Posts Tagged ‘Alina Mungiu Pipidi Plugaru’

VIDEO Exploziv: Fostul detinut politic Ion Varlam devoaleaza o retea anti-Romania infiltrata adanc in structurile statului. “Trotkistul Tismaneanu”, “scremutul Liiceanu”, “bufonul Plesu”, “hazaica Mungiu”, “agentul Mihnea Berindei” & Co. Despre evrei, comunisti, securisti si kaghebisti (II)


Ion Varlam – diplomat al Școlii Franceze de Științe Politice si descendent direct al logofătului Răducanu Rosetti și domniței Aglae Ghica, fiica domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, prin strabunicul sau, Radu Rosseti -, fost detinut politic inchis de comunisti de la 14 ani (aviz Dan Puric, utecistul informator la 17 ani!) si membru marcant al exilului romanesc, fost si actual secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (UMRL), devoaleaza o intreaga retea kominternista anti-Romania, activa in Occident dinainte de 1989 si infiltrata apoi pana in maduva tuturor regimurilor de la Bucuresti, pana la actualul, adus la stadiu de osteoporoza in faza terminala.

Pentru a atinge si un subiect la moda, este de consemnat si faptul ca Ion Varlam, cand si-a anuntat Radu Duda candidatura la presedintie, intr-o baie de aplaudaci la Palatul Elisabeta (iar aviz D.P.), s-a gandit sa-i solicite “principelui” sa raspunda la mai multe intrebari legate de legaturile sale cu Securitatea si de felul in care va armoniza statutul sau de membru al casei regale cu o functie intr-o republica. Protestele civilizate ale profesorului Ion Varlam au ramas fara raspuns din partea lui Duda si a sustinatorilor sai, fiind acoperite de muzica de fond care rasuna din boxe, consemna la vremea respectiva WebPhoto.ro.

Partea a doua a interviului realizat cu fostul detinut politic dupa o dezbatere de la Universitatea Bucuresti despre crimele NKVD din Basarabia, Transnistria si Bucovina de Nord, a pornit de la Declaratia de la Budapesta din iunie 1989, prin care o suita de intelectuali romano-maghiari, de factura kominternista, dintre care nu lipsea, evident, Volodea Tismaneanu si un oarecare Mihnea Berindei, factotum al GDS-ului, promitea Ungariei “autonomia Transilvaniei”. La vremea respectiva, Ion Varlam si Ion Ratiu, impreuna cu alti anticomunisti romani din exil, au protestat vehement fata de aceasta tradare a intereselor nationale romanesti de catre niste “slugi la unguri”, ca sa-mi parafrazez presedintele. Asa ca Ion Varlam se exprima in tema, dupa cum puteti asculta mai sus.

In acelasi timp, pornind de la aceasta Declaratie si ajungand la semnatarii ei, Ion Varlam sustine ca promotorul acesteia, Mihnea Berindei, a fost un agent de natura sovieto-trotkista, refuzat din acest motiv la “Europa libera”, si care, dupa ce a format GDS-ul sponsorizat de Brucan si Soros, i-a luat la “specializare” si pe alti “tovarasi de drum”, cum ar fi Stelian Tanase, “slefuit de Paleologu”, Gabriel Liiceanu, “un tip cu o inteligenta scremuta” si Alina Tatiana Mungiu Pipidi, care, afirma Ion Varlam, cand a ajuns la Paris, era “o bolsevica imputita-imputita-imputita, o hazaica”, cum se spunea dupa ce a venit Armata Rosie in “vizita” prin Romania. Fostul detinut politic mai afirma ca grupul de agenti anti-Romania isi trage seva de la “Stefan Gheorghiul” Occidentului, London School of Economics, unde, recent, Tismaneanu l-a pus pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, intr-o situatie penibila, tarandu-l la LSE-ul lui Soros pentru a inaugura seria de conferinte “Ghita Ionescu”, despre care Ion Varlam subliniza ca a fost “singurul roman trotkist pe care l-a intalnit in Apus”.

Dar iata ce-i spunea Vladimir Tismaneanu despre Ghita Ionescu unui alt presedinte al Romaniei, pe numele sau Ion Iliescu, in cartea lor de rasunet mondial (lansare in Romania, Franta si SUA)  MARELE ŞOC- DIN FINALUL UNUI SECOL SCURT – Ion Iliescu în dialog cuVladimir Tismăneanu, de unde se vede cat de “anticomunisti”, pe linie gorbaciovista, erau profesorul de trotkism de la London School of Economics si elevul lui intarziat:

“Intr-un articol intitulat “Personal Power and Political Crisis in România”, pe care l-am publicat în revista „Government and Opposition” (Vol. 24, No. 2, Spring 1989, vi l-am dat în februarie 1990, când ne-am întâlnit, eram împreună cu Dorin Tudoran), revistă editată de regretatul profesor Ghiţă Ionescu, scriam: “Există grupuri în elita comunistă din România profund îngrijorate de actuala criză. Mai mult, aceşti oameni au găsit o sursă de încurajare în reformele lui Gorbaciov” şi mă refeream la dumneavoastră ca simbol al unei posibile alternative la dictatura familiei Ceauşescu; menţionam faptul că, în timpul vizitei lui Gorbaciov la Bucureşti, în mai 1987, Ion Iliescu a fost „expediat” din Bucureşti pentru a se evita o posibilă întâlnire cu oaspetele sovietic. Menţionam, de asemenea, faptul că Ion Iliescu fusese eliminat din conducerea PCR, sub acuzaţiile de „liberalism” şi „intelectualism”. Mai menţionam articolul său „Creaţie şi informaţie” (o critică voalată a ultracentralismului birocratic şi a incompetenţei dominante în epocă) apărut în „România literară” (3 septembrie 1987, p. 19), precum şi importantul profil biografic despre Ion Iliescu publicat în săptămânalul german „Der Spiegel” (9 noiembrie 1987), profil în care, de asemenea, se făcea referire la articolul amintit şi din care se reproducea celebra frază a lui Francis Bacon, întoarsă de dumneavoastră într-o oglindă mai mult decât sugestivă: „ştiinţa înseamnă putere” (Bacon), „ceea ce — adăugaţi dumneavoastră – nu înseamnă că şi reciproca ar fi valabilă”.”… Ati inteles ideea, nu?! 🙂

Prima parte aici: Despre evrei, comunisti, securisti si kaghebisti, de la Antonescu la Basescu. Un interviu exploziv cu fostul detinut politic Ion Varlam, secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (I). VIDEO: “Radu Ioanid, directorul Muzeului Holocaustului, este agent de sorginte sovietica”

Dupa “Declaratia de la Budapesta”, Ion Ratiu publica in „Românul liber” (Londra, anul V, nr. 9), din septembrie 1989:

GRAVITATEA UNUI GEST POLITIC IRESPONSABIL

Un grup de exilaţi români au semnat la 16 iunie 1989, la Budapesta, textul unei declaraţii „româno-maghiare“, care a scandalizat în egală măsură pe compatrioţii noştri din Transilvania şi din diasporă, pentru că reia tezele revizioniste ale actualului regim de la Budapesta formulate în 1987 de autorii oficialului tratat de istorie a Transilvaniei.

Din ideile confuze şi termenii ambigui ai „declaraţiei“ reiese că autorii ei se pronunţă pentru dislocarea teritorială a Statului român, în favoarea unor considerabile transferuri de suveranitate, şi pentru subordonarea independenţei naţiunilor faţă de interese străine.

În ciuda inconsistenţei ei, „declaraţia“ este un fapt grav deoarece ar putea deveni un precedent în mâna minorităţilor alogene din Basarabia şi Bucovina.

Ion Varlam (Franţa)

Vezi si: Risca Traian Basescu sa i se alature Regelui Mihai? Fostul suveran se numara printre semnatarii Declaratiei de la Budapesta din iunie 1989, primul atentat “intelectual” al ungurilor si tradatorilor din Romania pentru “autonomia Transilvaniei”. DOCUMENTUL si reactia Exilului romanesc la atacul agentilor antiromani girati de Regele Mihai I

Procesul Comunismului:

Plangerea Penala a lui Ion Varlam contra lui Silviu Brucan din 5 februarie 1990

Ion Varlam: Un document nul şi neavenit – Raportul Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România

Ion Varlam: «Comisia Tismaneanu» – o insulta la adresa democraţiei şi un scandal moral

Despre evrei, comunisti, securisti si kaghebisti, de la Antonescu la Basescu. Un interviu exploziv cu fostul detinut politic Ion Varlam, secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (I). VIDEO: “Radu Ioanid, directorul Muzeului Holocaustului, este agent de sorginte sovietica”

L-am intalnit pe fostul detinut politic Ion Varlam, secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (UMRL), alaturi de Ana Blandiana la conferinta profesorilor Ion Varta si Stephan Courtois despre deportarile si asasinarile comise de bolsevici asupra romanilor din Basarabia si Transnistria. In cadrul dezbaterii care a urmat dupa prelegerile invitatilor, Ion Varlam a facut cateva declaratii aparent socante despre confiscarea anticomunismului de catre fosti comunisti, bolsevici trotkisti, gen Tismaneanu, si cum au manipulat securistii din fostul spatiu sovietic arhivele secrete, acum desecretizate, oferind drept exemplu o tranzactie dubioasa a regimului Iliescu, care a pus la dispozitia Muzeului Holocaustului din Washington, “cu manuta lui Magureanu”, un set de documente despre Antonescu si crimele comise asupra evreilor, pe care Ion Varlam il considera contrafacut. Mai mult, directorul Muzeului Holocaustului, Radu Ioanid, acuza Ion Varlam, este “un colaborator important cu uzaj extern al Securitatii care face parte dintr-o familie de agenti sovietici”. Am considerat ca asemenea afirmatii trebuie completate, asa ca i-am solicitat fostului detinut politic anticomunist un interviu explicativ, pe care il prezint in varianta video mai sus si care ar merita transcris si publicat online. Pana atunci, cateva cuvinte si despre Cine este Ion Varlam:

Un cap politic

Nascut in 1938, descendent al unor familii boieresti, Ion Varlam a fost inchis initial la varsta de 14 ani, ispasind, cu intermitente, noua ani de inchisoare si domiciliu obligatoriu pana in 1963, cand a fost eliberat. In 1965 a ajuns la Paris, unde s-a implicat in activitatile anticomuniste ale Exilului romanesc, studiind totodata stiintele politice, dreptul si finantele publice. A revenit in tara in februarie 1990, facand apoi politica taranista…
Insir aceste date intrucat pentru publicul larg Ion Varlam nu este foarte cunoscut. Asa era si pentru mine – desi ii citisem cateva articole si interviuri – pana la masivul sau volum de dialoguri, publicat de curand la editura VOG si intitulat “Pseudo-Romania. Conspirarea deconspirarii“.
Dupa opinia mea de om strain de activitatea politica (eu si politica – “Ca fait deux”), dar dornic sa ma orientez in realitate, cartea aceasta cu titlu complicat este de departe cea mai trainica analiza facuta situatiei din Romania postdecembrista. Intreprinsa din perspectiva unui militant anticomunist intransigent si independent. O analiza barbateasca, dura, apartinand unui om care este, deopotriva, cultivat (o cultura vasta si solida), instruit si informat. Intr-o tara in care evaluarea politica – si implicatiile sale – se face urechist, suetar, caragialesc, la nivel de Poiana lui Iocan, sau dimpotriva, prin reproducerea papagaliceasca a unor clisee straine, demersul lui Ion Varlam, intemeiat pe o metoda (fara sa fie didactic sau pedant), corelat cu experienta in domeniu – impune si uimeste.
Insa dl Varlam schiteaza in acelasi timp, impecabil, contextul general, explicand ce este globalizarea si care sunt fortele politice reprezentative in lumea apuseana. Schita apartine unui democrat convins, om de dreapta curajos si necomplezent. Stralucite sunt in acest sens observatiile si reflexiile sale despre “terorismul intelectual de stanga” incazarmat in universitatile apusene, despre actualitatea ideii lui Gramsci, potrivit careia “Pana si discursul anticomunist trebuie sa fie facut de comunisti pentru a fi controlat de ei, ca sa nu-i deranjeze”, despre obiectivul nemarturisit al Stangii de a elimina Dreapta si Centrul de pe scena politica… Atunci cand se raporteaza la realitatea romaneasca, Ion Varlam enumera formele si persoanele prin care marxismul resapat a patruns si patrunde la noi.
In pofida titlului cartii, dl Varlam, democrat autentic, este opusul unui conspirationist si adeptul transparentei. El abordeaza in termeni de dictionar politic teme delicate precum masoneria, miscarea legionara, antisemitismul folosit ca santaj sau in beneficiu personal… Uneori formularile sunt memorabile. Iata doua exemple: “Apropierea intre comunisti si legionari o vad prin faptul ca legionarii si comunistii erau singurele miscari fanatice din Romania si cereau membrilor lor o obedienta oarba. (…) In plus, ambele miscari au reprezentat un fenomen nou pentru romani: derbedeismul politic”. “Masoneria (ca si Securitatea, copia ei <<perfectionista>>) este o organizatie care-si acopera preocuparile de natura conspirativa cu pretexte intelectuale si justifica prin sofisme politice pretentia ei de a se situa deasupra legilor (pretinsa ei “suveranitate”)”.
Atunci cand trece de la real la concret, in poiata taranista sau in ograda Aliantei Civice ori a Conventiei Democrate, Ion Varlam devine un remarcabil portretist in descendenta lui I.G. Duca si un caracterolog pe care instinctul nu-l inseala. M-a convins de acest adevar evaluarea catorva personaje cu reputatie publica diafana. Pe autor nu-l mistifica nici ambalajul, nici firma. Uneori ii ajunge un cuvant pentru un om: “Baietelul acela” vrea sa zica Mihai Razvan Ungureanu…
Ion Varlam nu cauta efecte literare si poate de aceea le si obtine ca portretist: Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Emil Constantinescu…
Intr-un capitol al cartii, Ion Varlam se ocupa de Biserica Ortodoxa Romana. Ii cunoaste istoria, stie ce este Biserica, o marturiseste impecabil, respingand coerent si la obiect provocarile cliseistice formulate de un catolicizant rabiat. Ca nu pot fi de acord cu o parte din judecatile si propunerile autorului referitor la Biserica – asta e alta caciula. Important mi se pare faptul ca avem in sfarsit o analiza trainica a Romaniei postcomuniste, cu incursiuni in trecut si amplasare in contextul international actual. O carte care poate constitui un model si care pare sa vesteasca un sfarsit de epoca.

Dan Ciachir / Ziua

UPDATE: VIDEO Exploziv: Fostul detinut politic Ion Varlam devoaleaza o retea anti-Romania infiltrata adanc in structurile statului. “Trotkistul Tismaneanu”, “scremutul Liiceanu”, “bufonul Plesu”, “hazaica Mungiu”, “agentul Mihnea Berindei” & Co. Despre evrei, comunisti, securisti si kaghebisti (II)

Nu ratati azi: Alina Mungiu Pippidi va dansa in fata lui Kelemen Hunor, in havuzul de la Ministerul Culturii. VIDEO


“Comunicat de presa

spre difuzare imediata

Protest inedit al coregrafilor si dansatorilor in fata Ministerului Culturii si Patrimoniului National

miercuri 6 aprilie, ora 11.00

In 2005 dansatorii si coregrafii independenti protestau dansand in fata Ministerului Culturii si Cultelor pentru cauza Centrului National al Dansului Bucuresti (CNDB).

In 2011, situatia cauzata de pierderea sediului CNDB si lipsa unei perspective clare asupra viitorului acestei singure institutii dedicate dansului contemporan ii pune pe dansatorii si coregrafii independenti in aceeasi ipostaza.

Astazi, miercuri, 6 aprilie, ora 11.00, o serie de artisti vor protesta la fel ca in anul 2005 in fata Ministerului Culturii si Patrimoniului Cultural.”

