“Cu ungurii nu putem avea probleme militare: dacă dăm drumul la toţi caii din Ardeal, fără călăreţi, în două ceasuri se pişă în Budapesta”, spunea Petre Ţuţea. Budapesta a fost ocupată, hrănită şi eliberată de Armata Română. Chestia nu le place ungurilor deloc. De aceea s-au gândit chiar să falsifice istoria, aşa cum era ea înscrisă pe Arcul de Triumf din Bucureşti. Aşa că într-o zi menţiunea a dispărut. După ce basorelieful ce omagia pe Arcul de Triumf ocuparea şi eliberarea Budapestei de către Armata Română, la 4 august 1919 (foto aici), a fost eliminat, sub una din guvernările trădătoare în care UDMR şi-a făcut de cap, am făcut o Plângere pentru identificarea şi pedepsirea autorilor acestei fapte penale. Deşi Parchetul a început ancheta, prin 2012, şi deşi aflarea răufăcătorilor era la fel de grea ca depistarea unui elefant roz în biroul miniştrilor culturii UDMR, nici până azi nu au fost aflaţi făptaşi. Când a devenit clar că autorităţile nu vor să se mişte pentru îndreptarea unei asemenea sfidări şi batjocoriri maghiare la adresa Istoriei şi a României, de Crăciunul anului 2013 câţiva băieţi viteji s-au gândit să facă un cadou inedit românilor, reînscriind Budapesta pe Arcul de Triumf, printr-o manieră cu totul inedită, imaginată şi pusă în aplicare de activistul pentru drepturile omului Mihai Tociu (video mai jos). Iată că, în sfârşit, după alţi doi ani şi chiar la aniversarea a 96 de ani de la eliberarea capitalei maghiare de hoardele bolşevice ale lui Bela Kuhn (Cohen), restauratorii Arcului de Triumf s-au gândit şi ei să facă un cadou românilor, finalizând chiar pe 4 august 2015 basorelieful ce urmează să reamintescă lumii cum a salvat Armata Română B U D A P E S T A!
Felicitări şi mulţumiri!
PS: Desigur, sperăm ca lucrările să fie gata până de 1 Decembrie, pentru ca Armata Română, brigăzile SRI şi alte detaşamente să poată trece cu arma la umăr pe sub Arcul de Triumf!
Cunoscutii activisti civici Mihai Tociu si Mihai Rapcea, cei doi aparatori ai demnitatii nationale care au repus Budapesta pe Arcul de Triumf, la locul bataliilor castigate de Armata Romana, au realizat si de euroaparlamentare un protest inventiv si reusit impotriva clasei politice actuale, la care musca trage ca la… fecale, ca sa-l citez pe Patapievici. Miscarea Oamenilor Visatori (MOV) a monitorizat indeaproape actiunile celor doi reusind sa le smulga si un interviu (video). Pe surse, am aflat ca in cazul persoanelor mai rele de musca s-a folosit propria musca: musca-țețe…
In rest, cred ca imaginile spun totul. Detalii despre protagonisti la MOV, ActiveNews si FrontPress.
PS: Evident, oricat de haioasa a fost aceasta abordare civica contra unei campanii desantate, de milioane de euro, cu plesti de bannere imense care il detroneaza pe Ceausescu din topul cultului personalitatii in Romania, presa “centrala si de stat” n-a dat nimic despre protestul “euro-musca”. Normal, daca a devenit doar o hartie buna de sters politica la gura si la cur (na, ca iar l-am citat pe Patapievici; sa nu ma acuze Basescu de plagiat acum!)…
Doi nationalisti romani – inventivul Mihai Tociu si acerbul Mihai Rapcea – sustinuti mediatic de Roncea.Ro si Bindiribli.ro au redat demnitatea nationala romanilor, in ajun de sarbatori, si au repus adevarul istoric privind eliberarea Budapestei la locul lui, pe Arcul de Triumf. Un cadou de la romani pentru romani. Actiunea civica asumata de cei prezenti a avut lor azi, 23 Decembrie 2013, sub deviza: “De Craciun romanii si-au dat ratia de adevar”.
Nu s-a intamplat atunci, pentru ca am asteptat ca autoritatile sa nu batjocoreasca Armata Romana, din nou, trecand-o pe sub un Arc al carui Triumf a fost stirbit deliberat. Dar, surpriza (?), povestea cu parada golita de fond s-a repetat si anul acesta.
Dupa o oarecare perioada, in care am fost si audiat, un investigator mi-a spus in particular ca modalitatea prin care a fost inceputa actiunea denota ca sefii si-au propus ingroparea afacerii. In primul rand, au intrebat vinovatii daca sunt vinovati si ei au zis, normal, ca nu. Asta nu e nimic nou in cazul unei anchete. Problema e ca afirmatia lor – a Ministerului Culturii si Primariei – a fost luata drept litera de lege: si anume ca modificarea dateaza din 1953. Asa ca onor Parchetul General s-a spalat pe maini si a dat un mare NUP (documentele mai jos).
Insa, chestiunea este ca, din 1989 incoace, Arcul de Triumf a trecut prin vreo doua restaurari si jumatate (in ultimul caz s-au ridicat schele in jurul Arcului, pentru a fi apoi date jos apoi fara vreo explicatie clara). Pe scurt, noi nu stim daca aceste institutii sau altele au operat profanarea Arcului de Triumf, dar ele au dat vina pe comunistii bolsevici din ’53 desi numerosi veterani ai Armatei Romane, care au defilat de-a lungul anilor pe sub Arc, au depus marturie ca inscriptia Budapesta a fost reinstalata la locul ei dupa 1964.
Eu, ca simplu jurnalist si cetatean roman, vreau doar adevarul. Si modul cel mai simplu prin care adevarul putea fi aflat era o expertiza tehnica asupra cimentului care a astupat inscriptia. Era greu? Nu! Tot asa cum nu era greu nici sa fie curatat acest ciment pentru a reaparea BUDAPESTA printre bataliile castigate de Armata Romana si inscrise pe Arcul de Triumf, ca urmare a victoriei asupra trupelor bolsevice ale lui Bela Kun, in ceea ce ramane practic in istorie drept primul razboi anticomunist al lumii.
Dar nici Primarul General, nici capii Armatei, nici UDMR-istii din Ministerul Culturii si nici comandantul lor suprem, nu s-au invrednicit sa faca acest lucru de trei ani incoace, de cand dureaza scandalul, multumindu-se sa dea din gura despre patriotism la 1 Decembrie, cu o istorie mutilata deasupra lor.
La operarea simbolica a Romaniei cei responsabili de redarea demnitatii nationale s-au dovedit drept agenti, mai precis servitori, ai celor care au astupat inscriptia, fie ei ocupantii sovietici si alogenii bolsevici din 1953 fie mostenitorii si succesorii lor de dupa 1989.
Tocmai aflu cu tristeţe de pe Facebook, că mulţi colegi de-ai mei cred că aş fi “victimă tipică a propagandei PDL”, cu probleme de logică, taliban, idealist şi evident plătit de către băsişti. Într-un cuvânt, un “băsist sub acoperire”.
De-a lungul anilor, din 1990 pana astazi, s-a pus adeseori problema de ce nu reuseste nici o miscare nationalista in Romania, in contextul in care clone pitifelnice ale Miscarii Legionare au existat cu zecile.
În seara zilei de 26 iunie 1940, la trei zile după capitularea Franței în fața Germaniei, este primit la București ultimatumul URSS care ne cerea Basarabia și nordul Bucovinei (vezi Documentul aici). Inițial, Stalin dorise întreaga Bucovină.
“Parafrazându-l pe scriitorul și ministrul francez al culturii Andre Malraux (cu a sa vizionară cugetare despre secolul 21), pot risca și eu o mică profeție dacă afirm răspicat că varianta a doua mi se pare mai plauzibilă în ceea ce privește soarta Partidului Naționalist, dat fiind comportamentul de până în prezent al orgoliosului autoproclamat lider al Noii Drepte, Tudor Ionescu.”
Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop (foto stanga cu acad Dinu C Giurescu, la Parlament): “După datele pe care le am de la prefecturi, sunt în jur de 200.000-230.000 ha de pădure care se revendică din judeţele Mureş şi Harghita. Asta fără să cuprindem Haţegul, Sălajul, Munţii Apuseni, Bihorul, unde sunt revendicate de asemenea zeci de mii de hectare.”
“Deseori mijloacele de informare în masă fac publică imaginea unei persoane, indiferent dacă ea este reală ori deformată, defăimătoare. Or, deşi libertatea de exprimare este inviolabilă, Constituţia zice că, prin exercitarea acestei libertăţi, nu pot fi prejudiciate demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei „şi nici dreptul la propria imagine”.”
La 12 ani de la infiintare, Asociatia Noua Dreapta are aceeasi soarta cu Miscarea Legionara, spre finalul ei, pastrand proportiile desigur, ca de la elefant la soricel. In sensul ca metoda cea mai buna de a distruge o idee politica este ori “capcanarea” ei, prin infiltrare, preluare si deturnare – cum s-a reusit pana la urma cu forma organizationala a tinerilor nationalisti din perioada interbelica -, ori chiar cladirea unui cadru (tarc) in care sa se manifeste, pentru a avea controlul asupra aderentilor ei. Clasica metoda a fluturilor (si altor insecte) atrase la becul lampii: se aduna fluturand vivace din aripi apoi ori se ard si cad de la sine ori se stinge lampa si gazele noastre orbecaie prin intuneric pana gasesc alta lumina; sau nu.
Treptat, organizatiile respective, daca nu au fost chiar create de serviciile secrete nationale, pentru “a se gestiona” anumite sentimente firesti, cad sub riscul de fi confiscate de alte servicii, mai inteligente, in sensul perfid dar si profesionist, si mai… internationaliste, sa spunem. In ce priveste spatiul istoric romanesc, confruntarea eterna ramane cu cele rusesti. Conform avocatului Mihai Rapcea, fondator al Asociatiei Noua Dreapta si al Partidului Nationalist, in cazul de fata avem de a face cu cate putin mai mult din fiecare. De aceea are de gand sa dizolve Asociatia. Partea proasta: tot dusmanii Romaniei se bucura si castiga.
Se pare ca acesta este si cazul: nationalismul romanesc risca sa nu se manifeste intr-o forma concreta din lipsa increstinarii lui si al patrunderii in profunzimea fiintei romanesti, in contextul in care deja rus-ortodocsi “moldoveni” ataca concertat ortodoxia romaneasca rupand prin inselare smintiti si smintite de la Biserica stramoseasca. Nu poti, ca fiu al pamantului tau romanesc crestin-ortodox, pentru care au murit milioane de suflete aparandu-l de ciuma bolsevica, sa subsemnezi prin cardasie la utopiile agresive ale “rusului universal” si ale “spatiului geografic sacru”, “eurasiatic”, al “celei de-a Treia Rome”, Moscova “ortodoxa” dar cu stea rosie cat casa in varful Kremlinului, care ne “salveaza” de mana cu Biserica KGB (ruso-moldo-ucraineana) de monstrii “euro-atlantidei”. Salvarea este una singura. Nici in Vest, nici, mai ales, in Est. Salvarea inseamana izbavire, inseamna mantuire. Nu o sa o gasim daca acasa, in sanul Bisericii noastre nationale, apeland nu la fantosele momentului, fie ca poarta papioane sau diagonale, ci la sfintii si martirii neamului, cu care trebuie, macar sa incercam, sa fim intr-un gand.
Cu o Romanie lipsita de orice miscare politica autentic romaneasca dar cu creatii ale neo-kominternului intinse pe tot spectrul politic, de la stanga la “dreapta”, de la vechiul FSN la “Noua Republica” a GDS, sperantele puse de zeci de mii de tineri, care si-au daruit din viata lor pentru a munci la consolidarea Noii Drepte, par acum naruite de dezvaluirile pe care le face fondatorul ei, avocatul Mihai Rapcea. Voi reveni asupra acestui subiect greu. Stau la dispozitie, cu spatiu publicistic, oricui va dori sa contribuie la lamurirea opiniei publice si a tinerilor nationalisti, de la Tudor Ionescu la simpli membri ai organizatiei. Pana atunci, are cuvantul Mihai Rapcea, in doua articole lamuritoare.
Foarte mulți camarazi – în special cei din străinătate sau din provincie, mă întreabă ce se întâmplă în conducerea Noii Drepte și a Partidului Naționalist ? De ce această tăcere “asurzitoare” ? Pentru a înlătura orice fel de presupuneri fanteziste sau confuzii, sunt dator cu un răspuns onest, în calitatea mea de membru fondator al al celor două organizații – prima civică – cea de-a doua – politică.
După 22 de ani de la căderea regimului comunist din România, ne întrebăm cu toții (cei care mai au curiozitatea de a-și pune problema), cum se face că în toți acești 22 de ani de așa-zisă democrație, nu s-a ridicat nici un partid cu doctrină politică de dreapta ? Apartenența la Partidul Comunist a liderilor societății actuale rămâne în continuare o temă extrem de actuală, chiar și la 22 de ani după căderea oficială a comunismului.
Organizațiile pro-vita din România, care apără viața umană începând de la momentul concepției, protestează împotriva atacului imund al șefei organizației de femei a PSD, eurodeputatul Rovana Plumb, la adresa Claudiei Boghicevici, ministrul Muncii.
Cetatenii Rapcea si Tociu bat obrazul popularei Republici Ungare cu opinca romaneasca!
MEMORIU
Către
Centrul Cultural al Republicii Ungare
În atenția
D-lui Director dr. Bretter E. Zoltán
Spre știință
Ambasadorului Republicii Ungare în România
Excelența Sa Füzes Oszkár
Cu prilejul Zilei Naționale a Maghiarilor de Pretutindeni, cetățeanul român de etnie maghiară CSIBI BARNA a comis un act incalificabil din punct de vedere moral, în centrul unui oraș din România, Miercurea Ciuc.
Acesta a batjocorit simbolic în public memoria eroului naţional Avram Iancu, aducând o ofensă fără precedent la adresa tuturor românilor şi un ultraj de neiertat împotriva celor mai sfinte simboluri naţionale româneşti.
Considerăm că acţiunile acestui provocator de profesie reprezintă expresia unui şovinism primitiv, acest gen de manifestări fiind de natură să incite la ură interetnică, vulnerabilizînd pacea şi stabilitatea din societatea românească şi reprezentînd, în aceste condiţii, un grav atentat la adresa siguranţei naţionale.
Noi apreciem că astfel de provocatori nu sunt reprezentativi pentru comunitatea maghiară și nu trebuie să generalizăm acest gest la întreaga populație de etnie maghiară.
Poporul maghiar are o datorie morală de recunoștință față de poporul român. Vă reamintim că în luna august a anului 1919 Armata Română a eliberat Budapesta de regimul bolșevic. Ca simbol al eliberării poporului maghiar soldații români au arborat atunci în vârful clădirii Parlamentului de la Budapesta, o pereche de opinci a unuia dintre soldații români eliberatori.
Astăzi, în contextul afirmării apartenenței Budapestei la Europa, vă oferim cu acest prilej o opincă românească, pentru a o transmite oficialităților de la Budapesta – și dorind să vă reamintim că – fără ajutorul providențial al Armatei Române, astăzi la Budapesta s-ar fi vorbit rusește – de 100 de ani.
Această obligație de recunoștință față de poporul român și aderarea Ungariei la valorile europene multi-culturaliste, necesită să luați o poziție fermă, de condamnare a gestului provocatorului CSIBI BARNA, arătând că înțelegeți să vă delimitați față de acesta.
În cazul în care nu veți condamna public ofensa adusă memoriei eroului național Avram Iancu, vă puneți în situația de a aceepta în mod tacit mesajul defăimător la adresa poporului român.
August 8th, 2015 
VR 
“Cu ungurii nu putem avea probleme militare: dacă dăm drumul la toţi caii din Ardeal, fără călăreţi, în două ceasuri se pişă în Budapesta”, spunea Petre Ţuţea. Budapesta a fost ocupată, hrănită şi eliberată de Armata Română. Chestia nu le place ungurilor deloc. De aceea s-au gândit chiar să falsifice istoria, aşa cum era ea înscrisă pe Arcul de Triumf din Bucureşti. Aşa că într-o zi menţiunea a dispărut. După ce basorelieful ce omagia pe Arcul de Triumf ocuparea şi eliberarea Budapestei de către Armata Română, la 4 august 1919 (foto aici), a fost eliminat, sub una din guvernările trădătoare în care UDMR şi-a făcut de cap, am făcut o Plângere pentru identificarea şi pedepsirea autorilor acestei fapte penale. Deşi Parchetul a început ancheta, prin 2012, şi deşi aflarea răufăcătorilor era la fel de grea ca depistarea unui elefant roz în biroul miniştrilor culturii UDMR, nici până azi nu au fost aflaţi făptaşi. Când a devenit clar că autorităţile nu vor să se mişte pentru îndreptarea unei asemenea sfidări şi batjocoriri maghiare la adresa Istoriei şi a României, de Crăciunul anului 2013 câţiva băieţi viteji s-au gândit să facă un cadou inedit românilor, reînscriind Budapesta pe Arcul de Triumf, printr-o manieră cu totul inedită, imaginată şi pusă în aplicare de activistul pentru drepturile omului Mihai Tociu (video mai jos). Iată că, în sfârşit, după alţi doi ani şi chiar la aniversarea a 96 de ani de la eliberarea capitalei maghiare de hoardele bolşevice ale lui Bela Kuhn (Cohen), restauratorii Arcului de Triumf s-au gândit şi ei să facă un cadou românilor, finalizând chiar pe 4 august 2015 basorelieful ce urmează să reamintescă lumii cum a salvat Armata Română B U D A P E S T A!
Posted in 
Tags: 
