zone “sensibile” ale ţărilor gazdă. Aceste acţiuni, contacte şi discuţii nu sunt menţionate în rapoartele publice anuale ale fundaţiilor. Fundaţia Konrad Adenauer e legată ombilical de Creştin-Democraţii Angelei Merkel, la putere, iar Fundaţia Hans Seidel aparţine Uniunii Social Creştine, aflată în coaliţia de guvernare.

8. În România, fundaţiile Hans Seidel şi Konrad Adenauer sunt implicate masiv în susţinerea Institutului de Studii Populare al PDL şi a Fundaţiei Creştin Democrate (PDL) al cărei preşedinte este actualul ministru de externe al României, dl Teodor Baconsky. Pe 13 octombrie 2010, la lansarea Fundaţiei Creştin Democrate, la Ateneul Român, dl Bernhard Vogel, preşedintele de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer, a declarat: “Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc.”11

9. În condiţiile creionate mai sus, e legitim să ne întrebăm: ce înseamnă “să ne ajutăm reciproc”? Dacă România are al optulea deficit comercial, ca mărime, din U.E.,12 iar creşterea economică a Germaniei a fost alimentată, după cum arată economiştii citaţi mai sus, tocmai de aceste deficite, să fie oare Fundaţia-Creştin Democrată doar un tentacul al intereselor germane în România? Parcă nu-mi vine a crede. Doar e condusă de un ministru de externe al României. Şi afirmă că susţine, fără greş şi fără să clipească, următoarele lucruri: “Fundaţia Creştin-Democrată promovează valorile fundamentale care au construit Europa: demnitatea şi libertatea persoanei; binele comun; educaţia şi familia; patriotismul constituţional; responsabilitatea civică; asumarea tradiţiei creştine; ecologia şi protejarea patrimoniului naţional; o cultură politică a respectului faţă de diversitatea valorilor şi credinţelor; afirmarea meritocraţiei în mediul politic, academic si corporatist.”

10. Pe de altă parte, după cum ne spun experţii citaţi mai sus, fundaţiile finanţate de guvernul german nu acţionează împtriva intereselor guvernului german. Şi interesul guvernului german e să ţină toată Europa captivă în eurozonă. În aceste condiţii, judecând după starea economiei româneşti, intenţia guvernului României, din care face parte şi dl Baconsky, de a intra în zona euro între 2012-2014, pare de-a dreptul sinucigaşă. Ştim însă că nemţii s-au îmbogăţit preferând acumulările pe termen lung tunurilor imediate. Să fie oare Fundaţia Creştin Democrată un nou exemplu de tun imediat al oligarhiei noastre şi de înţeleaptă investiţie tactică germană? Baconsky câştigă acum şi Germania câştigă pe termen lung?

11. Dacă mai iau în calcul şi declaraţiile din ultimii doi ani ale dlui Baconsky, cum că dl ministru visează la o “elită amorală” şi susţine că UE are dreptul să maşineze pe la spatele naţiunilor suverane în scopul integrării europene13, mai că-mi vine să cred că suntem “kaputt”.

Integral la MirceaPlaton.com

Ancheta despre mituirea “non-profit” a lui Plesu – aflat in functia de Ministru de Externe – de catre Fundatia Volkswagen, cu un milion de marci, la CivicMedia.ro

WikiLeaks pe Guardian: Rusia, stat mafiot din cizme pana pe steaua rosie de pe Kremlin. Cum ucide FSB pe banda cand il enerveaza cineva (Apropo de “mituirea” preacinstitului Lupu). Baza de date cu scurgerile WikiLeaks

WikiLeaks cables condemn Russia as ‘mafia state’

Kremlin relies on criminals and rewards them with political patronage, while top officials collect bribes ‘like a personal taxation system’

  • Luke Harding
  • Kremlin and Red Square in Moscow

    US and other western diplomats believe the Russian government is a corrupt ‘mafia state’, according to WikiLeaks cables Photograph: Yuri Kochetkov/EPARussia is a corrupt, autocratic kleptocracy centred on the leadership of Vladimir Putin, in which officials, oligarchs and organised crime are bound together to create a “virtual mafia state”, according to leaked secret diplomatic cables that provide a damning American assessment of its erstwhile rival superpower.