Acesta este inceputul unui comunicat – “spre difuzare imediata” – care s-ar fi vrut alarmant si serios, daca in capul la lista semnatarilor n-am fi regasit-o si pe apriga dansatoare a societatii civile multilateral dezvoltate Alina Mungiu Pipidi. Strict autentic, no bullshit, ca sa zic asa. Ca atare, marturisesc, nu ma pot stapani sa nu va prezent deja, in avanpremiera, cum se va derula protestul din fata Ministerului Culturii. Vezi VIDEO! :)))))

ROMANIA MURDARA. Tatiana Alina Mungiu Pipidi se crede un strop mai curata decat sustinatorul ei Dan Carlan Penal

Coaliţie murdară la Iaşi între Dan Cârlan şi Alina Mungiu

Liderul PD-L Iaşi, Dan Cârlan, a anunţat că va propune Biroului Permanent Judeţean al filialei să susţină candidatura Alinei Mungiu-Pippidi la alegerile europarlamentare. Biroul Permanent Judeţean (BPJ) al PD-L Iaşi a votat vineri, în unanimitate, nominalizarea Alinei Mungiu-Pippidi la alegerile europarlamentare. Mungiu-Pippidi este candidat unic al filialei, pedeliştii ieşeni nedesemnând nici un candidat de rezervă. Preşedinta Societăţii Academice Române a declarat că o eventuală candidatură a sa pentru Parlamentul European se va face exclusiv ca propunere venită din partea PD-L Iaşi. Alina Mungiu-Pippidi a condiţionat candidatura sa de respectarea din partea PD-L a criteriilor de integritate ale Coaliţiei pentru un Parlament Curat. Cel care a propus-o pe „integra“ Mungiu, cunoscută în Iaşi pentru trecutul său comunist, este însă un personaj pe măsura Alinei Mungiu, cel puţin la fel de pătat.

Recent, Mungiu scria că Traian Băsescu a dezamăgit-o, comparându-l cu un primar sicilian, dar şi cu Ceauşescu, adăugând că „Băsescu ar fi pe aproape de punctul în care liderii încep să se creadă providenţiali şi o binecuvântare de la Dumnezeu pentru poporul lor“. Dan Cârlan însă nu a „dezamăgit-o“, deşi acesta a dansat, braţ la braţ, cu Iacubov în avalizările cu cântec din Moldova, deşi acelaşi Cârlan este binecunoscut pe plan local pentru jonglerii financiare de răsunet. Prea-curatul Cârlan a fost acuzat că a înşelat o firmă turcă cu cecuri fără acoperire, a făcut credite girând cu bunuri pe care le-a închiriat apoi unei firme a rudelor sale, a emis bilete la ordin nule în valoare de 1.500.000 de dolari etc.

„Dalmaţianul“ Cârlan – omis pe lista Coaliţiei (ne)curate a lui Mungiu

În 2004, Coaliţia pentru un Parlament Curat, invocată de Mungiu, a înaintat conducerii Alianţei DA o listă cu nu mai puţin de 21 de liberali şi democraţi care nu aveau ce căuta în parlament, deoarece nu îndeplineau criteriile de integritate care să le permită să aspire la un fotoliu de senator sau deputat. „Lista ruşinii“ era, însă, incompletă lăsând pe dinafară numele unor persoane mai mult decât controversate pentru contraperformanţe politice sau afaceri dubioase. Cap de listă era chiar concetăţeanul şi susţinătorul de azi al Alinei Mungiu, Dan Cârlan, care încălca mai multe criterii de integritate. Acesta este şi traseist politic, el trecând de la PNL la PD înaintea alegerilor locale, şi are şi afaceri dubioase. Cu toate acestea, pe vremea când se ocupa cu „validarea morală“ a candidaţilor politici, Societatea Academică Română l-a omis pe Dan Cârlan de pe lista sa cu „dalmaţieni“. Am căutat chiar în arhiva ziarului „Curentul“ şi, pentru reîmprospătarea memoriei publice, punem la dispoziţie o selecţie de date care vin să demonstreze cât de „curat şi uscat“ este Dan Cârlan.

Trecutul dubios al Cârlanului

Povestea lui Dan Cârlan începe în anii ’91 – ’92, când a demarat o afacere cu textile şi confecţii. La un moment dat, era înglodat în datorii şi avea probleme cu fiscul. Sediul lui a luat foc într-un mod misterios şi în incendiu au ars toate actele contabile. Datoria către stat nu a mai putut fi cuantificată, în schimb, Cârlan şi-a încasat banii pentru despăgubire de la Asigurări. Cârlan a fost implicat şi în finanţarea echipei de fotbal Politehnica Iaşi, în fotbal fiind remarcat printr-un imens scandal de corupţie. Dacia Unirea Brăila era în luptă pentru promovarea în divizia A cu FC Bacău, echipa lui Sechelariu, Iacubov şi Hrebenciuc. Cârlan a făcut un târg cu ei şi s-a angajat „să-i ardă“ pe cei de la Brăila pentru o anumită sumă de bani. Cârlan i-a sunat pe cei din conducerea clubului de la Brăila şi le-a propus ca la meciul de la Iaşi să facă un blat în urma căruia Poli ar fi cedat meciul pentru Brăila. Cei de la Brăila au muşcat şi au fost de acord, urmând să-l contacteze pe Cârlan să-i dea banii. Cârlan s-a dus între timp la poliţie şi i-au înscenat preşedintelui de la Brăila intenţia de mită. Echipa din Brăila a fost depunctată şi a promovat FC Bacău. Imediat după lucrătură, Cârlan a obţinut de la Bancorex un credit de peste 2 milioane USD, garantat de FPP II Moldova, unde jupân era Iacubov. Banii nu i-a mai restituit niciodată.

Mânării cu bilete la ordin

La FPP II Moldova se afla controversatul om de afaceri Corneliu Iacubov, devenit celebru pentru avalizările cu dedicaţie. Dan Cârlan a emis două bilete la ordin în valoare totală de 1,5 milioane de dolari. Cu ajutorul acestor bilete avalizate în 1996 de FPP-ul condus de Iacubov, Cârlan reuşeşte să ia de la Bancorex un credit care, neachitat la timp, a generat o creanţă totală de 2.116.761,52 de dolari. După fuga lui Iacubov din ţară, în 1998, SIF Moldova (succesoarea FPP II Moldova) a contestat, pe calea opoziţiei la plată, cele două bilete la ordin emise de Dan Cârlan. În urma probatoriului administrat, Judecătoria Iaşi a dispus exonerarea de plată a SIF Moldova, ca urmare a constatării nulităţii biletelor la ordin. Nici măcar consultantul de prestigiu PriceWaterhouseCoopers, angajat de către AVAS, n-a mai reuşit să găsească o soluţie viabilă de recuperare a datoriei.

Afacerea cu Michael Nseir

Cârlan a schimbat firmele de la an la an, pentru a scăpa de datoriile la stat şi de reversul ţepelor date unor furnizori de materii prime. Pe una din firmele sale avea în patrimoniu o clădire, un teren şi diverse utilaje. Toate au fost mutate de pe o firmă pe alta, chiar dacă erau puse sub sechestru de către Finanţe. Când a ieşit senator, a vândut clădirea şi terenul lui Michael Nseir, „colonel“ de origine siriană. Acesta din urmă a cumpărat de la AVAS o fabrică, fiind ajutat chiar de către Cârlan. Fabrica nu se mai putea vinde, deoarece la o licitaţie precedentă câştigase o firmă care se afla în litigiu cu AVAS. Pentru intervenţia lui Cârlan, arabul a cumpărat la suprapreţ clădirea şi terenul respectiv, 8 hectare de teren, şpaga fiind mascată în vânzare-cumpărare. Apoi, Nseir s-a apucat de dărâmat, a vândut terenul şi a încasat peste 10 milioane. Nseir a fost implicat alături de băiatul lui Solcanu în devalizarea Terom, unde au fost băgaţi doi arabi la înaintare (de către Hrebenciuc). Michael Nseir a cumpărat de la ei mai multe hale şi terenuri pe care a plătit oficial 10% din valoare şi vreo 30-40% la negru. Nseir a cumpărat, astfel, mai bine de un sfert din terenurile Terom SA Iaşi, la preţ de maidan. Pe nouă hectare de teren şi două hale care se întindeau pe alte trei hectare, sirianul a plătit doar 1,7 milioane de euro. Afacerea a ridicat mari semne de întrebare deoarece activele cumpărate erau sub sechestru. Pentru a se putea vinde, procurorul, omul lui Solcanu, a ridicat pentru câteva zile sechestrul judiciar şi halele au fost vândute. Prejudiciul adus a fost undeva la vreo 50 milioane de euro. Arabii lui Hrebenciuc au fugit din ţară cu două zile înainte de emiterea mandatelor de arestare. Nseir a mai făcut şi alte afaceri profitabile cu Dan Cârlan, de la care a cumpărat şi terenul fostei fabrici de confecţii Lynx, aflat în proprietatea familiei Cârlan. Şi această afacere a lui Cârlan este legată de un alt mare scandal, o ţeapă trasă unei societăţi turceşti.

Cecuri fără acoperire

În anul 2001, societatea Gap Guneydogu Tekstil San Vetic AS a încheiat cu SC Lynx SRL Iaşi, reprezentată de Dan Cârlan, o convenţie comercială pentru livrarea de mărfuri de către prima societate în folosul celei de-a doua. Numai că, aşa cum au susţinut Kamer Sahin şi avocata Luana Pintilie, reprezentanţii companiei turceşti, Dan Cârlan „a intenţionat de la bun început să nu plătească contravaloarea facturii“. Constatând că debitorul Lynx SRL nu-şi respectă obligaţiile de plată, păgubiţii l-au convocat pe Cârlan, după trei ani în care acesta s-a tot fofilat, la sediul cabinetului de avocatură Luana Pintilie, pentru negocieri în vederea stingerii debitului de 33.500 de euro, reprezentând 27.500 de euro contravaloarea facturii şi 6.000 euro, cheltuielile de judecată.

Acuzat de fals şi înşelăciune

La 5.04.2002, Dan Cârlan a recunoscut debitul şi a emis mai multe file de cec prin care a reeşalonat plata datoriei, dar oficialii Gap Guneydogu Tekstil San Vetic AS au avut parte de o surpriză de proporţii: cecurile au fost refuzate la plată de către Banca Comercială Ion Ţiriac (BCIT) SA din cauza lipsei disponibilităţilor de cont, ceea ce, conform art. 215 alin. 4 C.p. şi art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea asupra cecului nr. 59/1934, constituie infracţiune. Compania Gap Guneydogu Tekstil San Vetic AS a sesizat organele de poliţie pentru a-l cerceta pe Dan Cârlan pentru comiterea infracţiunilor de emitere a unui cec fără a avea autorizarea trasului, emitere a unui cec fără a avea disponibil în cont emiterea unui cec cu dată falsă şi înşelăciune în convenţii.
Scris de George Roncea www.curentul.ro
Vezi si https://www.romaniamurdara.ro/

SCURT PE DOI. Dana Iliescu de la Curentul: Alina Mungiu Pippidi „şi cu dânsa-n trânsa şi cu sufletu’n rai". Mungiu, sustinuta de un Carlan penal

Scris de Dana Iliescu
Am citit cu stupoare o declaraţie a Alinei Mungiu Pippidi, care condiţionează prezenţa sa pe listele PD-L la europarlamentare de promovarea unor candidaţi „impecabili“. Alina Mungiu s-a declarat deranjată de anunţare, pe listele PD-L, a unor „candidaţi penali“, categorie unde i-a nominalizat pe Dumitru Dragomir şi Irina Schrotter. Se pare că militanta pentru integritatea politicienilor l-a uitat tocmai pe cel care a propus-o pe listele la europarlamentare, preşedintele PD-L Iaşi, Dan Cårlan, pe care chiar domnia sa l-a inclus pe lista parlamentarilor pătaţi, acuzându-l de falimentarea Bancorex. Ce-o fi mai dificil de acceptat pentru Alina Mungiu Pippidi: să aibă colegi penali sau să fie susţinută politic de un penal?

