Italia a intrat in anul in care va celebra unificarea tarii. Un an intreg vor dura aceste manifestari, si ele au girul sefului statului si al bisericii. Presedintele Republicii, Giorgio Napolitano (altfel, fost comunist – nota mea), a afirmat ca “lumea catolica” a fost “un protagonist important al vietii publice si a influentat profund procesul de formare a Constitutiei republicane”. Liderul democrat crestin Ferdinando Casini a subliniat si el rolul Bisericii in unitatea tarii: “Sa nu uitam, fie ca suntem sau nu credinciosi, ca Biserica este un mare factor de unitate a tarii si aceasta are cu atat mai multa importanta in perioada de dezorientare si de aparitie a corporatismelor, inclusiv teritoriale, pe care o traversam acum”.
Referinta la tendintele centrifuge ale Ligii Nordului, aliata la guvernare, este clara. Cativa dintre ministrii ligioti au anuntat ca refuza sa participe la manifestari, iar fondatorul partidului, Umberto Bossi, a declarat insolent: “Celebrarea a 150 de ani a unitatii italiene este un eveniment inutil si cam retoric. Nu stiu daca voi participa”.
Ce au acesti domni, pe deasupra si la guvernare, cu unitatea nationala a propriei lor tari? Vor federalism. Vor ca Nordul sa nu mai plateasca, iar Sudul sa nu mai arunce bani pe fereastra”, cum explica unul dintre ei.
E bine intotdeauna sa stai cel putin cu un ochi pe Moscova, analizand situatia de ieri si urmarind, la Chisinau, reverberatia de azi ca sa stii ce se va intampla maine la Bucuresti. Cu o luna in urma, Vlad Cubreacov, unul dintre cei mai fini analisti de peste Prut, atat a spatiului profund romanesc cat si a celui slav si, chiar daca nu-i place sa se spuna asta, unul dintre artizanii reactivarii Mitropoliei Basarabiei, avertiza asupra unei incercari de compromitere a ortodoxiei, pe care eu am titrat-o O analiza ingrijoratoare: Noul KGB planuieste crearea unui miscari nationalist-crestine in Basarabia care sa preia inclusiv energii din Romania si BOR. La Chisinau se-aprinde scanteia. Este vorba de o initiativa pretins ortodoxa, de sustinere a religiei in scoli, pritocita impreuna cu mitropolitul moscovit, colonelul Vladimir Cantarean, de nimeni altul decat de fostul sef al Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) de la Chisinau, Valeriu Pasat, un instrument al magnatului rus Anatol Ciubais, fost sef al Administratiei Prezidentiale a ultra-coruptului Boris Eltin, fost vicepremier al Rusiei, ajuns chiar si prin board-ul JP Morgan. I-a apucat credinta! Mai stim noi pe unul la fel, care sta de mana cu un membru al Clubului de la Roma, Grupului Bilderberg si Trilateralei…
N-a trecut mult si, la Bucuresti, pentru a lansa un balon de incercare, o grenada fumigena, vocalul navetist de Bruxelles Cristian Preda (cristian doar cu numele) sustine, dintr-o data, de pe o pozitie de “dreapta”, eliminarea religiei din scoli. Cica asa e “european”. Desi vocalizele euro-politrucului sunt ignorate de opinia publica, gurul lui, Andrei Plesu, intervine doct in dialogul inventat pentru a trasa directivele: Da, Religiei in scoli!, dar numai unei Istorii a Religiilor, fara “indoctrinare”, asa cum vrea muschii si barba mea. Ce treaba are un agnostic, din secta catarilor, dupa cum a afirmat Parintele Nicolae de la Rohia, Nicu Steinhardt, un “indepartat de neam” si “tare strain de credinta”, dupa cum a spus Parintele Staniloae, cu religia in scoli? Asemanarea cu Pasat este izbitoare, din mai multe punct de vedere: unul sclavul oligarhului rus Ciubais, altul servul corespondentului lui, Patriciu.
