George Damian, fost redactor de politica externa la fostul ziar ZIUA, desfiintat de Sorin Ovidiu Vintu si sters de noul KGB de pe fata Internetului: Chiar îmi pare rău că a dispărut ziarul ZIUA, singura publicaţie de la Bucureşti care se ocupa serios de problema Basarabiei. Poate că nu a fost chiar întâmplătoare dispariţia. Şi în contextul general al decăderii masive a presei, trece total neobservat un subiect de importanţă capitală: federalizarea Republicii Moldova. Mulţi dintre românii aproape decerebraţi de imaginile vârâte cu forţa pe cortex cu Monica Columbeanu spânzurată de gardul lui Irinel s-ar putea întreba de ce ne-ar interesa pe noi federalizarea Republicii Moldova? Răspuns: pentru că se legiferează prezenţa trupelor Federaţiei Ruse la mai puţin de 100 de kilometri de graniţa României.
Vlad Cubreacov a publicat textul integral al unei note diplomatice în care se văd presiunile germane pentru federalizarea Republicii Moldova. Aici. Mai înainte, fragmente ale acestei note diplomatice au fost publicate de Romanian Global News. Aici. Ştirea cu federalizarea Republicii Moldova pe model german a fost atât de importantă încât a intrat şi la postul de radio Deutsche Welle. Aici.
Basescu despre boicotarea reuniunii de la Varsovia: “Romania nu poate sta la aceeasi masa cu un stat care nu este recunoscut de ea insasi. Maine poate ne trezim la masa cu Smirnov!”
Iata NOTA despre Federalizarea Basarabiei, un subiect despre care s-a scris in mai multe randuri in fostul ziar ZIUA si care pare sa se implineasca azi, ca o continuare a Pactului Ribbentrop-Molotov:
AMBASADA REPUBLICII MOLDOVA BERLIN
Nr. 076/ 22.02.2011
NOTĂ DE CONVORBIRE
cu Amb[asadorul] Patricia Flor, responsabila MAE-ului federal pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală
La 21 februarie curent, la iniţiativa mea, am avut un prânz de lucru cu Amb[asadorul] Patricia Fior, responsabila MAE-ului federal pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală. Discuţia s-a axat, în principal, pe dimensiunea nistreană, precum şi pe situaţia politică internă din RM, Astfel, am informat-o detaliat despre acţiunile întreprinse de AIE în sensul asigurării alegerii şefului statului în condiţiile reticenţei maxime a opoziţiei, nefiind exclusă posibilitatea examinării modificării art. 78 al Constituţiei în sensul alegerii directe a preşedintelui. La rândul ei, Patricia Fior s-a arătat surprinsă de reapariţia respectivei idei în calculul liderilor Alianţei de guvernământ, menţionând riscul pe care îl comportă un asemenea scenariu pentru asigurarea stabilităţii politice din ţară.
Potrivit ei, o puternică instituţie prezidenţială cu mandat direct al poporului ar putea conduce la apariţia unor tensiuni inevitabile între ramurile puterii din RM, ceea ce ar retrograda ţara din punct de vedere constituţional la mijlocul anilor nouăzeci. În opinia ei, o soluţie plauzibilă ar fi acceptarea cerinţelor opoziţiei de a alege un şef de stat „apolitic”, urmând să se recurgă imediat la reforma constituţională în sensul transferului centrului politic de greutate spre prim-ministru, preluându-se, astfel, modelul german. În opinia ei, o puternică instituţie prezidenţială ar fi contraproductivă pentru tânăra democraţie moldovenească, existând pericolul unei „alunecări pe pista autoritară”, aşa cum s-a dovedit a fi guvernarea 2001-2009. Însă, a specificat ea, decizia finală aparţine clasei politice din RM şi, deci, întreaga responsabilitate aceasta urmează să şi-o asume în mod conştient. Germania, la rândul ei, va accepta orice decizie suverană în acest sens, însă rămâne disponibilă să ofere asistenţa necesară autorităţilor noastre, inclusiv în elaborarea proiectelor de modificare a constituţiei.
În ceea ce priveşte subiectul nistrean, P[atricia] Fior m-a informat despre recenta ei vizită la Moscova, unde a purtat discuţii cu şeful celui de-al doilea departament CSI al MAE-ului ras, Viktor Sorokin.
Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei, care tine de Biserica Ortodoxa Romana, a hotarat reînfiinţarea a două Eparhii în sudul şi nordul Basarabiei, la Cahul şi Bălţi. Pentru alegerea celor doi episcopi, Adunarea Eparhială a votat în şedinţă decizia de constituire a circumscripţiilor electorale. Decizia a întrunit votul unanim al membrilor Adunării Eparhiale, transmite Romanian Global News.
«Cele două Eparhii au existat în aceste zone în perioada interbelică, prima cunoscută sub denumirea de Episcopia Ismail – Cetatea-Albă şi cea de-a doua ca Episcopie a Hotinului», a anunţat în cadrul Adunării ÎPS Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor.
Potrivit Înalt Prea Sfinţiei Sale, la baza deciziei stau realităţile istorice interbelice, în care cele două Episcopii au activat în acelaşi spaţiu canonic comun al Bisericii Ortodoxe Române. «Dat fiind faptul că geografic aceste spaţii nu mai sunt astăzi integral în teritoriul Moldovei de la est de Prut, aşezarea celor două Episcopii se va face în alte centre administrative, din aceeaşi zonă: Cahul şi Bălţi», a precizat ÎPS Petru.
“Nistrule, râu românesc” performed by Florea & Dumitru Păsărică. Romanian WWII song from Wallachia, Muntenia, Teleorman, Olteni village version. Field recording from 1943.
Asociaţia „Noi Românii” a solicitat Primăriei şi Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca să repună pe soclul statuii regelui Matei Corvin, placa cu textul lui Nicolae Iorga. Marele istoric, recunoscut internaţional pentru obiectivitatea sa, în anul 1932 a scris „Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită” pentru a restabili adevărul istoric.
Şi dacă tot am recurs la tristul joc de cuvinte „Prut – trup rupt!”, nu am vrea să credem că celălalt râu important din „spaţiul istoric şi etnic al devenirii noastre naţionale” ne va oferi, la două secole distanţă de 16 mai 1812, prilejul să spunem, într-o dureroasă îngânare, „si Nistrul – sinistrul!”
După proclamarea Independenţei în anul 1991, specificul evoluţiei Republicii Moldova a fost confruntarea sistematică cu probleme de identitate naţională şi statală. Situaţia aceasta este determinată de particularitatea evoluţiei spaţiului dintre Prut şi Nistru în cei 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus.
Prin Tratatul de pace de la Bucureşti din 16 (28) mai 1812, încheiat între Imperiul Otoman şi Imperiul Rus, partea de răsărit a Principatului Moldovei a fost anexată de către Rusia ţaristă, încălcându-se atât angajamentele părţii suzerane, cât şi a celei protectoare. Acest rapt a întrerupt procesul de dezvoltare firească în cadrul etnic şi cultural românesc a populaţiei din stânga Prutului, prin impunerea unui model străin de dezvoltare.
Timp de peste un secol, autorităţile ţariste au promovat între Prut şi Nistru o politică de izolare etnică şi culturală, de deznaţionalizare şi rusificare, ceea ce a împiedicat participarea plenară a Basarabiei la procesul de modernizare şi dezvoltare naţională pe care l-a traversat poporul român alături de celelalte popoare din Europa.
Ca urmare a dezmembrării Imperiului ţarist şi în baza dreptului istoric şi de neam, precum şi a dreptului popoarelor la autodeterminare, Basarabia s-a desprins de Imperiul Rus, prin crearea, la 2 decembrie 1917, a Republicii Democratice Moldoveneşti, prin proclamarea Independenţei la 24 ianuarie 1918 şi, prin votul Sfatului Ţării din 27 martie 1918, s-a unit cu România. Astfel, s-a declanşat procesul de reintegrare a Basarabiei în spaţiul identitar, politic, spiritual şi economic românesc şi european. Una din consecinţele acestui act istoric a fost salvarea populaţiei din Basarabia de ororile regimului totalitar comunist sovietic.
Dezvoltarea firească în cadrul teritoriului naţional a fost întreruptă de Pactul Hitler-Stalin din 23 august 1939 şi reanexarea Basarabiei la 28 iunie 1940 de către URSS, proces care a continuat politica imperială şi colonială rusă faţă de teritoriul dintre Prut şi Nistru.
Politica promovată de autorităţile sovietice de dezmembrare a României a continuat prin divizarea Basarabiei şi crearea în 1940 a unei construcţii statale artificiale – RSS Moldovenească, continuatoarea RASSM, instituită de regimul sovietic în 1924 în stânga Nistrului – şi crearea unei identităţi naţionale „moldoveneşti” distincte de cea română. Prin această politică, Uniunea Sovietică a amplificat procesul de alienare identitară, lingvistică, naţională şi ecleziastică a populaţiei dintre Prut şi Nistru, proces care îşi are originile în anul 1812.
Aceste politici imperiale au fost evaluate şi condamnate prin Hotărârea Parlamentului RSS Moldova din 23 iunie 1990 şi prin Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991.
Pornind de la dorinţa firească de restabilire a adevărului istoric, prin prezenta Declaraţie anunţăm crearea grupului de iniţiativă „Anul 1812”, care îşi propune să încurajeze elaborarea şi publicarea de monografii, studii şi documente, să contribuie la organizarea de manifestări cultural-ştiinţifice şi să iniţieze dezbateri publice în spaţiul mediatic pe această temă.
Declaraţia rămâne deschisă pentru a fi semnată de instituţii academice şi culturale, organizaţii non-guvernamentale, uniuni de creaţie şi persoane particulare.
Facem apel către mass-media să contribuie la mediatizarea iniţiativei noastre.
Grupul de iniţiativă:
Alexandru MOŞANU, dr. hab. în istorie, prof. universitar, membru de onoare al Academiei Române;
Andrei EŞANU, dr. hab. în istorie, prof. universitar, academician al Academiei de Ştiinţe a Moldovei;
Constantin TĂNASE, director, „TIMPUL de dimineaţă”;
Demir DRAGNEV, dr. hab. în istorie, prof. universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei;
Mihai TAŞCĂ, dr. în drept, cercetător ştiinţific;
Gheorghe NEGRU, dr. în istorie, conf. universitar, preşedinte al Asociaţiei Istoricilor din R. Moldova;
Ion NEGREI, istoric, vicepreşedinte al Asociaţiei Istoricilor din R. Moldova;
Octavian ŢÂCU, dr. în istorie, conf. universitar;
Vlad MISCHEVCA, dr. în istorie, conf. cercetător;
Gheorghe PALADE, dr. în istorie, conf. universitar.
Solicitat de colegii de la Jurnal de Chisinau sa ofere explicatii in urma afirmatiilor mele privind implicarea sa in manipularea primului ministru al Romaniei in cazul Masacrului de la Fantana Alba, Vladimir Tismaneanu minte basarabenii chiar in Saptamana Mare afirmand ca Institutul sau cu multe initiale dar substanta lipsa nu s-ar fi impotrivit cinstirii martirilor din Basarabia, Bucovina si din gulagurile sovietice. Adevarul este cu totul altul si sta scris chiar in “fundamentarea” realizata de IICCMER pentru Guvern(foto sus) si semnata in eroare chiar de catre Emil Boc si apoi prezentata ca atare in plenul Camerei de sclavuletul lui V. Tismaneanu, I. Stanomir (foto dreapta chiar de la dezbaterea din 1.03.2011, cand s-a incercat infundarea Legii). Tovarasul Tismaneanu, subaltern si adulator infocat al unui cunoscut agent KGB (nu spui cine, persoana importanta, “defectata” transoceanic), stie la fel de bine ca si mine cine a facut ca Legea sa fie adoptata, punand capat interventiilor sale antiromanesti.
Iata aici materialul profesionist al colegilor de la Jurnal de Chisinau:
IGNORANŢĂ // Ce argumente au invocat demnitarii români pentru a nu vota propunerea legislativă a lui Tudor Panţîru
Tevatura în jurul instituirii Zilei Naţionale în memoria victimelor masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie a luat sfârşit. Camera Deputaţilor a Parlamentului României a adoptat recent propunerea legislativă iniţiată de Tudor Panţîru. Legea prevede comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte activităţi menite să cinstească memoria românilor basarabeni şi bucovineni. Astfel, în fiecare an, în perioada 31 martie – 2 aprilie, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre perioada ocupaţiei sovietice din ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi Basarabia, tratând evenimentele tragice menţionate.
Citiţi în interviul de mai jos, acordat de senatorul Tudor Panţîru, cât de anevoios s-a adoptat propunerea legislativă şi cine s-a opus acesteia.
– Stimate dle Panţîru, de ce Guvernul României s-a opus propunerii dvs. privind instituirea unei zile naţionale în care ar fi comemorate victimele regimului sovietic de la Fântâna Albă şi din Basarabia?
E o întrebare care ar trebui adresată guvernului român. Oficialii români, întreaga mass-medie din România, la înmormântarea preşedintelui Poloniei, Kacinski, au deplâns victimele masacrului de la Katyn, mirându-se de memoria istorică a polonezilor, de demnitatea lor naţională, a fost o zi de doliu naţional în România. Şi atunci mi-am zis: cum se poate aşa ceva? Vorbiţi de victimele poporului polonez, dar uitaţi de propriile victime!
Se ştie că au fost masacraţi mult mai mulţi români decât polonezi. Nu s-a spus niciodată niciun cuvânt. Şi atunci am făcut acest proiect de lege care, spre surprinderea mea, a primit un aviz negativ de la guvern. Se spune că sub influenţa institutului dlui Tismăneanu, dar pentru mine contează poziţia oficială a guvernului român.
Mai mult, în Senatul României aproape toate comisiile şi senatul în plen au respins din nou proiectul de lege. Am participat la dezbateri în comisie, argumentele care se aduceau sunt absolut ridicole.
– De exemplu, ce argumente au fost invocate?
Unu. Unul din argumente era că institutul dlui Tismăneanu pregăteşte un proiect de lege privind comemorarea victimelor comunismului în România. Şi ar fi mai nimerit ca chestiunea să fie introdusă acolo. Posibil, dar nu obligatoriu. Doi. Republica Moldova a făcut o comisie şi ea însăşi îşi va comemora victimele. Trei. Un argument şi mai ridicol a fost că prin această lege s-ar încălca jurisdicţia altor state, cum ar fi Republica Moldova.
Am respins aceste idei prin următoarele argumente: 1) Dacă ar fi o problemă de jurisdicţie, atunci cum şi-ar comemora evreii victimele holocaustului în toată lumea? 2) Românii de la Fântâna Albă şi cei din Basarabia au fost masacraţi nu pe criterii ideologice, ci etnice. A fost o politică de stat prin care se urmărea diminuarea elementului românesc şi, ulterior, lichidarea acestuia. Argumentele acestea erau absolut ridicole, dar se vedea că e presiune din partea guvernului, majoritatea parlamentară susţinea poziţia guvernului. Şi aşa s-a ajuns că Senatul a respins în plen proiectul de hotărâre.
Camera Deputaţilor, sub influenţa guvernului, avea aceeaşi poziţie de respingere. Dar, până la urmă (vreau să mulţumesc pe această cale presei, unei părţi din presă, în primul rând Romanian Global News, presa din afară, parţial presa din Basarabia, care a reacţionat la poziţia lipsită de demnitate a Guvernului României şi a majorităţii parlamentare), probabil, sub presiunea mass-media, guvernanţii şi-au revăzut în ultimul moment poziţia.
Altă chestiune care a ajutat foarte mult este că Comisia juridică a Camerei Senatului, din care fac şi eu parte, este comisia de fond care avizează acest proiect şi, în mod repetat, a avizat în unanimitate pozitiv, chiar şi după ce camera a reîntors la comisie proiectul meu de lege, comisia juridică l-a votat din nou în unanimitate pentru adoptare. Şi, slavă Domnului, am ajuns să vedem proiectul acesta adoptat.
– La ce proiecte mai lucraţi?
Am mai multe proiecte de legi, ce nu au încărcătura aceasta politică, care însă au menirea de a transforma declaraţia oficialităţilor de la Bucureşti despre relaţia privilegiată cu R. Moldova în realitate, adică să trecem de la vorbe la fapte. Această relaţie privilegiată trebuie să se regăsească în legislaţie.
În acest sens, am pregătit mai multe proiecte de legi. De exemplu, săptămâna viitoare se va mai examina un proiect de lege care are din nou avizul negativ al guvernului.
Este vorba despre un proiect de lege care propune un amendament la Legea cu privire la regimul străinilor, în care basarabenii sunt puşi laolaltă cu oricare străini. În particular, mă refer la situaţia studenţilor basarabeni nebursieri, care sunt obligaţi să plătească o taxă de 120 euro, taxă consulară, plus o taxă de 200 de roni, aşa-numita taxă pentru permis de şedere, ca oricare african. Şi mă întreb unde este relaţia de privilegiere? Din păcate, guvernul român se opune, aşa că săptămână viitoare s-ar putea să avem din nou o respingere.
– Veţi insista?
Încercăm. Un alt proiect de lege vizează veteranii Armatei române din Republica Moldova care, deşi sunt recunoscuţi ca veterani ai Armatei române, li s-a dat chiar şi certificate de veterani ai Armatei române, nu pot beneficia de unele privilegii stipulate în legea cu privire la veterani ai Armatei române. Din păcate, şi în acest caz guvernul se opune categoric.
– Dle Panţîru, vă mulţumesc pentru interviu şi vă urez succes.
Interviu realizat de Ilie Gulca
O simplă confuzie?
Solicitat de JURNAL să explice poziţia Guvernului României în cazul propunerii legislative lansată de Tudor Panţîru, senatorul PDL Viorel Badea, vicepreşedinte al Comisiei pentru Politică Externă a Camerei Senatului din Parlamentul României, a menţionat: „Poziţia guvernului a fost determinată de o confuzie creată de un funcţionar care a înţeles că este vorba de un moment al luptei anticomuniste, şi nu despre ocupaţie. În România nu se ştie nimic despre episodul de la Fântâna Albă. Ulterior, când s-a aflat despre ce este vorba, s-a votat. Eu am ştiut despre acest masacru şi am votat pentru”.
Vladimir Tismăneanu: „Niciodată nu m-am opus comemorării victimelor totalitarismului”
Solicitându-l pe Vladimir Tismăneanu să comenteze afirmaţia făcută de Victor Roncea pe blogul său, care apare şi în declaraţiile lui Tudor Panţîru, că Guvernul României ar fi respins propunerea de a institui o zi naţională pentru a comemora victimele regimului sovietic de la Fântâna Alba şi cele din Basarabia sub influenţa „institutului Tismăneanu”, acesta ne-a răspuns: „IICCMER susţine comemorarea victimelor comunismului atât în România, cât şi în Moldova… Niciodată nu m-am opus comemorării victimelor totalitarismului. Aş spune că dimpotrivă, şi pot proba documentar acest lucru. Oricum, aş aminti că nu există un „institut Tismăneanu”, ci un Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) al cărui preşedinte executiv este dl profesor Ioan Stanomir, autor al unor importante studii despre comunism. Funcţia mea este de preşedinte al Consiliului Ştiinţific”.
“Profesorul” Tismaneanu s-a “probat” singur, in dovada prezentata mai sus. Nu mai e nevoie sa “probeze” nimic, mai ales dupa ticalosul sau Raport falsificator si antiromanesc. Sa-si pastreze “probele” pentru Judecata de Apoi.
La distanţa de 150 de ani de la naştere, viaţa şi faptele protoiereului Alexandru Baltaga rămân în mare parte necunoscute, el fiind unul dintre cei mai mari martiri pe care i-a dat Basarabia de-a lungul zbuciumatei sale istorii.
Documentele de arhivă arată că Alexandru Baltaga s-a născut la 14 aprilie anul 1861 „în familia preotului din satul Lozova Ştefan a lui Andrei Baltaga şi a soţiei legitime a acestuia Elena Prohorievna, ambii cu prima căsătorie, de credinţă ortodoxă”.
Educat în smerenie faţă de cele sacre, tânărul Alexandru, după Şcoala parohială din Lozova, îşi continuă studiile la Seminarul Teologic din Chişinău, pe care-l termină în anul 1883, fiind coleg de promoţie cu Alexandru Ciugureanu, tatăl lui Daniel Ciugureanu, viitorul prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, unul din făuritorii Unirii Basarabiei cu România.
Activitatea de păstorie a sufletelor şi slujitor al lui Dumnezeu o începe la 3 decembrie 1883, fiind numit paroh la Biserica cu hramul „Aleksandr Nevski” din localitatea Călăraşi-sat, hirotonit diacon la 26 ianuarie 1886, iar la 2 februarie 1896 – preot la aceeaşi biserică la care, cu permisiune prin derogare de la reglementările vremii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îi permite activitatea până la sfârşitul vieţii.
A fost persoana care, înainte de toate, a promovat cuvântul lui Dumnezeu, dar a fost şi un activist pe tărâmul obştesc, promovând adevărul istoric despre Basarabia. Timp de 22 de ani (1903-1925) este preşedinte al Congresului Eparhial. Din 1908 colaborează la revista „Luminătorul” (alaturi de IPS Gurie Grosu, primul Mitropolit al Basarabiei – practic cei doi sunt intemeietorii presei religioase romanesti din Basarabia – nota Ziaristi Online. În perioada 1899-1918 este învăţător la şcoala primară din Călăraşi. Nu în zadar, în toamna anului 1917, la organizarea Sfatului Ţării, preoţimea basarabeană l-a delegat deputat în forul legislativ al Basarabiei – Sfatul Ţării. Mandatul său, validat la prima şedinţă a Sfatului Ţării – 21 noiembrie 1917, îl deţine până la ultima şedinţă – 27 noiembrie 1918. A fost singurul reprezentant al Bisericii în Sfatul Ţării. Cum era firesc, la ceasul deşteptării, 27 martie 1918, Alexandru Baltaga votează pentru Unirea Basarabiei cu România.
Ulterior este desemnat membru al Comitetului de unificare a bisericilor din România Mare continuându-şi activitatea ecleziastică şi cea obştească. Educă doi copii adoptivi, Vsevolod şi Margareta.
Năpasta se abate peste el odată cu anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940. În acele zile de restrişte Alexandru Baltaga rămâne la Călăraşi, alături de enoriaşii săi. Soţia şi copii reuşesc să se refugieze peste Prut. Arestul preotului este sancţionat de Iosif Mordoveţ, locţiitorul şefului NKVD-ului moldovenesc, în primele zile de după ocupaţie, iar dosarul lui, pentru comoditate în anchetare, este împreunat cu cel al altor deputaţi în Sfatului Ţării capturaţi de comunişti: Tudor Neaga, Pantelimon Sinadino, Grigore Turcuman, Nicolae Secară, Teodosie Cojocaru, Teodor Uncu, Vladimir Bodescu, Ion Ignatiuc, Constantin Bivol, Ion Codreanu, Ştefan Botnariuc, fostul ministru Emanoil Catelly şi Luca Ştirbeţ, cu numărul 824.
Bogata experienţă acumulată de NKVD în cei 22 de ani în RASS Moldovenească şi URSS şi-a spus cuvântul. Lui Alexandru Baltaga, deja la 31 august 1940, i se aduce învinuirea: „În anul 1918 a avut o atitudine duşmănoasă faţă de Rusia Sovietică, a fost membru [deputat] activ al Sfatului Ţării, votând pentru dezlipirea Basarabiei de la Rusia Sovietică şi alipirea la România, fiind răsplătit de Guvernul României cu 50 ha pământ”. În consecinţă, se face vinovat de: acordarea de ajutor aripei reacţionare a burjuaziei mondiale (art.54, p.4 ); lupta activă împotriva clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare (art. 54, p. 13) şi sabotaj contrarevoluţionar (art. 54, p. 14 Cod Penal al RSS Ucrainene), „fapte” care erau pedepsite cu ani grei de gulag, inclusiv cu moartea.
Iată cum a decurs ancheta acestui „proces”.
La 31 august 1940 este interogat pentru prima dată. Convins despre justeţea votului din 27 martie 1918, Alexandru Baltaga declară în legătură cu cele incriminate: Anchetatorul Cerepanov (călăul tuturor figuranţilor acelui dosar): Sunteţi acuzat că, în anul 1918, fiind ostil Rusiei Sovietice, aţi votat dezlipirea Basarabiei de Rusia şi unirea ei cu România. Recunoaşteţi acest lucru? Parintele Baltaga: Da, recunosc. Eu, Baltaga, într-adevăr am fost adversar al revoluţiei şi, pentru a o evita, am votat unirea.
Tot la 31 august 1940 este interogat încă o dată. Anchetatorul insistă. Anchetatorul Cerepanov: Care au fost motivele pentru care preoţimea în general dar şi Dvs. aţi votat unirea cu România? Parintele Baltaga: Mie, basarabeanului naţionalist, ca nimănui altui îmi sunt cunoscute faptele de atitudine ingrată a arhiereilor ruşi Pavel, Serafim ş.a. faţă de preoţimea basarabeană. Prelaţi înalţi ai bisericii din fosta Rusie au interzis ca în şcolile din Basarabia să se predea în limba moldovenească, obligând ca şi slujba religioasă să se ţină la fel în limba rusă. Toate aceste fapte au stârnit nemulţămiri între preoţimea basarabeană faţă de biserica rusă şi Rusia în general.
Mai este interogat doar o singură dată – la 10 februarie 1941.
Anchetatorul Cerepanov: Confirmaţi mărturiile anterioare precum că, în calitate de reprezentant al preoţimii, aţi jucat un rol important în smulgerea Basarabiei de la Rusia Sovietică şi alipirea ei la România? Parintele Baltaga: Confirm. Într-adevăr, preoţimea a avut un rol important în dezlipirea Basarabiei de la Rusia Sovietică şi alipirea ei la România. Toată activitatea mea ulterioară a fost îndreptată pentru consolidarea poziţiei României în Basarabia, fapt care-l recunosc.
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni organizează în perioada 25 – 30 martie a.c. o vizită în cadrul comunităţii româneşti din New York a delegaţiei formate din domnul Alexandru Leşco, domnul Tudor Petrov Popa, domnul Andrei Ivanţoc – purtători ai Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler şi domnul Ştefan Urîtu – expert în domeniul drepturilor omului. Delegaţia va fi însoţită de către domnul Ion Găină, regizor în cadrul TVR şi domnul Radu Cosma, director adjunct al Direcţiei Management Programe din cadrul DRP.
Programul evenimentului va cuprinde întâlniri cu reprezentanţii comunităţii româneşti din New York, un seminar centrat pe respectarea drepturilor omului realizat în cadrul Universităţii Columbia, precum şi o întrevedere dedicată celebrării celor 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, informeaza DRP.
Eroii inchisi 12 si 15 ani la Tiraspol se vor intalni cu romanii din New York la Biserica Sfanta Maria din Woodside, dupa slujba, la orele 12.00, si la Biserica Sfintii Petru si Pavel din Astoria , la ora 14.30. Seara, la ora 19.00, va mai avea loc o intrunire la restaurantul romanesc Bucuresti din Queens iar luni, intre 12.30 si 1.30, cei patru vor lua parte la o masa rotunda pe tema provocarilor Transnistriei la Columbia University.
Se vor difuza mai multe filme despre Eroii pentru Romania printre care si acesta:
Orice conflict (geo)politic are doua dimensiuni. Una obiectiva, care tine de configuratia din teren, datele etno-religioase, demografice, militare, istorice, geografice etc
Un act revoltator de tradare nationala al Guvernului Boc, ignorat pana acum si de SRI si Presedintele Romaniei, seful dobitocului care a semnat cu manuta lui porcaria, respectiv respingerea cinstirii victimelor facute de bolsevicii sovietici in Basarabia si Bucovina din motiv ca Tismaneanu vrea sa monopolizeze “condamnarea comunismului” si sa instituie doua aberatii la pachet: 23 august ca „Zi de comemorare a victimelor fascismului şi comunismului” şi 21 august ca „Zi de comemorare a victimelor comunismului din România”. Actiunea este indreptata exact impotriva politicii lui Traian Basescu privind “recastigarea demnitatii nationale” si a declaratiilor sale despre apararea drepturilor romanilor din jurul granitelor in “anul romanilor”.
Culmea ticalosiei: Proiectul, aflat la Camera Deputatilor, primeste aviz negativ “in unanimitate” din partea Comisiei pentru Drepturile Omului, condusa de reprezentantul tiganilor Nicolae Paun, exact in aceeasi zi in care se voteaza cu brio proiectul lui, respectiv instituirea “Zilei pentru comemorarea dezrobirii romilor“ (care aduce garle de bani de la Guvern pentru bairamul de 20 februarie cat si un monument de 300.000 de euro in centrul vechi al Bucurestilor!). Insusi numele Legii votate e de cosmar relevand cretinomania deputatilor romani: se comemoreaza dezrobirea romilor? Hello? Chiar toti deputatii sunt retardati? Nu, se pare ca nu chiar toti. 6 au votat contra, 10 s-au abtinut si restul, 259, au fost de acord cu “comemorarea dezrobirii”. Inseamna ca se va aniversa inrobirea?
Tot in acelasi registru al handicapatismului “alesilor neamului” se incadreaza Nota de respingere semnata de Emil Boc – pentru care, daca va mai reveni vreodata dictatura militara in Romania sper sa faca cel putin inchisoare. Cititi bine aici Nota scrisa – din informatiile mele – de Mihail Neamtu, unul dintre servitorii de casa ai lui Tismaneanu: „Considerăm că propunerea legislativă menţionată trebuie analizată plecând de la realitatea că evenimentele la care face trimitere s-au produs în teritorii care fac parte astăzi din alte state, respectiv Republica Moldova şi Ucraina. Acestea sunt deja comemorate în statele respective, în cadru mai mult sau mai puţin oficial. După lansarea Raportului Comisiei din Republica Moldova, masacrul de la Fântâna Albă, deportările şi foametea ce au urmat ocupaţiei sovietice vor fi, cu siguranţă, elemente centrale ale efortului comemorativ oficial al statului vecin”. Aici se impune precizarea că localitatea Fântâna Albă, unde s-a comis doar unul dintre Katyn-urile romanesti, nu se află în Republica Moldova şi nici în Basarabia istorică, ci în nordul Bucovinei, respectiv in Ucraina de azi, scrie romanul de la Chisinau Vlad Cubreacov intr-o dramatica avertizare publica de ultima clipa. Iar Proiectul vorbeste si de victimele “deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie”. Deci si de romanii deportati in Kazahstan si Siberia!
Carevasazica, intr-un act oficial al Guvernului Romaniei, semnat personal de premierul Emil Boc, se afirma ca nu vrem sa comemoram victimele romane ale pogromurilor si deportarilor sovietice pentru ca… stie handicapatul care i-a scris nota lui Boc, acestea “vor fi, cu siguranţă, elemente centrale ale efortului comemorativ oficial al statului vecin”. Care “stat vecin”, analfabetule? Ucraina? Dobitocilor! Si ce pizda mamii voastre are de a face faptul ca s-ar comemora in alt stat cu realitatea, ca sunt zeci si sute de mii de romani ucisi de URSS? Evreii nu-si mai comemoreaza victimele in Israel pentru ca o fac nemtii si polonezii si patagonezii la Auschwitz? Iar noi trebuie sa asteptam cuminti ca Guvernul rus si Kazahstanul sa inceapa comemorarea romanilor din Gulaguri? Pai nu suntem noi Tara mama a romanilor? O fi fosta URSS si nu stim noi? Cam cate palme ar merita trogloditul care a scris Nota semnata de Boc?! Sa mai amintesc si ca manualul rollerist de falsificat istoria Romaniei, autointitulat “Raportul Tismaneanu”, nu continea in forma originala nici un rand despre crimele comise de bolsevici in Basarabia, Bucovina, Transnistria, Tinutul Herta?! Si a trebuit sa stergem noi pe jos la Ziua cu acest jeg uman de Tismaneanu ca sa-l oblige Basescu sa introduca inca un capitol despre crimele comunismului in Basarabia? Iata, crede ca acum a venit ceasul razbunarii. S-ar putea insa, sa se insele amarnic…
Proiectul, cu toate avizele negative de gat, inclusiv cel al Comisiei de Politica Externa a Senatului, unde-si fac veacul diversi patrihoti, va ajunge marti, 1 martie, in plenul Camerei Deputatilor, la votul final. Voi reveni, desigur, asupra subiectului. Dar acum imi e prea scarba de aceste scursuri care ne conduc. “Numai o minune mai poate schimba soarta proiectului de lege despre care am vorbit aici. Atâta că nu-mi prea amintesc când s-a produs ultima minune în politica românească”, scrie romanul de la Chisinau. Nimic mai adevarat!
Iata avertismentul lui Vlad Cubreacov:
Guvernul României, contra proiectului de lege pentru comemorarea deportaţilor basarabeni şi bucovineni
de Vlad Cubreacov
Mai multe publicaţii şi agenţii de presă de la Chişinău şi Bucureşti s-au grăbit să ne anunţe zilele acestea că vom avea în România o zi a comemorării victimelor ocupaţiei sovietice. La aflarea veştii ne-au bucurat sincer. Numai că înariparea noastră sufletească s-a potolit repede, deîndată ce ne-am interesat mai îndeaproape de iniţiativa în cauză. Şi ne-am gândit să scriem despre acest subiect, pe care îl aducem mai cu seamă în atenţia acelor cetăţeni ai Republicii Moldova care şi-au redobândit (cu mult greu) cetăţenia română şi, din patru în patru ani, sunt chemaţi la urne să se pronunţe asupra aleşilor lor din Parlamentul de la Bucureşti. Este bine ca alegătorii să-şi cunoască aleşii.
Care este, de fapt, povestea? În luna mai anul trecut, deputatul Tudor Panţîru de la Bucureşti (PSD, circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 2) a iniţiat o propunere legislativă (PI-x nr. 796/2010) intitulată „Lege pentru instituirea Zilei naţionale în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie”. Proiectul cuprinde trei articole şi spune următoarele: „1. Se instituie ziua de 1 aprilie ca Zi naţională în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie. 2. Cu prilejul Zilei naţionale în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie, se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte activităţi menite să cinstească memoria acestor români. 3. În perioada 31 martie – 2 aprilie, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre perioada ocupaţiei sovietice din nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi Basarabia, tratând evenimentele tragice menţionate la art. 1.” O expunere de motive a însoţit propunerea legislativă. Deputatul Panţîru face trimitere, între altele, la Rezoluţia nr. 1723 din 28 aprilie 2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care aceasta califică foametea organizată de regimul stalinist şi soldată cu moartea a milioane de oameni nevinovaţi, inclusiv în Republica Moldova, ca fiind o crimă împotriva umanităţii. Atât.
Itinerarul acestui proiect de lege a fost destul de sinuos. El a fost semnat la 11 mai 2010. Peste trei zile, la 14 mai, el este prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor (Preşedinte Roberta Alma Anăstase – PD-L) şi înaintat la Senat (Preşedinte Mircea Dan Geoană – PSD). La 24 noiembrie 2010 Senatul a respins această propunere legislativă. Totuşi, urmând procedurile în vigoare, vicepreşedintele Senatului, Teodor Meleşcanu (PNL), a trimis, la 25 noiembrie 2010, propunerea legislativă, spre dezbatere, în Camera Deputaţilor.
Acum, soarta proiectului de lege depinde exclusiv de voinţa deputaţilor din Cameră. Aceştia, aparţinând diverselor grupuri politice, vor ţine cont de avizele comisiilor sesizate, iar majoritatea parlamentară (PD-L – UDMR) – de avizul guvernului instalat de ea. Să vedem care este situaţia la capitolul avize.
Aşadar, Consiliul Legislativ a emis, la 16 iunie 2010, un aviz pozitiv. Avizul Consiliului Legislativ este unul formal, nu se referă la fondul iniţiativei deputatului Tudor Panţîru, ci doar la faptul că aceasta se încadrează în categoria legilor ordinare. Comisia pentru Drepturile Omului, Culte şi Problemele Minorităţilor Naţionale, convocată în şedinţă la 15 decembrie 2010, în urma dezbaterilor, a hotărât cu unanimitate de voturi să îi acorde aviz negativ. Din respectiva comisie parlamentară fac parte 9 membri, dintre care 5 aparţin majorităţii de guvernământ (Marius Cristinel Dugulescu – PD-L, Florin Postolachi – PD-L, Mircea Lubanovici – PD-L, Lucian Riviş-Tipei – PD-L şi Attila Varga – UDMR), iar alţii 4 aparţin opoziţiei (Nicolae Păun – minoritatea ţigănească, Gigel-Sorinel Ştirbu – PNL, Virgil Pop – PNL şi Sergiu Andon – PSD). La 8 februarie 2011, Comisia juridica, de disciplină şi imunităţi a adopat un aviz pozitiv.
Soarta proiectului de lege rămâne însă incertă dat fiind avizul negativ al Guvernului. Un punct de vedere oficial al Guvernului, semnat de premierul Emil Boc (PD-L), a fost formulat la 20 august 2010. Premierul Emil Boc opinează: „Considerăm că propunerea legislativă menţionată trebuie analizată plecând de la realitatea că evenimentele la care face trimitere s-au produs în teritorii care fac parte astăzi din alte state, respectiv Republica Moldova şi Ucraina. Acestea sunt deja comemorate în statele respective, în cadru mai mult sau mai puţin oficial. După lansarea Raportului Comisiei din Republica Moldova (se are în vedere Comisia Cojocaru – nota noastră), masacrul de la Fântâna Albă, deportările şi foametea ce au urmat ocupaţiei sovietice vor fi, cu siguranţă, elemente centrale ale efortului comemorativ oficial al statului vecin”. Aici se impune precizarea că localitatea Fântâna Albă nu se află în Republica Moldova şi nici în Basarabia istorică, ci în nordul Bucovinei. Premierul PD-L – UDMR continuă: „În acest moment, nu există o zi de comemorare a victimelor comunismului din România. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) – condus de Vladimir Tismaneanu-n.n. – a propus instituirea zilei de 23 august ca „Zi de comemorare a victimelor fascismului şi comunismului” şi a celie de 21 august ca „Zi de comemorare a victimelor comunismului din România”. Astfel, considerăm că este nepotrivit ca statul român să stabilească o zi de comemorare pentru anumite episoade legate de istoria comunismului din zona geografică ce cuprinde România, înaintea stabilirii celor două zile comemorative menţionate anterior”. Arătând, în plus, că iniţiatorul proiectului de lege „nu precizează sursele financiare necesare aplicării măsurilor propuse, încălcându-se astfel dispoziţia art. 138 alin. (5) din Constituţia României”, premierul Emil Boc anunţă Parlamentul că, „având în vedere considerentele menţionate, Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative” si semneaza personal.
Cunoscând acum toate acestea, înţelegem că şansele de a fi adoptat ale proiectului de lege iniţiat de deputatul Tudor Panţîru sunt cât se poate de incerte. Dacă ţinem cont de configuraţia politică a Camerei Deputaţilor de la Bucureşti, am putea spune chiar că aceste şanse sunt, practic, nule. De ce? Pentru că Guvernul Boc se opune, iar guvernul înseamnă PD-L şi UDMR şi pentru că cele mai mari partide din opoziţie (PSD şi PNL) fac în această chestiune front comun cu guvernarea. Minorităţile (altele decât cea maghiară), în special numeroasa minoritate ţigănească (zisă rromă), prin reprezentantul său Nicolae Păun, de asemenea se opun. Să fie oare acesta un motiv pentru care iniţiativa deputatului Panţîru nu a mai fost semnată de nici un alt deputat sau senator, nici măcar dintre colegii săi de partid?
Toate datele si avizele, negative si pozitive (spre cinstea lor, Comisie Juridica si Comisia pentru Cultura) si continuarea groaznicei alerte publice la Ziaristi Online
„Operaţiunea română” în cadrul Marii Terori din RASSM
Deşi s-a considerat, o anumită perioadă, că regimul comunist, în politica sa de exterminare în masă, se conducea în special, aşa cum declarau în repetate rânduri Stalin şi acoliţii săi, de principiul luptei de clasă, în realitate, nimicirea indezirabililor se efectua şi în baza criteriului etnic. O dovadă elocventă în acest sens o constituie şi aşa-numita „operaţiune română”, instrumentată de vârfurile organelor de represiune din perioada Marii Terori – Nikolai Ezhov, şeful NKVD, şi Andrei Vyshinsky, procurorul general al URSS, care au semnat câteva zeci de procese-verbale ale „dvoicii” de la Moscova, trimiţând la moarte, cu preponderenţă în baza criteriului etnic, câteva mii de persoane nevinovate de origine română din RASSM. Este adevărat că şi Troika Specială de la Tiraspol a condamnat la moarte sute de etnici români în baza aceluiaşi criteriu etnic, dar, până în prezent, nu s-a ştiut că românii moldoveni din pseudoformaţiunea statală „moldovenească” au avut parte de o „atenţie specială” din partea „corifeilor” terorii comuniste – Ezhov şi Vyshinsky. Cele câteva zeci de procese-verbale depistate în arhiva SIS al Republicii Moldova, semnate de cei doi „corifei” ai Marii Terori, înfiorează nu numai prin cruzimea fără de margini, ci şi prin pedantismul şi scrupulozitatea cu care a fost instrumentată „operaţiunea română”.
