Propunerea legislativa pentru instituirea Zilei nationale în memoria românilor-victime ale masacrelor de la Fântâna Alba si alte zone, ale deportarilor si ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei si întreaga Basarabie, initiata de deputatul Tudor Pantîru, a fost adoptata ieri de Camera Deputatilor, transmite Romanian Global News.
Legea, care initial a fost retrimisa la Comisia Juridica a primit aviz pozitiv de la aceasta si a reintrat in plenul Camerei unde a fost adoptata.
Camera Deputatilor este camera decizionala.
Legea va intra în vigoare dupa promulgarea acesteia de catre Presedintele României si dupa publicarea în Monitorul Oficial al României.
Legea prevede cu prilejul Zilei Naţionale de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale Foametei şi a altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie, se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte activităţi menite să cinstească memoria acestor români. Este vorba de ziua de 1 aprilie, cand a avut loc Masacrul de la Fantana Alba.
Deasemenea in perioada 31 martie – 2 aprilie, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre perioada ocupaţiei sovietice din Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi Basarabia, tratând evenimentele tragice menţionate.
Romanian Global News, alaturi de alte asociatii romanesti din Tara si din strainatate, a sustinut constant propunerea deputatului Tudor Pantiru si a facut un lobby activ pentru ca aceasta Lege sa fie adoptata, aminteste RGN Press.
Personal, il felicit pe domnul Tudor Pantiru si multumesc membrilor serviciilor secrete romanesti care au reusit sa stopeze operatiunea de necinstire a romanilor, victime ale regimului criminal bolsevic, cat si presedintelui Romaniei pentru ca va semna aceasta Lege.
Detalii despre cum a incercat Institutul lui Tismaneanu sa blocheze aceasta Lege la RGN Press si Ziaristi Online
In baza Legii 544/2001, va rog sa imi raspundeti la urmatoarele intrebari, conform prevederilor Articolului 7:
1. Cand a fost plasata pe site-ul institutiei dvs Declaratia de Avere a ambasadorului Romaniei la UNESCO pe anul 2010 tinand cont de faptul ca la data de 28.03.2011 aceasta nu era prezentata public, conform dispozitiilor legale?
2. Care sunt rezultatele pentru Romania la sau “pe langa” UNESCO ale ambasadorului Apolzan Manolescu Nicolae, de la numirea sa pana in prezent?
3. Care sunt costurile lunare (chirie plus cheltuieli aferente) pe care le plateste Ministerului Afacerilor Externe pentru resedinta de la Paris a ambasadorului Romaniei la UNESCO?
4. Cate si ce fel de bilete de avion sau alte mijloace de transport au fost decontate de MAE pentru Apolzan Manolescu Nicolae si sotia sa, Apolzan Manolescu Ioana, ca diplomati in cadrul Delegatiei permanente a Romaniei pe langa UNESCO, si ce costuri au presupus acestea, defalcat, pe fiecare luna, incepand de la numirea lor in functii si pana in prezent?
5. Conform propriilor declaratii (Mediafax, 31 martie 2011), in ultimii cinci ani, Apolzan Manolescu Nicolae si-a sustinut in calitate de profesor, “pe gratis”, cursurile de la Universitatea Bucuresti. Totodata, ambasadorul Romaniei la UNESCO este nevoit sa-si exercite si functia de presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania, pe langa alte multe obligatii. Dincolo de faptul ca pentru a se deplasa saptamanal pe “naveta” Paris – Bucuresti si retur ar trebui sa-si consume pe calea aerului intregul salariu de ambasador, se mai ridica urmatoarea intrebare:
Pe perioada cat si-a parasit atributiile de reprezentant al Romaniei la UNESCO pentru a profesa sau a face orice altceva pe la Bucuresti, exceptand eventuale activitati ale misiunii sale de ambasador, Apolzan Manolescu Nicolae a solicitat concedii saptamanale fara plata? Daca da, care au fost datele tuturor acestora si cum s-au reflectat in fluturasul sau de salariu pe 2006, 2007, 2008, 2009 si 2010?
6. La 7 martie 2005, ministrul de Externe de la acea vreme, Mihai Razvan Ungureanu, actualul sef al Serviciului de Informatii Externe, sustinea in cadrul conferintei de presa cu tema “Starea de fapt. Prioritati de actiune” ca se impune necesitatea stringenta a intineririi diplomatiei romanesti. Ungureanu arata ca “peste 60% din personalul MAE apartine grupelor de varsta mari, cuprinse intre 50-55 de ani, 55-60 si un procent deloc neglijabil de diplomati trecuti de 65 de ani”. In urma acestor analize, MAE a decis in martie 2005 pensionarea a 79 de angajati, majoritatea diplomati si ambasadori aflati la post in strainatate. Ambasadorul Apolzan Manolescu Nicolae are 72 de ani. Intrebare: Cati alti ambasadori in functie trecuti de 70 de ani are in 2011 Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei?
7. Tinand cont de faptul ca Apolzan Manolescu Nicolae a marturisit ca a colaborat cu Securitatea de buna voie si nesilit de nimeni (volumul sau Viaţă şi cărţi, Editura Paralela 45, pp. 273-275, semnalat de Catavencu, aprilie 2011), in ce masura este nevoie de o adeverinta de la CNSAS pentru ca ministerul sa se debaraseze de el, asa cum a facut-o in cazul Andrei Corbea Hoisie, de exemplu?
PS: Transmiteti-i va rog domnului ambasador Apolzan Manolescu Nicolae ca daca chiar doreste – dupa cum se lauda prin propria-i publicatie – sa ma dea in judecata “pentru calomnie”, poate sa-mi obtina adresa de la domnul Valeriu Stoica, care a pierdut cu brio in fata mea un proces de “calomnie”, intentat de un alt informator al fostei politii politice comuniste, Mihnea Berindei, care astfel a ramas, iata, si el, un bun colaborator al Securitatii. Bun de plata, evident.
Există un destin tragic al poporului român legat de falsele elite? Mă gândesc, în primul rând, la tulburătorul caz al lui Mihai Eminescu, ucis. Admiţând că moartea lui Eminescu ar fi doar controversată (deşi e fară de tagadă, vezi în Codul Invers) de ce, de ce nimeni, dar nimeni dintre puternicii filosofiei, politicii, justiţiei nu vrea redeschiderea cazului?
Cazul morţii lui Eminescu se va redeschide. Chiar dacă ar fi toţi împotrivă. Trebuie să se ia probe de ADN din os (care să se depună într-o Bancă de genii), probe pentru a controla mercurul din os. O dată crima stabilită nu ne mai rămâne decât să-i punem oasele într-un sicriu de argint, iar numele lui într-un calendar de sfinţi martiri. Totul se va face cu necesitate, mai ales că eu sunt încă în viaţă şi mai sunt şi foarte modest…
Explică: ai riscat (şi acum, la cât te cunosc, sunt sigur că ai fi dispus la orice sacrificiu) pentru a găsi banii necesari Proiectul Naţional Mihai Eminescu. Eşti „controversat”. Ei, care au primit şi mâncat multe milioane de euro, sunt onorabili.
Poate sunt onorabilii lui Caragiale.
În urma sacrificiului meu (pe care nu vreau să-l recunoască nimeni), în urma tipăririi a 19 manuscrise Eminescu, a editării altor 50-70 de volume de eminescologie, Academia Română a tipărit aproape toate manuscrisele în facsimil color într-o ediţie incomparabilă tehnic (care, din nefericire, a distrus peste 30 de volume prin erori de impozare). Îţi aminteşti când am publicat Apărarea lui Eminescu? Se spune că la Tribunalul Judeţean Dolj s-au întrerupt procesele fiindcă au plecat câţiva judecători să cumpere ziarul „Ora” unde publicasem Apărarea. Ce-ar fi să le reamintim detractorilor lui Eminescu că nu ştiu carte. Uite textul:
Apărarea lui Eminescu
Şi admitem că Dumnezeu a murit şi că totul este permis. Dacă Dumnezeu a murit, este permis ca deşertul să crească fără margini, nu numai în deşertul mai mare, nu numai în cultura lumii, ci şi în cultura românească. Dacă totul este permis, de ce să nu-şi permită oricine să spună despre Eminescu orice? O revistă din Bucureşti (Dilema, nr. 265/ 1998) schiţează încă un scurt capitol dintr-o mai mare încercare de despărţire de Eminescu.
Ce să însemne a te despărţi de cineva? A te despărţi de cineva înseamnă că ai împărtăşit ceva cu cineva, şi acum te desparţi; des-părţire îmi aduce aminte de o negare a părţii, care în greceşte se spune “meros”, cuvînt care este din aceeaşi familie cu “moira”. Cine să fi avut oare parte de a gusta din destinul lui Eminescu?
Dacă ne vom exprima mai pe înţelesul lui nu-ştiu-cine (zigu ornea, de exemplu), ca să te desparţi de Eminescu trebuie să-l citeşti, să-l ştii, să-l înţelegi, să-l iubeşti. Nu vreau să complic mintea nimănui, nici să-l chinuiesc cu vreo profundă Românie, vreau doar să-i explic că aşti înseamnă a avea conştiinţă, a înţelege înseamnă a traversa universul fără să-l distrugi, a iubi înseamnă a co-naşte, a co-exista cu cel iubit. Nu spunea un mistic mare că trebuie să iubeşti lucrurile pînă cînd lucrurile încep să te iubească pe tine?