    Arms trafficking, money laundering, personal enrichment, protection for gangsters, extortion and kickbacks, suitcases full of money and secret offshore bank accounts in Cyprus: the cables paint a bleak picture of a political system in which bribery alone totals an estimated $300bn a year, and in which it is often hard to distinguish between the activities of the government and organised crime.

    Among the most striking allegations contained in the cables, which were leaked to the whistleblowers’ website WikiLeaks, are:

    Russian spies use senior mafia bosses to carry out criminal operations such as arms trafficking.

    • Law enforcement agencies such as the police, spy agencies and the prosecutor’s office operate a de facto protection racket for criminal networks.

    • Rampant bribery acts like a parallel tax system for the personal enrichment of police, officials and the KGB’s successor, the federal security service (FSB).

    • Investigators looking into Russian mafia links to Spain have compiled a list of Russian prosecutors, military officers and politicians who have dealings with organised crime networks.

    Putin is accused of amassing “illicit proceeds” from his time in office, which various sources allege are hidden overseas.

    The allegations come hours before Putin was due to address Fifa’s executive committee in Zurich in support of Russia’s bid to host the 2018 World Cup. Putin last night abruptly cancelled his trip, complaining of a smear campaign to “discredit” Fifa members. In an angry interview with CNN’s Larry King Live, recorded before the latest disclosures, Putin also denounced the cables and warned the US not to stick its nose in Russia’s affairs.

    He made clear he was not amused by a US diplomat’s description of him as “Batman” and President Dmitry Medvedev as “Robin”. “To be honest with you, we did not suspect that this [criticism] could be made with such arrogance, with such rudeness, and you know, so unethically,” Putin remarked.

    The principal allegations stem from a Spanish prosecutor, José Grinda González, who has spent more than a decade trying to unravel the activities of Russian organised crime in Spain. Spanish authorities have arrested more than 60 suspects, including the top four mafia bosses outside Russia.

    In a startling briefing for US officials in January, Grinda said Russia was a “virtual mafia state” in which “one cannot differentiate between the activities of the government and OC [organised crime] groups”.

    Grinda said he had evidence – thousands of wiretaps have been used in the last 10 years – that certain political parties in Russia worked hand in hand with mafia groups. He alleged that intelligence officials orchestrated gun shipments to Kurdish groups to destabilise Turkey and were pulling the strings behind the 2009 case of the Arctic Sea cargo ship suspected of carrying missiles destined for Iran.

    At the summit of what is known in Russia as the power “vertical” lies the Kremlin, a prime beneficiary of the entrenched system of kickbacks, bribes, protection money and suspect contracts.

    In a detailed and apparently plausible analysis of how corruption in the capital works, the US ambassador John Beyrle cited one source as saying: “Everything depends on the Kremlin … [former Moscow mayor Yuri] Luzhkov, as well as many mayors and governors, pay off key insiders in the Kremlin.”

    Beneath the Kremlin is a broad layer of top officials – mayors and governors – collecting money based on bribes almost like their own personal taxation system. At the next level down the FSB, interior ministry and police collect protection money from businesses, licit and illicit.

    “Criminal elements enjoy a krysha [a term from the criminal/mafia world literally meaning roof or protection] that runs through the police, the federal security service, ministry of internal affairs (MVD) and the prosecutor’s office, as well as throughout the Moscow city government bureaucracy,” Beyrle noted. “The Moscow city government’s direct links to criminality have led some to call it ‘dysfunctional’ and to assert that the government operates more as a kleptocracy than a government.”

    Grinda said the FSB had two ways to eliminate “OC leaders who do not do what the security services want them to do”. The first was to kill them. The second was to put them in jail to “eliminate them as a competitor for influence”.