La Chisinau se incinge mamaliga: Vladimir si Pasat propun chiar un referendum. Peste 10.000 de basarabeni ies in strada. Ziaristii alerti din Basarabia observa imediat riscurile si le semnaleaza, cu ingrijorare: Religia în şcoală – DA! Referendum consultativ – NU! Deja s-a creat o disputa. Acum, aflam de la talentatul scriitor si calugar basarabean Savatie Bastovoi, o minte extrem de iscusita, ca, de fapt, “intamplator sau nu, campania de la Chisinau se suprapune cu campania care se face acum in Federatia Rusa pentu introducerea ca obiect de studiu a disciplinei zisa “Bazele culturii ortodoxe”. Campania ruseasca are sustinerea guvernamentala si, dupa cum se exprima chiar autorii ei, se face cu o graba disperata”. “Cursul nostru este o incercare disperata a Rusiei de a se salva pe sine. In joc este viitorul nostru”, se afirma pe www.pravmir.ru. Parintele Savatie sintetizeaza dilema in care este aruncat romanul: “Intrebarea este: ne angajam si noi in lupta disperata pentru salvarea Rusiei?”
Ce sa faca romanul, fie el basarabean sau nu? De-o parte Rusia kaghebisto-“crestina”, de cealalta Europa oficiala, mai mult anti-crestina, dar altfel infratita, pe sub garla, la toate energiile “Noii Rusii”. Viitorul “suna” sumbru. Vorba ‘ceea: “Vai de biet român saracu/ Ca-ndarat tot da ca racul/ Fara tihna-i masa lui/ Si-i strain în tara lui”…
Raspunsul sta in intrebarea cu care isi incheie Parintele Savatie avertismentul: “Sau incepem o lupta pentru propria salvare, pentru cunoasterea adevarului istoric despre soarta Bisericii in acest tinut in care ne-a lasat Dumnezeu sa traim?”.
UPDATE: Ortodoxia, singura cale de salvare
Comentariul luiCalin Mihaescu
Intr-adevar, ortodoxia este o problema de salvare sau moarte pentru Rusia.
Intr-adevar, si pentru noi revenirea la valorile ortodoxiei este singura cale de salvare.
Dupa înfiintarea Partidului Comunist din România, ca urmare a hotarârii luate de Congresul Partidului Socialist din 8-21 Mai 1921, acesta activeaza pana în 1924, cand este desfiintat. Desfiintarea are loc ca urmare a participarii si semnarii hotarârilor luate de Internationala Socialista al carei congres se tine la Budapesta, unde nu sunt recunoscute clauzele tratatului de la Trianon si ale Pacii de la Versailles, prin care Transilvania si Basarabia se uneau cu România.
Evenimentele de la noi le gasim consemnate si interpretate în mod diferit de presa de centru si de dreapta, fata de cea pro-comunista – asa numita presa din Sarindar.
Voi prezenta în paginile urmatoare o parte din luarile de pozitie privind problema bolsevismului. Din ele se poate desprinde usor grija cu care sunt învaluite realitatile într-un asa-zis „obiectivism” care, de fapt, nu reprezinta decât o diversiune si o disimulare a lor.
Reproduc articolul Desfiintarea unui partid?, aparut în ziarul Adeverul (in grafia timpului n.n.) din 2 August 1924, sub semnatura lui C.G.Costa Foru:
Anul XXXVII, nr. 12427 Sâmbata, 2 August 1924
Adeverul
Desfiintarea unui partid?
de C.G. Costa Foru
Autorul arata de ce d-sa., conservator, se ridica împotriva desfiintarii Partidului Comunist
Prin ordin de zi, militareste, s-a desfiintat un partid politic. Acesta nu este partidul meu. Al meu – partidul conservator – s-a desfiintat de mult si de buna voie, el însusi, fara ca sa fie nevoie de mâna militara.
Pot deci vorbi si comenta în perfecta libertate, fara a fi banuit de partinire. Dimpotriva: caci partidul conservator, în gama politica, ocupa extrema opusa partidului comunist.
Dar îmi place libertatea si dreptatea. Îmi plac pentru mine, îmi plac însa si pentru altii. Si din aceste puncte de vedere voi comenta faptul.
Comentarea faptelor guvernamentale nu cumva ar constitui si ea motiv de arestare si traducere înaintea instantelor militare? Prea posibil.
La 6 mai 1990, s-a scris probabil cea mai frumoasa si emotionanta poveste din istoria recenta a neamului romanesc, stropita cu lacrimi si flori de peste 1,2 milioane de romani, care au organizat pe meleagurile Prutului o impresionanta Mare Adunare Nationala, intrata in istorie sub numele “Podul de Flori”. Va reamintim ca, la acea data, Moldova de peste Prut era inca in componenta URSS, la conducerea careia se afla reformistul Mihail Gorbaciov. Cel care, de altfel, a si aprobat, tacit, deschiderea granitei dintre RSS Moldoveneasca si Romania, pentru ziua de 6 mai, intre orele 13-19, fara a fi nevoie de pasapoarte sau vize.
Evenimentul “Podul de Flori” a fost initiat de Asociatia Bucuresti-Chisinau, impreuna cu Frontul Popular din Moldova Sovietica. In manifestul lansat de lideri politici si asociatii civice din cele doua tari se spunea: “Prutul a fost si va ramane o apa care uneste doua maluri ale Moldovei (…) Noi, romanii, suntem la noi acasa “de la Nistru pan’ la Tisa”, din varful Carpatilor pana la Mare. Si aceasta casa o avem, de-acum inainte, cu toate usile deschise, pentru a ne vedea la fata cu fratii de acelasi sange si pentru a ne intregi sufletele”.
In acea memorabila zi de 6 mai, sute de autobuze, automobile si tractoare, pline cu romani, au pornit spre Prut, la mult-dorita intalnire cu romanii-basarabeni. La ora 12, in bisericile de pe ambele maluri ale Prutului, s-a oficiat un Te-Deum de pace si liniste sufleteasca. Apoi, la ora 13, prin cele opt puncte de trecere a frontierei, intinsa pe o lungime de 700 km, fluviul de romani a erupt peste poduri, spre uimirea granicerilor sovietici, care nu intelegeau nimic din aceasta “invazie”. Acolo, printre miile de ploiesteni, i-am intalnit pe ing. Mircea Cosma, actualul presedinte al Consiliului Judetean, insotit de fiica sa si de studentul Radu Oprea – viitorul prefect al Prahovei (in foto). Toti trei cu tricolorul in mana si cu bratele incarcate cu flori. Plin de emotie, Mircea Cosma mi-a spus: “Ziua asta ar putea fi o razbunare frumoasa pentru fatidica zi de 16 mai 1812, cand trupul Moldovei a fost sfartecat de Rusia sub tarul Alexandru I, ca si pentru 28 iunie 1940, cand Stalin a facut praf harta Romaniei Mari. Intalnirea noastra cu fratii basarabeni dovedeste, inca o data, ca suntem un singur popor, vorbitor al limbii lui Eminescu, in spatiul dintre Prut si Nistru si ca Unirea de astazi, care a durat doar sase ore, va fi doar un prolog al reUnirii definitive”. Un alt martor la eveniment a fost regretatul poet Grigore Vieru. El a fost primul care, in dreptul satului sau, Pererata, a traversat raul pe o barca de cauciuc. Dupa el au venit, buluc, consatenii lui: “Era o tensiune emotionala de nedescris. Cand romanii si basarabenii s-au intalnit in mijlocul raului, au incins o hora a bucuriei – lucru unic in lume”.
Mai tarziu, intr-un interviu, domnia sa mi-a spus: “Un popor care se prinde in hora, la mijlocul unui rau ingradit cu sarma ghimpata, nu poate sa moara”.
Astazi, din pacate, Podul de Flori a devenit doar o legenda, cantata in versuri: “Podul de Flori s-a daramat, / A venit apa si l-a luat!” Si odata cu el s-a cam stins si iubirea romanilor pentru fratii de peste Prut…
PS VR: Un sondaj electronic creat recent decersipamantromanesc.wordpress.com si plasat pe Roncea.ro arata faptul ca 78% din circa 600 de votanti isi doresc Unirea Basarabiei cu Tara, un procent ceva mai scazut decat cel constatat la inceputul sondajului. Va invit sa votati pe coloana din dreapta blogului.
Urmariti mai jos o serie de fotografii istorice realizate de domnul Valeriu Oprea, participant la eveniment. Daca le reproduceti va rog sa pastrati drepturile de autor si sa mentionati autorul si sursa. Clipul video preluat de pe YouTube este postat de Indubitabil02
In emisiunea lui Horia Alexandrescu de la OTV, Cafeneaua de presa, de azi, jurnalista de investigatie Nicoleta Savin (foto sus langa Traian Basescu) a facut mai multe acuzatii dure la adresa unor membri din arcul guvernamental si, in special, la adresa ministrului Economiei, Adriean Videanu. Nicoleta Savin a abordat transant problema internationala iscata de Adriean Videanu, prin interviul din Romania libera, titrat: Prezenţa ruşilor în sectoare strategice este foarte importantă (ca si cum nu ar fi acaparat deja aproape toate sectoarele strategice ale Romaniei!). Intregul interviu, expus pe un fond violet si realizat de cunoscuta ziarista GDS cu vederi rusofile si maghiarofile Sabina Fati, pare un advertorial maiastru al companiei rusesti Gazprom, desfasurat cu doar trei zile inainte de vizita oficiala in Romania a secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Ai zice ca Videanu isi cauta un alt loc de munca si, dupa modelul Schroeder, tinteste spre stapanul cu mana cea mai lunga: KGB.
“Acte de tradare de tara”
Jurnalista Nicoleta Savin il acuza direct pe ministrul si prim-vicepresedintele PDL Adriean Videanu de jocuri murdare impotriva Romaniei, care amintesc de “acte de tradare de tara” la fel ca vizita la Moscova, inca neelucidata public, a fostului sef PSD Mircea Geoana, in prezent audiat la DNA cu tot cu soacra in cazul Retelei Voicu, al carei fir rosu pare sa duca tot in Piata Lubianka (foto mai jos). Jurnalista de investigatie il someaza atat pe ministrul PDL, Adriean Videanu, cat si pe noul presedinte al PSD, Victor Ponta, ca actual sef al navetistului pe ruta Bucuresti-Moscova, sa raspunda acestor acuze, afirmand ca are si documente care ar putea proba ca itele acestor legaturi duc la planurile si interesele strategice ale Rusiei in zona Marii Negre si a Gurilor Dunarii, inclusiv prin preluarea oficiala a Petromului de la austriecii de la OMV. Savin provoaca serviciile secrete romanesti transmitandu-le ca, daca nu au informatii si documente pe aceasta tema, ar trebui sa solicite serviciile speciale occidentale sau pe cele ale multinationalelor cu activitate in Romania. Jurnalista mai afirma, cu ingrijorare, si ca il vede pe presedintele Basescu, din nou, din ce in ce mai izolat la Cotroceni.
L-a creditat Basescu pe Videanu cu mesajul pentru “deschiderea portilor Kremlinului”?
Rezultatul imediat al fumigenelor lansate de Videanu arata ca mesajul acestuia a fost interpretat ca si cum ar apartine Romaniei, lui Basescu personal si Cotrocenilor, ceea ce Savin se indoieste. O parte a presei de azi din Basarabia pare insa convinsa de acest lucru. Un articol de opinie al lui Petru Bogatu din Jurnal de Chisinau este citat azi, in acelasi stil dezinformator, de Romania libera, care prezinta o presupunere a editorialistului drept o afirmatie categorica, inca din titlu: Băsescu acceptă South Stream pentru a facilita integrarea R. Moldova în UE. Nici un “ar fi”, nici un “se pare”. Asa: din topor. Romania libera o fi incercat sa intre in capul lui Basescu insa, dupa parerea mea, s-a cam impotmolit pentru ca a ales usa din dos, cum ii place Sabinei Fati cel mai mult.