INFO: Sora regizorului Cristian Mungiu conduce Coalitia pentru o Guvernare Curata din 2004
Fostul candidat patat Dan Carlan o propune la europarlamentare pe Alina Mungiu din partea PDL Iasi
de Redactia iasiinfo.ro
Alina Mungiu-Pippidi nu este membru al PDL, iar in vara a refuzat sa candideze din partea partidului la alegerile generale.
Democrat-liberalii ieseni l-au inlocuit repede pe Dumitru Oprea pe lista propunerilor de candidati la viitoarele alegeri europarlamentare din iunie. Seful filialei judetene a PDL intentioneaza sa o propuna pentru o candidatura la un post de europarlamentar pe Alina Mungiu-Pippidi, informeaza Ziarul de Iasi.
„Am avut o prima discutie cu doamna. Sint foarte bucuros ca nu a spus «nu», cum a facut in vara cind i-am facut o propunere pentru alegerile parlamentare. Voi face propunerea in cadrul Biroului Judetean. Sedinta va avea loc la sfirsitul acestei saptamini. Doamna Alina Mungiu-Pippidi este propunerea mea si a colegilor cu care am discutat acest lucru. Daca vor fi alte propuneri, le vom discuta. Daca se aproba in Birou, vom face invitatia oficiala catre Alina Mungiu-Pippidi”, a declarat Dan Carlan, seful filialei judetene a PDL. El a mai spus ca in acest moment Mungiu-Pippidi nu este membru al PDL. In cazul in care se va decide sa accepte propunerea PDL, ea va trebui sa se inscrie in partid. „Doamna e din Iasi (mai precis din Balti, RM). Cred ca la inceputul saptaminii viitoare vom sti sigur daca va candida sau nu. Nu vreau sa ma pronunt acum cu privire la sansele de a accepta sau nu. Am avut doar o prima discutie”, a adaugat Carlan. Reamintim ca Dan Carlan a figurat la alegerile parlamentare din noiembrie 2008 pe lista candidatilor patati data publicitatii de „Academia Catavencu”.
Miercuri, 04/03/2009 12:14 > Politic

MAMA OMIDA a societatii civile vrea sa urce in copac la Bruxelles. Alina Mungiu e suparata ca "dra Elena Basescu e prima odrasla de sef de stat in PE"

SONDAJ: Cati 22 de negri mititei credeti ca ar vota-o pe Tatiana Alina Mungiu Pipidi ot Balti?

Nimic nu ma mai mira dupa ce am auzit ca nemaipomenitul utecist intarziat “TRU”, acelasi Traian Ungureanu care i-a vitregit sansele fostei parlamentare PDL Anca Constantinescu -“Ciocu’ mic” la uninominale, vrea sa candideze la europarlamentare. In aceeasi categorie intra si matroanele “societatii civile” Monica Macovei si Alina Mungiu Pipidi. Aproape de ras daca n-ar fi de plans. O intrebare de la care astept un raspuns sincer: de ce credeti ca nu s-au ingramadit la uninominale dar se calca in picioare la votul pe lista de la europarlamentare? Si o alta intrebare, din off: daca in Parlamentul European se intra pe liste, de ce ne trebuia noua uninominal? Dar, revenind la prima: cati romani credeti ca i-ar vota pe acesti indivizi/individe? Sincer!
Dincolo de aberatiile democratiei si sforile sectei, haideti sa vedem, foarte pe scurt, ce mort isi baga in casa PDL prin Alina Mungiu Pipidi. Pai, chiar ieri s-a dat in stamba in stilul ei caracteristic, megalomanic. Citez: “Eh, trebuie sa fii iubitor de Graham Greene ca Barack Obama sau ca mine ca sa razi la poanta asta”. My God!

Dar sa trecem la obiect:

“Dar gluma suprema este, desigur, felul in care Romania isi pregateste alegerile europene, aceasta contributie a noastra la rezolvarea deficitului democratic continental. In primul rand, luand in considerare avertismentele noastre ca nu va iesi nimeni din casa, puterea se pregateste sa ne lase sa votam doua zile in loc de una. Sunt prevazatori, dar nu destul. Ca sa votam garnitura care ni se pregateste, eu cred ca mai bine ar fi sa votam in fiecare zi de aici incolo pana in iunie si sa ne fie echivalata fiecare compostare la metrou cu un vot.
Nici asta nu ne va servi la nimic daca reprezentantii nostri in Europa continua sa fie Corina Cretu si Rares Niculescu (in timp ce bulgarii il pregatesc pe Mony Passy sa devina sef NATO, iar polonezii pe Radek Sikorski ca un potential succesor al lui Barroso; numai noi ne distram sa jucam la liga dinafara tuturor ligilor!). Pentru ca diversi oameni cu simtul umorului, ca Monica Ridzi, cred ca fac un mare serviciu familiei Basescu propunand-o pe dra Basescu ca prima odrasla de sef de stat in Parlamentul European. Va dati seama ce ras pe acolo, eu mi-am inchis telefonul deja si am incercat sa conving diversi ziaristi straini ca e mult mai pasionant sa scrie despre criza economica si raportul SAR!
Asta e o mare solutie a popoarelor fara WC, sa razi de rahatul pe care nu ai unde sa-l arunci si esti condamnat sa convietuiesti cu el. Mi se pare mie sau FWC devine un fel de situatie cronica a Romaniei, pe care doar cine are maximum de umor o poate tolera, un om normal fiind mai curand tentat sa se duca mai incolo, convins fiind ca din batalia cu rahatul doar rahatul poate iesi castigator? Ce ramane un mister pentru mine este de ce dam vina pe dreapta italiana ca ne face de… cand, vorba aceea, in Italia exista o stanga sanatoasa care sa se opuna. Numai noi stam patriotici in mijlocul… si credem ca imaginea ne-o strica altii. Nu noi!”
Tare, nu?!
Si inca una (si ma duc!):
“Basescu m-a dezamagit si pe mine in doua domenii. Primul priveste conceptia lui referitor la cum functioneaza politica si institutiile. Vad cu ingrijorare o anumita conceptie pre-moderna, care ar merge mai bine la un primar din Sicilia decat la un sef de stat in Noua Europa, de a investi atributii mai ales in familie si apropiati, atitudine care impiedica dezvoltarea unor institutii performante, fie administratie, fie partid, in jurul lui. Al doilea motiv este prestatia lui externa, unde adesea mi se pare cam ne-occidental si periculos de apropiat de filosofia cu totul paguboasa a politicii noastre externe de la Ceausescu incoace, o politica de afirmare a identitatii (sa stam la masa cu cei mari!), in fond nationalista, si nu de atingere a unor obiective, care devin prea adesea contradictorii intr-o strategie nu tocmai coerenta. Circula, e adevarat, zvonuri ca Basescu ar fi pe aproape de punctul in care liderii incep sa se creada providentiali si o binecuvantare de la Dumnezeu pentru poporul lor. “

MUNGIU? White: "Cand un film e atat de obtuz ca "4,3,2", simti ca si cum a inceput numaratoarea inversa pentru sfarsitul cinematografiei"

Fantastic! Dupa ce a furat ideile scriitorului Dan Mihu pentru a deveni faimos fara merit, Cristian Mungiu face azi scandal la CNC. “Juratul Mungiu rastoarna masa la CNC”, titra ieri Cotidianul. “Mungiu va scrie un raport despre problemele întâmpinate în calitate de jurat la concursul de scenarii organizat de CNC, iar filmul lui Radu Jude a fost exclus din competiţie pe motiv de „conflict de interese“”, alerteaza Alexandra Olivotto. Sigur nu e o greseala de tipar si trebuia de fapt sa fie scris “Injuratul Mungiu”? Pentru ca acelasi Mungiu, pe cand era in alt juriu, a subtilizat ideiile lui Mihu. Ati uitat? Daca da, cititi aici Adevarul – Mungiu, acuzat că a furat tema filmului premiat la Cannes.
Haideti sa vedem si o parere sincera, adica neplatita de “centrala”, despre “creatia” lui Mungiu, venita de la noul sef al Asociaţiei Criticilor de Film din New York, cea mai importanta asociatie de acest gen din Statele Unite. La împlinirea a 75 de ani de la fondarea Asociaţiei, preşedintele recent ales Armond White a trecut în revistă starea actuală a cinematografiei. Despre „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” al lui Mungiu, şeful criticilor de film newyorkezi a declarat, potrivit „New York Magazine”, că nu e decât „o marotă bazată pe reproşuri liberale, un efect întârziat al «mândriei naţionale triumfaliste» pe care le-o imputa Susan Sontag americanilor”.
„Nu fac asemenea declaraţii ca să atrag atenţia asupra mea, ci pentru că eu chiar cred în ce spun. Trăim într-o epocă în care criticii sunt concediaţi dacă nu le plac destule filme. Oamenii nu vor să asculte ce-au de zis trâmbiţaşii industriei cinematografice. Publicul trebuie să audă adevărul!”
Film Critic Armond White about another TV-slick fraud like “4,3,2” …

Dar chiar vreti sa aflati adevarul? Vreti sa va dati jos ochelarii de cal care vi s-au pus fata de ceea ce Osservatore Romano numea “un film sordid şi redundant”? Atunci cititi aici o adevarat cronica de film, semnata chiar de catre seful Asociatiei Criticilor din New York:

There Will Be Abortion
Romanian filmmakers haven’t reinvented realism, but most America
By Armond White

4 Months, 3 Weeks and 2 Days
Directed by Cristian Mungiu

What’s wrong with Romanian movies? No recent foreign film has been more hyped than 4 Months, 3 Weeks and 2 Days, cutely dubbed 4,3,2 by Artforum. Yet there’s nothing cute about this story of two college girls seeking to meet a back-alley abortionist in Bucharest during Romania’s late 1990s Ceausescu era. 4,3,2 trudges through the dire tale as if, indeed, counting down to something momentous. It’s momentously drab, obvious and guilt-inducing. Director Cristian Mungiu’s big revelation is that abortion—like life under Ceausescu—is no fun. But neither is this film: another mystifyingly over-praised entry in what’s being sold as the Romanian New Wave.