    (more…)

Cum isi bat joc rusii lui Putin si moldovenii lui Voronin de americani. Dezinformare KGB cu efect intarziat: WikiLeaks si povestea “mitei” pentru voturile “presedintelui” Marian Lupu. DOCUMENTUL “ORIGINAL”

Le Monde-ul de ieri  publica un articol care s-ar vrea “bomba”, privind o noua dezvaluire WikiLeaks, de data aceasta venita via Ambasada SUA de la Chisinau, din care aflam cum in toamna anului trecut Volodea Voronin i-ar fi oferit lui Marian Lupu  o mita de 10 milioane de euro pentru a-l intoarce pe “liderul democrat”  la sanul sau de comunist. Lipsita de componenta analizei, informatia face valuri deja, in media romanesti si internationale. Cum sa explici insa unor necunoscatori ca sunt “victime colaterale” ale unei operatiuni perfecte? Poate amintind ca rusii sunt cei care au inventat conceptul si chiar cuvantul DEZINFORMARE!

Din nota “secreta” a Ambasadei SUA aflam cum “insusi Lupu” i-ar fi relatat aceasta situatie “infioratoare” ambasadorului american. Iar Voronin, cand a fost intrebat despre poveste, “nu ar fi negat”. Ba chiar ar fi dat de inteles ca Lupu este in slujba unor servicii secrete straine, poate chiar a celor romanesti! Sa mori de ras, nu alta!

Desigur, este interesant ca – ce coincidenta – nota apare chiar acum, cand alegerea presedintelui de la Chisinau depinde (iarasi) de doar doua voturi in Parlament (respectiv 61, iar asa zisa alianta cu PD-ul lui Lupu, PL-ul lui Ghimpu si PLDM-ul lui Filat are doar 59 din totalul de 101). Dar, in realitate, situatia este mult mai simpla: Lupu este pupilul lui Voronin si al serviciilor de informatii rusesti (asa cum este si Filat). Practic vorbim de capra Filat, varza Voronin si Lupu. Care chipurile n-ar incapea in aceeasi barca dar toate apartin ciobanului de Putin. Deci, despre ce “mita” vorbim? Discutia este mult mai clara, acolo: faci ce ti se ordona sau mori.

Asa-zisul PD al “euro-comunistului” Lupu este doar o alta matrioska, colorata evropeneste, care, iata, decide azi fundamental cum va arata viitorul Republicii Moldova. Adica exact ce si-au propus rusii. De fapt, pe scurt, realitatea e mult mai simpla (asta poate ca sa inteleaga si amatorii lui Ungureanu, care ar trebui sa raspunda pentru “succesul” de 9% la atatea milioane aruncate): in orice directie ar lua-o Moldova este directia pe care o va dori Rusia. Fie ca merge spre UE, si actioneaza ca cal troian, fie ca ramane in CSI. Din aceasta perspectiva, “dezvaluirea” WikiLeaks, care reda naivitatea si amatorismul emisarilor americani in spatiul de influenta rusesc, transformati in colportori de duzina, foloseste iata, azi, ca o incununare a dezinformarii, pentru a-i intari pozitia lui Lupu in negocierile din aceste zile, aratand cum el nu a cedat “diavolului rosu” de Voronin. Dar de cel brun nu ne zice nimic? Ca doar l-a vizitat la Moscova, pentru “debriefing”, dupa cum aminteste Unimedia:

“Din cele relatate ambasadorului american, Lupu a plecat la 12 august la Moscova, tranzitând în secret Budapesta, unde a fost supus unei testări psihologice, într-o cameră de hotel. Liderul PD a relatat că a fost supus unui interviu de două ore, fiind întrebat de poziția sa față de imunitatea lui Voronin, neutralitatea Moldovei și școlile rusofone din Moldova. Potrivit documentelor și spuselor ambasadorului american, Lupu s-ar fi întâlnit în Frankfurt la 5 septembrie  2009 cu un reprezentant al președintelui rus, Dmitri Medvedev. Lupu a declarat că rușii sunt îngrijorați că Ghimpu ar deveni președinte al Parlamentului și președinte interimar și au dat de înțeles că așteaptă alegerile repetate din 2010.”

Partea amuzanta acum urmeaza (aviz tot “profesionistilor”): “Totodată, liderul democrat le-a spus rușilor că nu trebuie să-și facă griji în privința “unionismului” lui Ghimpu. Lupu le-a spus că va avea grijă de poziția publică a liderului PL, pentru ca acesta să nu facă declarații “nepotrivite”.”