Nicoleta Savin are insa niste indoieli asupra acestor modalitati de PR mascat agresiv, pe care le expune public: “Nu o sa schimbati niciodata rusofobia intemeiata a romanilor!”. Pe langa opinia ferma, jurnalista profesionista mai are si argumente, prezentate, elevat, pe site-ul personal, Blog de veghe. Inainte de a iesi din transmisie, jurnalista de investigatie a tinut sa-i asigure pe cei care se bucura ca aceasta “specie” a fost indepartata din presa actuala mogulizata, ca ar fi cazul sa-si dramuiasca bucuriile: nici nu murim de foame si nici nu ne lasam de meserie. Subscriu si prezint mai jos una dintre postarile recente ale jurnaliste, exact pe aceasta tema, poate-poate vor intelege si Videanu si Fati vorba romaneasca “gura bate fundul”:
“Administratorul secret”, cheia rusească a jafului postdecembrist?
Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism 2010
Jurnalistul si operatorul Dan Niţescu de la Antena 3 a fost distins azi, de Ziua Libertatii Presei, cu Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, oferit in premiera, in memoriam Mile Carpenisan. Dan Nitescu s-a remarcat in timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009 din Basarabia, prin curaj si profesionalism, in slujba adevarului, relatand din mijlocul manifestantilor anticomunisti in conditiile in care era urmarit pentru expulzare de catre autoritatile fostului regim represiv de la Chisinau (vezi Video mai jos). Momentul a fost oficiat de analistul de politica internationala Corneliu Vlad in mijlocul ziaristilor de la Trustul Intact. Luat prin surprindere si vizibil emotionat, jurnalistul Dan Nitescu, la inmanarea diplomei, a amintit de prietenia sa cu Mile Carpenisan. Premiul, in valoare de 1000 de Euro, a fost inmanat de reprezentantul ziarului Puterea, Dan Filimon, si a venit intr-un moment potrivit si fericit din viata lui Dan Nitescu, a carui sotie urmeaza sa nasca in scurt timp.
La 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotarârea sa ii omagieze trecerea pe acest pamânt prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramâne un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau România.
Astazi, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistii de la Civic Media au decernat Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui coleg din presa, care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a aduce adevarul de pe “teren” la cunostinta opiniei publice este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea.
Activitatea celui desemnat sa primeasca Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism va fi redata pe portalul www.inmemoriam-milecarpenisan.ro lansat vineri, 30 aprilie 2010, la 40 de zile de la plecarea lui Mile Carpenisan. Prietenii jurnalistului si-au propus ca pana la anul sa instituie si bursa “Mile Carpenisan” pentru ziaristi tineri de investigatie.
Curtea de Apel Chişinău a interzis desfăşurarea demonstratiei exhibitionistilor si inversionistilor sexuali în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Autorităţile locale au apelat la instanţa de judecată, în vederea interzicerii acţiunii organizate de asociatia homosexualilor “Gender-Doc-M”, dupa ce mai multe asociaţii creştine şi ONG-uri au ameninţat cu organizarea unor contramanifestaţii, transmite presa din Basarabia.
Homosexualii de la „GenderDoc-M” au solicitat, la 23 martie curent, asigurarea ordinii publice şi a securităţii persoanelor în cadrul festivalului „Curcubeul peste Nistru”, pe care intenţiona să-l desfăşoare la 2 mai, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, la statuia lui Stefan cel Mare si Sfant. Ulterior, mai multe organizaţii şi persoane fizice au cerut Primăriei Chişinău să interzică acţiunea. Mişcarea Naţional Creştină a anunţat că va organiza, în aceeaşi zi, manifestaţia “Pentru Normalitate” la care participa si o delegatie din Romania. Mitropolia Basarabiei condamnase oficial exhibitionismul pe care il pregateau homosexualii euro-sovietici la Chisinau.
Curtea de Apel Chişinău le-a propus organizatorilor, drept alternativă, să se întrunească la Teatrul de Vară, din Parcul „Valea Morilor”. Homosexualii, lesbienele şi cei doi transsexualii de la Tiraspol veniti la Chisinau au anunţat apoi că nu vor mai defila prin pe data de 2 mai, de frică „să nu fie atacaţi de contramanifestanţi”. „Nu vom ieşi în stradă duminică pentru că nu suntem sinucigaşi. Vom ieşi în piaţă doar atunci când vom avea o autorizare oficială şi ni se va garanta securitatea”, a declarat apoi capul asociatiei homosexualilor, Alexei Marcicov.
Anterior, un grup de membri ai asociaţiei homosexualilor şi lesbienelor din R. Moldova protestasera în faţa primăriei din Chişinău pentru autorizarea paradei „Curcubeul peste Nistru”. Grupului de protestatari li s-a alăturat şi Oleg Brega, liderul Asociaţie Hyde Park. El a spus că „autoritatea publică locală este obligată să le asigure dreptul la întrunire”. Anul acesta, Guvernul Moldovei işi asumase angajamentul ca parada homosexualilor şi lesbienelor să se desfăşoare fără incidente.
Drept urmare, rusnacul homosexual Alexei Marcicov l-a amenintat pe primarul Dorin Chirtoaca cu… motanul. Iata declaratia sa: “Dar, după cum se şi întâmplă în viaţă, motanul nu-l vei ascunde în sac prea mult timp, mai devreme sau mai târziu, demagogii vor trebui să răspundă pentru propriile cuvinte şi fapte, la fel ca şi primarului de Chişinău nu-i va reuşi să evite răspunsul direct la întrebarea: el e pentru sau împotriva drepturilor comunităţii LGBT pentru o viaţă mai demnă într-o Moldovă democratică? Dacă nu ne va răspunde nouă, atunci va trebuie să răspundă Curţii Europene pentru Drepturile Omului.”
Marcicov este plin de el dupa ce a primit de la insusi Comisarul pentru drepturile omului al Comisiei Europene, Thomas Hammarberg, o scrisoare de dragoste cu accente homosexuale. Conservatorii romani de peste Prut au o parere mai clara decat comisarul Uniunii Republicilor Sovietice Europene:
Homosexualii – un “neocomunism” sau avangarda dizolvării popoarelor
În anii precedenţi, discuţia în jurul marşului poponarilor era concentrată în natura devianţei: este ea naturală sau provocată de o dezvoltare anormală a personalităţii. În cele din urmă, s-a văzut că astfel de polemici nu au nici un rost, pentru că indiferent la ce concluzii s-ar ajunge, problema nu este rezolvată.
Pederastofilii, precum şi unele secte protestante, încearcă să împingă această problemă exclusiv spre dimensiuni morale sau religioase, pe când problema este mult mai adâncă. Mişcarea minorităţilor sexuale este în realitate o mişcare politică şi ideologică globală, care încearcă să impună omenirii o viziune postmodernă asupra lumii.
“Suntem două state şi un singur popor şi avem un viitor comun. Cei 22 de milioane de oameni din această parte sunt parteneri pentru cele patru milioane de cetăţenui de dincolo de Prut. Dreptul la liberă circulaţie este cel mai important lucru, trebuie să puteţi circula liber atât în România, cât şi în Uniunea Europeană. Am modificat Legea cetăţeniei, deşi erau politicieni care spuneau că vom fi sancţionaţi de către Europa. Nimeni din UE nu ne-a atras însă atenţia”, a spus Băsescu la Universitatea “Al. Ioan Cuza” din Iaşi, la o întâlnire cu studenţi şi elevi basarabeni, transmite Mediafax. O parte dintre tinerii care învaţă în municipiu nu au fost lăsaţi să intre, manifestându-şi nemulţumirea, mai scrie, neinformat, corespondentul Mediafax. In fapt este vorba de un grup de agitatori (acelasi) auto-intitulat “noii golani”, un fel de ultrasi folositi de diverse servicii mai mult straine dar si de Doru Maries, plin de experiente de sectorist provocator din Piata Universitatii.
