Fuga Nadiei Comăneci din România la sfârşitul lui noiembrie 1989 a fost în atenţia spionajului militar al Statelor Unite ale Americii. Un document al Pentagonului, declasificat în premieră pentru Q Magazine, arată că agenţii americani au văzut în gestul gimnastei române şi în ecoul său la vârful României comuniste semnale că la Bucureşti urmau să se producă curând schimbări politice majore, ca în celelalte state comuniste est-europene.
La 1 iunie 1946, cu puţine minute înaintea execuţiei, chiar în preziua împlinirii vârstei de 64 de ani, Mareşalul şi-a reafirmat convingerea că sfârşitul îi fusese pecetluit de bătălia pentru Basarabia şi Bucovina, pe care era dispus s-o reia, cu acelaşi deznodământ… În clipa supremă şi-a comandat plutonul de execuţie, fiind în măsură, în clipa supremă, de a mai rosti „Trăiască România!”
Ucigasa Filip Orbán Daniella Kamilla, prin iresponsabilitatea Tribunalului Covasna şi a I.P.J. Covasna, după eliberarea din arestul preventiv a fugit în Ungaria la data de 31 decembrie 1991, de unde nu s-a mai întors.
La lansarea de la BCU care a servit ca suport mediatic pentru declaratiile cu Oltchim au prezentat volumul despre Marea Neagra directorul general al Bibliotecii, Mireille Radoi, fosta absolventa cum laude a Academiei Nationale de Informatii, directorul Editurii RAO, Ovidiu Enculescu, sociologul Vasile Dancu, prieten cu seful SRI, analistul Emil Hurezeanu, un apropiat al mai multor servicii de informatii din puncte cardinale opuse, directorul Serviciului de Informaţii Externe, Teodor Meleşcanu si directorul Serviciului Român de Informaţii, George Maior.
Cele 12 aeronave americane F-16 vor fi luate, la mâna a doua, din Portugalia, spre satisfacţia lui Jose Manuel Barroso, portughezul care este preşedinte al Comisiei Europene.
Portalul Ziaristi Online publica si opinia personala a fiului maiorului post mortem Aurel Agache pe marginea cererii incredibile a ucigasei din Targu Secuiesc (Nota mea: Ce bine seamana unguroiaca criminala cu Renate Weber!):
Chiar dacă va face recurs eu nu pot decît să-i transmit bestiei criminale: ”ne întâlnim din nou în septembrie 2021 dacă mai ai tupeul să ceri reabilitarea!”.
Nu te poți aștepta ca o nenorocită de criminală să dea dovadă de bun simț și de penitență pentru faptele criminale săvârșite în decembrie 1989 cu atâta bestialitate.
Dar m-aș aștepta de la avocatul ei să-i dea peste bot și să-i spună: ”măi scroafă, nu fi nesimțită și așteaptă-ți rândul pentru ca să te ”reabilitezi”, vezi că ești mult prea grăbită să te disculpi”. Evident că avocatul ei, un om cult și de bun simț nu o să folosească un asemenea limbaj nelicențios, ci o să-și încaseze onorariul și o să pledeze, pe texte de lege știute numai de el, pentru pertinența unei asemenea cereri cum este cererea de reabilitare, care urmărea să înceteze decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezultă din condamnare, reintegrarea din punct de vedere social şi redobândirea respectului social deplin (probabil cei din secuime o respectă și acuma că doar vorbim de o revoluționară unguroaică, dar românii care au auzit ce a făcut ea nu-i vor acorda respect social nici dacă face o mie de cereri de reabilitare). Cu alte cuvinte, bestia dorea ştergerea consecinţele unei condamnări, efectele ei privative sau restrictive asupra drepturilor acesteia.
Astfel că pe 22 mai 2012, la tribunalul București, secția I-a penală, bestia criminală depune, prin avocat ales, o cerere de reabilitare. Nu știu ce o fi scris bestia în cererea ei, care a făcut obiectul dosarului 18576/3/2012, dar eu m-am cutremurat când am văzut tupeul nerușinat și indolența acesteia. Orice om cu mintea normală, își dă seama că e mult prea mult să ceri reabilitarea când nu sunt îndeplinite niște criterii elementare pentru o asemenea cerere. Nu-ți trebuie nici măcar cultură juridică ci un dram de bun simț pentru a vedea absurdul situației.
Probabil că bestia s-a lăudat în fața instanței de judecată că a achitat daunele morale, uitând să precizeze cu câtă nesimțire s-a opus, târându-mă ani de zile în procese de contestare prin tribunalele din Ungaria, procese pe care în cele din urmă avea să le piardă și astfel să fie executată silit prin executor judecătoresc. Probabil a prezentat și o versiune romanțată a vieții exemplare duse în Ungaria, necomițând fapte penale și educând copii în calitate de profesoară de limbi străine.
Nici măcar nu m-am obosit să combat o asemenea argumentație cu informațiile pe care le am despre viața ei ca cetățean de nădejde a Ungariei pentru-că o asemenea cerere de reabilitare are nevoie întâi și întâi de proba de foc a timpului scurs de la condamnare.
Astfel că pe data de 20 septembrie m-am adresat completului de judecată cu o scurtă informare, prin care am prezentat și punctul meu de vedere referitor la infama cerere (vedeti mai sus).
Sunt absolut incantat sa semnalez aceasta analiza intesata cu dezvaluiri grave si ipoteze perfect valabile, semnata de specialistul in servicii secrete Razvan Belciuganu si publicata de Q Magazine, desi nu impartasesc in totalitate asertiunile sale despre importanta benefica a Comisiei Trilaterale, un organism mondialist cu valente totalitariste care, conform informatiilor mele, a fost implicat direct in eliminarea sangeroasa a primului presedinte al Romaniei, Nicolae Ceausescu, urmata de degringolada din ultimii 22 de ani. Cu toate acestea, Jos palaria! pentru expunerea solida, bine argumentata, a ideii interesante si inovatoare din acest material ce poarta titlul “George Maior, viitorul premier al României?”. Nu este, de altfel, singurul articol de inalt calibru care poarta semnatura jurnalistului profesionist in cel mai proaspat numar al revistei bilunare conduse de celebra ziarista si rafinata scriitoare Floriana Jucan. Semnalez asadar si Afacerea Monica Macovei a presat un procuror pentru rezolvarea cazului morții unui om. Cat priveste ideea revenirii ambasadorului George Cristian Maior in politica mare o consider extrem de salutara. Dupa cum scria si istoricul american prof dr Larry Watts intr-o recenta cronica publicata de CIA (varianta PDF aici -Watts Review Mind War) a cartii coordonata George Cristian Maior si aparuta la Editura RAO, “Un razboi al mintii“, in ce priveste trecutul sau si pozitia acestuia actuala, de sef al SRI, “din fericire, Maior este unul din putinii intelectuali din domeniul apararii si securitatii, calificat, intr-adevar, pentru o astfel de pozitie, avand in vedere ca a ocupat functia de adjunct al ministrului apararii, insarcinat cu integrarea euro-atlantica si reforma in Armata in perioada aderarii Romaniei la NATO. El este, de asemenea, un diplomat cu experienta si fost insarcinat cu afaceri in Irlanda.” Experienta acumulata in ultimii ani de George Maior – fiul cunoscutului istoric ardelean Liviu Maior, ale carui merite au fost evidentiate si prin conferirea titlului de cetatean de onoare al municipiului Cluj Napoca – este considerata de Larry Watts ca valoroasa pentru “rafinarea dezbaterii publice privind serviciile romanesti de informatii, mai ales in legatura cu evolutiile post-comunism si post 9/11 si discutiile privind transformarile in domeniul intelligence”. “Un Razboi al Mintii – scrie istoricul american dr Watts, publicat in Revista CIA Studies in Intelligence, Vol. 55 – refecta campania pe care Maior o desfasoara in ultimii 5 ani pentru promovarea rolului educativ si atitudinii proactive deja impresionante ale Serviciului pe care il conduce”. “Un important element de substrat este faptul ca numirea fara precendent a lui Maior in functia de director, in 2006, din partea unui important partid de opozitie, a fost partial determinata de temerile exprimate in mod repetat de societatea civila, potrivit carora administratiile prezidentiale si partidele aflate la guvernare au folosit in mod regulat serviciile de informatii in scopuri politice partizane.”, mai consemneaza autorul aclamatului volum care releva istoria reala si secreta a Romaniei, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“, la a carui lansare a fost prezent si directorul Serviciului Roman de Informatii, dr George Cristian Maior. Fara alte comentarii, prezint integral materialul de exceptie al colegului nostru Razvan Belciuganu, la randul sau subiect fara sa vrea al unui recent scandal media dar si eliminat din presa de mare tiraj pentru articolele sale de dezvaluiri printr-un “MO” folosit si in cazul subsemantului. No (more) comments! 🙂
George Maior, viitorul premier al României?
de Răzvan Belciuganu
Stânga politică românească este într-o mare criză. Proiectul „Victor Ponta” eşuează cu fiecare zi. Între timp, dreapta politică se reinventează prin promovarea agresivă a unor personalităţi noi, cărora chiar evenimentele din această vară, ce au culminat cu suspendarea lui Traian Băsescu, le-au oferit motivul de afirmare. Apoi, familia socialistă europeană fuge de Bucureşti. În acest moment, stânga are nevoie de o personalitate necompromisă, credibilă internaţional şi care poate dilua, prin orice mijloace, orgoliile din interiorul PSD. George Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD, întruneşte toate condiţiile. Va fi acesta soluţia-surpriză pentru funcţia de premier?
Tumultuoasa viaţă politică din România erodează orice apariţie publică, mai ales că vara aceasta criza declanşată de forţarea USL de a-l debarca grăbit pe şeful statului a oferit ocazii multiple pentru gafe politice. A pierdut Victor Ponta cel mai mult, iar ieşirile sale i-au făcut pe mulţi să-l privească galeş, ca pe un puşti dornic de afirmare. Însă lucrurile sunt mult mai complicate.
CUNOŞTINŢE VECHI, DE LA REVOLUŢIE
Victor Ponta era, în zilele fierbinţi ale lui decembrie ’89, un tânăr revoluţionar animat de dorinţa de a lupta cu dictatura lui Nicolae Ceauşescu. Potenţialul său a fost observat, cel mai devreme, de generalul Ştefan Kostyal, un trădător al României şi agent sovietic dovedit, membru al Grupului „Militaru”. Acesta l-a luat pe Victor Ponta sub aripa sa protectoare în acel sângeros decembrie, când cu maşina agentului GRU s-au deplasat într-un punct deosebit de important al apărării naţionale, Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, să sprijine Revoluţia. Acest lucru l-a dezvăluit jurnalistului Toma Roman jr însuşi Ştefan Kostyal de pe patul de spital, bolnav fiind de o maladie necruţătoare, în urmă cu câţiva ani. Aşadar, tânărul baschetbalist din ’89 de la clubul „Steaua” al Ministerului Apărării Naţionale a văzut pe viu cum se activează în momente importante o „conservă” sovietică.
Cunoştinţele revoluţionare ale lui Victor Ponta de atunci sperăm noi să fi fost valorificate de ofiţerii patrioţi, care găseau în adolescenţii de la Steaua pepiniera unor viitoare „nestemate”. Totuşi, vremurile erau tulburi, iar agenţii sovietici, în frunte cu generalul Nicolae Militaru, îşi făceau de cap. Ulterior, acesta a dispărut din prim-plan, iar lucrurile s-au mai relaxat, dar „urmele” sale pesemne că au rămas. Când Victor Ponta s-a apucat de Facultatea de Drept, instituţie de elită bine observată, Adrian Năstase, cel care este considerat public descoperitorul „micului Titulescu”, era deja ministru de Externe. Nu la mult timp, un fost aghiotant al generalului Militaru, generalul Dumitru Cioflină, devenea şeful Statului Major General al Armatei Române, în vremurile când titularul acestei funcţii era atotputernic. Peste ani, tânărul procuror Victor Ponta, coleg cu alt tânăr procuror, Cristian Panait, avea să lase magistratura pentru o carieră politică. Membru în Cabinetul Năstase, s-a întâlnit pe holurile Palatului Victoria cu generalul Dumitru Cioflină, consilierul pe probleme de securitate naţională al premierului, dar şi cu prietenul acestuia, Viorel Hrebenciuc, un pilon al PSD-ului de ieri.
