Mediafax:Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, la 10 TV, că nu retractează ce a spus legat de Regele Mihai, el explicându-şi poziţia printr-o paralelă între un şef de stat şi un comandant de navă şi menţionând că acestea sunt “meserii” în care nu se abandonează echipajul.
Legat de afirmaţiile privindu-l pe Regele Mihai, eu am respectat punctul de vedere al oamenilor de ştiinţă, al istoricilor. Unii istorici acceptă şi sunt pozitivi cu toată perioada în care fostul Rege Mihai a domnit, alţii sunt critici. Am un raport al unei comisii prezidenţiale care a analizat comunismul, condusă de Vladimir Tismăneanu. Nu am competenţa să spun ce a fost bine sau ce a fost rău. Nu cred că a ajuns să se analizeze la rece perioada celui de-al doilea război mondial. Am dreptul la o opinie şi am spus-o. În meseria mea, un comandant de navă care sare primul în barca de salvare este mai mult decât laş. Dacă pune nava pe uscat dintr-o eroare de navigaţie sau face o coliziune nu va fi pedepsit. Un şef de stat, un comandant de navă face parte din meseriile în care nu-ţi abandonezi echipajul. Poate sunt deformat profesional.
Ziare.com: La insistenta lui Radu Moraru privind mandatul sau, presedintele a declarat: “Daca ei revizuiesc Constitutia si suprapun mandatele, renunt la atat cat e nevoie. Sa fie alegerile in noiembrie 2012!(…) Renunt si la mai mult de un an, numai sa se revizuiasca Constitutia si sa se suprapuna mandatele”, le-a transmis Traian Basescu parlamentarilor Opozitiei.
Seful statului a izbucnit in ras cand a fost intrebat de Radu Moraru daca, nu cumva, asa cum il acuza Opozitia, este doar un truc pentru a mai candida apoi inca o data, in conditiile in care nu si-ar duce mandatul pana la capat. “Hai ca nu sunt Iliescu! Le consider doua!”, l-a linistit presedintele.
In ce priveste UDMR, Basescu a afirmat: Nu consider că un partid care reprezintă o minoritate ar trebui să blocheze o iniţiativă pentru binele majorităţii, din interese etnice. Eu am luat lovitura deciziilor UDMR în piept dar am timp să reflectez toată vara care este soluţia pentru că nu este corect.
Revista presei “intelectuale” – in curs de actualizare
Comunicat de presă – GDS: Dezavuăm ofensa adusă Majestăţii Sale Regele Mihai I
“Respingem, ca inacceptabile, afirmaţiile făcute de preşedintele României, domnul Traian Băsescu, referitoare la Majestatea Sa Regele Mihai I şi rolul pe care acesta l-a jucat în istorie, prin arestarea mareşalului Ion Antonescu la 23 august 1944 şi plasarea ţării a lături de Aliaţi.(…)
În aceiaşi termeni categorici, dezavuăm limbajul utilizat de preşedintele României, socotindu-l un derapaj grav de la poziţia impusă de funcţia de şef al statului.
Credem că este necesar ca preşedintele Traian Băsescu să îşi ceară scuze pentru cuvintele ofensatoare adresate Majestăţii Sale Regele Mihai I.”
Consiliul de Administraţie al Grupului pentru Dialog Social
Andreea Pora – “22” / GDS: Un cap în gura Maiestăţii Sale Regele Mihai
“Traian Băsescu a comis o mitocănie impardonabilă, unul dintre cele mai josnice şi gratuite atacuri politice din cariera sa. Ar trebui să-şi ceară scuze. (…)
Lipsa de nuante, de contextualizare si emiterea de judecati pripite si resentimentare, tribut al evolutiei relatiilor cu Casa Regala, nu sint in concordanta nici cu functia prezidentiala, nici cu asumarea Raportului Tismaneanu.”
George Soros – Hotnews: “Acuzatia de tradare lansata de Basescu impotriva Regelui Mihai este in conflict cu raportul Tismaneanu“
Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.
Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare.”
Dragos Paul Aluigica – Hotnews: “Declaratia lui Traian Basescu a fost nesimtita la puterea a doua”.
Dan Tapalaga – Hotnews: Istoria din biblioteca de port
“Traian Basescu s-a comportat, miercuri seara, ca un infractor, capabil sa falsifice grosolan trecutul cu sange rece, din socoteli meschine care astazi ne scapa. Ce a facut Traian Basescu miercuri seara se cheama crima de lezmajestate. (…) Iliescu nu si-a cerut niciodata scuze publice. Basescu mai are o sansa. Altfel, istoria il va refuza si pe el, ca pe toti cei care isi bat joc de ea.“
Mircea Marian – EvZ / Hotnews: Când preşedintele Băsescu se joacă de-a mareşalul Antonescu
“Istoria este un loc în care, cred eu, oricine are dreptul să se joace, fie că este profesor universitar, fie că este un semidoct care a citit două articole dintr-o revistă de culturalizare a ştiinţei. (…) Atunci când eşti preşedintele României cred că este mai bine, în interesul ţării tale, să taci decât să fabulezi despre cel de-al doilea război mondial, holocaust şi dictatori condamnaţi pentru crime de război. (…) Dar atunci când eşti întrebat dacă ai fi dat ordinul „Ostaşi! Vă ordon treceţi Prutul”, dacă ai fi fost în locul mareşalului Antonescu, şi răspunzi fără ezitare „Da!”, cred că creezi o problemă internaţională pentru ţara ta şi nu faci decât să-i ajuţi pe Vladimir Putin şi pe comuniştii de la Chişinău. Oficial, comunitatea internaţională consideră că ţara noastră a fost un agresor în cel de-al doilea război mondial şi nimic nu a justificat atacarea URSS, fără o declaraţie prealabilă de război, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941. Tratatul de la Paris a consfiinţit faptul că România a fost stat agresor şi dacă-l contestăm nu mai putem să le facem nici un reproş maghiarilor supăraţi pe Tratatul de la Trianon.”