In nota se mai aminteste ca la intalnirea cu “tentativa de mita”, comunistul Voronin i-ar fi propus “democratului” sau formarea unei coalitii de centru-stanga, avandu-l ca presedinte pe Marian Lupu, lui Voronin urmand sa-i revina sefia Parlamentului. Un alt efect, asa zis pozitiv, al dezvaluirii WikiLeaks, este ca aceasta varianta cade acum, automat, in cazul negocierilor care se poarta chiar zilele acestea. Dar Lupu ramane in barca…

Iata “informarea” “originala”:

(more…)

Iorga a fost asasinat de NKVD-isti imbracati in camasi verzi, un fel de purici ai ortodoxiei de azi. Isabela Vasiliu-Scraba: Cioran şi procedeul complementarităţii


Isabela Vasiliu-Scraba: Cioran şi procedeul complementarităţii

Bătute în cuie până mai ieri, “adevărurile istorice” au cam început să se clatine, după surprinzătoarele informaţii post-decembriste referitoare la amestecul spionajului străin în asasinarea istoricului Nicolae Iorga, sau la cooptarea comuniştilor în aşa zisa “revoluţie” din ianuarie 1941 în urma căreia Ion Antonescu a rămas singur la guvernare. Dacă ar fi să ne luăm după nişte mărturii ale ministrului său de interne (Alexandru Roşianu), am putea da crezare şi informaţiei după care cămăşile verzi cu care a fost îmbrăcată la începutul anului 1941 pleava revoluţionară din mahalalele Bucureştiului ar fi provenit din Rusia. Referirea noastră la aceste zvonuri nu a fost însă menită a zdruncina istoria vehiculată de ideologii comunismului. Ea ne-a părut a avea darul de a pune în evidenţă naivitatea tânărului Emil Cioran care, în toiul acelei revoluţii teleghidate de specialişti, îl căuta febril pe unul din conducătorii regimului bicefal instituit după smulgerea în vara anului 1940 a unei treimi din teritoriul României. Scopul declarat al căutării entuziaste de atunci era să-l pupe (nu chiar pe obraz!) pe Horia Sima pentru că ar fi reuşit să facă “prima revoluţie organizată din istoria poporului român” (v. declaraţia din închisoare a deţinutului politic Dancu I. Cristofor, în vol. Cioran si Securitatea, Iaşi, Ed. Polirom, 2010, p.100, precum şi descrierea infiltraţiei de agenţi trăgând din mulţime în tinerii care manifestau cântând pe 20 ian. 1941, în vol despre Antonescu alcătuit de istorici comunişti sub coordonarea lui J. C. Drăgan, Bucureşti, Ed. Europa Nova, 1996, p.249-252). În tot ce scrisese în mod programatic despre necesitatea “schimbării la faţă” a României, Emil Cioran (1911-1995) îşi dorise din toată inima ca imaginea românului să contrasteze mobilizator cu “orgoliul” revoluţionar din 1789 al “ultimului francez care şi-a revărsat bestialitatea într-o furie umanitară”, trezind invidia zeilor (Schimbarea la faţă a României, 1937, p. 35).

Prin procedeul pe care l-am numit al “complementarităţii” (v. Isabela Vasiliu-Scraba, “Emil Cioran despre Mircea Vulcănescu într-un text cenzurat în post-comunism”), el invoca pe de-o parte bestialiatatea, instinctul teluric. Pe de altă parte, cu un umor care-i este foarte caracteristic, Cioran indica latura omenească a “ultimului francez” prin orgoliul revoluţionarilor de la 1789 mândri de furia lor aşa-zis “umanitară”. Aceste exprimări exagerate atât în conţinut cât şi în formă nu provin neapărat din nevoi stilistice. După cum singur mărturisea în anii senectuţii, multe din teribilismele cu care şi-a scandalizat contemporanii aveau un substrat umoral. “Fără o bună camuflare a culiselor din care au provenit gândurile există riscul compromiterii şi degradării lor”, spunea Emil Cioran la un interviu, dându-l drept exemplu pe Nietzsche care şi-ar fi ascuns abil slăbiciunile psihologice, obiectivându-le sub formă de probleme privitoare la om în general (Cioran, 1984, în rev. VR, 3/1991, p.97).

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova