“Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…” a devenit în ultimele luni cartea cea mai comentată în România. După ediţia în limba engleză, tipărită în 2010, a urmat şi traducerea în limba română, datorată Editurii RAO, lucrarea istoricului american având astfel un drum larg deschis spre public. Nu doresc ca aceste rânduri să fie o recenzie a cărţii, ci îmi permit câteva comentarii la felul în care este ea preluată sau interpretată. Subtitlul care face şi mai penetrant mesajul autorului – Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, lasă să citim “cheia” în care sunt acceptate cu entuziasm sau respinse cu vehemenţă informaţiile cuprinse în substanţialul volum. De aceea nu surprinde cât de tranşanţi sunt mai ales cei care vor să minimalizeze demersul istoricului american şi să contorsioneze până la caricatură şi denigrare afirmaţiile şi comentariile autorului. Am avut ocazia să asist la discuţii aprinse, purtate de persoane care au suficiente informaţii despre “războiul secret” purtat împotriva României, care din motive biografice sau apartenenţa la instituţii vizate, citate şi fişate se arată net împotriva adevărurilor reieşite din documente de necontestat. Sunt suficient de mulţi istorici români care şi-au făcut “opera” din interpretări dirijate ale evenimentelor din anii “Războiului rece” impus României de aliaţii din Tratatul de la Varşovia care sunt puşi acum în posturi delicate de documentele şi comentariile aduse în circulaţie de Larry Watts. Poziţiile lor morale şi “ştiinţifice” sunt serios zdruncinate. De altfel, unii care au câştigat nu doar poziţii, ci şi mulţi bani din postul de demolatori ai istoriei recente, sunt în pericolul de a cădea de pe soclu. Alţii au motive personale în a minimaliza, persifla şi deturna “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”. În acest caz delicat se află Vladimir Tismăneanu, probabil surprins să afle că tatăl lui primea cea mai mare soldă în anii de dinainte de 1944, când se afla la Moscova, la Komintern. Ca atare, o puzderie de articolaşe strecurate pe sub uşile unor redacţii fără suflu, semnate de anonimi, par scrise de aceiaşi mână “indignată”. Cartea este greu înghiţită şi de spionii români care şi-au trădat ţara, trecând cu arme, bagaje şi secrete în tabăra spionajului Occidental. Surprinzător, semne de întrebare asupra motivaţiei gestului “defectării” apar când afli că mulţi spioni erau racolaţi de serviciile de informaţii sovietice şi plecau la ordin. Trădarea lui Pacepa, dar şi ale altor “reabilitaţi” de după 1989 pot fi interpretate şi în acest sens.
Cum, la fel de supăraţi pe Larry Watts par să fie şi cei care au reprezentat în acei ani agentura ruşilor în România pe care Ceauşescu a izolat-o, dar nu a anihilat-o.
Dar, evident, cel mai greu cade lucrarea în curtea serviciilor de informaţii, inclusiv a celor româneşti, ale căror decizii au fost “captate” în multe perioade de spioni ai URSS, Ungariei şi RDG. Cârtiţele din serviciile americane, engleze, franceze, vest-germane pe care le manevrau interesele URSS aveau şi “sarcini” exprese pentru izolarea României, minimalizarea sau punerea la îndoială a politicii de independenţă faţă de Moscova. Detaşamentul de diversiune care are ca obiectiv demolarea cărţii lui Larry Watts are aşadar suficiente trupe şi uniforme. “Tactica” criticilor din România este clară: nu interesează fondul lucrării ci aspecte care încearcă să vulnerabilizeze autorul şi pe cei care sprijină difuzarea şi comutarea ei. Mai nou, ţinta au devenit Mugur Isărescu şi Banca Naţională a României, care au găzduit în cadrul manifestărilor culturale lansări ale volumului. Cei care doresc să pătrundă în detaliile unei epoci care a avut şi lumini şi umbre şi nu se feresc de adevărurile ei, multe surprinzătoare, nu au a se teme de Larry Watts.
Interviu BOOKiseala cu Larry Watts: Am dat de perete cu usa secretelor dar mai sunt multe incaperi si coridoare intunecate
Cum se explica succesul cartii lui Larry Watts?, se intreba, recent, portalul BOOKiseala.ro. Intr-adevar, lucrarea istoricului american Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, aparuta anul trecut la Editura Rao, a depasit asteptarile editorului si observatorilor de specialitate: cinci editii la rand, in mai putin de un an! Ceea ce o situeaza deja in varful topului celor mai bine vandute carti din Romania. Prezentata la lansarile din Capitala si din tara de nume prestigioase, de la academicienii Dinu C Giurescu si Florin Constantiniu la actualul director al SRI, George Maior si fostul sef al SIE, Ioan Talpes – care se va afla si la lansarea de la Timisoara -, cartea nu a beneficiat totusi si de recenzii in presa “mare”, pe masura interesului cititorilor romani. Mai precis, a fost masiv ignorata de presa centrala si de ziaristii de toate calibrele care o populeaza. Cu cateva exceptii notabile, cum ar fi Monica Ghiurco de la TVR, Ion Cristoiu de la B1 si Stelian Turlea din fosta echipa Lumea. Ceea ce releva, din nou, discrepanta crasa dintre interesul cetateanului si cel al proprietarilor de trusturi media din Romania. Dar cartea a beneficiat, totusi, de o pseudo-recenzie mai cu mot in presa scrisa, respectiv in publicatia elitista de tiraj confidential “22”, a Grupului pentru Dialog Social, cat si de o critica mai speciala in revista “Vitralii”, venita din partea unor rezervisti ai Securitatii care continua sa-i sustina legendarea americana a cartitei sovietice Ion Mihai Pacepa. Articolasul din revista GDS, care trata o lucrare stiintifica intr-un mod bascalios lamentabil, a fost preluat apoi, “cum laude”, de site-ul institutului guvernamental IICCMER administrat de bloggerul post-comunist Vladimir Tismaneanu. Blogger care incepuse sa injure cartea in aceeasi postare in care recunostea ca nu a citat-o inca. Cu toate acestea si in pofida lor, “omerta” a fost sparta. Stirile online despre cartea lui Larry Watts, raspandite din om in om, la fel ca pe vremea comunismului, au facut ca exceptionala lucrare de istorie secreta a Romaniei sa se vanda ca painea calda, aproape pe sub tejghea. De ce? Raspunsul este simplu: istoricul american ofera pentru prima oara romanilor adevarurile ascunse ale vietii lor sub comunism. Cine nu ar vrea sa inteleaga mai bine ce s-a intamplat cu viata lui? Cine ii sunt, cu adevarat, prietenii? Care dintre oaspetii cazuti de pe cai vrea sa-l alunge din propria-i casa? Ce lupte nestiute s-au dus pentru soarta lui, a Carpatilor, Gurilor Dunarii si Marii Negre? Cine este el, romanul, de ce s-au conceput planuri de stergere a identitatii lui nationale si care este rolul lui pe acest pamant? Tot ceea ce a fost ocultat si falsificat pana acum in diverse rapoarte amatoristice si toxice cu pretentii oficiale este scos la lumina, cu putere, aproape orbitor, pentru unii, in cele mai mici amanunte, documentate cu acribie de Larry Watts in arhivele CIA, ale NATO si ale fostului Pact de la Varsovia aflat sub controlul KGB. Tineti cont: din cele 800 de pagini ale volumului, doldora de documente, numai bibliografia si indicele de nume ocupa 80 de pagini. Si acesta este doar primul volum… Alte doua sunt in lucru. Dar despre acestea şi despre succesul primului volum ne vorbeşte chiar autorul, în exclusivitate pentru BOOKiseala.ro:
V-ati asteptat sa aiba un asemenea succes editorial cartea Dvs?
Nu, nu m-am asteptat. Cartea a fost destinata in primul rand publicului american si european, pentru a explica razboiul clandestin si rolul remarcabil pe care l-a avut Romania in aceasta lupta, pentru Statele Unite si Europa.
Si cum va explicati acest succes?
Ei bine, este vorba despre Romania, pana la urma. Dar popularitatea unei carti, sper, academice, cu mii de note lungi de subsol, spune de asemenea ceva despre nivelul sofisticat, in sensul de rafinat, al publicului roman. Carti cum este aceasta a mea in mod normal nu ating un astfel de succes in Statele Unite.
Care au fost cele mai frecvente intrebari cu care v-au abordat romanii la lansarile Dvs?
“Cand urmeaza sa apara volumul urmator?” O multime de oameni m-au intrebat, de asemenea, ce s-a intamplat in 1989, desi aceasta carte merge pana la anul 1978. In general am raspuns ca inca nu am scris – sau, cel putin, nu am terminat de scris – volumul care trateaza anul 1989. Cu toate acestea, ce urmeaza se va concentra pe dinamica dintre Romania si amico-dusmanii sai aliati – acesti “frenemies” -, si nu atat de mult pe planurile, intentiile si actiunile jucatorilor nationali. Sper sa pot oferi un context care lipseste si care va ajuta la promovarea unei mai bune intelegeri a acestuia, nu o foaie de acuzare impotriva unor pretinsi vinovati.
La ce trebuie sa ne asteptam in volumul urmator?
Ei bine, vor fi, de exemplu, sectiuni destinate „defectarii” lui Pacepa, atacului asupra identitatii romanesti, implicarea in terorismul international. Si multe altele.
Recenziile negative venite din partea unor ofiteri ai fostei Securitati si din grupul de interese al dlui Tismaneanu v-au influentat in vreun fel?
Sper sincer ca lucrarea mea nu este ultimul cuvant cu privire la diversele teme pe care le-am ridicat, ci mai degraba o sursa de inspiratie si un ghid pentru continuarea cercetarii. In ce priveste unele probleme sper ca am reusit sa dau cu usa de perete printr-o lovitura cu piciorul pentru a lasa lumina sa se reverse; in altele doar am indicat cateva zone intunecate dar care duc spre niste coridoare potential foarte interesante. In ansamblu, cred ca aceasta carte este doar o zgarietura pe peretele in spatele caruia se afla ascuns adevarul; o zgarietura prin care ajungi putin mai aproape de el. Comentariile critice, atat cele bazate pe amintiri si experienta directa dar si cele originare din diferite paradigme, sunt intotdeauna utile. Uneori, ele chiar iti pot schimba perceptia. Comentariile de acest gen aproape intotdeauna dezvaluie ceva din interpretarile pre-existente si din prejudecatile cognitive ale celor care le fac. Si, uneori, te pot ajuta sa ti le dezvaluie pe ale tale. Scopul meu este de a obtine adevarul, chiar daca nu se intampla intotdeauna.
Din cate cunoasteti, fostul general comunist Ion Mihai Pacepa, pe care l-ati definit adeseori drept un agent sovietic pe deplin conspirat, a avut vreo reactie pana in prezent, alta decat cea exprimata prin criticile domnului Tismaneanu?
Permiteti-mi sa explic, pentru a „n”-a oara – nu pentru Dvs, dar pentru multi, multi altii: eu incerc sa fiu foarte clar in diferentierea intre opiniile mele si un fapt stabilit deja. Nu este „opinia” lui Larry Watts ca Pacepa a fost un agent sovietic. Acesta este un fapt stabilit clar, fara putina de tagada. Dupa cum Pacepa foarte precis a declarat intr-un cadru public, in fata fostului director CIA, James Woolsely, si a lui Vladimir Bukovski, el a fost “un agent KGB timp de 27 de ani”. Cu alte cuvinte, el a fost un agent sovietic pe toata durata serviciului sau in Securitatea romana. Nu vad nici un motiv sa-i contest pretentia. De fapt, exista o abundenta de dovezi care o confirma. Daca altii doresc sa-i conteste revendicarea ar trebui sa-l ia pe domnul Pacepa la intrebari.
Vedeti unele similitudini cu perioada trecuta si operatiunile secrete impotriva Romaniei studiate de Dvs si situatia prezenta a Romaniei?
Ei bine, as putea sa va raspund… dar apoi ar trebui sa va impusc. Si inteleg ca trebuie sa stau la coada…
Larry L. Watts si Editura Rao vă invită la lansarea volumului Fereşte-mă, Doamne, de prieteni vineri, 16 martie, ORA 18.00, la Bookfest Timişoara, Centrul Regional de Afaceri Timiş (CRAFT), Sala Polivalentă (B-dul Eroilor de la Tisa, nr. 22, Timişoara)
Noile dezbateri publicistice pe tema Ion Mihai Pacepa – agent sovietic, care observam ca provoaca interes atat in spatiul public cat si in mediile specializate – si aici luam nota de un articol aparut in cel mai recent numar al revistei “Vitralii” a veteranilor SRI: “Larry Watts dixit. Dezinformarea şi manipularea factorilor de decizie” – ne fac sa revenim asupra acestui subiect in cadrul seriei “National-stalinistul” Larry Watts si schreib-kampful lui Tismaneanu. Dupa ce am publicat si un interviu cu istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul lucrarii “Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980”, (Editura Enciclopedica, 2009), in care si acesta confirma faptul ca fostul adjunct DIE “nu a fost agent CIA”, constam ca in acest moment se remarca practic doua fronturi distincte: unul stiintific, reprezentat de istoricul american Larry Watts, autorul volumului Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania, si unul ideologic de tip cominformist, reprezentat de politologul Vladimir Tismaneanu, nascut in orasul Stalin, transferat in Maryland, refuzat la Universitatea Georgetown si in prezent blogger pe platforma Contributors.
In mod curios, pentru neprofesionisti, “tezele” enuntate de dl Tismaneanu intr-un articol aparut anul trecut cu titlul Clarificari necesare: Watts, Pacepa si problema “tradarii” se regasesc in mai multe atacuri ulterioare la adresa cartii istoricului american, publicate pe Contributors si in revista “22” a GDS, si par sa se imbine astazi cu opiniile unei anumite parti a rezervistilor fostei Securitati, exprimate in publicatia veteranilor SRI. Ca atare, consideram necesar sa analizam fondul directivelor de baza trasate de Vladimir Tismaneanu in articolul numit. Una cate una:
Tismaneanu dixit: “Discutia despre noua carte a istoricului Larry Watts pare sa alunece intr-o suita de rechizitorii inversunate impotriva generalului Ion Mihai Pacepa, pentru ca, rupand dramatic in 1978 cu dictatura comunista, ar fi “tradat tara”. Nu cred, totusi, ca finalitatea cartii lui Larry Watts se reduce la acest nivel. Dar, chiar si admitand ca lucrurile ar sta astfel, sunt cateva elemente ce trebuie precizate. Mai suntem unii care stim cum a fost amenintat cu moartea profesorul Vlad Georgescu, directorul Departamentului Romanesc al postului de radio “Europa Libera” pentru a-l “convinge” sa nu transmita ca serial “Orizonturile rosii”.”
Este o evidenta ca celelalte servicii secrete ale Pactului de la Varşovia au avut tot interesul în legitimarea afirmatiilor lui Pacepa – de fapt, ale Moscovei – acuzaţii vădit false, ameninţând cu represalii teribile împotriva postului Radio Europa Liberă şi a personalului acestuia în cazul în care le-ar difuza. Cum altfel sa le faci mai credibile? Prezumţia firească a fost că ameninţările provin de la Bucureşti, mai degrabă decât la Moscova, Budapesta, etc. Este o banalitate speculata abil de serviciile speciale din trena URSS care luasera ca tinta Romania: orice atac asupra oricarui angajat roman ar fi fost in primul rand atribuit Securitatii şi regimului Ceauşescu. Angajatii sectiei Române de la Radio Europa Liberă – cel puţin cei care nu lucrau pentru serviciile sovietice din subordine – si-au facut jocul corect, in tandem, atât timp cât si restul Pactului de la Varşovia a fost interesat în discreditarea României în Occident.
Tismaneanu dixit: “A platit Vlad Georgescu cu viata acea decizie? Ne putem ingadui sa tratam o asemenea ipoteza drept fantasmagorica?”
“Uciderea cu Radu” a lui Vlad Georgescu, asa-zisa iradiere de catre Securitate, susţinuta de către Pacepa si repetata cu obstinatie de Tismaneanu si ai lui, este o inventie absoluta, nedovedita de catre nici un organ de ancheta responsabil, cum ar fi cele americane si vest-germane. Singura dovada palpabila pentru care poate fi invinovatita Securitatea de un act de violenţă împotriva personalului RFE înainte de 1980 este chiar ordinul dat de Pacepa pentru a comanda atacul la adresa Monicai Lovinescu. Existenţa infamului “aparat Radu” – despre care Pacepa a batut campii timp de două decenii – s-a dovedit a fi o fantezie totala. Doar foarte recent, intr-o încercare ruşinoasa de reabilitare a lui Pacepa, Tismaneanu si ai lui – respectiv chiar Pacepa-omul invizibil, in cartea de povesti a Luciei Hossu Longin, “Spate in spate cu Ion Mihai Pacepa“, editura Humanitas (cum altfel?!), pag 81-82 – au inceput sa schimbe povestea, spunând că “alţii l-au interpretat ca pe un aparat”, dar că de fapt era vorba de o otrăvire cu o substanta chimică care iradiaza ca şi în cazul de Litvenenko, Markov şi Kostov. Asta ar fi plauzibil doar în cazul în care s-ar fi detectat macar cele mai mici urme ale unei “otravi iradiante” în timpul diferitelor examinări intreprinse in cazul regretatului Vlad Georgescu. Dar nu s-a găsit nici macar o urma de folosire a unor astfel de otrăvuri, în cazul lui Georgescu, si nici unul dintre simptomele similare altor cazuri de otravire cu substante chimice iradiante. De fapt, simptomele Vlad Georgescu au fost absolut identice cu cele care apar natural la bolnavii de cancer, în timp ce Litvenenko şi Markov au murit, evident, din cauze deloc naturale. Oricat de dureros ar fi pentru dl Tismăneanu şi cei care cred – asemenea lui – ca Vlad Georgescu a murit iradiat, se putea foarte bine ca acesta sa fi murit din cauze naturale, care nu pot fi imputate nici lui Ceauşescu, nici regimului comunist sau odioasei Securitati române din care a facut parte si tovarasul sau de azi, Ion Mihai Pacepa (declarat agent al politiei politice comuniste de CNSAS).
Tismaneanu dixit: “Cartea lui Pacepa nu se ocupa doar de actiunile Securitatii externe in Vest, nu este doar o dezvaluire a mizeriei morale a “celui mai iubit fiu”, a “savantei de renume mondial”, a “delfinului” Nicu Ceausescu si a mamelucilor lor (Manea Manescu, Stefan Andrei etc), dar si o suita de revelatii demistificatoare privind rolul lui NC, ca exponent al intereselor Blocului Sovietic, in Lumea a Treia, in randul “miscarilor de eliberare nationala”, inclusiv PLO”. – ie OEP – Organizatie pentru Eliberarea Palestinei – nn.
Au trebuit sa treaca doua decenii de la lovitura de stat din decembrie 1989, pentru a afla, in sfarsit, dintr-o lucrare de specialitate, cum este cea a lui Larry Watts, ca “revelatiile demistificatoare” in ce priveste rolul Romaniei de “cal troian” al URSS si alegatiile privind mercenariatul nostru in tarile in curs de dezvoltare si in relatiile cu OEP, sunt complet demonstrabil false. Sa intretii o astfel de propaganda cand dovezile sunt deja disponibile inclusiv pentru publicul larg este o atitudine care contravine spiritului stiintific si care ar trebui sa ridice cel putin niste sprancene in conducerea Universitatii din Maryland. In ce priveste afirmatiile despre actiunile anti-israeliene, aflam azi din documentele existente, in care se gasesc citatele unor oficiali ca Golda Meir, Moshe Dayan, Ariel Sharon, Menahem Begin, Shimon Peres si Iosif Govrin, ca Romania a jucat cu adevarat un rol pozitiv in Orientul Mijlociu, in timpul Razboiului Rece. Oricare dintre declaratiile despre Romania ale celor numiti – notate una cate una de Watts – arunca direct la cos afirmatiile hazardate si lipsite de orice baza reala ale unui Pacepa sau… Tismaneanu. In duet dansant, ambii nu fac decat sa-si mareasca la patrat doza de ridicol. Ma intreb foarte serios daca lumea academica din Statele Unite este la curent cu blogarismele de amator care sfideaza realitatea ale dlui Tismaneanu.
Tismaneanu dixit: ““Orizonturi rosii” a fost descrisa de Michael Ledeen, consilier pe probleme de terorism in timpul Admnistratiei Reagan in acesti termeni: “His first book, ‘Red Horizons’, is indubitably the most brilliant portrait of a Communist regime I’ve ever read.””
Si, asa cum am mai spus-o, specialistul de la New York Times pe problemele Europei Rasaritene, jurnalistul David Binder, un apropiat al fostului sef al CIA si presedinte american George Bush Sr, a scris negru pe alb in NYT ca Pacepa este “Curva Fericita a comertului cu spionaj” si ca nici una dintre acuzatiile principale din “Orizonturi Rosii” nu este plauzibila. Michael Ledeen, oricum, la data la care a devenit consultant al Administratiei Reagen nu era un specialist pe Europa de Est ci un jurnalist specializat pe contraterorism. Iar acuzatiile lui Pacepa privind implicarea Romaniei in terorismul international impotriva Statelor Unite si ale Israelului – conjugate cu dezinformarea strategica a sovieticilor de la acea vreme – ii veneam manusa pe linia politicilor noi administratii. In schimb, David Binder publica, repet, in New York Times: “The changes – in povestile lui Pacepa -, according to the State Department and counterintelligence officers who have debriefed him, have cast doubt on his veracity”. “Schimbările din povestile lui Pacepa, conform Departamentului de Stat şi ofiţerilor de contrainformaţii care l-au anchetat, au nascut îndoieli cu privire la veridicitatea acestuia”.
Tismaneanu dixit: “In plus, Ion Mihai Pacepa a mai publicat si alte carti, inclusiv “Mostenirea Kremlinului” si “Cartea Neagra a Securitatii”, despre prezenta toxica a urmasilor acelei institutii, deloc patriotica si consecvent criminala, in Romania de azi. Sa ne mire atacurile actuale?”
Daca vorbim despre bibliografii, este de (re)remarcat ca dl Tismaneanu a considerat fonfleul lui Pacepa din 2010 despre asasinarea lui Kennedy – volum publicat in romaneste si de Sorin Rosca Stanescu la Editura “Ziua” si laudat de Dan Pavel si Bogdan Chirieac (!) la lansarea de la Gaudeamus – drept “fascinant”. Dupa cum am scris in articolul publicat de Ziaristi Online cu titlul Pacepa-KGB vazut de Tismaneanu si de CIA. Dennis Deletant despre Larry Watts si cartea sa, “un studiu original si provocator”, CIA a considerat cartea lui Pacepa drept o poveste de adormit copiii. Cercetatorul Marius Mioc remarca: “Pe saitul Agenţiei Centrale de Investigaţii americane, Hayden B. Peake publică diferite recenzii la cărţi legate de domeniul spionajului şi contraspionajului, în cadrul rubricii “The Intelligence Officer’s Bookshelf” (raftul cu cărţi al ofiţerului de informaţii). În revista “Studies in Intelligence” (studii despre activitatea de informaţii), vol. 52, nr. 2/2008, care se găseşte pe saitul CIA găsim şi o recenzie a cărţii lui Ion Mihai Pacepa – Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the Kennedy Assassination – The Training of a Dedicated Agent (Chicago: Ivan R. Dee, 2007), 349 pag. (Programat să ucidă: Lee Harvey Oswald, KGB-ul sovietic şi asasinarea lui Kennedy). Respectiva carte a fost tipărită şi în româneşte, la editura “Ziua”.” Specialistul CIA considera ca explicaţia lui Pacepa despre asasinarea lui Kennedy, “este neverosimilă. Pacepa nu uneşte punctele ci adaugă altele noi”. “A health warning is warranted.” – “Un avertisment de sanatate este necesar”, incheie Hayden B. Peake. Ce spune, in schimb, “specialistul” Tismaneanu pe contracoperta lui Pacepa: “This is a fascinating and provocative book that will definitely change our understanding of one of the 20th century’s most disturbing and puzzling episodes.”. Pam-pam.
Tismaneanu dixit: “Nu stiu ce a declarat dl George Maior la lansarea cartii. Nu puteam anticipa in textul meu spusele sale, nu le discut aici. Nu sunt ubicuu, nu pot fi in acelasi timp la Washington si la Bucuresti.”
Tismaneanu dixit: “Exista textul “Raportului Final” care spune limpede ca Ion Mihai Pacepa, dupa ramanerea in Occident, a avut un rol important in demascarea actiunilor regimului comunist din Romania.”
Extraordinar: Bloggerul Tismaneanu il citeaza pe profesorul Tismaneanu. Iata ca este, pana la urma, ubicuu, cel putin in teleportare “stiintifica”. Cine oare, in Raportul Tismaneanu a insistat ca Pacepa sa devina “erou national” daca nu chiar “profesorul” Tismaneanu?
Tismaneanu dixit: “Este documentul pe baza caruia seful statului a condamnat regimul comunist din Romania drept ilegitim si criminal. Banuiesc ca nici dl Maior, nici alti cercetatori seriosi nu contesta impactul “Orizonturilor rosii” la acel ceas istoric. Ceea ce l-a scos din minti pe Ceausescu si continua sa-i exaspereze pe unii comunostalgici, (sic) este ca Ion Mihai Pacepa a demonstrat natura ambivalenta a relatiilor lui Ceausescu cu Kremlinul, a zdruncinat un mit plasmuit cu mari eforturi de propaganda regimului de la Bucuresti, anume cel al “marelui rezistent antisovietic” de la Bucuresti. Am scris acest lucru in cartea mea “Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” (trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, Polirom, 2005, p. 256). N-am niciun motiv sa-mi schimb punctul de vedere.”
Bun, deci ambasadorul George Maior o spune destul de serios vizavi de mult-aclamatul produs la trei maini “Orizonturi rosii” ca acesta contine “mult neadevar, minciuna si propaganda”. Cu cuvintele dlui Tismaneanu, carevasazica “contesta impactul”. Hmm… Nu prea e “cercetator serios” asadar, dl Maior… Dar hai sa intelegem mai bine ce vrea Tismaneanu cu “Raportul” sau “final”, care si-a schimbat pana acum versiunile “finale” de vreo trei-patru ori: dl Tismaneanu va continua sa sustina asadar ca Ceausescu a fost un “cal troian” al rusilor indiferent de cate dovezi zdrobitoare vor mai iesi la iveala din arhivele SUA si ale Rusiei, ale Germaniei, Poloniei, Ungariei, Cehiei si Slovaciei, Bulgariei si, nu in ultimul rand, cele de care vorbea dl George Maior?! Si chestia asta cu povestea lui Tismaneanu despre Ceausescu si “calul troian” nu va seamana cam mult cu cea a lui Rogozin despre Basescu si “calul Traian”? 🙂 In tot cazul, ca sa revenim la statura academica a dlui Tismaneanu: domnule profesor refuzat la Georgetown, stiti, pamantul nu sta pe spinarea a patru elefanti…
Tismaneanu dixit: ““Eroul intre eroi” era de fapt un colaborator, uneori irascibil si imprevizibil, al Moscovei. Venirea la putere a lui Gorbaciov l-a transformat pe Ceausescu intr-un pion inutil, chiar stanjenitor. Moscova nu mai avea nevoie de acest “maverick”, Occidentul il dispretuia profund.”
Da, Pacepa a fost foarte eficace în repetarea şi confirmarea minciunilor generate de Kremlin si “mama-Rusie” că România şi românii au fost trădători, nespalati, nesiguri, neseriosi si in general, niste indivizi in care e bine sa nu te încrezi niciodata. O linie pe care dl Tismăneanu o intaraste si azi.
Tismaneanu dixit: “Iar romanii se saturasera pana peste cap de cozi pentru salam cu soia, nechezol, tacamuri si gheare.”
Oh, da! In sfarsit un rand cu care sunt de acord. Si nu numai eu. Chiar si tovarasul si vecinul lui din Primaverii, Petre Roman, a afirmat ca din cauza foametei a fost obligat pe vremea lui Ceausescu sa… mearga la vanatoare! Ca noi toti de altfel, unii vanam si gateam “adidasi de porc”, altii, mistreti la tava.
Tismaneanu dixit: “Majoritatea coplesitoare a cetatenilor Romaniei nu mai puteau (sic – corect “putea”) suporta circul umilitor al comunismului dinastic. Nu sovieticii i-au mobilizat pe minerii din Valea Jiului, in august 1977, sa declanseze revolta anticomunista. Nu sovieticii i-au determinat pe muncitorii din Brasov sa protesteze, in noiembrie 1987, impotriva dictaturii comuniste.”
Chiar sa se fi dus Ceausescu de nebun in mijlocul minerilor daca acestia i-ar fi vrut gatul lui de comunist? Dincolo de anticomunismul unora dintre participanti, in ce priveste revolta de la Brasov, conform dezvaluirilor facute chiar de Stejarel Olaru si Georg Herbstrit, persoane agreate de Tismaneanu, in noiembrie 1987 agentii STASI invadasera Brasovul. Agentii est-germani erau membri ai Partidul Comunist din RDG si STASI, ca toate celalalte servicii secrete din tarile Pactului de la Varsovia – cu exceptia Romaniei – se subordona direct KGB-ului. Deci?…
Tismaneanu dixit: “Trucul securist traditional era sa-i acuze, automat si aprioric, pe criticii lui Ceausescu ca “servesc interesele rusilor”.”
Acum chiar ca bloggerul post-comunist devine confuz. Dl Tismaneanu sustine in atacurile sale la adresa profesorului Watts ca a devenit nativ (“gone native”), ca este un “national-stalinist” si chiar un “national securist” roman, respectiv, iata, un “securist traditionalist”. Intelegem ca dl Tismaneanu se simte amenintat de profesorul Watts, cel putin la nivel de studii si dovezi stiintifice vs agitprop de tip cominformist. Are si de ce. Dar mai observam cum, in agitatia sa ubicua dintr-o caldare in alta, iar are cate o “slip of the tongue” – o alunecare a limbii, respectiv a mintii. Cum termenul de “gone native” – ce inseamna mai curand in limbaj diplomatic si de spionaj ca a pactizat cu inamicul, in acest caz cu romanii -, are intelesul ca dl Watts s-a “romanizat” trebuie sa intelegem ca atare si ca romanii sunt, cu totii, niste “national-stalinisti” si “national-securisti” (in ce ma priveste prefer “securist-traditionalist”). Pai conform lui Marx si Engels suntem “nascuti contrarevolutionari”!
Romanii – dupa cum ne aminteste (tot) Larry Watts intr-un articol din Magazin Istoric, erau considerati in “Rapoartele” lui Marx si Engels drept „purtători standard ai contrarevoluţiei şi au să rămână astfel până la completa lor extirpare sau pierdere a caracterului naţional“, pentru că „întreaga lor existenţă era ea însăşi un protest contra unei mari revoluţii istorice“.
Hotarat lucru, dl Tismaneanu trebuie sa se decida ce suntem noi, romanii, mai exact: ori national-stalinisti-securisti-traditionalisti – si noi si dl Watts – ori contrarevolutionari. Ca in ambele cazuri, oricum, observam ca demersul “rapoartelor finale” pare sa ne fie acelasi: “completa extirpare sau pierdere a caracterului naţional“. Si totusi, protestul romanesc fata de “marea revolutie” bolsevica se manifesta si azi, in ciuda lui Marx, Engels si Tismaneanu. Acum si cu sprijin aliat american, “gone native” pentru Romania si adevarul istoric.
Istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul volumului Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980, Editura Enciclopedica, 2009, a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari pe marginea afacerilor mai cunoscute in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, “defectorul” DIE in SUA, despre care istoricul american Larry Watts afirma ca CIA a stiut cu siguranta ca este un agent sovietic. Liviu Taranu confirma indirect aceasta informatie, sustinand ferm, pe baza studiilor sale, ca “Pacepa nu a fost agent CIA”. Un interviu in exclusivitate pentru Ziaristi Online.
In primii ani ai lui Ion Mihai Pacepa in Securitate, la “Contrasabotaj”, in ce au constat misiunile si realizarile sale care l-au dus pana la ocuparea pozitiei de sef de serviciu?
Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, in serial, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului al doilea episod dedicat lui “Pacepa-KGB”, dupa ce a reprodus si LARRY L. WATTS DESPRE PACEPA-KGB (I). In acest episod veti putea afla despre cum au demascat serviciile speciale de informatii americane dezinformarile si “masurile active” intreprinse in Statele Unite de agentul Moscovei si Budapestei, Ion Mihai Pacepa. Fotografia a fost imprumutata de Ziaristi Online de pe site-ul Pacepa.ro.
Alertate de insistentele afirmatii ale lui Pacepa si ale adeptilor sai, agentiile americane, inclusiv comunitatea de informatii, au plasat România sub o atenta examinare, atunci când venea vorba despre achizitiile sovietice de tehnologie. Ceea ce au descoperit a fost tocmai opusul celor declarate de Pacepa si foarte aproape de ceea ce se plângeau serviciile de informatii sovietice (1).
La patru ani dupa ce Pacepa a început sa propage mitul operatiunilor de procurare de tehnologie pentru sovietici, agentiile de informatii americane au ajuns, toate, la concluzia ca, spre deosebire de celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, România „nu raspundea sarcinilor trasate de sovietici pentru colectarea de informatii stiintifice si tehnologice“ (2). La un an dupa aparitia cartii Orizonturi rosii, în care Pacepa repeta afirmatiile, Pentagonul nota ca românii nu actionau „ca un surogat pentru serviciile sovietice“ din cauza „slabelor legaturi cu sovieticii în domeniul informatiilor“, nici nu se observase, din studierea comportamentului lor în Statele Unite, ca aveau ca prioritate culegerea de informatii sensibile din domeniul stiintei si tehnologiei (3).
Afirmatiile lui Pacepa au oferit si dovezi care sugerau ca Bucurestiul avea dreptate sa îl suspecteze ca fiind agent si al Moscovei, si al Budapestei. Pacepa a indicat Germania de Est, România si Polonia – în aceasta ordine – ca fiind statele care desfasurau cea mai intensa activitate de furt de tehnologie din SUA.
Dincolo de includerea României în acest grup, el excludea, în mod inexplicabil, Ungaria (o constanta în scrierile lui Pacepa). În realitate, principala contributie în acest domeniu pentru Moscova a venit din partea acelor natiuni care aveau o puternica comunitate de emigranti, reprezentante oficiale mai numeroase si locatii multiple pe teritoriul american, de unde puteau opera. Dupa cum nota comunitatea de informatii într-una dintre National Intelligence Estimates (Estimari nationale de informatii), „Polonia si Ungaria apar drept participantii est-europeni majori“ la acest proces (4).
Doamna Catrinel Plesu “este cotitulara a Dosarului nr SIE 89 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutata de Directia de Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria””, se afirma in Documentul CNSAS.
De aceea, nu pot să apreciez decât că ori s-a vrut o capcană în care Preşedintele să se repeadă repede cu un decret de instituire a stării de urgenţă, ceea ce ar fi însemnat ca imediat conducerile administraţiilor locale să fie preluate de militari, să se conducă prin ordonanţe militare, ori este vorba de necunoaşterea legii.
Dl Gabriel Andreescu, cunoscutul aparator al tuturor minoritatilor din Romania, de o anumita orientare sexuala sau sectara, eventual transcedentala, dar mai ales, de origine “moldava” si maghiara, a ales sa-si exprime frustrarile de ordin personal atacandu-l pe istoricul american Larry Watts si pe generalul SRI (r) Aurel Rogojan printr-un melanj despre “reabilitarea Securitatii” mixat sub forma unei duble recenzii publicata in Timpul.ro (Revista aparuta cu sprijinul financiar al Primariei Iasi – Primar Gheorghe Nichita, vicepresedinte PSD).
Mircea Popescu: Daca as avea acces la emailul domniei sale, l-as intreba pe domnul Victor Ponta daca doreste la fel de mult ca o minoritate importanta ca cea romaneasca din zonele in care UDMR-ul forteaza maghiarizarea prin toate mijloacele, sa aiba o reprezentare parlamentara. Nu de alta, dar tocmai prezenta parlamentara si guvernamentala a UDMR-ului adanceste tensiunile pe plan local.
Asa cum era de asteptat si asa cum a anticipat si a declarat OSB Bucuresti la lansarea studiului, societatea a perceput acest studiu ca pe o dovada ca basarabenii sunt nepregatiti, incapabili sa asimileze programul romanesc de invatamant si prin urmare ca acestia consuma in zadar bursele oferite de catre statul roman. Probabil crearea acestei perceptii a fost si intentia autorilor acestui studiu incomplet care au folosit eronat sintagma “rata de abandon’’ anume cu acest scop, desi raportul lansat de ei este irelevant dintr-o serie de motive importante.
Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, începând cu acest numar, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului acest prim episod, dupa ce a reprodus si primul extras din cel de-al doilea volum al lucrarii lui Larry Watts, aparut la Chisinau in revista Destin Romanesc. In acest episod, Larry L Watts nu se sfieste sa recunoasca faptul ca agenti FBI si CIA au gresit si s-au lasat inselati de agentul KGB Ion Mihai Pacepa si ofera si amanunte de prima mana asupra predarii “defectorului”. Cum ar fi: “Ofiterul german care l-a preluat pe Pacepa din pisoarul de sub catedrala din Köln în 1978 a devenit seful Oficiului Federal pentru Protectia Constitutiei (serviciul intern de securitate) al Germaniei reunificate. În 1996, el i-a spus sefului Serviciului român de Informatii Externe ca germanii l-au predat pe Pacepa americanilor în mai putin de 72 ore pentru ca le era clar ca era omul sovieticilor”. Urmariti Ziaristi Online pentru noi amanunte despre Razboiul Secret contra si in apararea Romaniei.
ROMÂNIA, „PRINTUL HOTILOR“ (Casting Romania as the ‘Prince of Thieves’)
LARRY L. WATTS
La 26 iulie 1978, adjunctul sefului Directiei de Informatii Externe (D.I.E.) Ion Mihai Pacepa defecta în Germania de Vest, la Köln (Magazin istoric, 3/2007), iar serviciile de informatii germane îl predau celor americane. Potrivit unei formule clasice a „masurilor active“ sovietice, Pacepa areîntarit afirmatiile lui Golitîn, potrivit carora România era „calul troian“ al Kremlinului introdus în Occident, iar Ceausescu personal manifesta o ura profunda pentru Statele Unite si dispret fata de presedintele american Jimmy Carter (1). În plus, l-a acuzat pe Ceausescu ca fura tehnologie laser, de satelit si de computer din S.U.A. pentru a le preda Moscovei (2), adica acea tehnologie pe care Washingtonul o facuse disponibila pentru Bucuresti începând din 1976, în cadrul cooperarii militare româno-americane.
Pacepa avea sa acuze conducerea de la Bucuresti ca pacalea nu numai pe israelieni, dar si pe toate statele arabe moderate implicate în procesul de pace din Orientul Mijlociu. Bucurestiul, sustinea el, lucra mâna în mâna cu teroristii arabi, care i se subordonau în secret lui Yasser Arafat (dupa cum afirma Pacepa, agent al KGB) (3). Litania aceasta de acuzatii se suprapunea practic peste telurile „masurilor active“ ale sovieticilor: distrugerea relatiilor româno-americane, împiedicarea procesului de pace si compromiterea relatiilor României cu toti partenerii sai occidentali si cu toti actorii din Orientul Mijlociu.
Descriind actiunile diplomatiei si operatiunile serviciilor secrete din fosta sa tara ca fiind ostile Statelor Unite, defectorul român a gasit aderenti în cadrul sectorului de contrainformatii din CIA si din FBI, cele doua institutii care, prin natura preocuparilor, erau cele mai suspicioase si mai reticente sa distinga între comunistii „rai“ (promoscoviti) si cei „buni“ (cu un grad de independenta fata de Moscova).
Pacepa a convins cel putin un ofiter FBI ca eforturile de a obtine în continuare Clauza natiunii celei mai favorizate care permitea României comertul cu S.U.A. fara taxe prohibitive, cât si cele de a îmbunatati relatiile economice româno-americane în general erau parte a unei actiuni acoperite ostile, în cadrul careia „rezidentura D.I.E. din Washington recruta sau încerca sa recruteze diverse personalitati ale emigratiei române, care primeau apoi sarcina sa faca lobby pentru clauza“ (4). Pacepa a continuat sa argumenteze contra acordarii clauzei pentru România si dupa 1989. În vreme ce toti ceilalti aliati ai Moscovei din cadrul Tratatului au reprimit-o aproape imediat dupa caderea regimurilor comuniste, României, care avea nevoie de clauza si de asistenta economica în mai mare masura decât celelalte state, i s-a interzis în primii ani ai tranzitiei accesul pe pietele americane si la credite.
Un ziarist cu nerv a avut inspiratia sa-i defineasca postarile kilometrice ale bloggerului Vladimir Tismaneanu (aka Volodea), respectiv lupta lui cu lumea si poporul roman, drept un schreib-kampf veritabil: “Tismaneanu este ca forumist chiar mai prolificdecat ca editorialist. Cu comentariile sale ar putea lejer publica o carte ca a lui Watts, si mai smechera decat cele ale lui Cartianu.” scria Mihai Calin intr-un articol despre Larry Watts si schreib-kampful lui Tismaneanu comentat si publicat de noi sub titlul Despre agenti sovietici si post-sovietici. Larry Watts si schreib-kampful lui Tismaneanu.
Initial nu am vrut sa-i mai acordam bloggerului post-sovietic exportat la Washington prea multa atentie. Daca autoritatile responsabile americane nu l-au expulzat inca la Mosocva inseamna ca il vom gasi cand se vor desecretiza arhivele FBI pentru toata lumea pe vreo lista a lui Orwell sau a unui alt Robert E Lee. Cu alte cuvinte, Volodea e “history” deja.
De cand a aparut lucrarea lui Larry Watts,”Fereste-ma, Doamne, de prieteni“, la Editura Rao, inregistrand cele mai bune vanzari in domeniu, dl Vladimir Tismaneanu i-a consacrat (direct sau prin interpusi ca prepusul sau Cristian Vasile) nu mai putin de sase materiale pe platforma lui Georgica Soros Contributors.ro, fara a ne lamuri daca a reusit sa o citeasca pana acum. Intr-o prima sarja trasa din avion dl Tismaneanu recunoaste acest fapt chiar din titlul “ales”: “Intre Pelin, Corut, Karnoouh si “bubuli”: Nu l-am citit (inca) pe Larry Watts…“. Titlul denota insa teza otravita de la care pleaca, din start, dl Tismaneanu, conform invataturilor Directoratului I, Serviciul A: regretatul Mihai Pelin e mort (deci n-are cum sa-i mai traga un sut in fund decat din mormant), Corut e scos din joben pentru a arunca subiectul in desuetitudine iar Karnoouh este doar corespondentul lui Tismaneanu pe partea stanga (cand si-o schimba seful lor de pe-o parte pe alta). De altfel, n-am gasit nici o referire solida a lui Karnoouh la cartea lui Watts alta decat cea dintr-un comentariu de subsol al unui articol de pe CriticAtac, ceea ce demonstreaza, din nou, ca dl Tismaneanu este un mai avid cititor si comentator de forumuri (i.e. “postac”) decat de carti.
Unul dintre putinii comentatori lasati sa se exprime liber in baza articolului vitriolic al dlui Tismaneanu, “Petronius”, observa din primul moment aceasta mitocanie “stiintifica”:
“Mi-ati atras atentia intr-o zi (si pe buna dreptate) ca daca am ceva de comentat sa o fac pe text, nu pe autorul acestuia. Astazi ne vorbiti despre o carte, pe care marturisiti ca nu ati citit-o; in schimb va concentrati pe etichetarea autorului acesteia si inca prin asociere. Astfel, aflam ca scrierile sale suna “precum cele ale politrucilor national-stalinisti”. In continuare, analizati cartea tot prin autorul acesteia, mai precis prin faptul ca este in relatii cu persoane indezirabile: “Roncea, Buzatu, Karnoouh, Talpes. Numai lume buna”, dupa cum ne spuneti.
Mai mult decat atat, mai aflam ca autorul este in relatii cu “zona istoricilor militari din Romania, multi fosti colaboratori ai generalului Ilie Ceausescu”. Adica este vinovat de gradul doi, pentru ca se joaca cu copii dintre care unii se joaca cu copiii rai Chiar asa: etichetati negativ o carte (pe care nu ati citit-o), pentru ca autorul acesteia este apropiat unora care au fost apropiati cu o ruda de-a lui Ceausescu ?!