Despărţirea de Eminescu
Întrebarea privind despărţirea de Eminescu îi aparţine lui Nicolae Manolescu.
1. Nicolae Manolescu are dreptate să pună întrebarea despărţirii de Eminescu pentru că un mare intelectual care s-a aventurat să scrie Istoria Critică a Literaturii Române ştie să gîndească; Eminescu este, desigur, ca un megachiliocosm în care există lumi vii, lumi geniale, lumi moarte, lumi distruse, lumi de distrus, dar şi lumi indestructibile. Aşa cred că putem vorbi despre o despărţire de Eminescu. Trebuie să-l cunoaştem, să-l iubim, să-l înţelegem, altfel nu ne putem despărţi pentru că nu avem de cine. Cum să te desparţi de o femeie frumoasă, precum Claudia Schiffer, dacă n-ai cunoscut-o?
A-l cunoaşte pe Eminescu e o artă grea, îţi trebuie ani de studiu, de putere de co-gîndire. Aştept ca Nicolae Manolescu să-l iubească pe Eminescu pentru a putea să se despartă de Eminescu.
2. Nicolae Manolescu scrie: “C. Noica a văzut în Caietele tînărului studios o operă capitală a culturii române şi s-a bătut pentru editarea lor. Avea însă dreptate Marin Sorescu numindu-le maculatoare. Importanţa lor e auxiliară, biografică şi exegetică, dar atît.”
a) Cred că Marin Sorescu spunea despre Caietele Princepelui de Eugen Barbu că sînt maculatoare, nu despre manuscrisele lui Eminescu. Cred că pe Nicolae Manolescu îl înşeală memoria. Caietele lui Eminescu nu sînt maculatoare. Eu le-am văzut pe toate, la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, şi, repet, nu sînt maculatoare. Nu cred că Manuscrisele lui Eminescu nu trebuie publicate, integral, în facsimil; valoarea lor nu ţine de atribute precum “auxiliară”, “biografică”, “exegetică”.
b) Sînt de acord că este o inutilitate a-l numi pe Eminescu poet naţional (deşi cuvîntul “naţional” provine din gna -, care înseamnă ceea ce puţini ştim că înseamnă).
Zigu Ornea – eminescolog de ocazie?
Zigu Ornea scrie. Cînd scrie, z.o. crede că gîndeşte.
Probă: “Fără îndoială că Eminescu este cel mai mare poet al românilor, deşi, prin anii optzeci, prof. Liviu Rusu mă îndemna (probabil că nu numai pe mine) să pornim o acţiune concertată pentru a-l instala, pe acest soclu, pe Lucian Blaga. N-am fost de acord – şi…” Trebuie să-i spun lui z.o. că, şi dacă era de acord, Eminescu rămînea pe acelaşi soclu.
Editura Romania in lume a lansat miercuri, 6 aprilie a.c., lucrarea Europa cu capul in stele si trupul insangerat, ce il are ca autor pe generalul de brigada (r) Gheorghe Dragomir (foto), cunoscut publicului larg si celui specializat dupa aparitia memoriilor sale, publicate sub titlul Recviem pentru Spioni (I si II). Evenimentul a fost gazduit de Hotel Royal din Bucuresti si a avut parte de prezente de seama din randul diplomatiei straine din Romania, figuri marcante ale diplomatiei romanesti, dar si reprezentanti importanti ai cultelor si serviciilor secrete. Prezentam aici un extras semnificativ din aceasta carte care se doreste un grav semnal de alarma intr-o lume dominata de societatii secrete anticrestine pe care autorul le pune sub lumina reflectorului avertizorului public cu dezinvoltura si profesionalism. Mai multe date despre autor in baza materialului de mai jos.
EUROPA CU CAPUL ÎN STELE ŞI TRUPUL ÎNSÂNGERAT Lumea care va sa vina
Autor: Gen (r) Gheorghe Dragomir
Situaţia la nivel global devine din ce în ce mai tensionată, în contextul în care reuniunile şi summiturile diverselor organisme cu vocaţie globală, BANCA MONDIALĂ, FMI, OMC, G-8 şi G-20, la care putem alătura întâlnirea TRILATERALEI pentru EUROPA (la BUCUREŞTI), a Grupului BILDERBERG (în SPANIA), PARLAMENTULUI EUROPEAN şi COMISIEI EUROPENE alături de Biserica Catolică şi marile loje ale diverselor Ordine Masonice (octombrie, BRUXELLES), nu reuşesc să identifice soluţii viabile şi consensuale pentru „îmblânzirea” crizei globale şi a modului în care trebuie concepută NOUA ORDINE MONDIALĂ.