PROIECTUL „VICTOR PONTA”
După perioada petrecută în Guvernul Năstase, Victor Ponta căpătase deja o experienţă remarcabilă, având cunoştinţă despre atâtea şi atâtea secrete guvernamentale, că doar condusese Corpul de Control. L-a văzut în acţiune pe mentorul său, Adrian Năstase, cum şi-a expus viziunea de privatizare a economiei şi a schimbat impresii revoluţionare, şi nu numai, cu tatăl socru, Ilie Sârbu. Din 2004, după căderea în dizgraţie a lui Adrian Năstase, care a fost salvat totuşi într-un post de parlamentar, în urma alegerii în colegiul Mizil (oraş care depinde cu totul de Uzina de transportoare militare), Victor Ponta a părut o vreme în derivă. Înţelepciunea politică a lui Ilie Sârbu şi a altor vechi observatori ai lui Ponta l-a transformat într-un „cocoş“ veritabil în lupta pentru preşedinţia PSD împotriva lui Mircea Geoană. Numai că toată această construcţie făcută cu migală a deraiat vara aceasta. Ambiţia de a lua faţa lui Traian Băsescu la Consiliul European a fost prima şicană pe care şi-a făcut-o singur. Scandalul plagiatului şi modul agresiv de a se apăra cu tot felul de comitete şi comiţii a fost semnalul că, uneori, mai ales când grăbeşti „coacerea”, sunt inevitabile greşelile. Apoi disperarea de a-l răsturna pe Traian Băsescu, prin joaca de-a ordonanţele de urgenţă şi referendumul, cărora li s-a suprapus brambureala cu numirea miniştrilor pentru anumite portofolii, l-a afectat continuu pe Victor Ponta. Prea prins de exemplele sale revoluţionare din anii 90, nu a înţeles deloc că timpurile şi metodele s-au schimbat, iar cearta cu aliaţii României, care sunt pe bună dreptate îngrijoraţi de ce se întâmplă la Bucureşti şi dacă angajamentele României mai sunt valabile, în condiţiile unor mesaje ale USL tot mai favorabile Moscovei, nu-i aduce nimic bun. A putut să vadă că nici măcar familia politică europeană nu-l sprijină necondiţionat şi nu mai vrea să îşi ţină congresul la Bucureşti. Dar Victor Ponta este tânăr şi se poate salva politic pentru viitor, dacă va face pasul înapoi înainte de a-l mânca de viu colegii de partid, dacă îşi va pune cenuşă în cap referitor la plagiat şi-şi va cere scuze profesorului coordonator (sic!), Facultăţii de Drept, etc şi dacă va ispăşi penitenţa de rigoare, gândindu-se îndelung şi la opoziţia libiană. Aceasta înseamnă şi să nu se mai repeadă la telefon imediat ce îl sună Viorel Hrebenciuc.
VARIANTĂ PENTRU UN PSD CU SUFLU NOU
Pentru ca stânga să îşi domolească picajul şi să îşi refacă forţele, PSD are nevoie de altceva în acest moment. Dacă Victor Ponta nu mai este o soluţie, cu atât mai puţin sunt baronii încurcaţi în dosare DNA sau plini de exotism, precum Radu Mazăre, Marian Oprişan, Marean Vanghelie, Liviu Dragnea ş.a.m.d. Mai mult ca niciodată PSD are nevoie de credibilitate internaţională, politic vorbind dinspre zona aliată euroatlantică şi mai puţin dinspre cea moscovită. Echilibrul poate fi adus de către George Cristian Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD. Când George Maior era, ca însărcinat cu afaceri în Irlanda, un tânăr diplomat român cu studii masterale la Washington şi tată fost ministru, un politician de frunte şi fost procuror general de la Dublin, Peter Sutherland, deja era implicat de decenii, cu tot sufletul, în construcţia spaţiului euroatlantic. A fi în raza de acţiune şi a împărtăşi din ideile lui Peter Sutherland reprezintă un lucru extraordinar de important pentru oricine, deoarece irlandezul a fost o perioadă lungă şeful secţiunii europene a influentei organizaţii globale, Comisia Trilaterală, iar astăzi este preşedinte non-executiv la Goldman Sachs International. Eforturile de promovare a euroatlantismului făcute de George Maior în perioada ce a urmat mandatului din Irlanda, şi anume celei de secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, dar şi celei de director al Serviciului Român de Informaţii (SRI), sunt foarte bine cuantificate la nivel internaţional. Să nu uităm că nu de mult Comisia Trilaterală şi-a susţinut o întâlnire anuală la Bucureşti.
RETRAGEREA STRATEGICĂ A LUI PONTA
Atuul pe plan intern al lui George Maior este poziţia de director al SRI, din care cunoaşte, în amănunt, realităţile româneşti, iar acest lucru îl avantajează inclusiv în interiorul PSD. „Baronii” nu-i pot reproşa în acest moment că a fost pro-băsist, fiindcă în timpul crizei politice a stat deoparte şi a părut, din exterior, a înclina balanţa spre USL. Apoi, pe George Maior îl leagă o prietenie şi o relaţie de rudenie cu Victor Ponta, iar preşedintele interimar Crin Antonescu a arătat că are încredere în el. De asemenea, în prima ieşire publică după suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, acesta nu a criticat serviciul de informaţii, ci a apreciat neutralitatea lui. George Maior mai are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupţie şi că, mai mult, a sprijinit justiţia ca director al SRI. Pe de altă parte, George Maior are de gestionat o scurgere de informaţii din interiorul serviciului, apărută public în timpul directoratului său şi care vizează documente anterioare preluării mandatului dintr-o acţiune a SRI de urmărire a activităţii editoriale și dezvăluire a unor afaceri ale unor oficiali ai serviciului făcute chiar asupra subsemnatului. Această scurgere este de natură a pune la îndoială capacitatea autorităţii naţionale în domeniul protecţiei informaţiilor secrete de stat, cât şi a intereselor operative ale SRI, lucru cumplit acum, când în Siria şi Iran temperatura de fierbere a atins cote alarmante pentru ONU, UE şi NATO. În acelaşi timp, o problemă gravă neelucidată este moartea violentă în Penitenciarul Coldea a lui Sorin Crivăţ, fost funcţionar ministerial şi despre care există serioase supoziţii (*), din rapoartele sale devenite publice, că a fost ofiţer acoperit al SRI.
