Zilele acestea am asistat la un “regal” al serviciilor secrete ungare. Pe de-o parte, pitigoii lobotomizati ai lui Roller Tismaneanu isi plagiau la greu gusatul sef, regurgitandu-i excrementele verbale, dupa o mestecare prealabila, de pe blog direct pe portalurile lui Tatuka Soros, pe de cealalta ofiterasii smecherasului de Viktor Orban dansau brat la brat cu agentii lor de pe teren, din politica “romaneasca”, de la “opozitionistii” Nastase si Tariceanu, cu avatarurile lor nereusite, Ponta si Crin, la Boc si Baconsky, presurile de serviciu ale Budapestei. Gargariseala pretins nationalista a mamelucilor lui Iliescu este, de fapt, la acelasi nivel scabros cu gaunoseniile flatulate prin orificiul de deasupra gusei la adresa nationalismului de printisorul rosu din gradina lui Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si Basescu. Recte, Tismaneanu. Orice observator de bun simt din tara asta stie cat de aservite au fost cele doua partide foste de guvernamant, PSD si PNL, fata de UDMR si Ungaria. PDL nu face decat sa continue o linie ticaloasa, de canalii politice, daca vreti, marca TIR-istologului Tismaneanu, trasata inca din decembrie 1989 de partidul muma, FSN-ul lui Brucan, Iliescu si Roman. Motivatiile ticalosiei anti-nationale sunt multiple: 1. Puterea agenturii KGB in Romania, la care maghiarii sunt doar una dintre excrescentele preferate ale politicii Moscovei; 2. Tradarea, vanzarea (cazurile Tariceanu-Nastase); 3. Apartenenta la Reteaua Soros (pudelii lui Plesu, de la Baconsky la infiltratii din Palatul Cotroceni si hidrocefalogusatii GDS, de la Preda la Tismaneanu); 4. Santajul (cazul Basescu-Boc). 5., 6., 7. s.a.m.d…. Santajul este unul clasic, via Soros, si altul politic, via Orban. Viktor Orban.
Din punct de vedere politic, Ungaria este acum pe cea mai buna pozitie de santaj fata de Romania: detine presedintia UE si are in mana poate cel mai important proiect romanesc de dupa esecul “Strategiei Marii Negre”: Coridorul Dunarii. Ungaria are o obsesie: Transilvania. SRI-ul stie, SIE cunoaste, NATO are la cunostinta, Moscova se distreaza. Treaba mare bozgoreasca se vede la tot pasul – daca nu ai creier de 5 miligrame si mai esti si lobotomizat pe deasupra -, de la hartile promovate de UDMR pentru copiii de gradinita pana la enunturile publice ale tovarasei de viata a ambasadorului Boszkar Fuzes, adulatoarea criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert, “inimoasa” Bajtai Erzsebet, apud seful M.A.E. BaconsKy (BTW, ce-o sa mai zica acum gusatul sef si pitigoii lui psihopati – Wass Albert, criminal de evrei, Muzeul Holocaustului, ha?!)
Dar, ce vrea, de fapt, Ungaria, provocand in lant Romania? Si de ce accepta SRI-ul ca slugile lui Soros sa-si bage raturile in afacerile de stat ale Romaniei?
Voi reveni…
UPDATE: In fine, mi s-a reprosat (de catre sotie) limbajul, inspirat de altfel din gandireea noilor politruci kominternisti (iata, deci, cum ne controleaza femeile!). Asa ca revin cu ideile sub alta forma, next time :), cand va voi povesti si despre planurile internationaliste ale tovarasilor puricosilor privind “Uniunea Ungro-romana”…
Versul citat de către soţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti după ce a citit mesajul premierului Viktor Orban nu-i aparţine lui Sandor Petofi, ci lui Wass Albert, care a fost declarat criminal de război, scrie “Gândul”, citat de Mediafax.
Soţia ambasadorului Ungariei şi-a încheiat discursul în care a citat din Viktor Orban cu un vers din Wass Albert: “Legyen Erdély újra, ami volt!” – “Să fie Ardealul din nou ce-a fost!”. Acest vers din poemul “Eliberarea Ardealului” a fost rostit în faţa a sute de martori. Wass Albert a fost declarat criminal de război, scrie “Gândul”.
Conform cotidianului, strofa din care face parte versul este următoarea: “Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteitől” (“Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor”).
Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, a declarat, vineri, pentru MEDIAFAX, că nu face niciun comentariu asupra articolelor de presă, precizând însă că soţia lui nu a rostit niciodată vreun poem al lui Albert Wass.
“Soţia mea nu a citit niciodată din Wass Albert “, a spus ambasadorul.
El a ţinut să sublinieze că nu doreşte să facă niciun comentariu pe tema articolelor apărute în presă. “Ţin să subliniez că nu am niciun drept să comentez articolele de presă”, a spus ambasadorul.
Totodată, ambasadorul – care a mai spus că poemul rostit la Târgu Mureş era din Petofi Sandor – a adăugat că nici el şi nici soţia lui şi niciun oficial ungar nu au rostit discursuri care să aducă atingere demnităţii naţionale a României.
Conform Wikipedia, Wass Albert a fost un nobil maghiar, deţinând titlul de Conte de Czege şi Szentegyed. S-a născut în 1908, la Răscruci (Judeţul Cluj) şi s-a sinucis la 17 februarie 1998 în Astor, Florida (Statele Unite). A fost fiul lui Endre Wass (1886-1975) şi al baronesei Ilona Bánffy de Losonc (1883-1960). A fost inginer forestier, scriitor şi poet.
În perioada ocupării Transilvaniei de Nord ca urmare a dictatului de la Viena, prin scrierile sale patriotice, Wass a exacerbat relaţiile dintre maghiarii şi românii din Transilvania. Ca răsplată a fost premiat de înalte instituţii academice din Ungaria, fiind numit totodată membru al Academiei Ungare, “pentru cunoştinţele sale forestiere”.
În mai 1946, atât Albert Wass, cât şi tatăl său Endre Wass, au fost condamnaţi la moarte în contumacie de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate, fiind găsiţi responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, pe nume Pakucs, a arestat şase locuitori din Sucutard şi a executat patru dintre ei (doi români şi două evreice) în localitatea Ţaga.
Albert Wass a fost găsit responsabil şi pentru instigarea şi provocarea măcelului de la Mureşenii de Câmpie, când soldaţi unguri, conduşi de locotenentul Gergely Csordás, au ucis 11 persoane civile.
Wass este în continuare considerat oficial criminal de război, fiind documentat de Muzeul Holocaustului.
Curtea de Apel Cluj a respins, în 10 martie 2008, cererea de revizuire a sentinţei în cazul scriitorului Wass Albert, condamnat la moarte, în 1946, pentru crime de război. Kincses Elod, avocatul familiei Wass, susţine că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a depus la dosar un act care ar dovedi nevinovăţia lui Wass Albert, cel puţin în cazul crimelor de la Sucutard.
După Revoluţie, senatorul UDMR Gyorgy Frunda a încercat să obţină şi el revizuirea sentinţei, printr-un recurs în anulare care i-a fost însă refuzat, incheie Mediafax.
Va avea autorul etnocidului românilor transilvăneni o stradă în Târgu-Mureş?
Luni, 21 martie ac, se decide la Curtea de Apel Craiova, după cinci ani de procese, dacă autorul etnocidului românilor transilvăneni de la 1848 va avea o stradă în Târgu-Mureş, cu numele lui, blestemat de urmaşii victimelor: Lajos Kossuth. Mai mulţi jurnalişti şi scriitori i-au adresat o scrisoare deschisă premierului Emil Boc pentru a-l avertiza asupra nivelului de batjocorire a demnităţii naţionale la care au ajuns partenerii de Guvernare ai PD-L, organizaţia etnică UDMR.
În anul 2005, în Târgu-Mureş, oraşul atât de greu încercat de ciocnirile interetnice din martie ’90, câţiva politicieni populişti ai UDMR puneau la cale o farsă pe cât de cinică, pe atât de periculoasă: schimbarea numelui străzii Călăraşilor – corpul de armată decimat în 1877 în luptele pentru independenţa României – cu cel de Lajos Kossuth, personajul care a girat politic, militar şi moral, în anii 1848-1849, etnocidul românilor transilvăneni.
Întreaga „manoperă” fusese orchestrată de consilierii municipali ai UDMR, în ciuda avizului negativ al Comisiei Judeţene de Atribuiri de Denumiri din cadrul Instituţiei Prefectului. Specialiştii acesteia au argumentat zadarnic că denumirea în Târgu-Mureş a unei străzi care să poarte numele lui Kossuth reprezintă o provocare şi o umilire pe cât de inutilă, pe atât de primejdioasă, a populaţiei româneşti. Proiectul însă a fost introdus şi votat în regim de urgenţă, profitându-se de majoritatea pe care pe care şi-au asigurat-o consilierii UDMR cu sprijinul a doi consilieri ai PD!
Documente de stare civilă emise pe o adresă inexistentă!
Judetele Harghita, Covasna si Mures isi vor promova turismul prin standul Tinutului Secuiesc, la cea de-a doua editie a Targului International de Turism Holiday Market, organizat in perioada de 17-20 martie de Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT) din Romania.
Rezultatul a fost înspăimântător: în doar patru luni, peste 6.000 de români civili au fost asasinaţi. Numai în judeţele Mureş şi Târnave, mai mult de 40 de comune au fost mistuite de foc.
Judetele Harghita, Covasna si Mures isi vor promova turismul prin standul Tinutului Secuiesc, la cea de-a doua editie a Targului International de Turism Holiday Market, organizat in perioada de 17-20 martie de Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT) din Romania.
Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes a declarat azi la Parlament, întrebat în legătură cu mesajul premierului Viktor Orban, că nu are nimic de care să se delimiteze, deoarece nimeni din partea Ungariei nu a spus nimic în legătură cu autonomia sau cu Ardealul, transmite Mediafax.
“Nu am fost acolo, dar cred că s-a făcut o confuzie între mesajul oficial al lui Viktor Orban, cu poemul lui Petofi Sandor şi cu discursul soţiei mele”, a declarat Oskar Fuzes.
“Nu mă delimitez. Nu am nimic de care să mă delimitez. Nimeni din partea Ungariei nu a spus nimic, deloc, absolut nimic în legătură cu autonomia, în legătură cu Ardealul şi aşa mai departe. În toate mesajele a fost numai că noi ne luptăm pentru păstrarea identităţii şi culturii maghiare”, a spus Oszkar Fuzes, citat de Mediafax.
Ca avem guvernanti cretini si tradatori, care s-au pus in patru labe si cu gura deschisa la prohabul slugilor lui Viktor Orban, cum e seful M.A.E. Baconsky, stim deja. Dar ca toti parlamentarii si jurnalistii prezenti la fata locului, si toti SRI-isti, SIE-istii si sineguristii care-i canta-n ureche lui Basescu sunt la fel, nu-mi inchipuiam.
Sunt gata sa admit ca sotia ambasadorului Oszkar Fuzes, Bajtai Erzsebet, care a reprezentat, autorizat, Ungaria, la Miercurea Ciuc sau la Targu Mures (alta confuzie introdusa si perpetuata deliberat de ambasadorul Ungariei), recitand discursul lui Viktor Orban, luata de vreo dusca de palinka, si-a adus aminte, “neautorizat”, de versurile extremiste ale poetului maghiar Petofi Sandor si a bagat de la ea citatul “să fie Ardealul cum a fost şi naţiunea ungară cum a fost, asta vă doresc din suflet”. Sunt gata sa admit, crucindu-ma, ca Ministerul “roman” al Afacerilor Externe furnizeaza presei, pe post de gurist al MAE ungar, o traducere “neautorizata” – in alte locuri trecuta ca “neoficiala” – a discursului lui Viktor Orban (Un Minister este autorizat sa ofere texte “neautorizate”?!).
Dar ca Parlamentul Romaniei, recte toata “clasa politica”, sarbatoreste ziua maghiarimii – uciderea a peste 40.000 de romani ardeleni – cot la cot cu UDMR-isti care lupta pentru autonomie, si ca un ambasador minte in fata Romania, fara ca nimeni dintre oficialii tarii sa nu ia nici o masura, nu poate fi tolerat.
Nu ma interezeaza discursurile premierului Viktor Orban sau ale sotilor Erzsebet si Fuzes (acum “disparute”, cenzurat pe Agerpres, odata cu fraza “Să fie Ardealul cum a fost şi naţiunea ungară cum a fost. Ardealul a fost luat de la noi de puterile şi ţările care au avut un scop bine definit, de a aţâţa naţiunile şi a desena graniţe la care ei să fie în continuare dirijori”. Ultima parte tot versuri de Petofi Sandor sunt?). La acestea Guvernul si MAE sunt cele care trebuiau sa reactioneze iar reprezentantii acestora, s-a stabilit, nu prea au cum sa guite in patru labe si cu gura plina. Insa ma intereseaza ca Parlamentul meu, al nostru, forul reprezentativ al poporului roman, ales, nu numit, sa ia masuri, cat de urgent, fata de declaratiile reprezentantului oficial al forului omolog de la Budapesta, respectiv presedintele Parlamentului ungar, Laszlo Kover (i.e. Vasile Grasu), facute pe teritoriul Romaniei. Pentru acestea trebuie cerut socoteala, nu pentru balbaielile “neautorizatei” sotii a ambasadorului Ungariei si gargariselile purtatorului ei de cuvant, neautorizatul de catre poporul roman sef al M.A.E. Baconsky.
Aceste declaratii dovedesc inca o data, daca mai era cazul dupa episodul cu insultele vopsite de unguri pe gardul propriei Ambasade, ca ambasadorul Oszkar Fuzes, afirmand ca “nimeni din partea Ungariei nu a spus nimic, deloc, absolut nimic în legătură cu autonomia, în legătură cu Ardealul şi aşa mai departe” este un mincinos ordinar.
Iata dovada minciunii ambasadorului Fuzes:
Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a declarat marţi, 15 martie, la Miercurea Ciuc, la manifestările organizate cu ocazia “Zilei Maghiarilor de Pretutindeni”, că Budapesta sprijină obţinerea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc (declaratie filmata si transmisa de televiziunile de stiri fara sa o vada, auda sau comenteze nici Baconschi, nici Boc, nici Basescu)
Presedintele Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, a declarat, sambata seara, pe 12 martie a.c., la Targu Mures, unde a primit premiul “Gabor Aron”, din partea CNS, ca statul ungar sprijina dorinta de autonomie, iar ceea ce vrea Consiliul National Secuiesc (CNS) este “legal, corect si modern”, este “viitorul natiei si porunca lui Dumnezeu”.
Presedintele Parlamentului Ungariei a spus ca dorinta de obtinere a autonomiei este intemeiata si din punct de vedere moral, “corespunde vointei Creatorului si vointei oamenilor”, iar maghiarii trebuie sa aiba incredere in “succesul politicii nationale”.
“Avem incredere in forta noastra, cerem doar drepturile care ni se cuvin in mod firesc”, a mai spus Kover, subliniind ca premiul primit nu il considera o recunoastere a meritelor sale, ci o “indicatie pentru viitor”.
“Voi face tot ce pot in anii ce vin ca sa nu va insel sperantele”, a incheiat presedintele Parlamentului Ungariei. (sursa: Mediafax)
In cadrul aceleiasi manifestari, presedintele Consiliului National Secuiesc, Izsak Balazs, a declarat ca, asa cum Kover Laszlo, cu ocazia organizarii la Budapesta a sedintei Consiliului National Secuiesc, a declarat: “Fratilor secui, ati ajuns acasa!”, intrucat drapelul Tinutului Secuiesc era arborat pe cladirea Parlamentului budapestan, tot asa, si secuii au inaltat pe cladirea Palatului Culturii din Targu-Mures drapelul Ungariei. Acesta a precizat ca maghiarii din Transilvania considera ca acest drapel trebuie sa fluture pe cladirile oficiale nu doar la ocazii speciale, ci permanent. “Odata si odata trebuie sa cream conditii legale ca toti maghiarii din Transilvania sa isi poata folosi simbolurile oriunde si oricand doresc”, a aratat Izsak. (sursa: Agerpres, necenzurat inca)
Dealtfel, aceste declaratii ale fostului sef al serviciilor secrete maghiare, ignorate de seful MAE, de seful lui si de seful sefului lui, au fost sanctionate chiar a doua zi printr-un Comunicat, de catre Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, care a solicitat statului actual si institutiilor lui abilitate – de la SRI la Presedintie – sa redevina romane.
Credeti ca s-a primit un raspuns, in afara minciunilor ambasadorului Ungariei in Romania, Oszkar Fuzes?
COMUNICAT
Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în numele celor 400 000 de români trăitori în judeţele respective, condamnă declaraţiile făcute de preşedintele Parlamanentului Ungar, Laszlo Kover, la 12 martie 2011, la Târgu-Mureș, menite să inducă ideea legitimității autonomiei teritoriale pe bază etnică, a “Ţinutului secuiesc” nu numai ca un drept legal, ci ca pe unul divin!
Apreciem că o asemenea declaraţie reprezintă o imixtiune brutală în viaţa politică a României, practică care contravine uzanţelor diplomatice şi relaţiilor dintre două ţări vecine, membre ale NATO şi a Uniunii Europene.
Ne exprimăm surprinderea faţă de lipsa de reacţie a clasei politice româneşti faţă de această nouă incitare, prin manipulare, a radicalilor din Consiliile Naționale Secuiești şi nu numai, pentru obținerea autonomiei pe criterii teritoriale a unei zone din inima României.
Considerăm că acest episod regretabil are o legătură nemijlocită cu activitatea de fost șef al serviciilor secrete maghiare a domnului Laszlo Kover, recunoscut pentru practicile sale de incitarea și intoxicare a minorităților maghiare din țările vecine Ungariei.
Solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român să ia măsurile ce se impun pentru respectarea Constituţiei României şi combaterea tuturor manifestărilor neorevizioniste, menite a genera acţiuni destabilizatoare cu consecinţe grave, pe termen mediu şi de perspectivă, asupra populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, deopotrivă a românilor, maghiarilor, secuilor şi rromilor şi asupra păcii din această parte a Europei.
Calitatea ţării noastre de membra a NATO şi a Uniunii Europeane este de natură să confere României un plus de stabilitate doar în măsura în care clasa politică românească va înţelege că aceia care au conceput fluturarea autonomiei etnice ca pe o sursă cronică de frustrare şi tensiuni trebuie, în fine, contracaraţi cu promtitudine, fermitate şi eficienţă.
Cetatenii Rapcea si Tociu bat obrazul popularei Republici Ungare cu opinca romaneasca!
MEMORIU
Către
Centrul Cultural al Republicii Ungare
În atenția
D-lui Director dr. Bretter E. Zoltán
Spre știință
Ambasadorului Republicii Ungare în România
Excelența Sa Füzes Oszkár
Cu prilejul Zilei Naționale a Maghiarilor de Pretutindeni, cetățeanul român de etnie maghiară CSIBI BARNA a comis un act incalificabil din punct de vedere moral, în centrul unui oraș din România, Miercurea Ciuc.
Acesta a batjocorit simbolic în public memoria eroului naţional Avram Iancu, aducând o ofensă fără precedent la adresa tuturor românilor şi un ultraj de neiertat împotriva celor mai sfinte simboluri naţionale româneşti.
Considerăm că acţiunile acestui provocator de profesie reprezintă expresia unui şovinism primitiv, acest gen de manifestări fiind de natură să incite la ură interetnică, vulnerabilizînd pacea şi stabilitatea din societatea românească şi reprezentînd, în aceste condiţii, un grav atentat la adresa siguranţei naţionale.
Noi apreciem că astfel de provocatori nu sunt reprezentativi pentru comunitatea maghiară și nu trebuie să generalizăm acest gest la întreaga populație de etnie maghiară.
Poporul maghiar are o datorie morală de recunoștință față de poporul român. Vă reamintim că în luna august a anului 1919 Armata Română a eliberat Budapesta de regimul bolșevic. Ca simbol al eliberării poporului maghiar soldații români au arborat atunci în vârful clădirii Parlamentului de la Budapesta, o pereche de opinci a unuia dintre soldații români eliberatori.
Astăzi, în contextul afirmării apartenenței Budapestei la Europa, vă oferim cu acest prilej o opincă românească, pentru a o transmite oficialităților de la Budapesta – și dorind să vă reamintim că – fără ajutorul providențial al Armatei Române, astăzi la Budapesta s-ar fi vorbit rusește – de 100 de ani.
Această obligație de recunoștință față de poporul român și aderarea Ungariei la valorile europene multi-culturaliste, necesită să luați o poziție fermă, de condamnare a gestului provocatorului CSIBI BARNA, arătând că înțelegeți să vă delimitați față de acesta.
În cazul în care nu veți condamna public ofensa adusă memoriei eroului național Avram Iancu, vă puneți în situația de a aceepta în mod tacit mesajul defăimător la adresa poporului român.
Stimati Domni, autori ai Scrisorii Deschise adresata premierului,
Va felicit pentru responsabilitatea civica si patriotica de care ati dat dovada, prin redactarea echilibrata si corecta din punct de vedere etic si istoric a acestei scrisori.
Umilirea natiei romane a atins cote paroxistice in timpul guvernarii tradatoare si catastrofale a Coalitiei PDL-UDMR.
Sper ca Dumnezeu va face dreptate poporului roman, umilit si tortionat moral si psihic de proprii conducatori romani, cu initiativa si ura ungurilor, dusa la extrem.
Sa spanzuri fictiv un mort este dovada cea mai de jos a extremismul maghiar, care daca nu este sanctionat moral si penal conform legilor europene, atunci ne meritam soarta disparitiei noastre in timpul cel mai scurt…
Rusine revizionismului maghiar condus de Laszlo Tokes si rusine inzecita presedintelui Romaniei, Guvernului si rusine tuturor celor responsabili cu integritatea si demnitatea nationala, care din motive de pastrare a puterii, tac vinovat si complicitar.
Istoria si Dumnezeu ii va judeca.
Sa ne rugam pentru sufletul lui Avram Iancu, ucis a doua oara de extremistii unguri.
Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei?
Refuzăm farsa istoriei care se repetă si complicitatea morala la crima
Luni, 21 martie ac, se decide la Curtea de Apel Craiova, dupa cinci ani de procese, daca autorul etnocidului românilor transilvăneni de la 1848 va avea o stradă în Târgu-Mureș, cu numele lui, blestemat din neam in neam de urmasii victimelor: Lajos Kossuth. Pe 14 martie a.c., la peste cinci ani de la declansarea acestei batjocoriri oficiale a demnitatii nationale, un angajat al statului roman, extremistul Csibi Barna, continua „opera” lui Lajos Kossuth, si il ucide in efigie pe Avram Iancu, in piata publica, cu mesajul “Aşa păţesc toţi care greşesc împotriva naţiunii maghiare şi a secuilor”. La Bucuresti, timp de doua zile, Parlamentul Romaniei sarbatoreste alaturi de extremistii maghiari un 15 martie care a dus la uciderea a peste 40.000 de romani. In timpul manifestarilor dedicate “maghiarilor de pretutindeni” oficiali ai statului vecin incalca pe teriotoriul tari si cu buna stiinta Constitutia Romaniei incitand minoritatea maghiara la obtinerea “dreptului divin” – apud presedintele Parlamentului ungar, Laszlo Kover – autonomia “Tinutului Secuiesc”. Ulterior, ambasadorul Ungariei, Oszkar Fuzes, de mana cu ministrul de Externe, Teodor Baconschi, mint in fata Parlamentul, poporul si presa romana ca astfel de declaratii nu au avut loc. Mai mult, sotia sa, Bajtai Erzsebet, a recitat la Miercurea Ciuc din versurile criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert: “Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor”.
Mai multi jurnalisti si scriitori i-au adresat aceasta Scrisoare Deschisa premierului Emil Boc pentru a-l avertiza asupra nivelului de batjocorire a demnitatii nationale la care au ajuns partenerii de Guvernare ai PDL, organizatia etnica UDMR.Aceasta Scrisoare deschisă a fost adresata intai dlui dr. Dorin Florea, primarul municipiului Tîrgu-Mureş, presedinte al Filialei Judetene a Partidului Democrat Liberal (PDL), privind procesul de luni, 21 martie. Ramasa, pana acum, fara raspuns, o remitem sefului acestuia, dl Emil Boc, premier al Guvernului Romaniei si presedinte al PDL, mai ales ca, intre timp, chestiunea maghiara risca sa destabilizeze intreaga tara, sub ochii neputinciosi, nepasatori sau chiar complici ai serviciilor secrete si responsabililor politici de la cel mai inalt nivel.
Scrisoarea va fi depusa luni, 21 martie ac, la secretariatul Guvernului Romaniei, de unde vom lua numar de inregistrare si vom solicita raspuns scris. Va rugam sa semnati cu numele intreg si sa adaugati si profesia dvs. Doamne ajuta!
Motto din Lajos Kossuth: Romanii, o «hoardă mai josnică decât vita» – (Liviu Maior, 1848 – 1849, Românii şi ungurii în revoluţie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 378)
Domnule Emil Boc,
Istoria, constata marele filosof Hegel, tinde să se repete. Prima oară ca tragedie, apoi ca farsă…
În urmă cu 163 de ani, cu prilejul Revoluţiei Ungare din 1848, în Transilvania a avut loc împotriva românilor un masacru sângeros. Peste 230 de sate locuite de români au fost incendiate, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, aproape 40.000 de suflete, au fost împuşcaţi, spintecaţi, spânzuraţi. Principalul autor moral al acestei tragedii a fost Lajos Kossuth, prim-ministrul guvernului revoluţionar ungar.
Peste nici un secol, în toamna lui 1940, în acea parte de Transilvanie care fusese făcută cadou Ungariei de către Germania nazistă şi Italia fascistă prin Dictatul de la Viena, tragedia s-a repetat: peste 1100 de români fără apărare din Ip, Tresnea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Nuşfalău, Marca, Cosnicu, Cămar, Zalău, Beiuş, Hida, Dragu, Ciumarna, Cerasa şi din alte localităţi au fost ucişi de armata ungară horthystă în primele două săptămâni după ocupaţie. Alte orori au avut loc câţiva ani mai târziu, în toamna lui 1944, la Moisei şi Sărmaş.
În urmă cu un deceniu, pe vremea primarului de tristă amintire, Imre Fodor, exact ca în aforismul lui Hegel, istoria s-a repetat ca farsă: prin contribuţia unor consilieri locali – unii de rea-credinţă şi cinici, alţii doar oportunişti sau ignoranţi -, două străzi ale municipiului Tîrgu-Mureş au fost rebotezate Kós Károly şi Dieta de la Turda. O acţiune care nu putem s-o denumim decât perversă, având în vedere că un personaj precum Kós, altfel un arhitect şi grafician remarcabil, dar ale cărui antiromânism şi antisemitism sunt notorii, a fost decorat de însuşi Horthy cu cea mai înaltă distincţie ungară, Nemzetvédelmi Kereszt (Crucea Apărării Naţionale). Aşa cum scria ziarul Ellenzék din Cluj la 16 iun. 1941, motivul era că Kós Károly: „a luptat cu credinţă – şi cu riscul vieţii – în teritoriile smulse (Ungariei Mari, n.n.) împotriva forţelor străine (…)”. Adică împotriva României!
Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în numele celor 400 000 de români trăitori în judeţele respective, condamnă declaraţiile făcute de preşedintele Parlamanentului Ungar, Laszlo Kover, la 12 martie 2011, la Târgu-Mureș, menite să inducă ideea legitimității autonomiei teritoriale pe bază etnică, a “Ţinutului secuiesc” nu numai ca un drept legal, ci ca pe unul divin!
Apreciem că o asemenea declaraţie reprezintă o imixtiune brutală în viaţa politică a României, practică care contravine uzanţelor diplomatice şi relaţiilor dintre două ţări vecine, membre ale NATO şi a Uniunii Europene.
Ne exprimăm surprinderea faţă de lipsa de reacţie a clasei politice româneşti faţă de această nouă incitare, prin manipulare, a radicalilor din Consiliile Naționale Secuiești şi nu numai, pentru obținerea autonomiei pe criterii teritoriale a unei zone din inima României.
Considerăm că acest episod regretabil are o legătură nemijlocită cu activitatea de fost șef al serviciilor secrete maghiare a domnului Laszlo Kover, recunoscut pentru practicile sale de incitarea și intoxicare a minorităților maghiare din țările vecine Ungariei.
Solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român să ia măsurile ce se impun pentru respectarea Constituţiei României şi combaterea tuturor manifestărilor neorevizioniste, menite a genera acţiuni destabilizatoare cu consecinţe grave, pe termen mediu şi de perspectivă, asupra populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, deopotrivă a românilor, maghiarilor, secuilor şi rromilor şi asupra păcii din această parte a Europei.
Calitatea ţării noastre de membra a NATO şi a Uniunii Europeane este de natură să confere României un plus de stabilitate doar în măsura în care clasa politică românească va înţelege că aceia care au conceput fluturarea autonomiei etnice ca pe o sursă cronică de frustrare şi tensiuni trebuie, în fine, contracaraţi cu promtitudine, fermitate şi eficienţă.
Saptamana trecuta am informat aici cum Raymond Luca, acelasi tovaras nascut in URSS care l-a “obligat” pe presedintele Traian Basescu sa-i “demartirizeze” pe eroii Grupului Trosca macelariti de KGB in 1989, il obliga acum, prin manuta lui Tismaneanu si argumentatia Institutului sau sa-i recondamne pe fostii detinuti politic cu zeci de ani de inchisoare, a doua sau chiar a treia oara, pentru “participare la rebeliunea legionara”. Initiativa membrilor Retelei neo-kominternului ar trebui sa fie de ras tinand cont ca se bazeaza pe o condamnare a dictaturii lui Antonescu, altfel blamat si holocaustizat pentru actele sale contra evreilor. Deci, pana la urma, trebuie sa intelegem ca Tismaneanu il sustine pe Antonescu?! Da, pentru ca, de fapt, dupa cum am mai scris si publicat (documente sunt garla) asa zisa “rebeliune legionara” a fost realizata de catre comunisti prin agentii NKVD care au fost mana in mana cu cei ai dictaturii antonesciene. Deci, practic, Tismaneanu si ai lui, Luca si cu Boc, respecta ordinul primit si dat de la Moscova atunci de alde Ana, Luca si cu Dej. Initiativa legislativa plasata de Tismaneanu prin nascutul in URSS Raymond Luca tinteste pedepsirea legionarilor chiar si dupa moarte, fara drept de apel, pentru ca urmareste atat eliminarea posibilitatii supravietuitorilor temnitelor de a solicita vreo despagubire pentru zeci de ani de inchisoare dar si pe aceea de a li se sterge cazierul judiciar de “dusmani ai poporului”, ope legis. Va amintiti ca saracul badia Ion Gavrila Ogoranu, “temutul” si blandul batran legionar, a murit de inima rea, urmat la foarte putin timp de sotia sa, Ana, pentru ca nu a putut sa obtina un amarat de credit bancar. Si dupa 50 de ani figura cu o condamnare penala care nu ii permitea acest lucru. Scrisoarea trimisa de badia si sotia sa ministrului Justitiei de la acea vreme, tovarasa Monica Macovei, a ramas fara raspuns.
Astazi, cei doi neo-kominernisti insotiti de al treilea semnatar “ca primaru'”, Volodea, Luca si cu Boc, sustin ca motivul pentru care a fost intemnitat Radu Gyr (foto), fost ministru al Culturii in perioada legionara, cel care a infiintat primul Teatru Evreiesc de Stat din lume (existent si azi dar, din pacate, fara o placa pentru ctitorul sau), este intemeiat. Fostii detinuti politic le amintesc intr-un Comunicat (vezi mai jos) pentru ce a fost inchis Radu Gyr – poet, dramaturg, jurnalist, conferentiar, doctor, laureat al Societăţii Scriitorilor Români, Institutului pentru literatură şi Academiei Române – dupa asa-zisa “rebeliune legionara”. Pentru ca, de la balconul Teatrului National din Calea Victoriei a incercat sa blocheze actiunile agentilor NKVD imbracati in legionari strigand: “Nu trageti ! Unire ! Infratire !”. Dupa ce a fost condamnat, alaturi de alte mii de tineri legionari marele poet roman s-a oferit sa mearga in prima linie a frontului de Rasarit, cu URSS, tara de bastina a lui Vladimir Ilici Tismaneanu si Raymond Luca Dej, de unde s-a intors ranit, doar pentru a fi, apoi, din nou, inchis si chinuit bestial in temnitele comuniste. Viata neinfrantului luptator pentru Romania Radu Gyr a strans, pentru Dumnezeu si neamul sau, 20 de ani de temnita. Tismaneanu si ai lui vor sa-l inchida, chiar mort, pentru a treia oara.