Mircea Cartarescu – EvZ: “Mai ales, cine l-a pussă aprobe trecerea Prutului de către generalul Antonescu?”.
Andrei Pleşu – Adevarul:O dezamăgire ireversibilă
“În conflict cu „poporul”, cu opozanţii politici, dar şi cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa, cu unii dintre cei care i-au fost, cu bună-credinţă, apropiaţi,Traian Băsescu e în situaţia de a-şi sabota, prin comportamentul lui, toate deciziile. E singur, dar nu în varianta eroică a reformatorului radical şi neînţeles, ci în varianta cârcotaşului nărăvit, imprevizibil, neloial, ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard. Iniţiativele sale, chiar când sunt pozitive, nu mai ajung să fie discutate în sine, pentru că toată lumea se opreşte la portretul rebarbativ pe care şi l-a construit an de an, prin replici deplasate, ieşiri intempestive, capricii de moment. A vrut să fie „jucător“, nu judecător de pe margine. A reuşit să fie un jucător fărăjudecată”.
Cristian Ghinea – RL / Hotnews: Traian Băsescu şi-a atins limita de incompetenţă istorică. Scuze pentru Regele Mihai
“Cred că Preşedintele României şi-a atins limita de incompetenţă în materie, pe acel principiu al lui Murphy că orice persoană urcă pînă cînd atinge limita de incompetenţă. Traian Băsescu se baga in istorie si gafeaza in mod rusinos.
Ion Antonescu nu a fost doar prim-ministru. Nu poti zice ca Antonescu a fost prim-ministrul regelui in Romania asa cum Winston Churchill a fost fost premierul regelui in Anglia. Antonescu a fost dictator si Conducator. Asta era titlul pe care si-l arogase.
A fost Romania un stat criminal fata de evrei si romi? Da. Era Regele Mihai seful statului? Am putea zice ca doar simbolic, dar nici macar asta nu e adevarat. Sef al statului, Conducator, maresal, sef de trib a fost Antonescu, el isi spunea cum dorea.”
Thomas Gallagher – Hotnews: Drama Casei Regale in 1947 si 2011
“Cand un sef de stat in exercitiu il descrie pe un predecesor al sau drept “tradator” si “sluga la rusi” pentru ca a abdicat, este un semn ca natiunea a trecut printr-o istorie complicata si agitata.(…)
Paguba e deja facuta: depinde acum de Presedinte sa decida daca sa-si mentina in spatiul public usturatoarea sa declaratie sau sa emita o declaratie mai nuantata. Atacul sau la adresa fostului Rege Mihai trebuie sa-i fi descumpanit pe acei romani care mai pastreaza o speranta ca el – Basescu – ar fi contribuit la cladirea unui stat democratic si eficient, unul despre care s-ar fi putut spune ca vine in completarea reformelor promovate de Regele Carol I si de cei mai buni ministri ai sai. Acesta este un obiectiv care, acum, pare mai departe ca niciodata. (…)
Nu este surprinzator – dar nici o scuza – daca judecata il paraseste uneori(…)
Fara indoiala, faptul ca Basescu l-a denuntat pe predecesorul sau va fi vazut drept un nou semnal descurajant al exceptionalismului romanesc. Personaje influente, care au acces la media germane si nord-americane, vor cauta, probabil, sa-l izoleze pe seful statului indiferent de pagubele aduse Romaniei care, sub Basescu, a incercat cel putin sa fie un bastion al influentei occidentale in Europa de Sud-Est.(…)
Iliescu nu a incercat niciodata sa-si ceara scuze atat timp cat cat a sperat sa dirijeze Romania pe calea “democratiei originale”, departe de NATO si UE. Traian Basescu ar putea, probabil, sa se gandeasca daca este in interesul sau sa incerce si sa remedieze relatia cu Mihai, chiar daca efortul sau s-ar putea dovedi inutil.(…)
Probabil persoana care trebuie intrebata in legatura cu aceste chestiuni este Printul Radu al Romaniei (Radu Duda), care pare sa dirijeze strategia casei regale si care, din 2002 pana in 2008, a avut anumite atributii de stat. A fost curtat puternic de liberalii aflati la putere in 2007, in perioada suspendarii lui Basescu de catre majoritatea parlamentarilor, iar timp de cinci luni in 2009 a fost candidat la Presedintia Romaniei. (…)
Izbucnirea lui Traian Basescu a fost grosolana si, demonstrabil, imprudenta. El trebuie sa decida daca acesta este ultimul sau cuvant pe subiect.”
Radu Feldman Alexandru – “22”/GDS: Probele ignorantei prezidentiale, incalificabile si impardonabile
“Discursul tinut in fata Parlamentului ar fi fost cu siguranta cadrul cel mai potrivit sa indreptati ce se mai putea indrepta. Nu v-ati dovedit capabil de un asemenea gest. In aceasta situatie, ma simt indreptatit si obligat sa declar public ca apreciez opiniile Dumneavoastra despre Istoria moderna a Romaniei ca incalificabile si impardonabile, probe ale unei ignorante ce va descalifica“.
“V-ati hazardat intr-o rapida si sumara judecata in finalul careia ati concluzionat ca Regele Mihai a fost sluga la rusi si abdicarea a fost un act de tradare a interesului national al Romaniei, in vreme ce pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de Holocaustul impotriva evreilor si tiganilor, ducerea lor in Transnistria si nu stiu ce“.