Odată depăşite aceste obstacole, George Maior poate fi varianta-surpriză a lui Traian Băsescu pentru funcţia de premier. Astfel, preşedintele Traian Băsescu poate demonstra că, în perioada pe care o mai are de mandat, va opta pentru soluţia naţională care oferă garanţii aliaţilor, predictibilitate şi stabilitate internă şi va reconsidera SRI-ul după momentul de cumpănă anterior de alegere ca premier a directorului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. Paşii de urmat ar fi o retragere a lui Victor Ponta din funcţia de prim-ministru şi rămânerea sa ca şef al partidului, care se va ocupa cu atenţie de pregătirea alegerilor. George Maior este cel care poate revitaliza PSD-ul şi opri scăderea partidului în sondaje, iar acest lucru îi va face bine lui Ponta însuşi. Varianta Ioan Rus este posibilă, dar n-are anvergura celei a alegerii lui George Maior şi ar fi controversată în partid. După aceea, ca prim-ministru, George Maior are tot aparatul guvernamental la îndemână să îl facă vizibil.
George Maior are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupție și că a sprijinit justiția ca director al SRI.
In urma unor controverse publice privind eventuala santajare a unor judecatori ai Curtii Constitutionale a Romaniei in baza trecutului lor de colaboratori ai Securitatii, Asociatia Civic Media a solicitat Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii sa edifice opinia publica dar si clasa politica asupra aspectelor legate de posibila apartenenta a membrilor Curtii la retelele Securitatii (a celei de ieri, desigur). Portalul Ziaristi Online va prezinta in exclusivitate atat solicitarea Civic Media cat si raspunsul CNSAS insotit de Decizia de “necolaborare” in privinta Aspaziei Cojocaru, alias “ANA”, alias “UŢA” (vezi Doc mai jos), urmat de o noua cerere a Civic Media, de completare a datele ca si inexistente despre judecatorii Curtii Constitutionale, cei care decid din varful pixului lor viitorul unei natiuni.
Prima Solicitare Civic Media – Curtea Constitutionala
Onorat Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii,
Distinsi functionari ai CNSAS,
Avand in vedere recentele convulsiuni publice aparent inexplicabile ale membrilor Curtii Constitutionale care hotarasc viitorul Romaniei in urma Referendumului pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu, enuntarea la nivel international a existentei unor presiuni de natura misterioasa, neidentificata si neexplicata, cat si suspiciuni aparute in mass media privind posibilitatea existentei unor actiuni de santaj indreptate impotriva venerabililor judecatori ai Curtii Constitutionale si mai ales tinand cont de istoria recenta a Romaniei, cand spectrul Securitatii si al serviciilor de informatii ale Blocului Sovietic a planat asupra capetelor tuturor magistratilor Romaniei, fara discriminare de sex, religie, etnie sau apartenenta la Partidul Comunist Roman, va rugam sa edificati opinia publica romaneasca si factorii de decizie internationali interesati de consolidarea in Uniunea Europeana a unui stat de drept nealterat de fantomele trecutului, asupra legaturilor existente sau inexistente avute de actualii judecatori ai Curtii Constitutionale cu Departamentul Securitatii Statului.
Tinand cont si de un recent articol aparut in presa romana (Cotidianul, luni, 6 august 2012), intitulat “Cine este legătura superioară a preşedintelui Curţii Constituţionale?“, semnat de Aurel I Rogojan, general de brigada I SRI (r), fost sef de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al Ministrului de Interne, iar din 1987 Ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului – DSS) si sef al Serviciului Independent Secretariat-Juridic al DSS si care intre 1990 şi 2006, în cadrul Serviciului Român de Informaţii, s-a ocupat de reglementarea şi planificarea activităţii de informaţii, a predat în instituţii de profil şi a asigurat, din posturi de mare răspundere, managementul resurselor informaţionale, potrivit caruia “numele unor judecători ai Curţii Constituţionale şi cotele dosarelor lor din Arhiva Securităţii s-au aflat pe agenda şi sub lupa primului adjunct al directorului securităţii naţionale”, va rugam sa ne informati nu numai asupra existentei sau inexistentei calitatii de agent al Securitatii a vreunui judecator al Curtii Constitutionale dar si asupra eventualelor tentative de recrutare sau apartenente a acestora la o retea informativa sau o retea de sprijin a organelor Securitatii Statului.
Aceste informatii sunt eminamente importante pentru purificarea vietii publice romanesti si de aceea va rugam sa tratati dezvaluirea lor cu celeritate.
Completarea solicitata de Civic Media privind judecatorii Curtii Constitutionale
Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
Catre: Presedintele si membrii Colegiului CNSAS
Distinse Domnule Presedinte si onorati membri ai Colegiului CNSAS,
Am primit adresa Dvs cu Nr P 2918/12 din 23.08.2012 privind solicitarea Asociatiei Civic Media de cercetare a judecatorilor Curtii Constitutionale, drept pentru care va multumim. Dintru inceput va asiguram ca nu avem de gand sa adoptam “unica solutie”, “respectiv contestarea in instanta a materialelor emise” de institutia Dvs, intrucat ne bazam total pe profesionismul Dvs si al cercetatorilor si investigatorilor CNSAS. Facem insa o revenire asupra cererii, in temeiul legii, consideram noi.
Intelegem ca pentru Iulia Antoanella Motoc si Mircea Stefan Minea, numiti judecatori ai Curtii Constitutionale in 2010 si Petre Lazaroiu, numit in 2008 pentru un mandat de 2 ani si din iunie 2010 pentru un mandat de 9 ani, nu exista inca formulate Decizii si eliberate Adeverinte, asa ca le asteptam, cu rabdare. Sa intelegem oare ca romanii au inceput sa uite de spectrul Securitatii din moment ce in doi, respectiv patru ani, nimeni nu s-a gandit sa ceara verificarea lor, nici macar distinsii membri ai partidelor politice si Parlamentului atunci cand au propus nominalizarea lor urmata de alegerea acestora, uneori lasata cu scandal si nopti nedormite chiar in plenul Parlamentului?
