Reporter Virtual: Publicarea mai multor stenograme Wikileaks privind situaţia politică şi economică din România e pe cale să declanşeze un scandal fără precedent în ultimii ani. Printre cei vizaţi de dezvăluiri este şi Bogdan Chirieac, fost ziarist la „Gândul”, iar după program, turnător de nădejde la Ambasada SUA din Bucureşti. Într-o telegramă din 2007, clasificată „Confidential”, se arată: „Chirieac susţine că popularitatea lui Băsescu este deja în scădere. Chirieac a luat în derâdere declaraţia preşedintelui că ar avea susţinerea românilor de rând, declaraţie făcută în urmă cu câteva săptămâni în faţa unui auditoriu compus din şefii misiunilor UE. Chirieac a susţinut că problemele cu băutura ale lui Băsescu s-au înrăutăţit, iar consilierii săi se atacă reciproc”. Deşi primeau informaţiile lui Chirieac, americanii ştiau însă foarte bine în ce ape se scălda acesta şi de partea cui se afla: „Chirieac, un apropiat al lui Geoană şi al altor membri ai PSD, a vorbit în termeni pozitivi de rolul important al lui Geoană, subliniind că, în sfârşit, liderul PSD şi-a intrat în ritm ca figură politică şi comunicator”, se arată în telegramă.
Desigur ca ii urez SRI “La Multi Ani!” cu speranta ca va reusi sa rezolve cu “succes pe toata linia” si cazurile de agenti anti-Romania activi la cel mai inalt nivel in stat, cum este grupul de interese straine al aceleiasi Retele reprezentate, pe rand, de Alin Teodorescu, in Guvernul Nastase, Marius Oprea, in Guvernul Tariceanu si succesorul acestuia, Vladimir Tismaneanu, in Guvernul Boc (ca sa nu mai vorbim si de cei de pe langa presedinti sau chiar de unii presedinti si premieri), cu totii membri ai Grupului pentru Dialog Social consolidat de Silviu Brucan si George Soros in decembrie 1989, respectiv ianuarie 1990, documentati de ofiterii de informatii romani ai Unitatilor “anti-KGB” din DSS si SRI ca avand stranse legaturi, inca de dinainte de 1989, cu spionajul maghiar si cel rusesc.
Sper totodata ca in cadrul “succeselor pe toata linia” din Bilantul SRI pe anul 2010 nu se inscriu si victoriile in lant ale UDMR si organizatilor adiacente maghiare, care discrimineaza agresiv romanii din Harghita, Covasna si Mures pana la epurare culturala, administrativa si etnica si sunt pe care sa impuna autonomia teritoriala a asa-zisului “Tinut Secuiesc” si regionalizarea Romaniei in favoarea Ungariei revizioniste.
Nu in ultimul rand astept cu acelasi interes un nou decret prezidential care sa cinsteasca memoria ofiterilor romani din Grupul Trosca, eroi ai Romaniei cazuti la datorie in decembrie 1989.
Mai amintesc, in incheiere, ca trebuie sa fie aparati, cu onoare, toti cei ce sunt cetateni romani, din tata-n fiu, si de la vladica pana la opinca – indiferent de opiniile si convingerile lor religioase, nationale, in raport cu “corectitudinea politica” neo-marxista, noua gandire de lemn oficiala -, cel putin in egala masura cu nivelul la care sunt protejati cei care au jurat credinta altor state sau care isi tradeaza, zilnic, tara.
In rest, noi si noi succese!
La Multi Ani si salutari romanesti ofiterilor SRI care isi fac datoria pentru Patrie si Onoare!
După întreaga tevatură declanşată în presă de fostul meu director executiv, Mihai Gâdea, şi continuată de Mircea Badea şi Victor Ciutacu, consider că a venit vremea pentru mine să pun punct acestui scandal.
Cred că în mare parte lucrurile au fost lămurite, cred că mulţi oameni şi-au făcut o părere despre se întâmplă, cred că mulţi colegi care lucrează în Antenă n-au nicio vină şi mai cred că trebuie protejată imaginea şi credibilitatea lor.
Dacă Mihai Gâdea, Mircea Badea şi Victor Ciutacu nu realizează ce fac şi consideră că n-au nici un fel de responsabilitate în a proteja imaginea acestor oameni şi credibilitatea unui întreg trust media, o fac eu acum, aici.