“Pentru a elimina orice dubiu asupra viziunii Dumneavoastra asupra evenimentelor, la intrebarea daca la vremea respectiva ati fi dat ordin armatelor romane sa treaca Prutul nu v-a trebuit nici o clipa de reflectie ca sa raspundeti categoric DA. Un DA motivat, la fel ca si Ion Antonescu in urma cu 70 de ani, de respectul si datoria fata de un ALIAT si de dorinta de a recupera teritoriul pierdut in urma unui rapt. In goana dupa un raspuns eroic, cu impactul cel mai puternic asupra telespectatorilor, ati trecut insa peste un amanunt esential: cine era ALIATUL. Adolf Hitler!”
Bonus:
Volodea Tismaneanu – EvZ / Hotnews: “Sunt om de ştiinţă, exprim în scris ceea ce am de spus pe subiecte istorice.”
În timp ce istoricii şi membrii mai multor organizaţii organizează astăzi, 28 iunie, de Ziua ocupaţiei sovietice, unele activităţi la Chişinău, primele persoane din stat nu vor participa la ele. „Se va desfăşura un marş de pe strada Calea Ieşilor, până la Gară şi înapoi, la Piatra instalată în memoria victimelor regimului sovietic, unde participanţii vor depune flori şi vor organiza un tedeum”, ne spune Constantin Lazăr, unul dintre organizatorii acestor acţiuni. Acesta anunţă că, în noaptea de 28 spre 29 iunie, la Mănăstirea „Sf. Ap. Andrei” de la Durleşti va avea loc un serviciu divin inedit, care va dura toată noapte, scrie Jurnal de Chisinau, preluat de Romanian Global News si Ziaristi Online.
„Ziua de 28 iunie este o “Zi de doliu” pentru Republica Moldova, de aceea se cuvine ca în această zi drapelele să fie coborâte în bernă şi să se evite organizarea activităţilor cultural-distractive”, este opinia membrilor Comitetului organizatoric al acţiunilor de comemorare a victimelor ocupaţiei din 28 iunie 1940.
(…)
Nota: Nici in Tara-Mama politicienii nu au organizat vreo actiune de comemorare a victimelor ocupatiei sovietice a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa care incepea acum 72 de ani – la fel dupa cum nu au organizat nici la 22 iunie, 70 de ani de la inceperea Razboiului Sfant de eliberarea a Basarabiei de sub jugul sovietic. Nu putem decat sa le uram politicienilor romani, de pe ambele maluri ale Prutului, ca viitoarele generatii sa-si aminteasca de ei tot asa cum isi amintesc ei de momentele dramatice ale Istoriei Romanilor.
Este timpul ca, după 70 de ani de la acel eveniment, să readucem în memoria contemporanilor contextul istoric care a impus României să intre în cel de-al Doilea Război Mondial.
Domnul Radu Feldman (F) Alexandru, senator PDL (fost PD, PNL si PLD), este foarte vocal, brusc, impotriva afirmatiilor presedintelui Traian Basescu privind responsabilitatea istorica a Regelui Mihai la momentul tradarii Romaniei, a Armatei Romane aflate pe Frontul de Est, a comandatului acesteia, Maresalul Ion Antonescu, urmata de coabitarea timp de trei ani cu bolsevicii Armatei Rosii si ai NKVD, pana la momentul abdicarii.
Conform Mediafax, el îi reproşează şefului statului, printr-o scrisoare deschisa, că, pornind de la ideea că românii încă nu îşi aşează corect valorile”, s-a hazardat “într-o rapidă şi sumară judecată” în finalul căreia a concluzionat că Regele Mihai “a fost slugă la ruşi”, iar abdicarea a fost un “act de trădare a interesului naţional al României”, în vreme ce “pentru noi toţi şi pentru istorie Antonescu rămâne responsabil de Holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor, ducerea lor în Transnistria”.
In scrisoarea sa putin intarziata (pentru asigurarea re-re-pozitionarii) Radu Feldman Alexandru, la fel ca si Cristian Preda, Mircea Cartarescu si restul brigazii rosii de sub umbrela GDS din presa si politica, nu este de acord cu actul de recuperare a Basarabiei – Vezi Prof Ioan Scurt: 22 iunie 1941 – Intrarea României în războiul pentru eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei – si afirma:
“Pentru a elimina orice dubiu asupra viziunii dumneavoastră asupra evenimentelor, la întrebarea dacă la vremea respectivă aţi fi dat ordin armatelor române să treacă Prutul nu v-a trebuit nicio clipă de reflecţie ca să răspundeţi categoric «DA». Un «DA» motivat, la fel ca şi Ion Antonescu în urmă cu 70 de ani, de respectul şi datoria faţă de un ALIAT şi de dorinţa de a recupera teritoriul pierdut în urma unui rapt”, a adăugat senatorul PDL. El îi mai spune preşedintelui că, “în goana după un răspuns «eroic», cu impactul cel mai puternic asupra telespectatorilor”, a trecut însă peste un “amănunt” esenţial: cine era ALIATUL – Adolf Hitler!”.
In scrisoarea sa de aparare a Regelui Mihai, Radu F Alexandru se mai intreaba: “Şi puteţi declara astăzi fără să vă cutremuraţi că împărtăşiţi fără rezerve opţiunea lui Antonescu şi că, în locul lui, aţi fi procedat la fel?”