Not since the Iranian movie fad of the 1990s has a national cinema so intimidated American film critics. But there was something real in the experiments Mohsen Makhmalbaf and Abbas Kiarostami posed with narrative, time, landscape and destiny. This Romanian fad is based on Liberal self-reproach; a hangover from what Susan Sontag criticized as Americans’ “triumphalist national self-regard.” Following the trends of European film festivals, critics distance themselves from popular taste and parade their political contrition—as if praising movies from a formerly repressed country apologized for the United State’s failure to intervene. Thus, the typical grimness of Romanian imports like 4,3,2, The Death of Mr. Lazarescu and 12:08 East of Bucharest gets touted as superior to regular art-movie fare.

Consider the basic deception: That today’s Romanian filmmakers have reinvented “realism.” This is far different than the Iranians’ sophisticated play with self-reflexive storytelling (such as Makhmalbaf’s great Salaam Cinema and A Moment of Innocence which condensed cultural history and social desperation into funny, tender and frightening sagas of local filmmaking practice). The Romanians pretend cultural impoverishment necessitated that they reinvent the wheel, and this impresses gullible critics who apparently never saw Rossellini’s Open City or John Cassavetes’ Shadows. But the Roumanians’ tedious long-takes, dour emphasis on “real time,” Dogma-derived denial of refined lighting and visual pleasure are deplorable scams. Mungiu’s conceits, shared with his peers Cristi Puiu and Corneliu Porumboiul, disturbingly suggest that cineastes have inherited Ceausescu’s fascistic egotism: Their movies make audiences suffer as they claim to have suffered.

Mungiu stages real-time scenes—hence 4,3,2’s quotidian title—offering the usual Romanian movie roundelay of bureaucratic bickering, near-impoverished living and unrelievedly glum characters. 4,3,2’s particular expose, no livelier than the rest, is especially canny in distinguishing itself as Abortion Noir: Bedraggled Otilia (Anamaria Marinca) helps her irresponsible dorm mate Gabita (Laura Vasiliu) obtain the procedure that Ceausescu’s regime outlawed. Their efforts are less suspenseful than tedious, but it pushes all the Left buttons. Even the hostile abortionist Mr. Bebe (Vlad Ivanov) is a stock villain. Yet, not even Snidely Whiplash silent movie curs got laid as part of their extortion schemes: When Otilia and Gabita come up short of his required fee and Mr. Bebe insists on sexing them both—and the girls agree—it’s undeniable that 4,3,2 is bullcrap.

We’re not expected to ponder the girls’ masochism because Mungiu elides the act of self-prostitution (which Artforum’s critic defends as “violation;” though how can there be violation with consent?). Still, by showing only the naked-muff aftermath, Mungiu accepts how Otilia and Gabita debase themselves into docility, stupidity, selfishness and crime. It fits the degraded sense of humanity that is now widely preferred in film culture. Mungiu’s theme: THERE WILL BE ABORTION!

That’s because Mungiu reduces “freedom” to the abortion politics. Otilia and Gabita’s characterizations are flimsier than even Juno (the professional hipster’s update of Madonna’s “Papa Don’t Preach”). These girls misuse their late-20th century feminist privilege by being biologically irresponsible and socially manipulative. Mungiu has not created a portrait of female oppression—a failing that becomes apparent when Otilia traipses through Bucharest at night looking to discard the aborted fetus. Her plight’s less interestingly than the Isela Vega character in Sam Peckinpah’s 1974 Bring Me the Head of Alfredo Garcia who sacrifices herself to that film’s bloody corpus burden. Critic Dennis Delrough suggested that Mungiu’s fetus is a bogus social/psychological fact compared to the head of Alfredo Garcia, but Mungiu’s U.S. dupes imagine that the fetus represents something profound. If Artforum can consider a fetus “not yet viable,” than a filmmaker who justifies Otilia and Gabita’s self-serving behavior should be seen as barbarous.

By strange coincidence, one of the strongest political pop albums made during the Ceausescu period was the British band The Fatima Mansions’ 1990 Viva Dead Ponies featuring the coruscating anti-fascist anthems “Blues for Ceausescu” and “Mr. Baby.” Singer-songwriter Cathal Coughlin posed “Mr. Baby” as a Ceausescu figure threatening all with his selfish, murderous vanity. 4,3,2’s abortionist-thug Mr. Bebe references that rock-and-roll rhetoric even though Mungiu’s techniques pretend to be artless. He shrewdly avoids scrutinizing Mr. Bebe too closely and so loses Coughlin’s complex personality sketch and overall vigor. Viva Dead Ponies was made for dancing and thinking; 4,3,2 merely prides viewers on feeling blue.

Remember how the Sex Pistols’ “Bodies” refused to sanction abortion as a social privilege, but scorned it as horrific, inhumane, a moral burden? Remember Mike Leigh’s 2004 Vera Drake distilling the abortion question into the rich aesthetic inquiry of Imelda Staunton’s hyper-clear close-up? Next to those pop landmarks, 4,3,2’s “realism” is insipid. It’s a throwback to the naivete of nascent feminism (Otilia stays angry at her sympathetic boyfriend) and lacks the emotional stability of such pre-feminist abortion films as Love with the Proper Stranger or The L-Shaped Room. By sentimentalizing Otilia and Gabita’s ignorant choices, Mungiu insults reality. For those who believe in abortion, Otilia and Gabita’s behavior needs no explanation; for those who don’t, none is offered. When a Romanian film is as obtuse as 4,3,2, it feels like a countdown to cinema’s termination.

In foto dreapta, o alta dovada a “profesionalismului” ziarului anti-crestin Cotidianul: Mungiu e prezentat alaturi de un pretins White. O fi el alb dar adevaratul White e negru (foto stanga)!
Cineastul Andrzej Zulawski, la Bucureşti, ca invitat al Festivalului B-EST
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova