În mai 1982, am fost chemat la conducerea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde eram profesor universitar, secţia muzeografie. Îmi amintesc şi astăzi de nedumerirea mea, atunci, în mai 1982. Meditaţia „transcendentală” era prezentată fără explicaţii ca un pericol, iar adeziunea la ea ca un fapt extrem de grav – iarăşi fără vreo lămurire. Cu cât se accentua verbal asupra „gravităţii” faptei, cu atât explicaţia ei era mai învăluită şi neclară. Documentele acestui caz s-ar cuveni desecretizate, acum după ce volumul generalului Aurel I. Rogojan ne oferă elemente esenţiale de clarificare.
Principalele griji ale lui Brucan dupa acel decembrie 1989 au fost reactivarea cadrelor militare trecute in rezerva de catre Ceausescu pentru apartenenta lor la organele de spionaj sovietice si formarea unei societati civile in conformitate cu cerintele Perestroikai. Ca atare nu cred ca ar trebui sa ne mai miram de spumele pe care le fac la gura gedesistii nostri atunci cand scriu sau vorbesc despre Larry Watts.
Din acest citat, aparţinând domnului H.R. Patapievici, nu pot să deduc decât că domnia sa este atât antisemit, legionar, cât şi naţionalist pentru că se referă la textul care îi aparţine în raport cu ce au scris alţi antisemiţi, legionari sau naţionalişti. Plus de asta, prin această declaraţie nu se dezincriminează deloc în problema lui Eminescu, deoarece spune că „Eminescu nu mai este de actualitate pentru progresişti”. Deci cine e cu Luceafărul poeziei româneşti este anacronic şi retrograd.
Vedeti si Foto/Info: Personaje pe cale de disparitie la ICR
“Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…” a devenit în ultimele luni cartea cea mai comentată în România. După ediţia în limba engleză, tipărită în 2010, a urmat şi traducerea în limba română, datorată Editurii RAO, lucrarea istoricului american având astfel un drum larg deschis spre public. Nu doresc ca aceste rânduri să fie o recenzie a cărţii, ci îmi permit câteva comentarii la felul în care este ea preluată sau interpretată. Subtitlul care face şi mai penetrant mesajul autorului – Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, lasă să citim “cheia” în care sunt acceptate cu entuziasm sau respinse cu vehemenţă informaţiile cuprinse în substanţialul volum. De aceea nu surprinde cât de tranşanţi sunt mai ales cei care vor să minimalizeze demersul istoricului american şi să contorsioneze până la caricatură şi denigrare afirmaţiile şi comentariile autorului. Am avut ocazia să asist la discuţii aprinse, purtate de persoane care au suficiente informaţii despre “războiul secret” purtat împotriva României, care din motive biografice sau apartenenţa la instituţii vizate, citate şi fişate se arată net împotriva adevărurilor reieşite din documente de necontestat. Sunt suficient de mulţi istorici români care şi-au făcut “opera” din interpretări dirijate ale evenimentelor din anii “Războiului rece” impus României de aliaţii din Tratatul de la Varşovia care sunt puşi acum în posturi delicate de documentele şi comentariile aduse în circulaţie de Larry Watts. Poziţiile lor morale şi “ştiinţifice” sunt serios zdruncinate. De altfel, unii care au câştigat nu doar poziţii, ci şi mulţi bani din postul de demolatori ai istoriei recente, sunt în pericolul de a cădea de pe soclu. Alţii au motive personale în a minimaliza, persifla şi deturna “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”. În acest caz delicat se află Vladimir Tismăneanu, probabil surprins să afle că tatăl lui primea cea mai mare soldă în anii de dinainte de 1944, când se afla la Moscova, la Komintern. Ca atare, o puzderie de articolaşe strecurate pe sub uşile unor redacţii fără suflu, semnate de anonimi, par scrise de aceiaşi mână “indignată”. Cartea este greu înghiţită şi de spionii români care şi-au trădat ţara, trecând cu arme, bagaje şi secrete în tabăra spionajului Occidental. Surprinzător, semne de întrebare asupra motivaţiei gestului “defectării” apar când afli că mulţi spioni erau racolaţi de serviciile de informaţii sovietice şi plecau la ordin. Trădarea lui Pacepa, dar şi ale altor “reabilitaţi” de după 1989 pot fi interpretate şi în acest sens.
Cum, la fel de supăraţi pe Larry Watts par să fie şi cei care au reprezentat în acei ani agentura ruşilor în România pe care Ceauşescu a izolat-o, dar nu a anihilat-o.
Dar, evident, cel mai greu cade lucrarea în curtea serviciilor de informaţii, inclusiv a celor româneşti, ale căror decizii au fost “captate” în multe perioade de spioni ai URSS, Ungariei şi RDG. Cârtiţele din serviciile americane, engleze, franceze, vest-germane pe care le manevrau interesele URSS aveau şi “sarcini” exprese pentru izolarea României, minimalizarea sau punerea la îndoială a politicii de independenţă faţă de Moscova. Detaşamentul de diversiune care are ca obiectiv demolarea cărţii lui Larry Watts are aşadar suficiente trupe şi uniforme. “Tactica” criticilor din România este clară: nu interesează fondul lucrării ci aspecte care încearcă să vulnerabilizeze autorul şi pe cei care sprijină difuzarea şi comutarea ei. Mai nou, ţinta au devenit Mugur Isărescu şi Banca Naţională a României, care au găzduit în cadrul manifestărilor culturale lansări ale volumului. Cei care doresc să pătrundă în detaliile unei epoci care a avut şi lumini şi umbre şi nu se feresc de adevărurile ei, multe surprinzătoare, nu au a se teme de Larry Watts.
Un grup de intelectuali si revolutionari timisoreni au protestat azi in fata Universitatii de Vest din Timisoara fata de oroarea de a i se acorda “doctorului” Horia Roman Patapievici titlul de “Doctor Honoris Causa”. Protestatarii purtau pancarde pe care se putea citi: „Jos mafia culturală şi politică!”, „Jos clica impostorilor!”, „Nu mai tolerăm selecţia negativă în politică şi cultură”. “Îi reproşăm lui Patapievici că a călcat în picioare istoria României. Nu există vreo persoană care să-i urască atât pe români şi valorile noastre ca Patapievici”, a declarat profesoara Viorica Bălteanu, inițiatoarea protestului. „Protestăm împotriva lui Patapievici pentru că acesta este un personaj ce a insultat grav România, valorile noastre, istoria şi pe Eminescu. Acum face o mişcare de conjunctură foarte interesată. Ţine prelegeri despre Eminescu şi vorbeşte frumos despre acesta, după ce l-a insultat ca nimeni altul. Patapievici ia astăzi la Timişoara un titlu fraudulos”, a mai spus profesorul universitar Viorica Bălteanu. “Nu ați citit textul meu. Ați citit alți antisemiți, legionari sau naționaliști, care au complotat acest lucru.” s-a repezit Patapievici in protestatari cu garda sa de corp Mircea Mihaiesi pe la spate. In fata extraselor din lucrarea sa “Politice” in care acesta injura poporul roman, Patapievici a sustinut ca sunt “citate scoase din context”. Dar ce altceva este un citat?! Si, daca le-am avea “in context” cu ce s-ar putea schimba, in bine, “opera” sa. Cam ce e atat de greu de inteles de oricine din aceste fraze care ii releva natura genetica de “pui de kominternist”, vorba lui Fanus Neagu (vedeti si video mai jos)? Ia sa le revedem:
“Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu. Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.”
„Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească își urmează cursul pînă la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, pînă ce mintea va fi în sfîrșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”.
„Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”… „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”,
“Numai violenţa, numai sîngele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal jignit de prostia băşcălioasă, de acreala invidioasă, de stridenţa de ţoapă a acestei populaţii ignare. […] Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.”
Ridicolul in care s-a plasat Universitatea de Vest din Timisoara ar putea sa sporeasca insa ca urmare a anuntului oficial facut de conducerea Universitatii pe site-ul institutiei academice (vezi si foto):
“Doctor Honoris Causa Prof. univ. dr. Horia – Roman PATAPIEVICI
Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, Prof. Univ. Dr. Marilen Pîrțea, are deosebita plăcere de a vă invita la ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara Domnului Horia-Roman PATAPIEVICI, Presedintele Institutului Cultural Roman.
Ceremonia va avea loc sâmbătă, 17 martie 2012, ora 12.00, în Aula Magna IOAN CUREA a Universităţii de Vest.”
Intr-adevar, asa se cade. Ca un “dr.” sa fie facut “Doctor Honoris Causa”. Dar are Horia Roman Patapievici doctoratul? Sau a recurs la “metoda Sorin Antohi“? Intrebarea este indreptatita daca avem in vedere ca, inca din anul 2006, Patapievici a mers pe urmele “doctorului” Antohi si a solicitat si primit o bursa doctorala “Andrew W. Mellon Fellow” de la Institutul de Studii Avansate din Berlin. Bursa pentru care, conform regulilor institutiei, specificate negru pe alb in formularul de inscriere, era obligatoriu sa ai doctoratul. Asa au crezut si patronii care l-au finantat. Ca are doctoratul. Altfel, cum si-ar fi permis sa ceara bursa, “n-asa”, vorba lui Brucan?! Si chiar au si specificat aceasta pe site-ul Wissenschaftskolleg – la fel ca si Universitatea de Vest din Timisoara – Horia Roman Patapievici, PH.D. Ulterior le-a parut rau si… i-au retras titlul de “doctor”. Povestea fraudei este documentata aici: I-am luat doctoratul lui Patapievici. Antohi poate sa si-l pastreze
Biografia romantata a lui Patapievici de pe site-ul Editurii Humanitas, al carei autor celebru e, nu ne edifica. De aici aflam doar ca Patapievici este “Cercetător privat în istoria ideilor. Scriitor. Realizator TV. Director al revistei ID – Idei în Dialog.” . Dar mogulul rusofil Sorin Ovidiu Vintu a inchis demult mustaria sa de pe centura presei unde ii intretinea ca pe niste intelectuali ce sunt pe Tismaneanu si Patapievici. E drept, i-a lasat mostenire lui Patapievici Volvo-ul din dotare. E cam vechi, se pare. CV-ul, nu Volvo-ul. Poate, insa, l-a luat/dat intre timp. Doctoratul, nu Volvo-ul.
Portalul institutiei de unde ne ia banii – ICR – e la fel de misterios in privinta doctoratului capului ei. De aici aflam ca membrul SAR, GDS si al Colegiului Noua Europa este si un fel de cantautor pe “audiobook”-uri si ca, in afara de Polirom si Humanitas l-a mai publicat, totusi, si altcineva, cu Nézz vissza haraggal. A románokról – roman szemmel (Az előszót Konrád György írta). Budapest: Pont/Kiadó, 1997.
Nici CV-ul care troneaza pe site-ul Presedintiei Romaniei nu ne lamureste. Aici ni se confirma insa ca a beneficiat, prin frauda, de “Mellon fellowship la Wissenscaftskolleg la Berlin: 2006”.
In lipsa de vreo confirmare oficiala, ne intreptam spre Wikipedia, “enciclopedia liberă”. Libera de orice documentare reala. De aici aflam “adevarul”: Horia Roman Patapievici ar fi “Doctor al facultății de Filosofie din București cu teza „Imaginarul filosofic al fizicii. Cazul Pierre Duhem”“, inca din 2000! Chiar asa? Un comentariu doct de la pagina de discutii ne aduce cu picioarele pe pamant din al noualea cer unde eram de bucurie pentru rezultat:
1982 – master în laseri la aceeaşi facultate; ciudat, masteratul s-a infiintat in Romania prin legea 84/1995.
Doctor al facultăţii de Filosofie din Bucureşti cu teza “Imaginarul filosofic al fizicii cazul Pierre Duhem” (2000). University of Bucharest: Faculty of Philosophy. Patapievici nu are doctoratul, informatie obtinuta de la conducatorul sau de doctorat, prof. univ. Ilie Parvu.
Hopa, devine interesant! Cercetand situatia am aflat ca exista oameni care par destul de informati si care-i contesta aceasta calitate, de “dr.”. Timisoreanul Dan Patrascu afirma: “Acestui individ, rectorul Marilen Pîrțea dorește să-i confere titlul de doctor honoris causa. Știu este un titlu onorific, dar tot nu prea înțeleg cum poate fi acordat unui individ care nu a făcut la viața lui un doctorat și care nu a publicat niciun studiu repertoriat ISI. Orice masterand din tara asta are probabil cel putin 2 puncte ISI acumulate prin participarea la vreo conferinta sau publicarea unui eseu într-o revista academica respectabilă și, prin urmare, aproape orice masterand are mai multe puncte ISI decât Patapievici.”
Un doctor in stiinte politice, teologul Bogdan Duca, remarca la randul lui, pe contul sau de pe FB: “Am auzit că Horia Roman Patapievici va fi făcut “doctor honoris-causa” al Universităţii de Vest din Timişoara. Astea sunt titluri ce se obţin relativ uşor când eşti director al ICR. Îi propun ca, dacă tot merge spre Timişoara, să se oprească şi la Reşiţa: poate primeşte şi de acolo un titlu, ceva.
Ce e mai greu este să îţi obţii doctoratul. M-ar bucura să ştiu că domnul Patapievici şi l-a obţinut…”
Bogdan Duca a fost coleg de doctorat la Universitatea din Bucuresti cu Patapievici dar nu stie nimic mai mult, despre finalizarea doctoratului sefului ICR. Contrar “informatiilor” Wikipedia – reproduse ca “adevar” pe tot internetul – in 2010 conducatorul de doctorat al lui Patapievici, prof Parvu, nu apucase inca sa-i citeasca teza. Si n-am auzit de nici o sindrofie pe la ICR in 2011 data in cinstea geniului galitian si a doctoratului sau imaginar. In fine, cred ca oricine s-ar bucura ca dl Patapievici sa aiba, totusi, un doctorat, mai ales cei care l-au propus la Universitatea de Vest pentru titlul de “Doctor Honoris Causa” pentru niste eseuri tampe in care sustine ca „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături”, „Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”, „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”… „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare…”, etc, etc…
Dar daca, la fel ca dl Antohi, n-a avut timp sa-l ia? Doctoratul, nu Volvo-ul.
Interviu BOOKiseala cu Larry Watts: Am dat de perete cu usa secretelor dar mai sunt multe incaperi si coridoare intunecate
Cum se explica succesul cartii lui Larry Watts?, se intreba, recent, portalul BOOKiseala.ro. Intr-adevar, lucrarea istoricului american Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, aparuta anul trecut la Editura Rao, a depasit asteptarile editorului si observatorilor de specialitate: cinci editii la rand, in mai putin de un an! Ceea ce o situeaza deja in varful topului celor mai bine vandute carti din Romania. Prezentata la lansarile din Capitala si din tara de nume prestigioase, de la academicienii Dinu C Giurescu si Florin Constantiniu la actualul director al SRI, George Maior si fostul sef al SIE, Ioan Talpes – care se va afla si la lansarea de la Timisoara -, cartea nu a beneficiat totusi si de recenzii in presa “mare”, pe masura interesului cititorilor romani. Mai precis, a fost masiv ignorata de presa centrala si de ziaristii de toate calibrele care o populeaza. Cu cateva exceptii notabile, cum ar fi Monica Ghiurco de la TVR, Ion Cristoiu de la B1 si Stelian Turlea din fosta echipa Lumea. Ceea ce releva, din nou, discrepanta crasa dintre interesul cetateanului si cel al proprietarilor de trusturi media din Romania. Dar cartea a beneficiat, totusi, de o pseudo-recenzie mai cu mot in presa scrisa, respectiv in publicatia elitista de tiraj confidential “22”, a Grupului pentru Dialog Social, cat si de o critica mai speciala in revista “Vitralii”, venita din partea unor rezervisti ai Securitatii care continua sa-i sustina legendarea americana a cartitei sovietice Ion Mihai Pacepa. Articolasul din revista GDS, care trata o lucrare stiintifica intr-un mod bascalios lamentabil, a fost preluat apoi, “cum laude”, de site-ul institutului guvernamental IICCMER administrat de bloggerul post-comunist Vladimir Tismaneanu. Blogger care incepuse sa injure cartea in aceeasi postare in care recunostea ca nu a citat-o inca. Cu toate acestea si in pofida lor, “omerta” a fost sparta. Stirile online despre cartea lui Larry Watts, raspandite din om in om, la fel ca pe vremea comunismului, au facut ca exceptionala lucrare de istorie secreta a Romaniei sa se vanda ca painea calda, aproape pe sub tejghea. De ce? Raspunsul este simplu: istoricul american ofera pentru prima oara romanilor adevarurile ascunse ale vietii lor sub comunism. Cine nu ar vrea sa inteleaga mai bine ce s-a intamplat cu viata lui? Cine ii sunt, cu adevarat, prietenii? Care dintre oaspetii cazuti de pe cai vrea sa-l alunge din propria-i casa? Ce lupte nestiute s-au dus pentru soarta lui, a Carpatilor, Gurilor Dunarii si Marii Negre? Cine este el, romanul, de ce s-au conceput planuri de stergere a identitatii lui nationale si care este rolul lui pe acest pamant? Tot ceea ce a fost ocultat si falsificat pana acum in diverse rapoarte amatoristice si toxice cu pretentii oficiale este scos la lumina, cu putere, aproape orbitor, pentru unii, in cele mai mici amanunte, documentate cu acribie de Larry Watts in arhivele CIA, ale NATO si ale fostului Pact de la Varsovia aflat sub controlul KGB. Tineti cont: din cele 800 de pagini ale volumului, doldora de documente, numai bibliografia si indicele de nume ocupa 80 de pagini. Si acesta este doar primul volum… Alte doua sunt in lucru. Dar despre acestea şi despre succesul primului volum ne vorbeşte chiar autorul, în exclusivitate pentru BOOKiseala.ro:
V-ati asteptat sa aiba un asemenea succes editorial cartea Dvs?
Nu, nu m-am asteptat. Cartea a fost destinata in primul rand publicului american si european, pentru a explica razboiul clandestin si rolul remarcabil pe care l-a avut Romania in aceasta lupta, pentru Statele Unite si Europa.
Si cum va explicati acest succes?
Ei bine, este vorba despre Romania, pana la urma. Dar popularitatea unei carti, sper, academice, cu mii de note lungi de subsol, spune de asemenea ceva despre nivelul sofisticat, in sensul de rafinat, al publicului roman. Carti cum este aceasta a mea in mod normal nu ating un astfel de succes in Statele Unite.
Care au fost cele mai frecvente intrebari cu care v-au abordat romanii la lansarile Dvs?
“Cand urmeaza sa apara volumul urmator?” O multime de oameni m-au intrebat, de asemenea, ce s-a intamplat in 1989, desi aceasta carte merge pana la anul 1978. In general am raspuns ca inca nu am scris – sau, cel putin, nu am terminat de scris – volumul care trateaza anul 1989. Cu toate acestea, ce urmeaza se va concentra pe dinamica dintre Romania si amico-dusmanii sai aliati – acesti “frenemies” -, si nu atat de mult pe planurile, intentiile si actiunile jucatorilor nationali. Sper sa pot oferi un context care lipseste si care va ajuta la promovarea unei mai bune intelegeri a acestuia, nu o foaie de acuzare impotriva unor pretinsi vinovati.
La ce trebuie sa ne asteptam in volumul urmator?
Ei bine, vor fi, de exemplu, sectiuni destinate „defectarii” lui Pacepa, atacului asupra identitatii romanesti, implicarea in terorismul international. Si multe altele.
Recenziile negative venite din partea unor ofiteri ai fostei Securitati si din grupul de interese al dlui Tismaneanu v-au influentat in vreun fel?
Sper sincer ca lucrarea mea nu este ultimul cuvant cu privire la diversele teme pe care le-am ridicat, ci mai degraba o sursa de inspiratie si un ghid pentru continuarea cercetarii. In ce priveste unele probleme sper ca am reusit sa dau cu usa de perete printr-o lovitura cu piciorul pentru a lasa lumina sa se reverse; in altele doar am indicat cateva zone intunecate dar care duc spre niste coridoare potential foarte interesante. In ansamblu, cred ca aceasta carte este doar o zgarietura pe peretele in spatele caruia se afla ascuns adevarul; o zgarietura prin care ajungi putin mai aproape de el. Comentariile critice, atat cele bazate pe amintiri si experienta directa dar si cele originare din diferite paradigme, sunt intotdeauna utile. Uneori, ele chiar iti pot schimba perceptia. Comentariile de acest gen aproape intotdeauna dezvaluie ceva din interpretarile pre-existente si din prejudecatile cognitive ale celor care le fac. Si, uneori, te pot ajuta sa ti le dezvaluie pe ale tale. Scopul meu este de a obtine adevarul, chiar daca nu se intampla intotdeauna.
Din cate cunoasteti, fostul general comunist Ion Mihai Pacepa, pe care l-ati definit adeseori drept un agent sovietic pe deplin conspirat, a avut vreo reactie pana in prezent, alta decat cea exprimata prin criticile domnului Tismaneanu?
Permiteti-mi sa explic, pentru a „n”-a oara – nu pentru Dvs, dar pentru multi, multi altii: eu incerc sa fiu foarte clar in diferentierea intre opiniile mele si un fapt stabilit deja. Nu este „opinia” lui Larry Watts ca Pacepa a fost un agent sovietic. Acesta este un fapt stabilit clar, fara putina de tagada. Dupa cum Pacepa foarte precis a declarat intr-un cadru public, in fata fostului director CIA, James Woolsely, si a lui Vladimir Bukovski, el a fost “un agent KGB timp de 27 de ani”. Cu alte cuvinte, el a fost un agent sovietic pe toata durata serviciului sau in Securitatea romana. Nu vad nici un motiv sa-i contest pretentia. De fapt, exista o abundenta de dovezi care o confirma. Daca altii doresc sa-i conteste revendicarea ar trebui sa-l ia pe domnul Pacepa la intrebari.
Vedeti unele similitudini cu perioada trecuta si operatiunile secrete impotriva Romaniei studiate de Dvs si situatia prezenta a Romaniei?
Ei bine, as putea sa va raspund… dar apoi ar trebui sa va impusc. Si inteleg ca trebuie sa stau la coada…
Larry L. Watts si Editura Rao vă invită la lansarea volumului Fereşte-mă, Doamne, de prieteni vineri, 16 martie, ORA 18.00, la Bookfest Timişoara, Centrul Regional de Afaceri Timiş (CRAFT), Sala Polivalentă (B-dul Eroilor de la Tisa, nr. 22, Timişoara)
Mircea Mihaiesi, sotiorul fostului presedinte al Fundatiei Soros Ilona Mihaies si adjunctul lui HR Patapievici la ICR, i-a pregatit sefului sau un cadou de ziua lui. Cum are cam tot ce-si doreste, de la dosarul de la CNSAS al tatalui sau, agentul sovietic Dionisie Patapievici, la o limuzina Volvo data in folosinta de Sorin Ovidiu Vintu si “uitata” si azi sub posteriorul lui gingas, ce s-a gandit Mihaiesi sa-i faca cadou sefului sau? Ce-ar fi un DHC, caci tableta HTC are deja? Adica un Doctor Honoris Causa, pentru “opera” lui scatologica privind Romania. Zis si facut. Chiar daca se incalca prevederile legale, ce mai conteaza!? Dl Mihaiesi are nevoie de un cadou pentru dl Patapievici de ziua lui!!! Astfel, la implinirea a 55 de primaveri, la propunerea decanei Otilia Hedeşan, a ţircusantei Adriana Babeţi, sub coordonarea lui Mircea Mihăieş, dar şi cu Solomon Marcus, Cornel Ungureanu, Mircea Dumitru în Comisia de analiză, lui H.R. Patapievici i se va acorda în condiţii frauduloase titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara, în 17 martie, felicitarile, masa si dansul urmand sa fie date pe tarabele Humanitas de la Targul de Carte Bookfest. Cu exceptia sublocotenentului ICR si a babetilor lui, mai multi oamenii de cultura si stiinta, profesori universitari, scriitori si jurnalisti din Timisoara, scadalizati de aceasta mizerie tipica vremurilor cand asa mai era sarbatorita doar tovarasa Elena Ceausescu, au semnat un viguros protest, incercand sa salveze onoarea culturii timisorene. Cinste lor! Iata Protestul:
Protest fata de impietatea ca Patapievici sa maculeze memoria Universităţii de Vest din Timişoara
Dezavuăm cu fermitate iniţiativa unui grup de activişti servili de a se acorda titlul de Doctor Honoris Causa lui Horia-Roman Patapievici, în 17 martie 2012, la orele 12, în Aula Magna, iniţiativă ce se distinge şi prin ocolirea etapelor legale prevăzute de Carta Universităţii de Vest din Timişoara.
Cu deplină convingere, protestăm contra acestei impietăţi, întrucât Aula Magna a UVT a cunoscut emoţionante momente de gratitudine şi respect prin desfăşurarea ceremoniilor dedicate multor prestigioase personalităţi ştiinţifice, culturale, cu realizări excepţionale în diverse domenii, şirul glorios fiind deschis de marele savant Eugeniu Coseriu, aceste figuri luminoase distingându-se prin puternic, deschis ataşament demonstrat prin fapte faţă de România, de valorile sale consacrate şi emergente.
Decernarea celui mai preţios titlu de gratitudine aceluia care a publicat fraze precum „Eminescu este cadavrul nostru de debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană”, „Eminescu este incorect politic”, „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături”, „Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”, „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”… „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare…”, etc, etc, este inacceptabilă şi total inoportună, realitatea însăşi contrazicând premoniţiile cu iz de blasfemie publicate de H.-R. Patapievici, recentele sale încercări de a drege busuiocul rămânând inconsistente şi perpetuu neconvingătoare.
Personaj controversat inclusiv de rapoartele repetate ale Curţii de Conturi, H.-R. Patapievici îşi poate face un „titlu de glorie” numai din autoproclamarea sa ca anticomunist şi antisecurist (întreprindere deloc nouă în ultimii ani, însă contrazisă de fapte, de viaţa cotidiană), căruia îi imputăm cu energie „realizări” precum anularea proiectului Anul culturii române în Italia, însăşi participarea la evenimente de înalt nivel cu tradiţii decenale ca Bienala de Arhitectură de la Veneţia şi la Salonul cărţii de la Torino fiind puse în primejdie de managementul defectuos al actualei conduceri a Institutului Cultural Român. Un detaliu, poate minor dar elocvent, se referă la faptul că inclusiv manifestările propuse de Memorialul Revoluţiei din Timişoara au fost trecute pe lista celor uitate de către ferventul “anticomunist” şi “antisecurist” aflat (încă) în fruntea Institutului Cultural Român, însă vom reveni asupra multor iniţiative maligne ale sale, înfăptuite în ţară şi în afara fruntariilor, delimitându-ne fără pic de ezitare, solicitând justiţiei, altor instituţii abilitate să se facă dreptate.
Semneaza:
Dr. Cristian ARDELEAN artist liric (Timişoara),
Prof. univ. dr. Viorica BĂLTEANU (Timişoara) filolog, italienist, scriitor,
Prof. univ. dr. Doina BENEA (Timişoara) istoric,
Ing. Titus BOJIN (Timişoara),
Dr. Cătălin BUNGESCU (Timişoara) medic,
Scriitor Nina CERANU (Timişoara),
Nicoleta COLCEIAR artist liric (Timişoara),
Adrian Vasile COTUNA artist liric (Arad),
Prof. Alexandra DOGARU (Timişoara),
Dr. ing. Lia Lucia EPURE (Timişoara) jurnalist,
Prof. univ. dr. Suzana FÂNTÂNARIU (Timişoara) artist plastic,
Prof. univ. dr. Vasile FRĂŢILĂ (Timişoara) filolog,
Prof. Elena GAJA artist liric (Braşov),
Ing. Eugen GEORGESCU editor (Timişoara),
Conf. univ. dr. Mariana ISTRATE (Cluj-Napoca) italienist,
Ing. Ioan Aurel LASLĂU editor (Timişoara),
Ing. Sociolog Ioan Doinel MALCOCI (Timişoara),
Dr. Luminiţa NICULESCU (Timişoara),
Scriitor Alexandru PETRIA (Gherla),
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU (Timişoara) scriitor şi sociolog,
Ing. Mircea RĂULESCU editor (Timişoara),
Scriitor Ileana SILVEANU (Timişoara),
Dr. Robert STĂNCIUGEL istoric (Bucureşti),
Dr. Eugenia TĂURESCU (Timişoara) medic,
Prof. univ. dr. Vasile D. ŢÎRA (Timişoara) filolog,
Prof. ec. jurist Amalia VRUSIE (Timişoara),
Prof. univ. dr. Petru ZUGUN-ELOAE filolog şi scriitor (IAŞI)
Academician Prof. univ. dr. Grigore SILAŞI (Timişoara) economist,
Larry L. Watts si Editura Rao vă invită la lansarea volumului Fereşte-mă, Doamne, de prieteni vineri, 16 martie, ORA 18.00, la Bookfest Timişoara, Centrul Regional de Afaceri Timiş (CRAFT), Sala Polivalentă (B-dul Eroilor de la Tisa, nr. 22, Timişoara).
FAPTE ŞI ÎNTÂMPLĂRI CUTREMURĂTOARE DIN ISTORIA ROMÂNIEI DEZVĂLUITE ACUM PENTRU PRIMA DATĂ
O CARTE CARE VA SCHIMBA SPECTACULOS ÎNTREAGA VIZIUNE ASUPRA ISTORIEI NAŢIUNII ROMÂNE
Fereşte-mă, Doamne, de prieteni dezvăluie amănunte senzaţionale din culisele spionajului şi politicii internaţionale, care au precedat revoluţia din decembrie 1989 şi manevrele care i-au urmat, precum şi strategiile şi tacticile adoptate de serviciile secrete din Blocul Comunist pentru a ţine în frâu aspiraţiile de independenţă ale României.
Fereşte-mă, Doamne, de prieteni examinează interesele strategice aflate în spatele relaţiilor antagoniste ale României cu „aliaţii“ din Răsărit, motivaţiile incredibilei sfidări a ţării noastre la adresa Moscovei, metodele de „eliberare“ militară şi de securitate din jugul sovietic, scopurile opoziţiei faţă de politicile de la Kremlin şi, mai ales, reacţia sovieticilor şi a loialiştilor din rândul membrilor Pactului de la Varşovia în cele mai înalte consilii ale acestora, aşa cum au fost acestea consemnate de lideri ai Partidului Comunist, de comandanţi militari şi de organe ale securităţii statului.
Adevăruri dureroase rostite acum pentru prima dată despre relaţiile sovieto-române, ce conduc la o întrebare importantă: Cum de mai existăm ca naţiune în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei? Consultant al Corporaţiei RAND la momentul revoluţiei, LARRY WATTS a călătorit deseori în Europa de Est şi în URSS înainte de 1989. Ulterior a asistat oficiali din România la înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare şi a conlucrat cu mai mulţi miniştri români ai Apărării şi şefi de stat major privind reforma în domeniul armatei, cooperarea cu Parteneriatul pentru Pace şi integrarea în NATO.
O CARTE-DOCUMENT CARE TREBUIE SĂ EXISTE ÎN BIBLIOTECA FIECĂRUI ROMÂN!
PESTE 5 TIRAJE VÂNDUTE!
Îţi taie respiraţia! Prezentând o înşiruire fascinantă de date şi informaţii din surse neexplorate înainte, Watts ne oferă ocazia de a înţelege calea sinuoasă şi contradictorie străbătută de români de la începuturile epocii moderne până în 1978, nu din perspectiva declaraţiilor publice oficiale sau a publicaţiilor interesate, ci prin dezvăluirea proiectelor, planurilor şi faptelor concepute în umbră, prin cuvintele celor care le-au conceput.Ioan Talpeş, fost director SIE, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, fost viceprim-ministru pentru Coordonarea activităţilor pentru Integrare Europeană, Apărare Naţională şi Justiţie, fost preşedinte al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţa Naţională din Senat
Ce face această carte atât de incitantă? Întâi, informaţiile pe care, dacă le puteam bănui, într-o măsură, acum le atestă documentele. În al doilea rând, descoprirea amplorii jocului ambiguu, pervers făcut de toţi mai marii lumii, indiferent de care parte se aflau, în ceea ce priveşte România. În al treilea rând, înţelegerea şi explicarea locului real pe care îl deţinea România ca stat în contextul european. În al patrulea rând, ridicarea vălului de peste răstălmăcirea performanţelor României, la CSCE, de pildă, de către toţi vecinii „fraţi“ într-ale comunismului, în frunte de Moscova. Stelian Ţurlea – Ziarul Financiar
Nu doar cantitatea de informaţii, ci şi maniera în care autorul stăpâneşte informaţiile este ceea ce îl impresionează pe cititor. El nu-şi permite să se lase distras de abundenţa surselor pe care le foloseşte. Le domină şi le ordonează conform unui plan de cercetare, un plan care a apărut ca urmare a documentării, şi nu unul pe care şi l-a impus a priori. Larry Watts este un istoric de primă mână. Cartea lui va servi ca punct de referinţă pentru orice studiu pe această temă. Prof. Dinu C. Giurescu, Universitatea Bucureşti, membru al Academiei Române
“Aceasta logoree de cetatean multilateral dezvoltat, mania indicatiilor pretioase si aria tot mai vasta de preocupari, de la pantalonii stramti ai Elenei Udrea la viitorul UE, il trec in categoria suspectilor atinsi de paranoia puterii. Ca sa se convinga de asta, ar putea ruga un consilier sa-i recite propriile discursuri, macar ultimele trei. Dupa un sfert de ora, s-ar lua cu mainile de cap.
Alteori suna suparator tonul mesianic, aerul de vizionar neinteles de poporul sau, poza de martir cazut prematur si nedrept pe altarul reformei. Iar in plin elan auto-propagandistic, Basescu se intoarce la popor in cel mai agresiv stil populist cu putinta, majorand salariile bugetarilor fix in luna iunie, luna alegerilor locale. Acest plonjon in populismul cel mai slinos, greu de digerat pentru sectorul privat, ignorat si jupuit mai departe din calcule pur electorale, risca sa-i anuleze sefului statului, cel putin in ochii unei parti din electorat, faptele bune pe le tot insira ca margelele pe ata de cateva luni incoace. E de acceptat acest comportament? Se justifica el prin ceva, in afara dorintei de a salva o coalitie de care atarna, in cele din urma, propria salvare?
Iar toate acestea alimenteaza un resentiment raspandit deja in presa si opinia publica: basescofobia irationala. Orice ar spune enerveaza, cum deschide gura se pun toti pe racnit impotriva lui. Dar asa curge istoria, ignorandu-i uneori pe cei care se cred eroi sau chiar sunt. Traian Basescu ar trebui sa se resemneze cu gandul ca recunoastrea propriilor merite, atatea cate are si ele nu sunt deloc putine, nu se intampla in timpul vietii tale, nici macar dupa si in nici un caz asa cum iti doresti. In cartea de istorie va ramane asa cum vor cei care o scriu astazi sau o rescriu maine, oricate dîre te-ai stradui sa lasi prin ea.”
Dan Tapalaga *, jurnalistul preferat al dlor Tismaneanu si Liiceanu, in gazeta de perete al lui Soros, Hoţnews
* Cateva remarci despre Traian Basescu
de Dan Tapalaga HotNews.ro
Marţi, 13 martie 2012, 15:42
Oda lui Vladimir Tismaneanu *: Felicitari, Dan Tapalaga! “Bulversarea valorilor”, o carte de care avem nevoie
Pe Dan Tapalaga il cunosc din martie 2004. M-a sunat la telefon, eram la Brasov, voia raspunsuri imediate la intrebari complicate (ori, de fapt, simple). A scris atunci dur, dar avea dreptate. In vara lui 2006, am facut un interviu cu el despre dosarul meu de securitate. Dan lucra atunci la ziarul in care multi ne puneam atatea sperante, Cotidianul. Interviul a aparut cu titlul “Demonizat de Securitate, turnat de prieteni, Vladimir Tismaneanu isi citeste dosarul de securitate”. A fost unicul interviu pe care l-am dat pe acest subiect. Nu mai era nimic de adaugat. Cotidianul a murit, Dan este insa mai prezent decat oricand.
Tapalaga este abrupt, este transant, este autentic. Este un jurnalist veritabil, un om care refuza sa se alinieze. Il pot asemui cu un N. Carandino in vremea bataliei Dreptatii, , franc, neinduplecat si neincovoiat. Scrie cu foc in inima, dar si cu o luciditate mereu vie. Nu doreste sa placa, doreste doar sa nu-si pateze constiinta. De aici si anticomunismul sau fara echivoc, strain de orice concesii fata de totalitarismul de orice culoare. Tapalaga crede in individ si in drepturile sale inalienabile. Crede in statul de drept pe care atitia il calca cinic in picioare. Sunt lucruri pe care incerc sa le spun in “Argumentul” cartii care va fi lansata sambata. O carte in care sunt incluse si comentariile celor care il citesc, un lucru nou in Romania. Dan Tapalaga isi respecta cititorii, ii asculta si ii aude. Nu se lasa prins in mrejele vorbelor in vant ori al celor de claca. Stapaneste perfect verbul polemic, dar nu renunta nici o secunda la argumentatia logica. Nu se lasa prins in capcanele pamfletului. Spune ce crede, cu probe, cu informatii verificabile, cu trimiteri la situatii precise. Nu are raspunsuri prestabilite, detesta cliseele, nu se supune comandamentelor niciunui patron. Este un spirit revoltat. Cand sunt derutat, cand nu mai inteleg nimic din ce se intampla in Romania, il citesc pe Dan Tapalaga. Intr-un timp buimac, Tapalaga stie unde este Nordul. Stie cum sa separe onoarea de infamie. Cinstea, de turpitudine. Altruismul, de meschinarie. Solidaritatea, de resentiment. Verticalitatea , de potlogarie. E mult? E putin? Este, oricum, esential. Tapalaga este unul dintre prea putinii jurnalisti romani care si-au mentinut in acesti ani busola etica. Tocmai de aceea il numesc revelatorul Tapalaga.
Lansare sâmbătă, 11 decembrie, ora 15.00, la Galeria Galateca (str. C.A. Rosetti nr. 2-6)
„Verbul lui Tăpălagă este incisiv şi lucid, pasionat şi realist. Scrisul său este alert, imprevizibil, polifon şi totuşi de o consecvenţă unică. Graţie lui Dan Tăpălagă descoperim lucruri ascunse sub învelişul duplicităţilor culpabile. Este un revelator al adevăratelor stări de lucruri, un adversar al mirajelor propagandistice, al dantelăriilor sofiste şi al evazionismelor bine-remunerate. Detestă dublul discurs, capcanele dublelor standarde, psihologia contorsiunilor justificatoare pentru servilisme abjecte. Citiţi ce are de scris despre vedetele mediatice ale acestui „timp al dispreţului” (spre a relua termenul lui Malraux), analizele fără cusur ale ramificaţiilor tentaculare ale mafiilor financiare dintr-o Românie debusolată.
Într-un timp al unor aiuritoare schimbări la faţă, al unor dezvăluiri şocante despre trecutul colaboraţionist al unor personalităţi culturale respectate, al mercenarizării unor intelectuali influenţi de către diverşi falşi mecena, Dan Tăpălagă este un partizan al clarităţii morale.“ (Vladimir TISMĂNEANU)
„Este o carte scrisă şi de cititorii interesanţi, inteligenţi şi foarte consistenţi.“ (Dan TĂPĂLAGĂ)
* Blogger
Gabriel Liiceanu: Cartea lui Dan Tapalaga mi se pare un Apel catre lichele al anului 2010
Dan Tapalaga si-a lansat sambata, la ora 15:00, la Galateca, BCU, volumul “Bulversarea valorilor. Scrieri dintr-un timp buimac”, publicat la Editura Humanitas.
Volumul este alcatuit dintr-o selectie de texte publicate pe site-ul HotNews.ro in perioada 2007 – 2010. In premiera in Romania, in volum sunt incluse cele mai interesante comentarii postate de cititori, dialogul specific mediului online fiind recuperat intr-o carte tiparita.
La lansare au vorbit despre carte Ioana Lupea, Andrei Cornea, Gabriel Liiceanu si Dan Tapalaga.
“Mă aştept ca membrii Guvernului, primul-ministru, să nu aibă abordări de tipul unor jurnalişti de la Antena 3. Trebuie să ştii foarte bine subiectul, altfel rişti să vorbeşti… (prostii – n.r.). Din ceea ce a spus (n.r. – Mihai Răzvan Ungureanu) reieşea că nu ştia foarte bine subiectul. Era normal, era de două săptămâni prim-ministru, dar tocmai de aceea trebuie mai multă rigoare, pentru că riscul este să ai abordările unor persoane care vorbesc cu rea credinţă”
De ce să exploateze aurul românii azi, când cine ştie mâine ce va fi cu “patria mamă” Ungaria? Poate aşa se gândesc ei. Cei care cunosc ideologia iredentismului maghiar ştiu că nu au renunţat niciodată la idea reunificării pe vechile frontiere ale Sfântului Ştefan.
Varianta electronică a studiului care contine si mai multe harti etnografice, in format PDF, o puteţi găsi aici: “Comunitatea românească din estul Serbiei. Studiu geografic”
Mult mai plauzibila ni se pare varianta ca Mircea Eliade si-a cunoscut data reala a nasterii (28 februarie 1907 stil vechi – 13 martie stil nou), însa a dorit sa continue o traditie începuta din copilarie, aceea de a-si sarbatori nasterea într-o zi cu semnificatii religioase profunde: în calendarul crestin-ortodox, 9 martie se sarbatoresc an de an Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia.
De observat cum un partid ilegal, maghiar – de facto o asociatie etnica “non-profit” -, votat de 6 % din alegatori, detine 22,7 % din Guvernul Romaniei dar controleaza 100 % si comanda soarta celorlalti 94 %, romani.
Faptele s-au produs la sediul Asociaţiei 21 decembrie 1989, acolo unde un revoluţionar aflat în plină grevă a foamei, Doru Mărieş, alături de alți doi necunoscuți, au intervenit blocând uşa pentru ca tanarul basarabean Nicolae Ţibrigan să nu poată părăsi procesul de ”re-educare” si sa fie maltratat de “noul golan” George Simion si alti acoliti.
Un caz revoltator care agita blogosfera basarabeana ne-a atras atentia prin gravitatea faptelor si a implicatiilor care decurg din analizarea datelor. Ceea ce se suspecta de la bun inceput, primeste, iata, o noua confirmare. Asa-zisa platforma civica “Actiunea 2012″, sustinuta de grevistul foamei profesionist Doru Maries si care promoveaza intensiv o harta falsificata a Romaniei Mari, in folosul Rusiei si Ucrainei, recurge la practici similare profilului scelerat al comanditarilor “actiunii”. Un tanar student basarabean, Nicolae Tibrigan, a fost sechestrat si maltratat violent in sediul Asociatiei “21 Decembrie” de catre “revolutionarul” Doru Maries si “hooligan”-ul lui, George Simion, de la asa-zisa organizatie “noii golani”. Motivul: retragerea Ligii Studentilor Basarabeni din Bucuresti, din care face parte tanarul brutalizat, din platforma filo-ruso-ucraineana, agitatoare prin ape tulburi. Concret, in ziua de 22 decembrie 2011, Liga Studentilor Basarabeni București isi anunța retragerea din “platforma civică” „Acțiunea 2012” instrumentata de T. Maries si G. Simion, cu sustinerea generalului D. Voinea si a polit-ologului V. Tismaneanu. “Pentru a evita interpretările speculative ulterioare asupra deciziei de retragere a membrilor Ligii din Acţiune, ne rezervăm dreptul de a nu face publice motivele care au determinat-o sa recurgă la acest pas.”, anunta Consiliul Director al asociaţiei Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti. Concomitent, se retrage din dubioasa “platforma” “pro-unionista” si cea mai mare organizatie studenteasca a tinerilor romani din Basarabia: Organizatia Studentilor Basarabeni. Chiar daca motivele retragerii celor doua organizatii basarabene sunt diferite (LSBB pare sa fie dominata de o tenta politica “liberala” iar OSB a sesizat directia anti-romaneasca a “platformei” eteroclite si a actionat in consecinta), perioada aste aceeasi: decembrie 2011. Intr-un comunicat mai dezvoltat decat cel al Ligii, Organizatia Studentilor Basarabeni subliniaza ca “OSB București va continua să promoveze adevărul istoric cu privire la Basarabia, dar și valorile naționale românești prin orice mijloace, în cadrul tuturor acțiunilor și proiectelor viitoare.De asemenea, OSB susține restabilirea adevărului istoric privind anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist în 1812.” “Din cauza unor deficiențe organizaționale cum ar fi lipsa unei structuri decizionale bine definite și a unui consiliu director, lipsa de transparență, lipsa comunicării în general și în cazul luării deciziilor în special, Organizația Studenților Basarabeni își anunță astăzi retragerea oficială din cadrul Platformei Civice ”Acțiunea 2012”, decizie asumată de către Biroul Executiv al OSB București.” se mai afirma in Comunicatul citat.
Tanarul Tibrigan, implicat din naivitate in aceasta “platforma” a “noilor golani” adunati de pe stadioane de Doru Maries si alte cadre specializate din jurul lui, este considerat tap ispasitor si ajunge victima – cu coaste fisurate – intr-un act ce cade sub incidenta Codului Penal si se afla deja in atentia structurilor de profil. “Faptele, nu vorbele, s-au produs la sediul Asociaţiei 21 decembrie 1989, acolo unde un revoluţionar aflat în plină grevă a foamei, Doru Mărieş, alături de alți doi necunoscuți, au intervenit blocând uşa pentru ca Ţibrigan să nu poată părăsi procesul de ”re-educare””, se afirma pe blogul tanarului basarabean. Ce s-a intamplat, concret? L-am rugat pe tanarul agresat (prezent adeseori la manifestari romanesti de la Chisinau si Cernauti – vezi foto) sa ne relateze incidentul caruia i-a cazut victima asa cum a facut-o si in fata organelor de ancheta. Iata sinteza faptelor:
Nicolae Tibrigan, Liga Studentilor Basarabeni din Bucuresti:
March 21st, 2012 
VR 
Posted in 
Tags: 