Situatia din Romaniadupa COVERT OPERATION
Pentru a avea succes şi a opera în linişte JEFFREY SACHS, MARK RICH şi GEORGE SÖRÖS, şi-au creat propria agentură de influenţă din rândul emanaţilor puterii dornici să se îmbogăţească prin jefuirea avuţiei naţionale. S-a constituit ad-hoc, corul politicienilor şi analiştilor politici care au lansat teoria neoliberală a diminuării rolului statului în reglarea economică, privatizarea prin diverse metode a marilor entităţi industriale (care până în ’89 erau concurente redutabile ale companiilor similare din EUROPA) calificându-le drept „o grămadă de fier vechi”, distrugerea şi fărâmiţarea marilor exploataţii agricole (sub pretextul împroprietăririi ţăranilor).
Prin capitaluri speculative, împrumuturi fără garanţii de la BANCOREX, BANCA RELIGIILOR, BANCA AGRICOLĂ, CREDIT BANC, atât de noii potentaţi ai zilei cât şi de companii străine, crearea de bănci şi fonduri de investiţii „străine” cu sprijinul din umbră a „consilierilor” menţionaţi, s-a reuşit în două decenii de tranziţie şi „terapie de şoc”, ca România să fie dezmoştenită de bogăţiile solului şi subsolului, să i se golească visteria şi să o îndatoreze pentru următoarea jumătate de secol.
Ce ştii de manuscrisele domnului Noica, unde şi cum au ajuns? Există o inventariere a lor?
Manuscrisele domnului Noica au fost luate în noaptea de 4-5 decembrie 1987 din vila de la Păltiniş de către Liiceanu. Fără nici un drept. La fel şi ce i-a restituit S.R.I. doamnei Mariana Noica prin fostul coleg de grupă de la Filosofie al lui Liiceanu, – Virgil Măgureanu. N-ar fi nici o problemă. Chiar dacă familia Noica nu este de acord, fiind chiar extrem de supărată pe acest inexplicabil. Întrebarea capitală este însă de ce Humanitas nu publică OpereleComplete ale lui Noica. Nu îl lasă pe antumul Liiceanu cumva postumul Korné?
Am primit mesajul dumneavoastra si am supus atentiei Presedintelui Romāniei, domnul Traian Basescu, punctul dumneavoastra de vedere cu privire la retragerea titlului de Erou-Martir al Revolutiei Romāne din Decembrie 1989 pentru Cotuna Eugen Trandafir, Coman Dumitru si Trosca Gheorghe.
Domnia Sa va multumeste pe aceasta cale si va asigura ca desi īntelege situatia expusa a procedat īn stricta conformitate cu dispozitiile legale si constitutionale.
Astfel, Decretele nr. 238, 239 si 240 din 28 februarie 2011 au fost emise īn temeiul prevederilor art. 100 din Constitutie, ale art. 3 alin 2, ale art. 8 si art. 9 alin 6 din Legea nr. 341/2004, legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romāne din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit īn urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, precum si ale art. 49 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin Hotarārea Guvernului nr. 1412/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Īn conformitate cu textele legale mai sus indicate, texte ce reglementeaza etapele procedurii de retragere a titlului de Erou-Martir al Revolutiei din Decembrie 1989, emiterea decretelor s-a facut avānd la baza propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 si avizul Comisiei parlamentare a revolutionarilor din Decembrie 1989.
Mentionam faptul ca aceste dispozitii legale nu prevad posibilitatea, pentru Presedintele Romāniei, de a refuza aceasta propunere atunci cānd sunt īntrunite conditiile prevazute de lege.
Totodata, ne exprimam speranta ca veti continua sa ne transmiteti punctele dumneavoastra de vedere ori de cāte ori veti considera necesar.
Aşa cum se întâmplă în cele mai diverse domenii de cercetare ştiinţifică, iar istoriografia nu face în vreun fel excepţie, adeseori apariţia unor lucrări excelând prin temeinicia documentării[1] şi analizei, prin valoarea surselor, calitatea sintezei şi forţa de interpretare şi stabilirea în context a faptelor vin să răstoarne literalmente date obişnuite ale unei epoci sau personalităţi. Fără a extinde discuţiile, vom preciza că, pentru cercetarea noastră, lansarea de dată recentă a monografiei With Friends Like These …The Soviet Bloc´s Clandestine War Against Romania[2]datorată istoricului american LARRY L. WATTS, autor şi al altor studii solide privind evoluţia României în veacul al XX-lea, are meritul de a confirma cele afirmate.