Desigur, ar fi de apreciat fermitatea cu care Radu F. isi exprima opiniile. Daca aceasta atitudine ar avea, in viata sa, o traiectorie rectilinie. Din cate se stie insa, din surse deschise, la momentul cand Radu Feldman Alexandru, dupa cariera sa de la revista “Cutezatorii” a PCR, a devenit, peste noapte, din redactor la Animafilm (!) diplomat in Ministerul de Externe al Guvernului FSN condus de Petre Roman, rectilinitatea lui nu era atat de erecta. Pentru ca anul 1990 este si anul in care Regele Mihai a fost fugarit la propriu pe autostrada Bucuresti-Pitesti de noii securisti ai lui Iliescu, pentru a fi apoi imbarcat brutal intr-un avion si expulzat din tara. Distinsul Radu F. a preferat sa taca atunci, alegand sa urce pe treptele slugarnicie politice direct in Guvernul FSN, ca “expert guvernamental”, moment surprins artistic in fotografia de mai sus, alaturi de vicepremierul de atunci, Gelu Voican Voiculescu. Timp de alti cinci ani, pana in 1997, cat Regele a avut interdictie in Romania din partea lui Iliescu, dupa scurta vizita din 1993, domnul Radu F. a tacut la fel de ferm, ca navetist intre dorintele lui Ion Iliescu si placerile lui Petre Roman.
Asta da fermitate!
Acum, despre miza pe care “intelectualii” lui Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si, mai nou, fosti ai lui Basescu, se pregatesc sa o atinga, pentru a deveni, normal, “intelectualii-Dudă” . Iat-o:
Personajul de telenobela Mircea Cartarescu a publicat azi un editorial de “revolta” la adresa “turbulentelor si derapajelor” presedintelui Traian Basescu. Impropriu spus “editorial”; mai curand o compunere de gâgă, jenanta pentru tinuta publicistica pe care vrea sa o atinga noul EvZ. Vorbim de acelasi Cartarescu care a afirmat, in acelasi spatiu oferit pe criterii misterioase si cu larghete de EvZ, ca “Havel si-a scris cartile in inchisorile din Polonia”. Daca o asemenea gafa incomensurabila ar fi fost facuta de un reporter oarecare ar fi avut marea sansa sa-i fie aratata usa redactiei. Dar sa ma intorc la subiectul zilei. Dincolo de formularile sale “savante” in ce-l priveste pe “revizionistul Basescu” – de exemplu: “Prea mult plecat la Huşi ca să creadă lumea că nu se duce la Huşi, dar el de fapt chiar la Huşi se duce” – gasim dezvaluita – as spune deconspirata -, probabil din prostie, exact linia ideologica pe care se inscrie, de fapt, intreaga gasca din care face parte: totalmente antiromaneasca.
Iata ce il deranjeaza pe Cartarescu cel mai mult dintre toate adevarurile spuse frust de Basescu la B1: “Mai ales, cine l-a pussă aprobe trecerea Prutului de către generalul Antonescu?”. Aceasta simpla propozitie interogativa – extrem de importanta prin ceea ce reflecta – a fost – si iata, este si azi – cheia de bolta pe care s-a bazat intreaga propaganda anti-Romania a KGB de dupa 22 iunie 1941 si pana astazi: teoria stalinista ca Armata Romana de fapt a invadat Basarabia, care apartine de drept Rusiei si ca actul de trecere a Prutului a fost unul “fascist-imperialist”. Practic, Cartarescu sustine ca starea Basarabiei, sub bocancul URSS, era cea normala si la Prut trebuia sa ramana granita Romaniei, la fel ca si astazi. Ce roman ar putea spune asta?
Retineti: acest personaj, sinecurist ICR (cred ca a facut turul lumii sub pixul lui Patapievici, propagandu-si ineptiile de deranjat sexual in “n”-spe limbi) este produsul “cel mai inalt” al scolii “de elita” Plesu-Manolescu-Liiceanu. Daca asa gandeste “laureatul Nobel” al acestei scoli – ca Antonescu a gresit “invadand” Basarabia si ca, “mai ales”, Basescu a gresit si mai mult aproband ordinul dat de Maresal pentru reintregirea tarii -, va dati seama, cred, ce gandesc “maestrii” lui. Iata cum doar o vorba de-a lui Basescu – “Antonescu, erou national, Mihai, sluga rusilor” – a dus la deconspirarea unei intregi agenturi rusesti din politica, media si “intelectualitatea” din Romania, care acum se isterizeaza pe la toate televiziunile si se “revolta” in toate ziarele fostei prese romane. Bravo, Basescu!
Basescu – comunist, securist, legionar si antonescian. Cam asa s-a vorbit, in esenta, despre presedintele Romaniei, azi, dupa lectia pe care i-a dat-o Regelui Mihai I ieri, pe “canalele media” ale Romaniei, de la Antene si Realitatea la Hotnews si “elevata” revista 22. Ma amuza sa constat ca apelativele respective au fost folosite si pe mine de gasca ghedesista a lui Tismaneanu. Iata cum a ajuns Basescu la vorba mea, cand ii spuneam ca, intr-o zi, se va intoarce impotriva lui si-l va devora cu tot cu familie aceasta grupare monstruoasa antiromaneasca, pe care o tine in carca ca pe-o cocoasa plina de puroi.
Sa punem putin lucrurile la punct, pe scurt: Regele Mihai a tradat Romania si in primul rand Armata Romana. Actul de la 23 august 1944 a insemnat si abandonarea a 180 de mii de ostasi de pe Frontul de Est, din Basarabia, care au ajuns apoi batjocoriti, chinuiti si deportati in Siberia, in Gulagurile sovietice, dupa cum aminteste si generalul Platon Chirnoaga in memoriile sale. Este cunoscut faptul ca Ion Antonescu se afla in negocieri inaintate cu Aliatii; prin lovitura de stat de la 23 august sovieticii au sabotat practic intreaga operatiune a Maresalului, cu aportul mult prea tanarului Rege. Prin capitularea Romaniei in mainile URSS, Regele a contribuit, poate fara sa vrea dar direct, la instaurarea comunismului in Romania. Primele sale decrete sunt odioase: La 20 ianuarie 1945, deci cu doi ani buni inainte de a se consuma coabitarea cu bolsevicii urmata de abdicare, Regele isi punea semnatura alaturi de Lucretiu Patrascanu sub “DECRETUL- LEGE Pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării” prin care instituia “Tribunalele poporului” si dadea Justitia pe mana “acuzatorilor publici” ai NKVD. Ce a urmat stim cu totii. Acum, sa ne intoarcem la “slugile” monarhiei de azi.