In cazurile celorlalti sase judecatori, pentru care s-a decis ca “nu au fost agenti/colaboratori ai politiei politice comuniste” se constata, de asemenea, ca nu au fost verificati in calitatea pe care o au astazi, de judecatori ai Curtii Constitutionale, cu o singura exceptie, dl Tudorel Toader, cercetat in baza unei cereri de verificare emisa de Alianta Civica, in 2009.
Astfel, avem urmatoarea situatie, conform documentelor remise de Dvs:
– pentru presedintele Curtii, Augustin Zegrean, s-a dat o Decizie de necolaborare (nr 99) in 13.04.2006, cand a fost cercetat in calitate de candidat parlamentar din partea PDL;
– pentru Acsinte Gaspar Decizia 7/29.01.2002, de pe cand a fost ministru; – pentru Ion Predescu s-a dat Decizia 252/28.10.2004, cand a fost verificat din oficiu ca senator PSD;
– pentru Zoltan Valentin Puskas Decizia 71/11.01.2005, verficat tot in calitate de candidat si apoi de senator UDMR;
– pentru Aspazia Cojocaru Decizia 1399/26.04.2007, emisa in urma contestarii Deciziei de colaborare cu Securitate, cu nr 361/08.02.2007;
– pentru Tudorel Toader, Adeverinta nr 9089/08.09.2009, mentionata mai sus.
Conform sefului SRI, George Cristian Maior, cat si a sefului statului, Traian Basescu, in intervalul 2005 – 2011, Serviciul Roman de Informatii a remis CNSAS, potrivit legislatiei in vigoare, peste 1.600.000 de dosare, cu circa 2.000.000 de volume (nu mai stim cati kilometri liniari).
Se impune, consideram, ca adeverintele judecatorilor Curtii Constitutionale, unele datate de dinainte de acest demers gigantic – 2002, 2004, 2005 si chiar si cele din 2006, 2007 si 2009 – sa fie aduse la zi in baza fondului documentar existent, ceea ce va si solicitam, cu deosebit respect.
(…)
Cu aceeasi consideratie,
Victor Roncea
Presedinte fondator
Asociatia Civic Media
29 August 2012
A doua Decizie a CNSAS in Cazul Aspazia Cojocaru – Document No Comment
Desi a fost angajat al Jurnalului National, Razvan Belciuganu, unul dintre ziaristii transformati in protagonisti ai unui adevarat scandal generat de o scurgere serioasa de informatii din interiorul SRI nu a fost contactat pana acum de fostii sai colegi, pentru o fireasca clarificare a situatiei. In schimb, desi l-au chestionat pe aceasta tema, obtinand date “in exclusivitate”, atat Cotidianul, “sursa” “sifonarii” in presa, cat si, de cealalta parte, Curentul si EvZ, publicatiile respective au scapat din mana gogoasa fierbinte. EvZ a publicat, totusi, ieri, un articol (foto), cu un titlu sugestiv “In ce birou se ascunde “cartita SRI”?”. Retras insa dupa cinci minute de pe site-ul ziarului, dupa cum a confirmat pentru Roncea.Ro, autoarea lui, doamna Simona Ionescu, si dupa cum se poate constata accesand link-ul https://www.evz.ro/detalii/stiri/n-ce-birou-se-ascunde-crtia-SRI-996592.html. “Am hotarat sa asteptam comunicatul SRI, sa vedem daca sunt reale aceste rapoarte”, a explicat Simona Ionescu. UPDATE: Articolul de opinie a aparut azi, dupa vreo 18 ore si cinci minute de la postarea primei variante si poate fi gasit aici: https://www.evz.ro/detalii/stiri/n-ce-birou-se-ascunde-crtia-SRI-996803.html. Titlul e bun dar pana la final nu aflam, din pacate, in ce birou se ascunde “cartita SRI”. Mai aflam ca Valentin Zaschevici, suspectat de conducerea Jurnalului a fost concediat azi desi ziaristul veteran de investigatii neaga ca ar fi “cartita”.
In dorinta de a fi prezentate toate partile vizibile ale scandalului, m-am adresat atat jurnalistilor profesionisti Valentin Zaschevici si Razvan Belciuganu, subiecte ale informarii SRI scapate in spatiul public, cat si Serviciului Roman de Informatii, din partea caruia se asteapta in orice moment un comunicat oficial de lamurire a starii de fapt.
Valentin Zaschevici a promis ca va interveni public, negresit, cand va descoperi “cine a orchestrat mizeria”.
In urma acestui articol, ziaristul demis de la Jurnalul National prin metoda “avansare pana la eliminare”, a tinut sa vina cu o noua clarificare, pe care o prezint aici pana la noi amanunte:
Mai e o “cartita” la Jurnalul National? A cui?
Razvan Belciuganu: “Personal nu stiu daca acela care m-a “eliminat” e Valentin Zaschievici si nici daca a avut vreo influenta asupra acestui fapt sau daca a dorit acest lucru. Mie mi s-a parut ca mai mare inamic al meu si al Departamentului de Investigatii pe care il conduceam era Dan Constantin, redactor sef si el, care este, de fapt, omul care l-a adus si promovat pe VZ la Jurnalul National. Ar fi posibil ca VZ sa nu fie singura “cartita”, avand in vedere aceste lucruri? Marea problema a lui Dan Constantin era convingerea sa, inca de cand aveam 19 ani, ca sunt ofiter acoperit al Directiei Informatii Militare pentru ca eram absolvent de liceu militar si nu ma putea controla si nu-mi putea dicta articolele. Or, cine e atat de obsedat de control? Vazand documentele SRI, unde se afirma exact problema aceasta asupra Departamentului Investigatii pot gasi multe similitudini de gandire. Apoi, la aparitia scandalului, invitat prin telefon la emisiunea lui Razvan Dumitrescu de la Antene, Dan Constantin a manipulat ordinar spunand ca am disparut din redactie acum vreo doi ani. De fapt, nu am disparut, ci mi s-a desfiintat postul, asa cum ti-am zis. si nu acum doi ani, ci in iunie anul trecut, in urma unui Consiliu de Administratie condus, daca nu ma insel, de Codrut Seres.”