Dat fiind că, altfel spus, tot ce s-a scris până acum despre raporturile sovieto-române după primul război mondial, despre aportul unor personalităţi şi despre rolul şi locul serviciilor secrete (NKVD/KGB, GRU, SSI, Securitate, DIE etc.) în determinarea unor evoluţii/involuţii istorice generale ori particulare (în cazul personal al lui N. Ceauşescu), în configurarea originilor, desfăşurărilor, deznodământului şi caracterului evenimentelor din România din Decembrie 1989 trebuie revăzut şi revizuit, pentru a fi coroborat cu noianul de informaţii de prima calitate puse la dispoziţie de colegul nostru de peste Ocean.
Cartea lui Larry L. Watts cuprinde două volume, din care pe moment n-a apărut decât cel dintâi, acoperind în linii generale perioada 1917-1978, astfel că ultimul deceniu al „erei” comuniste în România rămâne în seama volumului secund, deşi conţinutul şi direcţia problemelor fundamentale în perspectiva anului 1989 sunt decifrate în temeiul premiselor deja conturate. Semnificaţia excepţională a apariţiei cărţii o desprindem şi din faptul că, în prezent, deja volumul I este în lucru pentru a fi imprimat în româneşte, sub un titlu mai bine acroşat specificului locului şi oamenilor: Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! … În aşteptarea evenimentului, revista „Magazin Istoric” şi unele publicaţii online (îndeosebi „ZiaristiOnline”) au valorificat largi fragmente din cartea lui Larry L. Watts. Vom observa că au fost preferate episoadele privind activităţile subversive împotriva României socialiste „prietene” inspirate şi purtate de KGB şi GRU, în colaborare cu suratele lor din restul statelor comuniste (îndeosebi RDG, Polonia şi Ungaria), mai „cuminţi” şi întrutotul „aliniate” ori „ataşate” cauzei Centrului – Moscova. Titlurile unora dintre fragmentele tipărite relevă interesul pentru operaţiunile clandestine dirijate de KGB/GRU în cazul României şi poziţionarea în context a lui N. Ceauşescu şi serviciilor lui secrete, iar aceasta din perspectiva drumului care avea să se încheie la „procesul” şi execuţia de la Târgovişte din 25 decembrie 1989. Pentru exemplificare apelăm la materialele puse la dispoziţie de „ZiaristiOnline”:
Monografia semnată de Larry L. Watts se încheie, în mod simbolic, cu capitolul (vol. I, # 28) intitulat Parteneriatul strategic Statele Unite – România, 1974-1978[3], naraţiunea, aşadar, îndrumându-ne, într-un fel, până în preziua debarcării trădătorului I. M. Pacepa în Lumea Nouă. Până atunci, în dispreţul campaniei şi acţiunilor subversive ale Moscovei, Bucureştii lui N. Ceauşescu reuşiseră a convinge America lui Jimmy Carter că România se zbătea „de una singură” în mecanismele Pactului de la Varşovia[4], iar CIA apreciase că jocul desfăşurat al rezistenţei anti-moscovite nu fusese inutil, ci contribuise substanţial şi efectiv la cauza libertăţii Europei Est-Centrale[5]. Este mai mult decât sigur că paragraful final al primului volum din Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!…, sintetizând experienţa unei epoci care a marcat profund evoluţia raporturilor româno-americane după 1960[6], rezervă americanului Larry L. Watts o prioritate ştiinţifică incontestabilă şi un rol major în descifrarea unui capitol deosebit de semnificativ al istoriei recente:
Statuia lui Matei Corvin, regele roman al ungurilor, a fost reinaugurata sambata, 2 aprilie 2011, la Cluj Napoca, sub stindardele “Ungariei mari”, in dispretul autoritatilor nationale romanesti si sub spectrul mutilarii adevarului istoric prin eliminarea ilegala a placii dispuse de Nicolae Iorga pe soclul statuii in 1920, prin care era confirmata nationalitatea romana a lui Mathias Rex.
La fiesta UDMR-ista, din partea Guvernului ungar au participat la inaugurarea statuii viceprim-ministrul Semjen Zsolt (foto dreapta sus), ministrul Resurselor Nationale, Rethelyi Miklos, si secretarul de stat in Ministerul Culturii Szocs Géza, un cunoscut spion antiroman ajuns acum in Guvernul de la Budapesta, normal. De partea “romaneasca” s-au aflat Kelemen Hunor, seful UDMR, Laszlo Tokes, vicepresedintele extremist al Parlamentului European, viceprimarul Clujului, Laszlo Attila, care s-a adresat în discursul său numai populaţiei ungureşti, refuzând să vorbească în limba română, primarul municipiului Cluj Napoca, Sorin Apostu, care a parasit manifestarea imediat dupa taierea panglicii si presedintele Consiliului Judetean Cluj, Alin Tise (foto stanga), care a stat tot timpul ceremoniei sub un steag al Ungariei. Problema e ca, oricum, nu prea putea gasi un steag al Romaniei care sa il reprezinte, pentru ca toata Piata Unirii a fost pavoazata cu steagurile UDMR, ale Ungariei si “Tinutului Secuiesc”, si cele “istorice”, ale “Ungariei mari” a lui “Attila” fluturate de extremistii de la Jobbik, Garda maghiara si HVIM, o organizatie revizionista a “tinerilor maghiari din cele 62 de comitate ale Ungariei mari”, interzisa in Canada si Slovacia. Dar lasata sa zburde in voia ei in Romania guvernarii PDL-UDMR. Mai mult, dupa cum informeaza NapocaNews, un tricolor românesc, probabil singurul, care încadra steagul Uniunii Europene a fost coborât de către autorităţile locale pe parcursul ceremoniei inaugurării şi în locul lui a fost ridicat drapelul Ungariei in timp ce la straja lui s-au instalat soldatei imbracati de la solduri in tinuta austro-ungara (vedeti video si trei seturi de fotografii de la inaugurare mai jos).
“Kolozsvar e al nostru”
Din toata aceasta adunare “selecta” a lipsit insa tocmai “eroul” ei, Csibi Barna, sceleratul care l-a spanzurat pe Avram Iancu la Miercurea Ciuc in numele autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Lipsa lui Csibesz Barna sau a sotiei ambasadorului ungur la Bucuresti, Oskar Fusez, a fost suplinita insa de ministrul Resurselor Nationale ale Ungariei, Rethelyi Miklos, care in adresarea sa in limba maghiara a afirma textual: “Kolozsvar e al nostru şi se vede asta pretutindeni, chiar şi în statuia pe care o inaugurăm astăzi!”. De data aceasta nu mai putem spune ca era vorba de vreo sotie ratacita si inimoasa, cum ar spune seful M.A.E. Baconsky, ci avem chiar un oficial al Ungariei, in carne si oase, care sustine in nasul romanilor ca “Clujul este al nostru”. Sa vedem cine va mai protesta in batista de data asta, in Parlamentul de la Budapesta, pardon!, Bukarest… Discursurile au fost tinute aproape in totalitate in limba maghiara (vezi video 1), mai putin cand ungurii au vrut sa-si transmita injuriile catre poporul roman, cum a fost in cazul lui Laszlo Tokes (vezi video 2), care a tinut sa infiereze decizia definitiva si irevocabila a Curtii de Apel de la Cluj de a nu se permite schimbarea abuziva a strazii Calarasilor din Targu Mures cu numele criminalului maghiar Lajos Kossuth, autor al unui etnocid a 40.000 de romani intre 1848 si 1849.
Etapele falsificarii istoriei
Aspectul neglijat de “sursele” de stiri oficiale este ca intreaga mascarada a restaurarii, care a costat peste 800.000 de euro, in plina criza, suma asigurata de Guvernele Romaniei si Ungariei, a fost folosita in final pentru a elimina o placa istorica, instalata de Nicolae Iorga in 1920. Se intampla in Romania. Istoria este mutilata, o data cu o statuie, chiar de catre un ministru al Guvernarii PDL-UDMR, sau mai bine zis UDMR-PDL: ministrul Culturii Maghiare.
“Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca sî învingă Moldova nebiruită”. – Aceasta era inscriptia care dainuia pe soclul statuii lui Matei Corvin din Cluj, de cand a fost pusa de marele istoric roman, in 1920. La directivele UDMR, personal ale ministrului Culturii Maghiare, Kelemen Hunor, si sub supravegherea ambasadorului Ungariei in Romaniei, o data cu restaurarea statuii, a fost indepartata si placa, ce mai fusese eliminata de dictatorul filo-nazist Horthy si apoi de bolsevicii lui Stalin, pe vremea “Regiunii Autonome Maghiare”, fapt despre care Ziaristi Onlinea avertizat inca din luna ianuarie intr-un material amplu.
Expansiunea hungarismului
Un protest al romanilor din Cluj, consemna, pentru “pilotii orbi“, surzi si muti: “Asistăm, sub privirea blândă, laşă şi iresponsabilă a Guvernului, a Preşedintelui şi Parlamentului ţării la o expansiune a hungarismului sub diverse şi inimaginabile acţiuni şi pretenţii. UDMR-ul, care este la putere in Romania, dar, nu ne sfiim s-o spunem – total împotriva ei, face un şantaj ordinar, neîntrerupt, extrem de primejdios pentru România, pentru poporul român şi pacea din această regiune a Europei. Deşi li se oferă, uneori prin trădare, tot felul de privilegii inadmisibile şi împotriva principiilor UE, pretenţiile lor cresc necontenit. Prin tot ce gândesc şi fac ei vor ca România să nu fie un stat naţional, ci unul amputat după modelul fascist, al anilor ’40.” Nu prea mai e nimic de adaugat decat poate de amintit ca, macar in acest al 12 ceas, constatand abandonul total al institutiilor statului roman de la rolul lor fundamental, o componenta a societatii civile a decis sa infiinteze pentru apararea romanilor Grupul de Acţiune pentru Demnitatea Naţională.
“Vă scriu, domnule procuror general, nişte oameni care îl cunosc de mult de omul cu spirit larg, cu vederi democratice, incapabil de fapte nedemne, oricând gata a întinde o mână de ajutor celor aflaţi în dificultate, care este Gogu Rădulescu – vă scriu nu pentru a vă solicita clemenţă, ci pentru că socotesc de datoria lor să lumineze un aspect moral esenţial al personalităţii acestuia.” Integral la Ziaristi Online.ro
“Pleşu, Liiceanu şi Patapievici stăteau în faţa unor deţinuţi politici ca nesimţiţii. Ei erau pe rândul întâi şi cei care făcuseră 15-18 ani de puşcărie – în rândul doi. Şi cine făcea Raportul comunismului? Vladimir Tismăneanu, fiu de comisar stalinist care, e adevărat, nu stătuse în şedinţele Comitetului Central al P.M.R. alături de Ana Pauker, Nicolschi şi alţi criminali evrei, ca conferenţiarul universitar doctor docent Paul Cornea, fost secretar al C.C. al U.T.M.. Acum, nu ţi se pare normal ca Andrei Cornea (fiul comsomolistului Paul Cornea) să-i dea lecţii de anticomunism lui Noica şi chiar poporului român?” Integral la Ziaristi Online.ro
“Nici Primul, nici cel de-al Doilea Război Mondial (în care am avut pierderi uriaşe) nu s-ar fi încheiat altfel decât s-au încheiat, dacă nu am fi existat pe hartă… Praful de puşcă, tiparul, fotbalul, cafeaua, becul electric, sistemul heliocentric s-au inventat fără contribuţia noastră. N-am inventat noi algebra ca arabii, filosofia ca grecii, internetul ca americanii, pe Dumnezeu ca evreii.”
Printre intelectuali, artişti şi scriitori – înaltul demnitar de partid visa să fie succesorul lui Ceauşescu incă din anii ’50-’60 – în România a acţionat o foarte importantă “lojă kominternistă”. Din această lojă au făcut parte reprezentanţi de seamă ai vieţii politice româneşti: Ana Pauker (Hanna Robinshon), Iosif Chişinevschi, Vasile Luca (Luka Lazslo), Walter Roman, Lev Oigenstein […]
Remember RSR: Tania Radu, sotia lui Dan C Mihailescu, ziarista Flacara, Europa Libera si 22, in prezent vicepresedinte al ICR:
“Marţi, 4 septembrie, în cadrul unei emoţionante festivităţi care a avut loc la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovăraşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a inmânat tovăraşului Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, vicepreşedintele Consiliului de Stat, Ordinul «Steaua RSR», clasa I-a, conferit prin decret prezidenţial, pentru contribuţia adusă la înfăptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.
(…) Această înaltă apreciere vine să încununeze nu numai o activitate îndelungată în rândurile mişcării revoluţionare, în rândurile partidului comunist, atât în anii ilegalităţii, cât şi în anii construirii socialismului, dar şi o vârstă venerabilă: 70 de ani. (…) Un cuvânt emoţionant, plin de căldură şi preţuire, a rostit cu acest prilej secretarul general al partidului, tovăraşul Nicolae Ceauşescu, exprimându-se atât în numele Consiliului de Stat şi guvernului, precum şi al său personal (…). Într-o atmosferă de caldă preţuire tovărăşească, sărbătoritului i s-au făcut urări de viaţă lungă, sănătate, putere de muncă şi noi succese în activitatea sa” (Tania Radu, “Solemnitatea decorării tovarăşului Gheorghe Rădulescu”, „Flacăra”, anul XXXIII, 7 septembrie 1984, p. 3).
Remember RSR: Tania Radu, sotia lui Dan C Mihailescu, ziarista Flacara, Europa Libera si 22, in prezent vicepresedinte al ICR:
“Marţi, 4 septembrie, în cadrul unei emoţionante festivităţi care a avut loc la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovăraşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a inmânat tovăraşului Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, vicepreşedintele Consiliului de Stat, Ordinul «Steaua RSR», clasa I-a, conferit prin decret prezidenţial, pentru contribuţia adusă la înfăptuirea politicii partidului şi statului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.
(…) Această înaltă apreciere vine să încununeze nu numai o activitate îndelungată în rândurile mişcării revoluţionare, în rândurile partidului comunist, atât în anii ilegalităţii, cât şi în anii construirii socialismului, dar şi o vârstă venerabilă: 70 de ani. (…) Un cuvânt emoţionant, plin de căldură şi preţuire, a rostit cu acest prilej secretarul general al partidului, tovăraşul Nicolae Ceauşescu, exprimându-se atât în numele Consiliului de Stat şi guvernului, precum şi al său personal (…). Într-o atmosferă de caldă preţuire tovărăşească, sărbătoritului i s-au făcut urări de viaţă lungă, sănătate, putere de muncă şi noi succese în activitatea sa” (Tania Radu, “Solemnitatea decorării tovarăşului Gheorghe Rădulescu”, „Flacăra”, anul XXXIII, 7 septembrie 1984, p. 3).
La 1 aprilie, 1941, de Sfintele Pasti, atunci când NKVD-ul lansase zvonuri conform cărora grănicerii sovietici i-ar fi lăsat pe mai mulţi români să treacă graniţa în România, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului a format o coloană paşnică de peste 3000 de persoane care se îndrepta spre graniţa sovieto-română.
Oamenii purtau cu ei un steag alb cu însemne religioase – icoane, prapuri şi cruci din cetină. Însă soldatii Armatei Rosii, ascunşi în pădure, au tras în ei din plin, un foc continuu, în poiana Varniţa, la circa 3km de graniţa română. Au cazut sfartecate circa 3000 de suflete. Cei care au supravieţuit, au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.
Masacrul nu s-a încheiat aici. Răniţii au fost legaţi de cai şi târâţi până la un loc unde erau săpate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei au fost îngropaţi de vii, conform unor documente din acea vreme.
Bătrâni, femei, copii, nu a contat pentru soldaţii sovietici, toţi au fost aruncaţi în gropile comune. Timp de două zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete din acele gropi.
Alţii au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata), iar după ce au îndurat torturi, au fost şi ei aruncaţi de vii într-o groapă comună din cimitirul evreiesc al oraşului. Peste acea groapă s-a turnat şi s-a stins var. Dumnezeu sa-i odihneasca in rand cu toti martirii neamului romanesc!
Romania anti-Romania. Guvernul Boc al Coalitiei PDL-UDMR respinge comemorarea victimelor facute de sovietici in Basarabia si Bucovina din motive de… Tismaneanu
Un act revoltator de tradare nationala al Guvernului Boc, ignorat pana acum si de SRI si Presedintele Romaniei, desi este exact impotriva politicii sale privind “recastigarea demnitatii nationale” si a declaratiilor despre apararea drepturilor romanilor din jurul granitelor in “anul romanilor”. Este vorba de respingerea cinstirii victimelor facute de bolsevicii sovietici in Basarabia si Bucovina din simplul motiv ca Tismaneanu vrea sa monopolizeze “condamnarea comunismului” si sa instituie doua aberatii la pachet: 23 august ca „Zi de comemorare a victimelor fascismului şi comunismului” şi 21 august ca „Zi de comemorare a victimelor comunismului din România”.
Culmea ticalosiei: Proiectul, aflat la Camera Deputatilor, primeste aviz negativ “in unanimitate” din partea Comisiei pentru Drepturile Omului, condusa de reprezentantul tiganilor Nicolae Paun, exact in aceeasi zi in care se voteaza cu brio proiectul lui, respectiv instituirea “Zilei pentru comemorarea dezrobirii romilor“ (care aduce garle de bani de la Guvern pentru bairamul de 20 februarie cat si un monument de 300.000 de euro in centrul vechi al Bucurestilor!). Insusi numele Legii votate e de cosmar relevand analfabetismul deputatilor romani: se comemoreaza dezrobirea romilor? Inseamna ca se va aniversa inrobirea?
Tot in acelasi registru se incadreaza Nota de respingere semnata de Emil Boc:
April 14th, 2011 
VR 
Propunerea legislativa pentru instituirea Zilei nationale în memoria românilor-victime ale masacrelor de la Fântâna Alba si alte zone, ale deportarilor si ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei si întreaga Basarabie, initiata de deputatul Tudor Pantîru, a fost adoptata ieri de Camera Deputatilor, transmite Romanian Global News.
Posted in 
Tags: 