V-ati fi inchipuit ca cel care “n-a avut-o” pe Regina Ana, recte Sergiu Andon, calfa lui fara de Dumnezeu, CTP-ul, si tartorul lor, care-l urmarea pe Rege pe autostrada, Ion Ilici Iliescu, sunt “monarhisti”? Ati aflat de ieri, daca v-ati uitat la televizor. Dar sa-i lasam pe astia. Poate cel mai bun dus cu zoaie pe care l-a primit Basescu a fost de la propriile lui capuse plesuviene: Cristi Preda, Vladmir Tismaneanu si cel care promite sa-l depaseasca in abjectie pe “maestrul” sau Volodea, josnumitul Tapalaga. Dupa ce portalul sorosist HotNews s-a inecat in propria voma constatand ca “Acuzatia de tradare lansata de Basescu impotriva Regelui Mihai este in conflict cu raportul Tismaneanu“, bihidrocefalul Tismaneanu-Tapalaga a erupt (Va dati seama? Basescu a contestat practic ticalosul “Raport Tismaneanu” si concluziile lui mincinoase) . Nu mai am nimic de adaugat altceva decat spusele mostenitorilor cu limba despicata ai cuplului de procurori bolsevici Sidorovici-Brucan. Pofta buna (atentie la stomac)!
Istoria din biblioteca de port
de Dan Tapalaga / HotNews.ro
Cand Dan Diaconescu l-a intrebat in 2009, cu cateva zile inainte de turul doi la prezidentiale, ce facea in perioadele lungi petrecute pe mare, Traian Basescu i-a raspuns: “Ma duceam in muzee si in biblioteci. Cum ajungeam intr-un port, cum ma duceam intr-o biblioteca”. Din bibliotecile raspandite in porturile lumii, Basescu a aflat pesemne un secret istoric dezvaluit miercuri, 22 iunie, in patru minute pline de voie buna si hahaieli complice cu Turcescu si Cristoiu: Sluga rusilor, Regele Mihai a tradat, si ar face bine sa imparta vina deportarilor cu Antonescu. Cum, nu stiati? Treceti o tura prin porturile lui Basescu, prin muzee si biblioteci.
Cateva observatii:
1. Presedintele Traian Basescu a jucat rolul pompierului incendiator, aprinzand iresponsabil un foc menit sa-l acopere pe altul: concesia majora facuta UDMR, prin desenarea unei harti pur etnice. Partenerii sai de discutie, Robert Turcescu si Ion Cristoiu, au ratat momentul sa fie putin jurnalisti: au profetit bucurosi izbucnirea valvataii mediatice (ce-o sa fie maine…) prin onomatopee si maini pleznite de cap in loc sa ia piromanul la intrebari.
2. Exigentele fata de un sef de stat cu pretentii reformiste sunt majore si atunci cand se apuca sa judece istoria, sa rescrie memoria unui popor. Modul in care Traian Basescu se raporteaza la trecut spune ceva esential despre soliditatea reperelor care ii modeleaza prezentul si viitorul. Lipsa de onestitate, superficialitatea si brutalitatea manifestate de Traian Basescu in tratarea unor momente dramatice din istoria Romaniei ii submineaza grav autoritatea de sef de stat.
3. Este socanta lejeritatea cu care Traian Basescu zice ca s-a apropiat de Paul de Lambrino (printul acuzat de impostura) ca sa arate ca n-are nimic cu Casa Regala iar doua propozitii mai jos sa i se planga lui Cristoiu ca “noi inca nu asezam corect valorile”. Ce sens avea aluzia proletara la retrocedarea averii? Ce voia sa insinueze prin alaturarea numelui fostului suveran, la capitolul responsabilitati, de cel al maresalului Antonescu? Ca regele Mihai are si el pe constiinta evrei? O gugumanie mai mare nu poate fi imaginata: evreii sunt primii care-i poarta si astazi recunostinta fostului suveran. Ce confuzii grotesti, ce ignoranta crasa!
4. Cand un sef de stat in viata acuza un fost sef de stat in viata ca a tradat, ca a fost sluga rusilor, are nevoie de probe concludente, de fapte si dovezi imbatabile. Din aceasta perspectiva, Traian Basescu s-a comportat, miercuri seara, ca un infractor, capabil sa falsifice grosolan trecutul cu sange rece, din socoteli meschine care astazi ne scapa. Ce a facut Traian Basescu miercuri seara se cheama crima de lezmajestate, chiar daca Romania nu mai este azi o monarhie care sa pedepseasca eventuale ofense aduse regelui.
5. Traian Basescu a recidivat, de fapt, in concesii de neiertat facute nostalgicilor comunisti sau extremistilor: tot la postul B1 TV l-a reabilitat partial pe Ceausescu din vorbe, cand a spus despre el, in noiembrie 2010, ca fostul dictator ar fi ramas un mare presedinte in istorie daca statea doar zece ani la putere. A facut-o, la fel ca acum cand l-a pus in oglinda pe fostul suveran cu maresalul Antonescu, neatent la sensibilitati si adevarul istoric. Mai lipsea sa spuna despre Regele Mihai, la fel cum au procedat comunistii, ca a fugit cu tablouri si vagoane incarcate cu aur, dupa ce l-a facut sluga rusilor si tradator. Sau sa-i tranteasca, de la obraz, un “Fir-ai al dracu, Majestate!”, editorial semnat de Sergiu Andon in Adevarul pe la inceputul anilor 90.
6. Am vazut miercuri seara latura intunecata a presedintelui Basescu: cinismul extrem, lipsa de scrupule, insensibilitatea fata de simboluri, nuante, drame, inadecvarea totala la o tema grava si grea. Cum Dumnezeu sa acuzi pe cineva de tradare razand? Si de fapt, printre glumite si chicoteli, ce i-a reprosat Traian Basescu fostului suveran? Ca n-a ales moartea sau puscaria pe viata in locul abdicarii? Prin ce incercari grele l-a trecut, pe el, istoria? Pistolul cui l-a avut la tampla si cu, glontul pe teava, sa decida vietile altora? Ca pana azi, soarta blanda l-a pus in fata unor alegeri ceva mai simple. A pendulat cel mult intre Boc si Udrea, intre PSD si PNL, intre intelectuali si Dan Diaconescu sau Gigi Becali etc, etc
7. Doar Ion Iliescu l-a mai alergat pe fostul suveran in anii ’90 cu agresivitatea cu care il injura astazi Traian Basescu. Regele Mihai a dezamagit (tradat asteptarile) pactizand spre sfarsitul guvernarii Nastase cu regimul Iliescu la schimb cu retrocedarea proprietatilor sale. Iliescu nu si-a cerut niciodata scuze publice. Basescu mai are o sansa. Altfel, istoria il va refuza si pe el, ca pe toti cei care isi bat joc de ea.
Pam-pam!
PS: In comparatie cu Tapalaba, Pora e o dulceata: “Traian Băsescu a comis o mitocănie impardonabilă, unul dintre cele mai josnice şi gratuite atacuri politice din cariera sa” 🙂
“În noaptea de 23 August, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii (…) De fapt armistiţiul nu a fost semnat până pe 12 Septembrie, la Moscova. (…) Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi; soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia. Aşa că a fost o capitulare şi nu un armistiţiu. Exista aici un rege care îşi preda armata duşmanului. În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mareşalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice”. Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” – General Platon Chirnoaga, șef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a pe Frontul de Est
La 6 iulie 1945, Prezidiul Suprem al URSS îi conferă lui Mihai I ordinul “Victoria“, printr-un decret al cărui text exprima un mare adevăr ca de altfel şi cuvântarea mareşalului Tolbuhin cu acest prilej :
“DECRET
AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S.
DE DECORARE CU ORDINUL “VICTORIA”
A REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI
Pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei Majestatea sa, MIHAI I, regele României, se decorează cu : ORDINUL “ VICTORIA “
Preşedintele Prezidiumului Sovietului
Suprem al U.R.S.S.
M. KALININ
Secretarul Prezidiumului Sovietului
Suprem al U.R.S.S.
A. GORKIN
Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945“
(Arhivele Statului Bucureşti, fond Casa Regală, dosar 19/1945, f.1)
Cuvântarea mareşalului Tolbuhin
“Majestate !
În numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt împuternicit a înmâna Majestăţii voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul “ VICTORIEI”.
…..
Aceasta decorare este recunoaşterea aportului personal al Majestăţii voastre în înţeleapta şi brusca întorsătură de la 23 august.
Lucrul acesta nu-l va uita istoria. Această decorare este simbolul care subliniază eterna prietenie între popoarele noastre.
Politica stabilită după 23 august, relaţiile prieteneşti şi colaborarea cu Uniunea Sovietică, vor aduce poporului român la fericire, la înflorire, la o prosperitate nemaivăzută în istoria sa, în toate domeniile.
La aceasta stă ca garanţie Marea uniune Sovietică, marele popor rus.
Eu, Majestatea voastră, îmi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti ale României cu marele ei vecin Uniunea Sovietică, se vor întării şi se vor dezvolta, pentru binele popoarelor ambelor ţări.
Cum ar fi: “SECRET
(…)
Regele a subliniat în repetate rânduri dorinţa sa de a păstra pe deplin cele mai bune relaţii cu Guvernul sovietic.
Vişinski
A transmis, prin Vîşinski / A primit: Podţerob, la 1 martie 1945, ora 23,58
S-a expediat tovarăşilor: Stalin, Molotov, Mikoian, Beria, Malenkov, Dekanozov, Secţia a IV-a Europa “
(Arhivele Statutului Bucureşti, colecţia Xerocopii Rusia, pachetul XIII, doc.5,f.21; Arhiva MAE al Federaţiei Ruse, Moscova, Fondul 0125- Referentura România, opis 33, mapa128, dosar 5)
Sau: Burton Y. Berry, reprezentantul SUA în România, către Secretarul de stat american, în aceeaşi seară de 1 martie 1945
“Impresia mea generală de la întâlnire este aceea de confirmare a rapoartelor, recent înaintate Departamentului. Dl. Vâşinski acţionează pe baza unor instrucţiuni directe. Speranţa sa este să reuşească a salva aparenţele de procedură constituţională, dar dacă este necesar, el o va sacrifica pentru o soluţie rapidă.
Berry “
(Foreign Relations of the United States, Diplomatic Papers, 1945, vol.V, Europe, pp. 489-490)
Sau: “Notă informativă a Serviciului Special de Informaţii privind situaţia politică a Partidului Naţional-Tărănist şi a legăturii acestuia cu alte forţe politice din ţară şi străinătate
30 iulie 1945
…..
8. Legăturile cu Palatul
Maniu a ţinut totdeauna personal legătura cu Palatul Regal, exprimându-şi în nenumărate rânduri regretul că suveranul a pus girul consimţământului său pe actul de la 6 martie 1945.
În ultima vreme, se pare că în audienţele solicitate la suveran, cei doi preşedinţi de partide ( Maniu şi Dinu Brătianu ), au fost sfătuiţi să înceteze orice fel de acţiune care ar putea dăuna intereselor ţării şi care ar privi raporturile de sinceră prietenie şi bună colaborare cu U.R.S.S..
Faptul acesta, conjugat cu împrejurarea atenţiunei deosebite pe care Uniunea Sovietică a acordat-o factorului nostru constituţional, prin decorarea regelui şi predarea cu solemnitate a celor două avioane, precum şi lipsa de invitaţie la aceste solemnităţi a domnilor Maniu şi Dinu Brătianu, a făcut ca cei doi şefi de partide să caute a descifra în aceste elemente alte sensuri decât acelea a unor protocoale obişnuite.”
(Arhivele Statului Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Serviciul Special de Informaţii, dosar 9/1945, p.10-21)
Ordinul Maresalului Ion Antonescu: Ostasi, va…de ZiaristiOnlineTV Prezent la B1 TV in aceasta seara, la 70 de ani de la declansarea Razboiului Sfant pentru reintregirea patriei, presedintele Traian Basescu l-a acuzat pe regele Mihai de tradare afirmand ca maresalul Ion Antonescu nu avea cum sa fie mai vinovat, ca prim-ministru, de “pacatele” din razboi, “deportarile evreilor si tiganilor in Transnistria… nu stiu ce”, decat seful statului. “Unora le dam averile, iar pe altii ii consideram criminali de razboi- seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare, il iertam de toate pacatele?”, a spus Basescu. Drept urmare, publicam mai jos declaratia lui Wilhelm Filderman, presedintele Uniunii Evreilor din Romania despre Ion Antonescu, cuprinsa de catre istoricul basarabean Alexandru Moraru intr-un articol aniversar al evenimentului istoric din 22 iunie 1941. Vom reveni pe tema emisiunii de la B1TV!
“În toiul luptelor Armatei Române şi a aliaţilor ei împotriva bolşevismului, s-a iniţiat restabilirea administraţiei româneşti în Basarabia şi Nordul Bucovinei. La 7 iulie 1941 Ion Antonescu s-a adresat basarabenilor cu o proclamaţie în care menţiona că datorită vitejiei ostaşilor români a fost spulberată cotropirea sălbatică a celor ce i-au ţinut în robie şi au răspândit pe pământul nostru românesc moartea şi focul.[3] În multe lucrări de specialitate de până la 1989 Mareşalul Ion Antonescu este descris, ca un necruţător dictator antisemit, responsabil pentru moartea a sute şi mii de oameni, în special evrei, ceea ce nici pe departe nu corespunde adevărului istoric. Natura respectivei probleme este atestată de Wilhelm Filderman într-un testament legalizat la New York în 1956. În acea perioadă el scria: „A fost mult acuzat regimul Mareşalului Ion Antonescu ca fiind înfeudat nazismului şi Mareşalul însuşi a fost executat de agenţii Moscovei ca fascist. Adevărul este că Mareşalul Antonescu este cel care a pus capăt mişcării fasciste în România, oprind activităţile teroriste ale Gărzii de Fier din 1941 şi suprimând toate activităţile politice ale acestei organizaţii. Eu însumi, răspunzând unei întrebări a lui Antonescu la procesul său – montat de comunişti – am confirmat că teroarea fascistă de stradă a fost oprită în România la 21 ianuarie 1941, zi în care Mareşalul a luat măsuri draconice pentru a face să înceteze anarhia fascistă provocată de această organizaţie şi restabilirea ordinii în ţară. În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în contact permanent cu Mareşalul Ion Antonescu care a făcut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expuşi persecuţiilor rasiale naziste… Eu am fost martorul unor scene emoţionante de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momente de grele încercări din timpurile imperiului nazist din Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau măsuri dure contra evreilor… El este cel care mi-a dat paşapoarte în alb pentru salvarea de teroarea nazistă a evreilor din Ungaria a căror viaţă era în pericol! Datorită politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administraţie tranzitorie care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii lor la momentul oportun. Am menţionat aceste lucruri pentru a sublinia faptul că poporul român, chiar când a avut într-o măsură limitată controlul ţării, a demonstrat sentimente umanitare şi de moderaţie politică.”[4]
Independenţa lui Wilhelm Filderman şi refuzul său de a urmări linia partidului comunist din România, l-au transformat repede într-o ţintă a autorităţilor comuniste. În 1956 el scria: „Ataşamentul meu pentru ideile democratice şi refuzul meu de a face jocul comuniştilor a deranjat profund autorităţile de ocupaţie şi urma să fiu, asemeni altor personalităţi ale vieţii publice româneşti, victima metodelor totalitare de lichidare. Am decis atunci să părăsesc clandestin ţara.”[5] Un alt argument la cele menţionate mai sus este şi dosarul ce a aparţinut Preşedenţiei Consiliului de Miniştri al României C.B.B.T./secţia militară/întitulat „Evidenţa lucrărilor cu rezoluţiile dlui Mareşal”. Limitele cronologice ale dosarului sunt: 30 martie 1942 – 1 ianuarie 1944, acesta se păstrează la Arhiva Naţională a Republicii Moldova, Fondul.706 – Administrarea Basarabiei, Bucovinei şi Transnistriei şi este împărţit în trei părţi: Chestiunea, Rezoluţia Mareşalului şi unde s-a îndrumat (întregul dosar este inclus în prezenta culegere). Expunem atenţiei un singur document din dosarul nominalizat la numărul 20 pagina 17, spre a pune în evidenţă în contextul celor expuse, rezoluţia Mareşalului Ion Antonescu: „Ministerul Lucrărilor Publice raportează că Direcţia C.F.R. i-a făcut cunoscut că, printre mărfurile ce s-au transportat de la Odessa în ultimul timp, au sosit la diferite gări din Bucureşti şi pe adresa a diferiţi particulari, monumente de piatră din cimitirul israelit din Odesa şi vândute; de către Municipiul Odessa s-a dispus ca predarea acestor monumente să fie oprită şi ele să fie depozitate în magaziile C.F.R..
Rezoluţia Mareşalului: „Este o profanare. Un act odios şi necugetat, care poate avea consecinţe pentru întregul Neam. Ne-am dus în Transnistria să facem o operă de oameni civilizaţi, nu de devastare. Să fie totul retrimis la Odesa, în contul ticăloşilor care au pus la cale această odioasă faptă. Vor plăti imediat toate cheltuielile care s-au făcut şi se vor mai face. Execuţie Ministerul Lucrărilor Publice. Dacă nu vor plăti, să fie imediat trimişi în lagăr un an şi să li se confişte partea corespunzătoare din avere. Aspre observaţii prin Guvernator, acelora din Administraţia Transnistriei cu concursul cărora s-a putut comite această infamie. G-ralul Potopeanu să împiedice pe viitor asemenea acte şi să repare ceeace eventual s-a comis. Va discuta cu mine.”[6] Comentariile sunt de prisos. Totuşi, cititorul, în textul acestei rezoluţii a observat fraza „dacă nu vor plăti, să fie imediat trimişi în lagăr”, care este o dovadă, că indiferent de naţionalitate, persoana care a săvârşit o infracţiune era trimisă în lagăr; fie român, ucrainean, evreu sau ţigan. Era pedepsit infractorul.
Fără îndoială că au existat şi excepţii, dar care trebuia să fie atitudinea autorităţilor legale româneşti din Basarabia faţă de exemplu, de cei şapte evrei prinşi noaptea în Chişinău pe când lipeau foi volante cu caracter prosovietic şi antiromânesc? Pentru o asemenea faptă în U.R.S.S., în mersul războiului persoanele vinovate erau puse la perete şi împuşcate fără anchetă şi judecată. În România însă, aceştia au fost anchetaţi, judecaţi şi în consecinţă trimişi în lagăr de muncă. Trebuia să fie lăsaţi să continue agitaţia comunistă în centrul oraşului Chişinău, deoarece legile ţării nu se răsfrâng asupra minorităţilor naţionale? Acelaşi lucru se poate spune şi de speculanţi, care artificial măreau preţurile la produsele alimentare sau le ascundeau, şoptind prieteneşte cumpărătorilor „cu ruşii era mai bine, nu?” Care trebuia să fie atitudinea autorităţilor legale româneşti în Basarabia şi Transnistria faţă de haitele de ţigani, care spărgeau casele văduvelor, ale familiilor în care bărbaţii erau plecaţi pe front şi furau tot: de la ou până la bou? Să fie lăsaţi să-şi facă meseria de „minoritari” sau să fie arestaţi, judecaţi şi trimişi în lagăr la muncă? A fost război. A fost cel mai sângeros război pe care l-a cunoscut omenirea, iar războiul îşi are legile lui. Este binecunoscută naţionalitatea comunismului, că în iunie 1940, când Chişinăul şi celelalte localităţi din Basarabia au fost ocupate de armata sovietică, majoritatea populaţiei de origine evreiască a întâmpinat această armată cu nespusă bucurie şi entusiasm. După răsturnarea situaţiei şi revenirea României în graniţele ei fireşti, atitudinea populaţiei minoritare respective a devenit ostilă, iar în multe cazuri excesiv de duşmănoasă, unii fiind lăsaţi de sovietici cu misiuni speciale de spionaj şi pentru tot felul de provocări.
Într-un document depozitat la Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova „Lista Centrului de partid, aruncat pe teritoriul Moldovei” descoperim, că din nouă persoane trimise de autorităţile sovietice, şase erau evrei, membri ai partidului comunist român, un rus, un ucrainean şi un „moldovean” pe nume Maslov Iacov Mitrofanovici, care până la război avea funcţia de secretar al CR Slobozia al ULCTM.
Cei şase erau Scvorţov Mihail Iacovlevici, născut în 1908, cu ultimul loc de muncă – şef al Direcţiei cadre a Narcomatului de finanţe a RSSM, cunoscător al limbilor rusă, română, franceză, germană, evreiască, „aruncat” cu documente false cu pseudonimul Stropşa Semion Iacovlevici; Morghenştein Izrail Marcovici, născut în anul 1903, ultimul loc de muncă – funcţia de preşedinte al executivului orăşenesc Soroca, cunoscător al limbilor rusă, ucraineană, română şi evreiască (aşa-i în document, probabil ivrit – Al.M.), cu documente false, cu pseudonimul Mariuţan Dmitrii Antonovici; Boguslavschii Iacov Tovievici, născut în 1907, fost funcţionar la fabrica de piele din Chişinău, cu documente false cu pseudonimul Kvitko Mihail Iosifovici, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, franceză, germană, română; Bruhis Srul Pincusovici, născut în anul 1904, ultimul loc de muncă – director adjunct responsabil pentru secţia politică al FZO din or. Chişinău, cu documente false cu pseudonimul Kurnosov Efim Stepanovici, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, română, germană; Grinberg Ester Srulievna, născută în anul 1914, cu ultimul loc de muncă la redacţia gazetei „Moldova Socialistă”, care ştia limbile rusa, evreiască, franceză, română, cu documente false, cu pseudonimul Dobrovoliscaia Natalia Ivanovna şi Grinman Isaac Iosifovici, ultimul loc de muncă – redacţia gazetei „Moldova Socialistă” din Chişinău, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, germană, franceză, cu documente false, pseudonimul Vlasov Zaharii Vasilievici.[7]
June 29th, 2011 
VR 
Mediafax: Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, la 10 TV, că nu retractează ce a spus legat de Regele Mihai, el explicându-şi poziţia printr-o paralelă între un şef de stat şi un comandant de navă şi menţionând că acestea sunt “meserii” în care nu se abandonează echipajul. 
Posted in 
Tags: 