De notat ca unul dintre cei vizati in articolele de dezvaluiri ale lui Razvan Belciuganu in Cazul Sintion, Cristian David, este acum sef al Comisiei de Aparare din Senat. Razvan Belciuganu mai sesizeaza, amar, cam care este conditia sa si, de fapt, a tuturor ziaristilor cinstiti de azi: “Se vrea sa se foloseasca politic acesta nebunie, intr-un razboi al palatelor, taberelor etc., iar eu sunt la mijloc si nimeni din cele doua tabere nu vrea sa asculte “victima”, adica pe mine. Politia politica e tot politie politica indiferent daca e facuta de Coldea sau de David.” Troaca, adaug eu, numele sau real.
UPDATE: Comunicat de presă al SRI
Pe fondul apariţiei, la data de 14 august, în mass media a unor cópii după materiale ce poartă însemne ale instituţiei noastre, Biroul de Presă al SRI este împuternicit să facă următoarele precizări:
Aspectele prezentate public reprezintă cópii neautorizate, prelucrate ale unor extrase din materiale interne, fiind rezultatul unor demersuri dispuse de persoane din fosta conducere a SRI cu responsabilităţi pe linia protecţiei instituţiei, pentru clarificarea anumitor aspecte punctuale grave legate de o posibilă scurgere de informaţii clasificate din interiorul Serviciului, în contextul apariţiei unor articole de presă.
Menţionăm că măsurile de verificare întreprinse în acea perioadă s-au realizat pe fondul identificării unui fost angajat al instituţiei noastre care, în conexiune cu persoane din mass media, era implicat în activităţi având certe conotaţii penale, de resortul structurii de protecţie internă a instituţiei. În baza măsurilor întreprinse la nivelul SRI în acea perioadă (2005-2006) şi a probatoriului administrat de organele de aplicare a legii cu care s-a colaborat, fostul angajat a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni privind regimul documentelor clasificate.
Pentru instituţia noastră, măsurile de prevenire a scurgerii de informaţii constituie o prioritate asumată inclusiv în raport cu partenerii şi standardele euroatlantice în materie. În acest sens, SRI va efectua, şi în cazul de faţă, verificări pentru stabilirea circumstanţelor în care cópii parţiale prelucrate ale unor materiale interne au fost sustrase, deţinute fără drept şi diseminate neautorizat în spaţiul public, având în vedere că toate aceste fapte constituie potrivit legii infracţiuni contra securităţii naţionale.
Serviciul dezaprobă orice încercare de atragere a sa, prin intermediul unor foşti angajaţi, în dispute politice şi îşi exprimă hotărârea de a se menţine într-o atitudine neutră şi echidistantă.
În demersurile întreprinse, SRI acţionează cu profesionalism, în conformitate cu litera şi spiritul legii, în deplin respect al drepturilor constituţionale referitoare la libertatea de exprimare şi independenţa presei.
UPDATE 2: „Evenimentul Zilei” a aflat cine este fostul angajat implicat în cauză. Este vorba despre fostul șef al SRI – Serviciul Județean Dâmbovița, Costel Ionescu. Acesta a fost condamnat definitiv în 2008, la doi ani de închisoare cu suspendare. El a fost prins în flagrant în timp ce voia să vândă documente SRI redacției Jurnalului Național.
O situatie deosebita s-a petrecut ieri in presa romana. Un posibil colaborator al Serviciului Roman de Informatii a fost deconspirat intr-un mod brutal, cum nu s-a mai petrecut pana acum, in cei 22 de ani de existenta a SRI. “Sursa” si locul “sifonarii”: Cornel Nistorescu in Cotidianul, documentele “strict secrete” publicate online fiind obtinute de la un turnator din interiorul sistemului, supranumit “gat curat”, potrivit ziaristul harsait care a condus ani buni Evenimentul Zilei, in perioada sa de glorie.
Situatia este extrem de grava, prejudiciind atat structura secreta cat si integritatea prezumtivului jurnalist-agent. In Statele Unite, autorul unei asemenea “scurgeri”, prin care este periclitata siguranta nationala, poate fi condamnat la ani buni de inchisoare.
Subiectul a dat deja prilej dusmanilor traditionali ai Romaniei de a ataca serviciul secret roman prin vectorii lor de influenta din “societatea civila”, ONG-uri membre ale Retelei Deschise Soros. SRI are datoria sa gestioneze atacul declansat ceva mai profesionist decat s-a ocupat de cazul initial, de la care a pornit povestea, si sa raspunda prompt si public acuzelor care pot degenera intr-un scandal in toata regula.
Una dintre victimele acestei afaceri cu iz murdar este jurnalistul Razvan Belciuganu, care crede ca a fost eliminat de la Jurnalul National chiar de catre “cartita” SRI. Nu avem insa cum proba 100% aceasta ipoteza. Itele afaceri pot fi mult mai incurcate si depasesc, cred eu, o rafuiala intre servicii. Daca este vorba de o rafuiala in interiorul serviciului, atunci situatia este cu atat mai grava. Ceea ce constatam, oricum, este ca atat victima cat si prezumtivul “calau” sunt “rase” impreuna de mai-marii trustului Intact.
Prezenta unor agenti/colaboratori in interiorul redactiilor de presa este un fapt curent, in orice colt al lumii, certificat indirect chiar de catre seful SRI, George Cristian Maior, in mai multe interviuri. Reamintesc ca in Strategia Naţională de Apărare înaintată de şeful statului, Traian Basescu, Parlamentului, se subliniaza ca “fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora” este considerat una dintre vulnerabilităţile României, dupa cum arata si Realitatea Tv la data prezentarii acesteia, in iunie 2010.
Dar mie unuia, afacerea de azi imi aduce aminte de un alt caz, similar, care are insa legatura cu fosta Securitate si fostul KGB. La inceputul anilor ’90, jurnalistul Sorin Rosca Stanescu era deconspirat, tot prin presa, ca fost agent al unitatii DSS responsabile cu lupta anti-terorista. Divulgarea acestei informatii putea duce la distrugerea carierei sale, daca ar fi avut un caracter mai slab. Aparitia datelor din dosarul sau secret ascundea insa o razbunare pentru refuzul acestuia de a colabora cu noile “organe” si atitudinea sa ferma anti-Iliescu si anti-FSN. Iar autorul “sifonarii” era nimeni altul decat chiar seful de atunci al SRI, conspiratorul ante-decembrist Virgil Magureanu, care a livrat “marfa” redactorului sef al “Romaniei libere”, unde lucra SRS, Petre Mihai Bacanu, dovedit – ulterior si public -, drept un colaborator al agentilor Ambasadei URSS la Bucuresti. O alta ipoteza este ca prin actiunea de deconspirare s-a derulat, de fapt, o operatiune de reconspirare.