La intâlnire au participat aproximativ 350 de studenţi şi elevi basarabeniautentici, nu ca noii ultrasi. La finalul întâlnirii, cei doi şefi de stat au semnat în cartea de onoare a Universităţii după care au mers la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, pentru a se întâlni cu mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan.
Traian Băsescu şi Mihai Ghimpu au depus două corone de flori din garoafe roşii cu bandă tricoloră la mormântul lui Ştefan cel Mare si Sfant. În momentul începerii ceremonialului de depunere a coroanelor de flori, şeful statului român era vizibil emoţionat, având lacrimi în ochi.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, la Iaşi, la întâlnirea cu studenţii moldoveni la care a participat cu omologul de la Chişinău, că până la finele anului partea română va ajunge să satisfacă 10.000 de cereri de cetăţenie lunar.
Agresiunea lui Hitler împotriva URSS a reprezentat o catastrofă eurasiană. După războiul fratricid dintre cele două popoare înrudite geopolitic, spiritual şi metafizic, dintre două regimuri de orientare anti-atlantistă, Rusia lui Stalin şi Germania lui Hitler, victoria Rusiei era de fapt echivalentă cu înfrângerea, din moment ce toate experienţele istoriei au demonstrat că Germania nu se va putea împăca niciodată cu o pierdere, deoarece învingând Germania, învingătorul chiar prin victoria lui înnoadă iţele unui viitor conflict, sădeşte seminţele unui război viitor.
Yalta l-a determinat pe Stalin să se solidarizeze cu Aliaţii, adică exact cu acele forţe care au fost cei mai feroci dușmani ai Eurasiei. Stalin, înţelegând perfect legile geopoliticii şi fiind deja susţinător deschis al orientarii eurasiatice, nu se putea sa nu înţeleaga cu cine s-a „aliat”.
Imediat după înfrângerea germană, Stalin a început să facă un nou plan geopolitic, al Pactului de la Varşovia, integrând ţările est-europene în atmosfera Rusiei Sovietice.
Acum intervine primul conflict şi dezacord cu atlantiștii. Până în 1948 Stalin şi-a ascuns intenţiile sale continentale şi chiar a aprobat crearea statului Israel. Apariţia Israelului a fost strategia majoră a Angliei (a atlantismului în general) prin care îşi consolida influenţa militară, economică şi ideologică în Orientul Mijlociu. Dar deja în 1948, folosind înainte de toate lanţul de comandă politică internă al armatei (Jukov Vasilevskiy, Ștemenko), Stalin s-a reîntors către geopoliticienii eurasieni ortodocşi, a restaurat epurările anti-atlantiste din interiorul guvernului şi a pronunţat „condamnarea” pentru Israel, considerându-l ca fiind o formaţiune anti-continentală generată de „spionii anglo-saxoni”.
Moartea lui Stalin coincide foarte ciudat cu momentul atât de tensionat şi dramatic pentru îndeplinirea planurilor sale eurasiene, când perspectiva unei noi uniuni continentale URSS-China era foarte prezentă, şi care ar fi putut schimba schema logică a aliniamentului de puteri planetare, aducând revanşa pentru Marea Ordine a Eurasiei. Dacă luăm în calcul aceste cauze şi trăsăturile geopolitice ale demersurilor post-staliniste în URSS, versiunea despre asasinarea lui Stalin (avansată de către mulţi istorici europeni) devine mai mult decât probabilă. Eroii principali presupuși de către majoritatea istoricilor în asasinarea lui Stalin au fost NKVD-ul şi şeful ei, sinistrul Beria, cel mai mare duşman al GRU, al Statului Major al Armatei şi al Eurasiei. (Este important să avertizăm că părerile autorului despre Beria s-au schimbat substanţial de când acest document a fost scris, odată cu noi elemente ale interpretării istorice aduse la lumină de istoricii ruşi. Astfel, în revista „Elementy” nr. 9, a apărut un articol de A. Potapov, Eurasia şi serviciile secrete, care prezenta un punct de vedere total diferit despre Beria şi rolul său.)