Ca atare, mulţumesc trustului Intact pentru cei 14 ani pe care i-am petrecut împreună, am învăţat multe, am muncit mult, am fost mereu corectă şi m-am definit ca jurnalist aşa cum am ştiut eu mai bine. Şi am reuşit asta pentru că în trustul Intact încă mai există un Marius Tucă sau o Adriana Pava. Pentru că a fost un Sorin Oancea sau un Vlad Petreanu… Şi pentru că au venit un Marius Huc şi un Alin Romaşcan.
Îi mulţumesc lui Dan Voiculescu şi le mulţumesc şi tuturor colegilor mei de la Jurnalul Naţional, Antena 1 şi Antena 3 alături de care am petrecut multe clipe frumoase împreună.
Le mulţumesc sufletelor frumoase. N-am niciun regret. Pentru că ştiu şi eu, ca şi voi, că n-am greşit cu nimic.
De când fac meseria asta, am ştiut doar atât: ca adevărul şi cinstea să fie mereu de partea mea. Am crezut întotdeauna că asta dă valoare unui jurnalist, asta îi dă coloană vertebrală, asta îi dă credibilitate, asta îl face extraordinar puternic. Şi asta voi crede atât timp cât eu voi exista.
Le urez succes tuturor în continuare şi le spun doar că nu eu am vrut să se întâmple aşa.
Punctele noastre de vedere sunt ireconciliabile, viziunile total diferite, respectul faţă de meserie şi adevăr…cu totul altul. Pentru unii oameni onoarea, bunul simţ, demnitatea şi responsabilitatea chiar nu există. Tocmai de aceea, fiecare a ales să meargă pe alt drum. Eu ştiu, cu toată fiinţa mea, că l-am ales pe cel drept şi că plec cu fruntea sus din trustul Intact.
Mulţumesc şi lui Mihai Gâdea, Mircea Badea şi Victor Ciutacu şi chiar le doresc mult succes în tot ce vor ei să realizeze.
Vezi intreaga saga a jurnalistei Sorina Matei in episoadele:
“Badescu este istorie. Ganditi-va ca la vremea cand el scria, Eminescu nu era ceea ce este astazi. Popa Grama il facea cu ou si cu otet, iar Macedonski si altii nu mai puteau de invidie. Deci Badescu, la fel ca Vlahuta, avea simtul maretiei si al grandiosului.
In sfarsit, statuile nu se darama in mod normal, chiar daca devin desuete, ele sunt facute pentru a depune marturie peste timp. Ar trebui sa invatam de la unguri. Exista vreun maghiar care sa-l conteste pe Petofi Sandor? Au ungurii o banda de genul celeia a lui Patapievici, Plesu, Liiceanu? Le scrie lor istoria unul ca Tismaneanu? Nu, ei il recupereaza si pe Wass Albert.
In alta ordine de idei, Salajul nu are chiar asa de multe statui ca sa isi permita sa le darame si pe cele cateva, putine, gata facute. Cat despre Maniu si Coposu (pe care l-am cunoscut bine), lasati-i cu politica lor. N-au facut nimic pentru cultura. Maniu a fost prim ministru in perioada interbelica dar nu s-a invrednicit sa infiinteze un liceu la Zalau. Iar CDR-ul amintiti-va ce a facut scolii dvs. in perioada 1996-2000, prefigurand dezastrul din zilele noastre. Sa-i cinsteasca, prin urmare, politicienii lor si cei ce au jefuit pamantul tarii sub pretextul restituirilor demarate de Ciorbea.”
Vicepremierul Ungariei Zsolt Semjen şi preşedintele Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, au vorbit la unison, pe pamant romanesc, despre “drepturile divine” ale maghiarilor din Romania la autonomie teritoriala pe criteriu etnic in “Tinutul Secuiesc”, dupa modelul Kosovo. Sotia ambasadorului Ungariei, Erzsebet Bajtai, a recitat intr-un cadru oficial un vers cu pretentii revizioniste, starnind deliberat confuzia intre mesajul sau si cel al premierului Viktor Orban. La Parlamentul Romaniei, ambasadorul Ungariei, Oszkar Fuzes, sustine insa in fata legislativului si a intregii prese romane ca nici un oficial ungar nu a facut vreo afirmatie despre autonomie si ca sotia sa a recitat din Petofi Sandor. Cu alte cuvinte, un biet ambasadoras al unui statulet razgaiat ne scuipa in fata, in rafale. Minciuna e mai grea decat poate sa o duca asa ca vine sa il ajute si presupusul reprezentant al diplomatiei romane, seful M.A.E. Baconsky, care linge scuipatul si, dupa ce se clateste bine cu el, apare la B1 Tv ca se ne spuna: “Mmm, ce bun e! Nu-i domnule Tuciurica scuipat iredentist! Va asigur eu, ca am experienta!”. Partea barbateasca din el, cu experienta teologica aprofundata in jacuzzi australian si schimb de saliva mexicana ramasa prin gura doamnei Vulpe, alaturi de alte mehlemuri de import bune pentru ten, ii ia apararea si nevestei de ambasador, afirmand ca a vorbit si ea, acolo, “din inima”. Sotia ii reprezenta oficial si pe presedintele si pe premierul si pe ambasadorul Ungariei. A doua zi se afla ceea ce cuplul Baconsky-Fuzes stia de la bun inceput (pentru traducerea “neoficiala” a M.A.E. putea sa ajute rapid chiar seful S.I.E.): ca versul revizionist spus “din inima” nu ii apartine lui Petofi Sandor ci criminalului de razboi Wass Albert, ucigas de evrei si romani in Ardealul ocupat de Ungaria lui Horthy, amiralul de Balaton. Ambasadorul a mintit Romania de doua ori intr-o zi si e in continuare in functie, gata sa mai administreze romanilor si sefului M.A.E. o flegma buna, garantat 100% de calitate secuiasca, cu ajutorul lui Csibi Barna, invitatul de gala al tuciuriului sub acoperire de jurnalist de la B1. Intre timp Baconsky a plecat in Canada asa ca, saracul, n-are cum sa-l mai scuze si nici sa-l savureze pe Fuzes, a treia oara. N-ar putea domnul Fuzes sa-i trimit la pachet, prin curier diplomatic, o portie-doua de scuipat? Sa nu-i duca dorul…
În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.
Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.
Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.
Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.
Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.
Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul mai jos, din arhiva Civic Media).
Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:
“1) Intr-o fisa a Securitatii privitoare la V.T. [n.n. atentie ! ], elaborata in primavara anului 1987, publicata de Mihai Pelin in anii 2000, se specifica printre altele urmatoarele:
a/ lui V.T. i s-a aprobat o viza de calatorie in Franta si Spania (impreuna cu mama, Hermina M);
b/ V.T. nu a mai calatorit in tari capitaliste, nici in tari socialiste;
c/ V.T. nu are rude in alte tari;
d/ V.T. corespunde normelor pentru acordarea vizei de calatorie.
Nedumerirea in legatura cu cele mentionate in raportul de la acea data, vine dintr-o serie de alte rapoarte ale aceleasi institutii. De exemplu, din documente ale Directiei de Informatii Externe ,din anii ’70, reiese ca V.T . avea rude in mai multe tari precum: Franta, pe Cristina Boico (sora mamei si fiica acesteia, Olga si Andrei Boico, fiul Cristinei Boico), Venezuela, Sofia Imber, verisoara tatalui lui V.T., in URSS, Tismenetchi Nahona (sora tatalui lui V.T).
Mai mult, V.T. voiajase in anii 70 si in tari capitaliste (RFG) si in tari socialiste (RDG).
Momentul intocmirii fisei respective, primavara 87, este de asemenea , foarte important, deoarece atunci V.T. impreuna cu Dorin Tudoran si Michael Radu au obtinut fonduri de la National Endowement for Democracy pentru a publica revista Agora (unde colaborau opozanti din Romania). Revista era distribita in Romania pe diverse cai si comentata la Europa Libera. Acest grup, prin Agora, erau primi reprezentanti ai opozitiei din Romania finantati de guvernul american , dezvoltind grupurile de mai tirziu ale societatii civice, primele reviste, formatori de opinie, etc., in continuare finantate cu sume semnificative pana in anii 93-94.
Din perspectiva celor de mai sus s-ar putea interpreta ca V.T. ar fi putut beneficia de un anumit sprijin/protectie, intr-un moment cheie, din partea unor persoane foarte influente in conducerea statului (probabil CC/PCR) pentru a explica exceptia acordarii vizei de calatorie… Cum interpretati ? Cine ar fi avut puterea sa ghideze producerea si scurgerea (pentru ochii americanilor) a datelor incorecte? Cu rezultatul ca acea “fisa curata” a permis crearea grupului de reprezentare a actiunilor sponsorizate in Romania. (De remarcat ca V.T. a fost contestat vehement inainte si dupa initierea acelor programe. V.T. a intimpinat greutati pentru emigrarea in S.U.A. A putut emigra prinr-o casatorie aranjata , divortand apoi imediat ce si-a obtinut resedinta permanenta ).
2) V.T. are doua surori, amandoua nascute in URSS. Una dintre ele, Rodica, casatorita Tonciulescu, inginer chimist, a lucrat in apropierea Elenei Ceausescu. Dupa activitatile “anti” Ceausescu ale lui V.T., cum poate fi interpretata aceasta alta exceptie ?!
3) Rapoartele Directiei de Informatii Externe, dar si alte surse, sugereaza discret ca V.T. ar fi avut un comportament ( ….) atipic cunoscut. Numele unui profesor important si foarte apropiat de V.T. si al unui coleg cu care a tinut legatura multa vreme dupa plecare ar contura ceea ce se sugereaza. Cum ar fi putut influenta aceste date evaluarile analistilor securitatii vis-a-vis de V.T.?
4) Cu numele ofiterilor “G” si “M. L.” sunt semnate mai multe rapoarte, in diferite perioade, referitoare la V.T. si Hermina T. Ar fi posibila identificarea lor ?
Sunt, de asemenea, binevenite orice alte sugestii care ar putea contribui la dezlegarea misterelor care plutesc in jurul “itinerariului” lui V.T.”
Am încheiat citatul.
Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe, care apar în dosarul cazului cu numele lor de serviciu, s-au ocupat de… marşrutizări şi infiltrări de agenţi în obiective străine, inclusiv în “redactiile posturilor de radio ostile României”. Fără comentarii!
Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe consemnau că “obiectivul are rude stabilite în străinătate, după cum urmează (…) şi a mai efectuat călătorii turistice în (…)”, în timp ce ofiţerul din unitatea serviciului intern nu a menţionat aceste elemente, cu şase ani înainte, în susţinerea avizului pentru eliberarea paşaportului.
În legătură cu această neconcordanţă şi aspectele ridicate de investigatorul republican se impun câteva precizări:
1. Pentru acoperirea interesului Centrului de Informaţii Extene faţă de o persoană care urma să se deplaseze în străinătate, verificările şi avizul pentru aprobarea eliberării paşaportului erau chipurile “lăsate la aprecierea unităţii serviciului intern”, pentru ca în dosarul de paşapoarte să nu existe documente care să conducă la o eventuală deconspirare. Se ajungea, astfel, în situaţia ca ofiţeri ai serviciului intern să fie sancţionaţi pentru “neprevenirea rămânerii ilegale în străinătate” a unor persoane care, în realitate, erau trimise în misiuni de către serviciul extern al securităţii statului. În acest fel se consolida acoperirea.
2. În 1987, fişa era rezultatul evaluării stricte a Centrului de Informaţii Externe, faţă şi de noua perspectivă deschisă lui Vladimir Tismăneanu.
3. În mai multe cazuri, persoanele “anti” Ceauşescu, cu o oarecare notorietate, care au ajuns în străinătate, au avut ca numitor comun stimularea opoziţiei lor de către duşmanii României de la Moscova, folosindu-ne steagul pentru plantarea în Occident a aşa-zişilor disidenţi. Cu o carte de vizită confecţionată printr-o opoziţie regizată împotriva regimului din România, KGB îşi infiltra cârtiţele în Occident, inclusiv pentru controlul şi manipularea exilului românesc.
4. În 1987, în plin avânt al “perestroika şi glasnosti”, nu trebuie omisă conlucrarea subterană (“interservicii”) a marilor puteri, care pregăteau lumea de după 1989, după cum nu ar trebui să treacă neobservat interesul comun pentru înlăturarea liderilor comunişti nereformişti.
5. Nu a existat moment în întreaga perioadă a Războiului Rece în care KGB să nu se afle la originea celor mai multe dintre mişcările de rezistenţă anticomunistă, inclusiv a celor apărute în Occident. Era mai simplu să le creeze şi să le controleze decât să apară la iniţiativa altora şi să încerce ulterior abordarea lor.
6. Plecarea lui V.T. în străinătate s-a realizat “pe firul scurt”. Pentru cine nu ştie, denominaţia semnifică o intervenţie pe telefonul “S”, deţinut numai de demnitarii cu rang ministerial. O bună prietenă a mamei sale, pe care la Moscova se conta într-o eventuală debarcare a lui Ceauşescu printr-o mişcare din interiorul conducerii partidului, a făcut o asemenea intervenţie.
7. Refuzul lui V.T. de a reveni în ţară nu a produs nici un deranjament major până în primăvara anului 1987, când s-a simulat o anchetă internă a circumstanţelor plecării. Scandalizarea a fost la nivelul şefului Centrului de Informaţii Externe, dar “oalele sparte” s-au decontat la unitatea serviciului intern care a avizat plecarea.
8. Unul dintre ofiţerii care au avut în studiu, verificare şi pregătire obiectivul a trebuit să-şi întrerupă fortuit activitatea. Circumstanţele ar merita un studiu de caz.
9. Elementele reţelei KGB de control asupra acţiunilor Securităţii trebuie obligatoriu prezumate ca fiind mai puternice şi mult mai dificil, dacă nu imposibil, de controlat pe zonele externe ale activităţii, unde exista, la un moment dat, o adevărată inflaţie de agenţi ai Moscovei originari din Basarabia şi care treceau drept români.
10. S-a arătat că obiectivul a avut puncte de sprijin în Venezuela, aceasta fiind ultima ţară de tranzit spre SUA.
Nota bene: Spionajul României nu a folosit Venezuela sau Mexic şi, în general, ţările din America Latină pentru “acomodarea” agenţilor cu destinaţie SUA sau Canada, deoarece spaţiile respective erau fieful KGB.
Aurel I Rogojan
Publicat si decotidianul.ro
PS: Am pus de doua ori aceasta informare ca sa fiu sigur ca e inteleasa 🙂
În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.
Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.
Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.
Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.
Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.
Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul mai jos, din arhiva Civic Media).
Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:
O propunere de împărţire a României pe regiuni a trecut de una dintre Camere fără să fi avut loc nici un fel de dezbatere şi nici un fel de discuţie în public, fiind totuşi vorba de o chestiune de interes naţional. Despre coincidențe – Regiunile de dezvoltare sau de destrămare?
DOVADA AUDIO: „Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteitől” (“Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor” – Wass Albert – poezia Eliberarea Ardealului).
În judeţul Alba, la Abrud, zeci de persoane s-au adunat în faţa Administraţiei finaţelor publice, pentru a-l opri pe Csibi Barna să pătrundă în clădire. Acesta a fost detaşat aici, de la Direcţia Finanţelor Publice Harghita. Oamenii nu văd însă mutarea ca pe o pedeapsă pentru Barna, ci ca pe o ofensă adusă lor.
Bucurestiul isi explica detaliat “pozitia” cand lucrurile sunt neclare si aliatii nu au luat inca o hotarare, dar tace prelungit dupa luarea deciziilor si trecerea la actiune. Cine poate lua in serios un asemenea aliat? Ce credibilitate in lume are o asemenea tara?
“Aţi aruncat Ardealul orientalilor ălora de valahi; şi nu ni l-aţi lăsat nouă. Nouă, – cui? Desigur, nouă – Ungurilor; cari se ştie doară că suntem occidentali…”
Sotia Ambasadorului BAJTAY ERZSEBET recitand din WASS ALBERT la Targu Mures – 15 Martie 2011
Bajtayi Erzsebet a reprezentat Guvernul si Presedintia Ungariei – PCM – Targu Mures – 15 Martie 2011
Inregistrarile de mai sus dovedesc inca o data faptul ca, desi ministrul de Externe si aparatul MAE, dublat de cele ale SIE si SRI, au avut in posesie declaratiile extremiste ale sotiei ambasadorului Ungariei, Baconschi a preferat sa-si incalce mandatul de reprezentant al Romaniei in repetate randuri: mintind, dezinformand, minimalizand, ridiculizand, amalgamand si luand o pozitie clara de avocat al partii ungare. Chiar daca versurile spuse “din inima” ii apartineau doar sotiei ambasadorului, si nici macar lui Petofi Sandor sau criminalului antisemit Albert Wass, ea a fost la evenimentul din 15 martie de la Targu Mures reprezentantul oficial al Ambasadei, respectiv al Guvernului si Presedintiei Ungariei. Punct. Acest fapt este confirmat pentru Agerpres si de purtătorul de cuvânt al sectiei Mureş a Partidului Civic Maghiar (PCM), Olvedi Zsolt, organizator al evenimentului: “soţia ambasadorului Ungariei în România, Bajtayi Erzsebet, a susţinut discursurile din cadrul manifestărilor organizate la statuia lui Petofi Sandor din Târgu Mureş, din 15 martie, în calitate de reprezentant al Guvernului Ungariei şi al preşedintelui Ungariei”! Asadar, tot ceea ce a spus acolo “din inima” doamna Ambasador, pana la ultima virgula, reprezinta o pozitie oficiala a statului ungar. Punct. Versul din Albert Wass este doar punctul culminant, veriga finala a unor ofense in lant declansate pe pamant de Presedintele Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, prin afirmatia ca “autonomia Tinutului Secuiesc este un drept legal si divin”. Care a fost raspunsul Romaniei? O tacere rusinoasa si tradatoare, de jos, de la ofiterii care trebuie sa apere Constitutia si sa aplice Legea, pana sus, la “reprezentantii” numiti sau alesi ai romanilor. Concluzia:
1. Baconschi trebuie demis. 2. Orice stat normal din lumea aceasta l-ar trimite pe Ambasador la plimbare cu tot cu nevasta, chiar azi, mai ales ca avem in discutie proslavirea oficiala a unui criminal de razboi antisemit si antiroman. Pastrarea in functie a unui ministru mediocru si vesnic nepregatit dar intotdeauna plin de aroganta (vezi gestionarea situatilor de criza, gafele stupide legate de MCV si santajarea UE cu votul pentru Croatia), care s-a dovedit ca reprezinta mai degraba Ungaria decat Romania, este o dezonoare pentru demnitatea nationala.
Nici o ambitie, “europeana”, politica, sau personala, nu poate justifica pastrarea lui Baconschi in functie, in detrimentul interesului national. Ignorarea faptelor, din ambitiile numite mai sus, si certificarea pentru Budapesta ca Bucurestiul poate sa-i fie sluga si pres indiferent ce acte extremiste si provocatoarea ar desfasura, pe teritoriul romanesc, ar insemna inca o victorie majora asupra Romaniei a micului stat revansard de la Apus sprijinit de marele conglomerat neoimperialist de la Rasarit. Numai niste piloti orbi nu ar putea sa vada asta, aruncand in genunchi intreaga Romanie si incalcand cu buna stiinta, deopotriva, atat demnitatea nationala cat si interesul national.
Transcrierea mesajelor:
Erzsebet Bajtai citește mesajele premierului Ungariei Viktor Orban si președintelui Pal Schmitt:
“Fiecare ungur care traieste in tara mama sau oriunde altundeva in lume simte ca, atunci cand vine primavara, trebuie sa ne adunam sa punem cocardele. In acelasi timp, este un eveniment in care putem face un bilant asupra starii natiunii. Avem foarte multe de facut. Suntem in fata unor probleme deosebite. Am avut si avem si acum foarte multe probleme la care nu putem astepta (…) Am decis sa fie Ziua Solidaritati Nationale, am rezolvat primirea cetateniei maghiare a celor care traiesc in afara granitelor Ungariei, cu conditia, sau in primul rand, ca sa nu-si paraseasca pamantul natal. Acum ne indreptam spre noua Constitutie care a fost inaintata Parlamentului, care formuleaza si exprima solidaritatea tuturor ungurilor dar in acelasi timp si responsabilitatea Ungariei pentru toti ungurii indiferent unde traiesc in lume”.
Erzsebet Bajtai, soția ambasadorului Oskar Fuzes continuă:
„Și sufletul meu îmi dictează (Cred că este mesajul lui Orban, spune traducătorul [1]) să vă transmit și eu câteva cuvinte, pentru că și eu am venit din pusta ungară ca și marele poet Petofi. Revoluția a început în 1848 la Budapesta etc. (…) Dar Petofi știa foarte bine că, de fapt, marile bătălii se vor da în Ardeal. (…) Petofi, cand a venit in Ardeal, a știut foarte bine ca forța maghiarilor de atunci o constituie Ardealul, ca ardelenii sunt coloana vertebrala a ungurilor. Petofi a scris ca fiecare picatura de sange a eroilor secui valoreaza aur. De fapt, Ardealul a fost luat de la noi de tarile si puterile care au avut un scop foarte bine definit, de a ațața natiunile si de a desena niste granite pentru ca ei sa fie in continuare puternici si dirijori. Acum lupta se duce prin pace, prin calm si intelegere, ca sa predam stafeta generatiilor viitoare”. Ar fi bine ca ungurimea din Ardeal sa nu dureze doar doua-trei generatii, ci sa se mentina in continuare prin fluctuatiile generatiilor, in mod absolut normal, liber, lucrand pentru comunitate. Sa ne aducem aminte de stapanii Ardealului, de sotiile lor, care au fost un exemplu de toleranta, domnitorii Ardealului care au inteles ca Ardealul trebuie sa fie un pamant de solidaritate. Un lucru este foarte important: sa nu lasam steagul sa cada la pamant, pentru ca daca va cadea, cineva tot trebuie sa-l ridice. Trebuie sa predam generatiilor tinere capacitatea noastra intelectuala, forta noastra, credinta noastra, coloana noastra vertebrala. Este un mesaj de viitor, de speranta. Sa fie Ardealul ceea ce a fost si natiunea ungara ceea ce a fost [2]. Asta va doresc din suflet!
[1] Se presupune ca incepe mesajul soției ambasadorului, plin de afirmații extremiste și iredentiste și care se termină cu versurile lui Albert Wass, criminal de razboi antisemit si antiroman.
[2] „Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteitől” (“Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor” – Wass Albert – poezia Eliberarea Ardealului). Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, a declarat, vineri 18 martie, pentru MEDIAFAX, că soţia lui nu a rostit niciodată versuri din vreun poem al lui Albert Wass.
In Parlamentul Romaniei s-a consumat un moment de asa-zisa condamnare a comunismului. A fost:
UN MOMENT IMORAL. Era Traian Basescu personajul cel mai in masura sa-si asume condamnarea comunismului? Fireste ca nu.
Traian Basescu n-a facut o singura zi de puscarie. Nu i s-a respins de catre cenzura o singura carte, pentru ca n-a scris-o. N-a avut nici un moment in care sa fie obligat sa spele W.C.-uri, desi terminase o facultate. N-a avut un singur moment de protest, un singur moment de bombaneala. A facut in comunism o cariera stralucita, de care n-au avut parte alti colegi de a-i sai. Cel mai tanar capitan de vas din flota romana, sef de agentie la Anvers, in Belgia, sef al inspectoratului navigatiei civile numit in noiembrie 1989, cu acceptul Elenei Ceausescu. Potrivit propriilor marturii, in decembrie 1989 avea in casa incredibila suma de 60.000 de dolari, o suma cat bugetul unui combinat siderurgic. Traian Basescu isi argumenteaza cariera si banii stransi in comunism invocand talentul si pregatirea profesionala. Sa zicem ca-i asa. Nu intra asta in contradictie cu discursul sau din Parlament, prin care comunismul a aparut ca un regim criminal?
UN MOMENT INUTIL. Inainte si dupa tevatura din Parlament, s-au scris multe texte fade avand drept ipoteza de lucru rolul istoric al condamnarii comunismului printr-un document oficial de catre seful statului. Nimeni n-a putut aduce un singur exemplu, unul singur doar, de cum se va schimba ceva in realitatea romaneasca de azi gratie acestui moment. Si nici n-aveam cum sa fie adus un singur exemplu.
Dupa sase luni de scremut si cu pretul a 100.000 de dolari cheltuiti, Comisia a redactat un text de 600 de pagini care vrea sa demonstreze un truism: caracterul nociv al comunismului real. Era nevoie pentru asta de un Raport? Isi imagineaza cineva ca tinerii care nu citesc nici macar pe clasicii literaturii romane se vor precipita sa citeasca Raportul, un text valabil pentru universitatile americane? Si chiar daca l-ar citi, ar deveni ei brusc anticomunisti?
Nici in postura de moment politic tevatura din Parlament n-a fost necesara. Un asemenea mamut apare necesar in clipa cand ar exista un pericol al reinvierii totalitarismului comunist. Atunci o condamnare de catre seful statului in fata Parlamentului are semnificatia unui semnal: democratia romaneasca va face zid impotriva acestei tendinte.
Exista in Romania de azi macar o unghie de pericol in ce priveste reinvierea comunismului? Nici vorba.
Partid Comunist n-avem. PSD-ul e mai degraba un partid liberal decat unul de stanga. Nu s-a inregistrat nici o manifestatie cu steaguri rosii, nici o masa rotunda macar avand drept tema superioritatea comunismului.
Fostii nomenclaturisti si securisti s-au impartit. Unii sunt prosperi oameni de afaceri, altii, bieti pensionari. Adevaratii comunisti nu pot fi corupti, din simplul motiv ca ei lupta impotriva celor bogati.
S-a identificat scandalul produs in Parlament de C.V. Tudor si PRM drept o expresie a rezistentei comunismului la condamnarea de catre Traian Basescu. M-a amuzat sa descopar sintagme precum zvarcoliri, monstri, pe care le credeam uitate o data cu prabusirea comunismului. M-am convins inca o data ca pana si condamnarea comunismului nu se poate face fara talent.
Manifestarea PRM din Parlament a fost o reactie fireasca – spun eu – la marsavia din Raport, prin care C.V. Tudor e acuzat de crimele si abuzurile comunismului. Traian Basescu si-a asumat public Raportul. Comitand astfel un abuz ticalos. Pentru ca abuz ticalos e sa-ti asumi un Document in care un om politic adversar e acuzat de a fi partas la crimele si abuzurile comunismului.
N-a sesizat nimeni un amanunt. La o adica, manifestarea PRM putea fi contracarata de catre majoritatea parlamentara. Nu s-a intamplat asta. Nu s-a gasit un singur parlamentar care sa se ia de gat cu Vadim.
De ce?
Pentru ca Parlamentul era comunist?
Nu.
Pentru ca Parlamentul a intuit un adevar: manifestarea PRM nu era indreptata impotriva condamnarii comunismului, ci impotriva lui Traian Basescu. Impotriva smecheriei acestuia de a o face pe anticomunistul si a necinstei acestuia de a folosi condamnarea comunismului pentru a se rafui cu adversarii sai politici.
March 27th, 2011 
VR 
Reporter Virtual: Publicarea mai multor stenograme Wikileaks privind situaţia politică şi economică din România e pe cale să declanşeze un scandal fără precedent în ultimii ani. Printre cei vizaţi de dezvăluiri este şi Bogdan Chirieac, fost ziarist la „Gândul”, iar după program, turnător de nădejde la Ambasada SUA din Bucureşti. Într-o telegramă din 2007, clasificată „Confidential”, se arată: „Chirieac susţine că popularitatea lui Băsescu este deja în scădere. Chirieac a luat în derâdere declaraţia preşedintelui că ar avea susţinerea românilor de rând, declaraţie făcută în urmă cu câteva săptămâni în faţa unui auditoriu compus din şefii misiunilor UE. Chirieac a susţinut că problemele cu băutura ale lui Băsescu s-au înrăutăţit, iar consilierii săi se atacă reciproc”. Deşi primeau informaţiile lui Chirieac, americanii ştiau însă foarte bine în ce ape se scălda acesta şi de partea cui se afla: „Chirieac, un apropiat al lui Geoană şi al altor membri ai PSD, a vorbit în termeni pozitivi de rolul important al lui Geoană, subliniind că, în sfârşit, liderul PSD şi-a intrat în ritm ca figură politică şi comunicator”, se arată în telegramă.
Posted in 
Tags: 