Listele persoanelor care au fost parte din aşa-numita „operaţiune română” erau alcătuite de NKVD din RASSM, vizate de şeful acestei instituţii de la Kiev şi, abia după asta, expediate la Moscova. După ce Ezhjov şi Vyshinsky semnau procesele-verbale de condamnare la moarte sau la ani grei de GULAG, respectivele procese-verbale, împreună cu alte documente adiacente, erau expediate la Kiev şi Tiraspol pentru a fi puse în aplicare sentinţele.
Condamnările la moarte în cadrul „operaţiunii române” au început la 8 octombrie 1937, când Nikolai Ezhov, comisarul poporului pentru Afacerile Interne al URSS, tot el – comisar general al securităţii statului, împreună cu un alt călău notoriu, Andrei Vyshinsky, procurorul general al URSS, au semnat procesul-verbal nr.1, cu care începea această monstruoasă şi imensă crimă, numită eufemistic „operaţiunea română”.
Cele 139 de persoane, învinuite de „spionaj şi activitate diversionistă în favoarea României”, care au fost incluse în acest prim proces-verbal, au fost „identificate” de conducerea a două detaşamente de grăniceri sovietici – Moldovenesc şi Râbniţa, dislocate la frontiera de vest a RASSM. Listele ticluite de responsabilii din cadrul celor două unităţi de grăniceri au fost prezentate lui Ezhov şi Vyshinsky de către conducerea NKVD de la Tiraspol.
I. Leplevski, comisar al poporului pentru Afacerile Interne al RSS Ucrainene şi şeful NKVD-ului de la Kiev, la 11 octombrie 1937, prin intermediul unei directive, ordona şefului NKVD-ului de la Tiraspol, Rivlin, să pună în aplicare neîntârziat sentinţa cu referire la cei 125 de oameni, condamnaţi la moarte de către Ezhov şi Vyshinsky, cu excepţia a 18 persoane, a căror execuţie a fost amânată. Printre cei 18 figurau mai mulţi reprezentanţi ai nomenclaturii de partid şi sovietice a RASSM din acea perioadă sau din perioada precedentă: Grigore Starâi-Borisov, preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului din RASSM; Iosif Badeev (Suslik sau Vanştein), secretarul Comitetului Moldovenesc Regional al PC(b)U în perioada 1924-1928; Nikolai Golub, secretarul al doilea al Comitetului Moldovenesc Regional al PC(b)U; Bogopolski Haim, secretar al aceluiaşi Comitet Moldovenesc Regional al PC(b)U în anii 1928-1930; Ivan Krivorukov, născut în Chişinău, fost membru al Sfatului Ţării, care a votat împotriva Unirii Basarabiei cu România, refugiat în stânga Nistrului, şef al „guvernului provizoriu muncitoresc-ţărănesc al Basarabiei”, cu sediul la Odesa, comisar al poporului pentru Agricultură în RASSM, în anul 1924. Cea mai mare parte din aceşti 18 demnitari de prim rang din RASSM vor fi executaţi ceva mai târziu şi doar pentru câţiva pedeapsa capitală va fi comutată cu ani grei de GULAG. Cel mai şocant lucru în drama acestor funcţionari importanţi din RASSM era faptul că decizia cu privire la includerea lor în categoria „spionilor români” a fost formulată de comandanţii unor detaşamente de grăniceri, care aveau totuşi obligaţiunea de a asigura paza frontierei URSS, şi nu de formulare a unor capete de acuzare unor demnitari de stat cu rang înalt.
La 13 octombrie 1937, la o zi de la emiterea directivei respective de către Leplevski, în închisoarea NKVD din Tiraspol erau executate primele 57 de persoane, iar încă peste o zi, la 15 octombrie – alte 48 de persoane. Sentinţa de condamnare la moarte a două femei – Domnica Tâmcişina din satul Slobozia, r-nul Codâma şi Marina Tanitoi, din satul Hlinoaia, r-nul Slobozia, în cazul celei dintâi a fost comutată cu 10 ani de lagăre, iar în cazul celei din urmă a fost anulată, aceasta fiind repusă în libertate – un caz aproape unic în istoria Marii Terori din RASSM. În schimb, Alexei Turtăcaldă, condamnat la 10 ani de lagăre, conform sentinţei din 18 octombrie 1937 – a fost împuşcat.
„Conveierul” morţii funcţiona practic non-stop la Tiraspol. Deja pe 10 octombrie 1937, Ezhov şi Vyshinsky semnau un nou proces-verbal din cadrul aceleiaşi „operaţiuni române”, nr. 4, prin care erau condamnate la moarte 66 de persoane, iar altele 20 – la câte 10 ani de GULAG.
NKVD-ul de la Moscova cerea subdiviziunii de la Kiev, dar şi celei de la Tiraspol ca decizia privind executarea celor 66 de persoane să fie „pusă imediat în aplicare”. Pe 15 octombrie, 65 din cei condamnaţi la moarte pe data de 10 octombrie, de Ejov şi Vyshinsky, erau împuşcaţi în închisoarea NKVD din Tiraspol. Cel de-al 66-lea din această „listă a morţii” – Vasile Volghin-Piskunenko a fost executat o lună mai târziu – pe 16 noiembrie 1937.
May 26th, 2011 
VR 
George Damian, fost redactor de politica externa la fostul ziar ZIUA, desfiintat de Sorin Ovidiu Vintu si sters de noul KGB de pe fata Internetului: Chiar îmi pare rău că a dispărut ziarul ZIUA, singura publicaţie de la Bucureşti care se ocupa serios de problema Basarabiei. Poate că nu a fost chiar întâmplătoare dispariţia. Şi în contextul general al decăderii masive a presei, trece total neobservat un subiect de importanţă capitală: federalizarea Republicii Moldova. Mulţi dintre românii aproape decerebraţi de imaginile vârâte cu forţa pe cortex cu Monica Columbeanu spânzurată de gardul lui Irinel s-ar putea întreba de ce ne-ar interesa pe noi federalizarea Republicii Moldova? Răspuns: pentru că se legiferează prezenţa trupelor Federaţiei Ruse la mai puţin de 100 de kilometri de graniţa României.
Posted in 
Tags: 