În 1953, opt ani după pseudo-victorie, a existat un singur pas înaintea victoriei adevărate a Eurasiei (ca şi în 1939). Dar în locul ei, lumea a văzut Căderea Titanului.
18. Misiunea „polară” a generalului Ștemenko
Conform lui Jean Pârvulescu, începând cu a doua jumătate a anilor 40, o figură cheie în lobby-ul geopolitic sovietic a fost general-colonelul sovietic Serghei Mateevici Ștemenko (1907-1976). Susţinătorii lui de rang înalt au fost mareşalul Jukov şi generalul Aleksandr Poskrebișev (care, conform unor surse, îndeplinea pe lângă Stalin o misiune similară celei îndeplinite de Martin Bormann pe lângă Hitler: era un vehicul al ideilor germanofile).
Regele Mihai si sotul fiicei sale mai mari, Radu Duda, vor participa la parada de la Moscova pe 9 mai, a confirmat si pentru HotNews.ro directorul Casei Regale, Ion Tuca. Anuntul a fost facut initial de liderul moldovean al AMN, Serafim Urechean, care, citat de StireaZilei.md, argumenta ca presedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, ar trebui sa fie prezent si el la aceasta parada, la care si-au anuntat participarea mai multi sefi de stat din Europa si personalitati istorice. Interesant ca anuntul lui Serafim Urechean, fost preferat al lui Adrian Nastase, a fost facut in aceeasi zi in care Mihai Ghimpu se afla in Romania la invitatia lui Traian Basescu.
Mihai I de Hohenzollern si ginerele său Radu Duda vor participa la parada de 9 mai de la Moscova, potrivit si unei declaraţii a secretarului general al Casei Regale, Constanta Iorga pentru www.ziuaveche.ro. Potrivit sursei citate, invitatia a venit din partea presedintelui Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev, prin intermediul ambasadorului Ciurilin de la Bucuresti. Detalii suplimentare legate de aceasta vizita vor fi furnizate presei intr-un comunicat, la momentul potrivit, a mai precizat Constanta Iorga pentru www.ziuaveche.ro. “La parada (n.red. – Ziua Victoriei, 9 mai, Moscova) va participa si fostul suveran Mihai I, si sefi de state europene.
O bucurie urmată de o tragedie: Înfrângerea lui Hitler şi victoria comunismului asupra Europei de Est
Federaţia Rusă serbează în data de 9 mai victoria Armatei Roşii împotriva forţelor militare ale lui Adolf Hitler, moment care a marcat capitularea Germaniei şi finalul Celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Republica Moldova a fost invitată să participe cu militari la parada militară care va avea loc la Moscova, însă preşedintele interimar Mihai Ghimpu a refuzat, motivându-se ziariştilor: „Cunosteti care este situatia la noi in armata nationala ? N-o cunosteti, nici nu vreau sa va spun ca la noi, in urma guvernarii comuniste, tot sta pe burta: si economia, si armata si toate institutiile”.
Pentru multe state din fostul bloc sovietic sau din sfera de influenţă comunistă din timpul Războiului Rece, victoria Armatei Roşii a însemnat atât învingerea Germaniei naziste, dar şi începutul a jumătate de veac de dictatură sovietică, plătită cu sute de mii de morţi şi deportaţi, dar şi cu o economie nefuncţională şi o instabilitate politică şi democratică.