As fi dorit sa prezint public pozitia ambelor parti/victime. Insa Valentin Zaschevici, jurnalistul profesionist acuzat deja prin articole de presa si aluzii jenante publicate in propriul ziar, ca fiind “cartita” SRI de la Jurnalul National, nu a raspuns, inca, solicitarii mele. Prezint asadar, precizarile lui Razvan Belciuganu (foto) pentru Roncea Ro:
Jurnalul National a aplicat metoda Ziua: “avansare pana la eliminare”
“Problemele mele cu “sistemul” au devenit vizibile pentru mine dupa aceste articole, de mai jos. La putin timp, m-au chemat intr-o sedinta a conducerii redactiei, printre care era si “Sofia” si am fost anuntat ca nu ma mai ocup de investigatii si s-o iau ca pe o “avansare”. Am ajuns “senior editor”, dar fara oameni in subordine (exact ce mi s-a intamplat si mie la Ziua – nota mea, VR) . In acea perioada am avut si presiuni asupra familiei. “Cazul Sintion” nu e nici astazi lamurit. Anul trecut, sub pretextul crizei, postul meu de senior editor a fost desfiintat. Dar n-a mai fost nici o problema cu criza economica pentru ca sa fie angajati in redactie, ulterior disponibilizarii mele, alti seniori editori si alti redactori sefi.
Iar acesta e articolul pentru care ma urmarea SRI-ul: https://www.jurnalul.ro/special/armata-sua-astupa-gaura-neagra-a-sri-29899.htm
Nu e foarte interesant ca Jurnalul si trustul Intact nu vor sa le bage in prim-plan? In fond asta era motivul urmaririi! Ii cam deranjeaza cele scrise? N-am putut scrie la acea vreme despre cine se ocupa de constructia spitalului SRI: firma CONIMPEX COMPANY SRL, foarte apropiata de senatorul PSD de atunci Matei Vintila. SRI-ul a ales firma in 1996 printr-o “cerere de oferta” :))) Am vorbit la acea vreme cu senatorul pentru a ma intalni sa discutam, inainte de aparitia materialului. Nu stiu ce s-a intamplat, dar n-a mai fost cazul unei intalniri, deoarece sefii mei din redactie mi-au spus ca e de-ajuns ce scriu :).”
UPDATE: Razvan Belciuganu face urmatoarea precizare: “Nu stiu daca acela care m-a “eliminat” e Valentin Zaschievici si nici daca a avut vreo influenta asupra acestui fapt sau daca a dorit acest lucru.” Continuarea, intr-un nou articol Roncea Ro.
Daca ziaristul harsait Cornel Nistorescu da de pamant cu o anumita parte a SRI-ului, acuzandu-l pe generalul Florian Coldea ca se afla intr-un anume menaj cu doua generalese, Elena Istode si Emilia Cristina-Posaștiuc, pentru a-l deservi la garaj pe presedintele ales, suspendat si demis de romani, jurnalistul si istoricul Razvan Belciuganu sustine in Q Magazine ca SRI-ul preia comanda, dupa noile schimbari politice din Romania. Foarte bine!, zic eu. Dar care dintre SRI-uri? 🙂
PS: Un alt observator experimentat atrage atentia ca “vampiroaica vrea razboi civil” si masacrarea Romania dupa modelul Iugoslaviei. Afirmatia “vampiroacei”, recte a colonalesei peroanelor de pe ruta Budapesta – Bucuresti si retur, protejata ideopolitica a presedintelui suspendat, Monica Macovei Gherghescu, vine in contextul in care emisarul american Philip “Phil” Gordon bate trotoarele Capitalei Romaniei dupa ce a rezolvat o criza constitutionala oarecum similara cu cea din Romania taman in Kosovo, produsul principal al destramarii Serbiei (care asteapta si secesiunea Voivodinei). E drept, dupa modul in care (n-)au votat ungurii din Romania si Basescu poate fi considerat presedintele incontestabil al “Tinutului Secuiesc” si al tuturor ungurenilor.
Criza politică va continua cu faza pe serviciile secrete
de Răzvan Belciuganu
Preşedintele interimar, Crin Antonescu a început să-şi pună în practică viziunile asupra întregului sistem de securitate naţională, cât să-l lase pe “suspendatul” Traian Băsescu, la o eventuală revenire la Cotroceni, fără instrumentele de putere. S-a exprimat deja împotriva directorului STS şi a atacat, în două rânduri, SIE şi pe directorul acestuia. Ȋn acelaşi timp, s-a “blindat” cu consiliere de la cel mai înalt nivel de la serviciul secret al Armatei. Are încredere în SRI şi va fi foarte receptiv la ideea lui George Maior, directorul acestuia, de a uni SRI cu SIE într-un anumit interval de timp. Ducând planul mai departe, se preconizează decapitarea şI reconfigurarea STS şi SPP.
Schimbările în sistemul securităţii naţionale au fost declanşate înainte de începerea crizei politice de ministrul Ioan Rus. Acesta l-a înlocuit de la şefia Direcţiei Generale de Informaţii şI Protecţie Internă (DGIPI) pe chestorul Cristian Laţcău, văzut ca un filo-PDL-ist. Planurile lui Ioan Rus erau mai elaborate, dar criza politică şi scandalul referendumului au dus la demisia sa.
