July 8th, 2011 
VR 
Un interviu-bomba, la propriu, al generalului SRI (r) Aurel Rogojan, despre dedesubturile secrete ale lui 13-15 iunie 1990, refuzat de doua ziare centrale, unul al Puterii, altul al Opozitiei, a fost sesizat imediat de Sorin Rosca Stanescu. Cand am transmis interviul spre publicare colegilor mei de la Ziaristi Online mi-a stat pe limba sa scriu in preambul despre moartea presei romane de investigatii si sa afirm ca daca Sorin Rosca Stanescu ar mai fi avut un ziar nu i-ar fi fost teama sa publice textul, indiferent de consecinte, mirosind continutul exploziv al materialului, dezvaluit in premiera si exclusivitate in spatiul publicistic romanesc.
Fara indoiala unul dintre cei mai buni jurnalisti ai Romaniei de dupa 1989, din pacate pervertit de puterea banului si a informatiilor (ca si alti prieteni de-ai sai, fosti si actuali), Sorin Rosca Stanescu va ramane in istoria presei romanesti post-decembriste cu o suita de studii de caz, a unor bombe-media – scrise, ghidate sau aprobate de el -, de-a dreptul rasunatoare. Daca o luam de la inceputuri, la “Romania libera”, trebuie sa amintim ca el este primul ziarist care a publicat stenogramele discutiilor grupului de conspiratori Brucan-Iliescu-Roman din CC al PCR, filmat de Sarbu in decembrie 1989 (inregistrari obtinute de la noi, cei din Piata Universitatii, din surse straine – poate voi reveni pe aceasta tema), apoi, dupa 13-15 iunie, dezvaluirile despre “Infernul se numeste Magurele”, urmate, in noul ziar, ZIUA, de celebrul caz “Iliescu-KGB”, pentru care a fost trimis in judecata si chiar si condamnat alaturi de Tana Ardeleanu, scandalul “Terasa Anda” si Magureanu “cu manuta lui”, Procesul Ceausescu (stenograma procesului publicata in premiera de Razvan Savaliuc si Tana Ardeleanu), istoriile Tanei Ardeleanu transmise de pe genunchii generalului Lebed, Afacerea Transchem (in urma careia Nasu’ l-a avertizat pe Ionut Costea ca-i rupe picioarele dupa ce acesta ma amenintase direct sugernadu-mi “sa am grija la masini ca trotuarele sunt cam inguste”), Campaniile pentru romanii inchisi la Tiraspol si impotriva canalului Bastroe sau pentru Salvarea Fundatiei Gojdu, Apararea Icoanelor din Scoli si a Catedralei, ancheta asupra mortii Patriarhului Teoctist, Operatiunea Voci Curate si Deconspiratii ei, inclusiv jocul de carti “Esti in carti cu Iliescu-KGB“, scandalul “Firul Rosu”, cazurile “Milionul de marci al ministrului Plesu“, “Liicheanu – Liigheanu“, “Limba lui Ungureanu” (care a generat “protestul celor 18” si apararea ZIUA), “Austro-Ungureanu“, “Ciorapeanu” sau Raportul si “Fusereala Tismaneanu“, “Secretele PSD“, care l-au zgaltait pe Nastase inainte de alegerile din 2004 in favoarea lui Basescu, etc, etc, etc, dar sa nu uitam de Armaghedonul lui Nastase-Patru Case, aparut intergal doar in ziarul ZIUA, intr-un moment in care presa nu prea misca in front, nici macar pe la “22”-ul GDS, care militase pentru alegerea lui Iliescu in cel de-al treilea mandat al sau de presedinte, neconstitutional.
Asa si cu interviul cu generalul Aurel Rogojan, intre timp publicat si de Editura Compania intr-un volum care promite si continuarea, intitulat inspirat “Fereastra Serviciilor Secrete” (macar dupa 20 de ani sa se mai intredeschida!). Daca Rosca Stanescu ar fi avut un ziar cu siguranta ar fi starnit un caz de presa la nivel national, daca ne uitam doar la cateva nume, azi celebre, implicate atunci intr-un potential atentat terorist cu o masina capcana, plasata sub balconul Universitatii: Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Sarbu, numai trei dintre ele, plus “misteriosul general rosu” Ilie Dragoi, aflat sub comanda FSN si a generalului GRU Nicolae Militaru. Cum nu are ziar ci doar un ponton (platforma) online care cam scartaie pe ici pe colo prin locurile esentiale, Rosca Stanescu a publicat, putin grabit, un comentariu despre cazul 13-15 iunie 1990, in care afirma: Atentatul urma sa le fie atribuit asa-zisilor extremisti din randul manifestantilor. Pentru a fi motivata reprimarea protestatarilor (…) In locul masinii capcana a fost utilizata ca diversiune asa-zisa incendiere, de catre manifestanti, a autobuzelor Politiei.
Adevarat, dar doar partial. Si o informare a publicului doar pe jumatate poate sa devina foarte usor o dezinformare. E drept ca Petre Roman a vorbit de “o actiune de tip legionar” in Piata Universitatii, iar Ion Iliescu vedea “steaguri verzi” ridicat pe sediul IGP si speria minerii cu “elemente de-a dreptul fasciste”. Deci isi insusisera discursul. Dar, in ce priveste masina-capcana, schepsisul era altul: Ilie Dragoi, “generalul rosu” al structurilor GRU patronate de Nicolae Militaru, propusese ca “autoturismul sa fie din dotarea unei unitati a SRI“, posibil chiar a Brigazii Antiteroriste (fosta USLA), ca experta in domeniu, unde se mai aflau colegi de-ai colonelului anti-KGB si anti-GRU Gheorghe Trosca, decapitatul din fata MApN ca “terorist”, in decembrie 1989 (recent re-decapitat printr-o decizie semnata de presedintele Traian Basescu). Urmarea ar fi fost “traznet”, ca sa zic asa, dupa descifrarea seriei autoturismului, eventual sub lumina camerelor unor televiziuni “occidentale”, de preferat frantuzesti. Practic se impuscau doi iepuri dintr-o lovitura: si “legionarii” anti-comunisti din Piata Universitatii si “teroristii” anti-KGB din BA.
Foto No Comment
Posted in 
Tags: 