In final, desi nu ati citit cartea, totusi afirmati urmatoarele: “Concluzia Alinei Pavelescu se cere citita cu atentie”. Cum Dumnezeu, puteti fi de acord cu vorbele cuiva care vorbeste despre o carte necunoscuta pentru Dumneavoastra ?! Ba chiar mai si recomandati “concluziile” ?!”
Evident, raspunsul, ca si intrebarea lui Petronius, a ramas “vanare de vant”. De fapt, dupa parerea noastra, ce pare sa-l deranjeze cel mai tare pe dl Tismaneanu este deconspirarea celui caruia i-a preluat misiunea in Statele Unite ale Americii: agentul sovietic Ion Mihai Pacepa.
Dl Tismaneanu: “Am vazut cartea laudata in Romania la modul superlativ, de-a dreptul ditirambic, dinspre cercuri fata de care am legitime ratiuni de a fi daca nu de-a dreptul suspicios, macar reticent. Nu numai pentru ca s-au specializat in a ma defaima, ci pentru ca sunt experti in “arta” securista a dezinformarii. Unii sunt direct megafoanele secunostalgiei.”
Expert in dezinformarea gri (omiterea adevarului integral, adica minciuna prin omisiuni si amestecarea franturilor de adevar cu minciuni), dl Tismaneanu “uita” sa mentioneze cine sunt, de fapt, cei care au laudat “ditirambic” aceast veritabil manual de istorie a Razboiului Secret. Sa luam, aleatoriu, doar cateva nume: ambasadorul George Maior, director al Serviciului Roman de Informatii, Michael Herman, fondator al Oxford Intelligence Group, Oxford University, fost sef al Comitetului de Informatii Reunit al Marii Britanii, David B. Kanin de la Johns Hopkins University, fost analist principal al CIA pe spatiul balcanic, profesori si diplomati din Statele Unite, Anglia si Suedia, academicienii Dinu C Giurescu, Dan Berindei, Florin Constantiniu, istoricii Ioan Chiper, Ioan Scurtu, Mihai Retegan.
Daca ar putea dl Tismaneanu sa ne spuna, mai exact, care dintre acestia este mai “suspect”, mai “megafon al secunostalgiei“, mai “bubul” decat cei din lista pe care o ofera el, in opoziti cu Larry Watts, ca mari personalitati “amazoniene” cu carti pe masura: “Virgil Nemoianu, Matei Calinescu, Norman Manea, Andrei Codrescu, Ken Jowitt, Gail Kligman, Katherine Verdery, Thomas Pavel, Mihai Spariosu, Daniel Chirot, Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Alina Mungiu-Pippidi, Catalin Avramescu, Radu Ioanid, Aurelian Craiutu, Stelian Tanase, Charles King ori pe ale mele” (adicalea, “cu voia dvs, ultimul pe lista”, Ion Iliescu, pardon!, Volodea Tismaneanu)?
Problema Moldovei se pune cu tot mai mare accent în arena internaţională, iar duşmanii noştri şi-au accentuat propaganda contra curentului prooccidental din Basarabia, în intenţia de a o păstră pe mai departe în orbita rusească, ca şi în cea mai mare parte a ultimilor două sute de ani.
“Pe Mircea Toma, cel cu monitorizarea presei, l-am cunoscut imediat după revoluție, prin anii ’90, când mi l-a adus de mână Volodea Tismăneanu. Ulterior, nu am fost prea surprins să aflu că, pe vremuri, făcea teste psihologice cu piloții lui Ceaușescu. Mai e nevoie de explicații?”
Seria documentarå „MOŞTENIREA CLANDESTINĂ” prezintă în premieră conţinutul unei lucrări ştiinţifice care face lumină asupra relaţiilor României cu SUA şi URSS în perioada Războiului Rece şi dezvăluie războiul clandestin dus de blocul sovietic împotriva României: Fereste-ma Doamne de prieteni! Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania, Larry L Watts, Editura Rao, 2011.
March 18th, 2012 
VR 
“Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…” a devenit în ultimele luni cartea cea mai comentată în România. După ediţia în limba engleză, tipărită în 2010, a urmat şi traducerea în limba română, datorată Editurii RAO, lucrarea istoricului american având astfel un drum larg deschis spre public. Nu doresc ca aceste rânduri să fie o recenzie a cărţii, ci îmi permit câteva comentarii la felul în care este ea preluată sau interpretată. Subtitlul care face şi mai penetrant mesajul autorului – Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, lasă să citim “cheia” în care sunt acceptate cu entuziasm sau respinse cu vehemenţă informaţiile cuprinse în substanţialul volum. De aceea nu surprinde cât de tranşanţi sunt mai ales cei care vor să minimalizeze demersul istoricului american şi să contorsioneze până la caricatură şi denigrare afirmaţiile şi comentariile autorului. Am avut ocazia să asist la discuţii aprinse, purtate de persoane care au suficiente informaţii despre “războiul secret” purtat împotriva României, care din motive biografice sau apartenenţa la instituţii vizate, citate şi fişate se arată net împotriva adevărurilor reieşite din documente de necontestat. Sunt suficient de mulţi istorici români care şi-au făcut “opera” din interpretări dirijate ale evenimentelor din anii “Războiului rece” impus României de aliaţii din Tratatul de la Varşovia care sunt puşi acum în posturi delicate de documentele şi comentariile aduse în circulaţie de Larry Watts. Poziţiile lor morale şi “ştiinţifice” sunt serios zdruncinate. De altfel, unii care au câştigat nu doar poziţii, ci şi mulţi bani din postul de demolatori ai istoriei recente, sunt în pericolul de a cădea de pe soclu. Alţii au motive personale în a minimaliza, persifla şi deturna “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”. În acest caz delicat se află Vladimir Tismăneanu, probabil surprins să afle că tatăl lui primea cea mai mare soldă în anii de dinainte de 1944, când se afla la Moscova, la Komintern. Ca atare, o puzderie de articolaşe strecurate pe sub uşile unor redacţii fără suflu, semnate de anonimi, par scrise de aceiaşi mână “indignată”. Cartea este greu înghiţită şi de spionii români care şi-au trădat ţara, trecând cu arme, bagaje şi secrete în tabăra spionajului Occidental. Surprinzător, semne de întrebare asupra motivaţiei gestului “defectării” apar când afli că mulţi spioni erau racolaţi de serviciile de informaţii sovietice şi plecau la ordin. Trădarea lui Pacepa, dar şi ale altor “reabilitaţi” de după 1989 pot fi interpretate şi în acest sens.
Posted in 
Tags: 