Atac la SIE
Odată ajuns la Cotroceni ca preşedinte interimar, Crin Antonescu s-a exprimat de la bun început asupra încrederii mai mari pe care o are în George Cristian Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii (SRI), decât în Teodor Meleşcanu, directorul Serviciului de Informaţii Externe (SIE), care i-a fost coleg de partid. Apoi, Crin Antonescu a arătat spre SIE ca fiind vinovat de acţiunea “organizată, coordonată, finanţată” în ceea ce priveşte imaginea externă a României, în urma crizei politice de proporţii de la Bucureşti. Acest gest extrem şi total neobişnuit pentru un şef de stat, l-a determinat pe Teodor Meleşcanu să ceară comisiei parlamentare de resort un control tocmai pentru a nu fi afectată activitatea şI credibilitatea SIE. Dar săgeţile de la Cotroceni sunt mult mai otrăvite!
SRI – ul preia comanda
George Maior, cel în care are mai multă încredere Crin Antonescu, are o veche viziune, pe care a prezentat-o chiar public. Directorul SRI militează constant pentru înfiinţarea unui singur Serviciu de Informaţii al României, ceea ce înseamnă unirea SRI cu SIE. Bineînţeles că acela care a venit cu ideea ia caimacul, iar Crin Antonescu, sensibil la argumentele care ţin de economisirea şi optimizarea resurselor, că doar e criză economică mondială, are la îndemână iniţierea unei operaţiuni îndrăzneţe şi care-l slăbeşte pe Traian Băsescu. Drept urmare, George Maior a fost foarte cuminte şi parcă prea echidistant în timpul în care pe tot globul se vorbeşte, influenţat sanu nu, de “lovitura de stat din România” şi atacul la statul de drept şi Curtea Constituţională. Parcă SRI avea o întreagă unitate de “Apărarea Constituţiei”, dar dacă judecătorii Curţii Constituţionale sunt nevoiţi să se plângă forurilor internaţionale pare că “anticorpii” naţionali sunt amorţiţi.
Blindajul armat
Pe acest fond, preşedintele interimar şi-a adus consilier pentru securitate naţională pe generalul Gheorghe Rotaru, fostul şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (DGIA). Ȋnaltul ofiţer are o mare experienţă în integrarea ramurilor informative interne şI externe, fiind de altfel primul director al DGIA din istorie şi cel care a unit vechile structuri – Direcţia Informaţii Militare şi Direcţia de Protecţie şi Siguranţă Militară într-un singur serviciu secret. La o adică, dacă George Maior, actualul director al SRI şi fost secretar de stat la MApN pe vremea când Rotaru era şef la DGIA, îl întreabă cum să se producă fuziunea SRI cu SIE va şti ce să răspundă. Mai ales că generalul nu a uitat că un fost şef al SIE, Gheorghe Fulga, se exprimase că Direcţia Informaţii Militare îşi are locul în SIE. Nu contează pentru Crin Antonescu faptul că generalul Gheorghe Rotaru a fost consilierul lui Gabriel Oprea şi chiar şeful Departamentului de Securitate Naţională din UNPR. Mai important este faptul că celebrele documente privind colaborarea din tinereţe a lui Traian Băsescu cu Securitatea, descoperite procesual de Mugur Ciuvică au fost scoase la iveală, în 2004, din arhiva unei unităţi subordonate generalului Gheorghe Rotaru. Oricum, echipa 2000 -2004 de la MApN se reîntregeşte sub sceptrul lui Antonescu prin aducerea tot în poziţie de consilier prezidenţial a unui alt general, Vasile Enache, fost şef de cabinet al lui Ioan Mircea Paşcu. Apoi, fostul procuror general Ilie Botoş de atunci este astăzi noul director general al DGIA. Ţinând cont că ministrul actual al apărării este generalul Corneliu Dobriţoiu, un apropiat al generalului Rotaru, iar la SRI George Maior are demult un adjunct provenit din DGIA, Ion Grosu, Crin Antonescu se dovedeşte a fi bine flancat militar şi se va putea exprima dur împotriva “securiştilor”.
STS şi SPP, judecate la pachet
O atenţie specială acordă Crin Antonescu Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS). Prima dată când a condus o şedinţă a CSAT, a dorit schimbarea şefului acestuia, generalul Marcel Opriş, pentru că Traian Băsescu avea o legătură telefonică securizată la sediul de campanie, dar a fost oprit de consilierul prezidenţial de la acea vreme, Iulian Fota, moştenit de la Traian Băsescu. Având în vedere că acel consilier “negativist” a fost schimbat, următoarea şedinţă a CSAT este de aşteptat cu viu interes. Crin Antonescu a spus după referendum că instituţiile şi-au făcut corect treaba, “inclusiv” STS, un apropo fin. Ȋn fond, Crin Antonescu va putea duce mai departe ideile liberale în privinţa STS şi a SPP, pentru care a luptat mult Radu Stroe, actualul ministru delegat pentru administraţie. Aşadar, modelul liberal presupune transformarea SPP şi STS în direcţii în cadrul “Internelor”, şefii urmând a fi numiţi de premier, la propunerea ministrului de interne. Argumentul ce va fi folosit: economisirea resurselor.
Demnitarii, protejaţi de oamenii de încredere
Serviciul de Protecţie şI Pază (SPP) este un caz şi mai acut, pentru că este văzut ca loial lui Traian Băsescu. Acesta, când a devenit preşedinte, a spart cutuma comenzii provenind de la Armată şi a adus în funcţie de şef al SPP pe generalul Lucian Pahonţu, care a şi început să fie acuzat că a “jandarmerizat” serviciul. Nu întâmplător, Viorel Hrebenciuc, strategul PSD, a atacat în mod constant SPP, anunţând că acesta a înfiinţat o unitate de informaţii numită “Zeus” şi care ar fi pregătit fraudarea alegerilor în 2009 în favoarea lui Traian Băsescu. Dar dezvăluirile n-au mai fost făcute. Ȋn schimb, Crin Antonescu, prin trecerea SPP la “Interne”, poate sigila peste noapte, prin ministrul de interne, arhiva SPP şi căuta orice eventuale urme. Oricum, la o posibilă revenire a lui Traian Băsescu la Cotroceni, acesta va fi lipsit de pârghiile de putere. Şi unde mai pui, cu SPP integrat în MAI, ministrul de interne ştie pe unde se găsesc şi ce fac demnitarii statului. Iar dacă se mai întâmplă vreo situaţie precum cea cu vizita secretă a lui Mircea Geoană la Moscova, informaţiile raportate de protectorii demnitarului nu vor mai fi făcute scăpate publicului.
November 19th, 2012 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