Ce va urma? Daca acest proiect de lege va trece si de Parlament si de semnatura de primar a lui Basescu, toti cei condamnati pentru “rebeliunea legionara”, cum este Radu Gyr, poate cel mai mare poet roman al secolului trecut, ar putea fi eliminati, din nou, din viata publica – manuale, cultura – pe considerentul ca “au sustinut cu violenta o ideologie extremista, xenofoba”, etc. Infiintand primul Teatru Evreiesc din lume?!
Radu Gyr la proces: “Eu am avut o credinţă. Şi am iubit-o. Dacă aş spune altfel, dacă aş tăgădu-i-o, Dumneavoastră toţi ar trebui să mă scuipaţi în obraz. Indiferent dacă această credinţă a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greşită, ea a fost pentru mine, o credinţă adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atît mai intens sufăr azi, cînd o văd însîngerată de moarte…” Si: “Că-nvins nu eşti atunci cînd sîngeri, nici dacă ochii-n lacrimi ţi-s; adevăratele înfrîngeri sînt renunţările la vis…”
COMUNICAT
Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti a luat cunostinta de interventia deputatului liberal RAYMOND LUCA cu privire la dorinta domniei sale de a imparti, pe cei care au suferit detentie politica, in buni si rai, in unii care binemerita reparatii morale de la Statul Roman si in cei ce nu merita aceste reparatii morale.
Amintim domnului RAYMOND LUCA ca atat regimul Antonescu cat si cel comunist au dat sentinte politice nedrepte si abuzive. Spre exemplu, poetul Radu Gyr a fost condamnat in anul 1941 pentru “rebeliune” numai fiindca a tinut un discurs din balconul Teatrului National invitind la calm si impacare. Iata chiar cuvintele lui RADU GYR, consemnate in actele justitiei militare de atunci: “Nu trageti ! Unire ! Infratire !”
Pentru acest discurs, RADU GYR a fost condamnat pentru “rebeliune” la 12 ani inchisoare.
Domnule RAYMOND LUCA, astazi se stie exact cine a provocat dezordinele de atunci. S-a gasit protocolul incheiat intre Servicul Special (Secret) de Informatii (SSI) si conducerea Partidului Comunist din Romania, partid care si-a luat obligatia de a produce in acele zile dezordini, jafuri si tot felul de nelegiuiri pentru ca ele sa fie puse pe seama legionarilor, motivindu-l astfel pe Antonescu sa porneasca arestarile.
Lucrurile acestea se stiu nu numai la noi in tara, ci si in strainatate, fiindca documentele au ajuns in posesia serviciilor americane.
Dupa dl RAYMOND LUCA, RADU GYR si urmasii lui n-au drept la reparatii morale.
Ne doare ca din sanul partidelor istorice, cu ai caror membri am stat in inchisori, se ridica unul ca RAYMOND LUCA. Samanta discordiei pe care acest domn o arunca acum in randul fostilor detinuti politici nu prinde rod. Fostii detinuti politici raman uniti, solidari cu RADU GYR si cu toti cei ce au fost victime ale regimurilor totalitare din Romania.
FEDERATIA ROMANA A FOSTILOR DETINUTI POLITICI LUPTATORI ANTICOMUNISTI
Se ştie că în cazul inundaţiilor, la cererea repetată a partidelor politice şi a opiniei publice, preşedintele Traian Băsescu a refuzat să instituie starea de urgenţă. A fost însă mai ascultător atunci când circa 300 semnatari i-au cerut să condamne comunismul.
Preşedintele Traian Băsescu consideră, desigur, această acţiune, o urgenţă!
A condamna o idee este, însă, absurd!
Modul în care o idee este coborâtă pe pământ, felul în care este transformată în realitate este, însă, altceva!
Se pot condamna fapte şi nu idei!
Preşedintele Traian Băsescu a stabilit şi persoana care va înfăptui condamnarea. Un tânăr născut în România, în 1951, care avea 20 de ani, în 1971 a absolvit facultatea în ţară, după care s-a expatriat, transmiţând pe unde scurte ascultătorilor din lume şi din România opiniile lui despre marxism şi adevăr.
În cei 45 ani de regim comunist în România, tânărul comentator a cunoscut, ca fiu al burgheziei roşii postbelice, în direct, etapa comunismului postdejist, completând-o cu amintirile unei familii de comunişti moscoviţi transplantaţi în România.
Preşedintele României, Traian Băsescu, va fi ţinut seamă, probabil, de reclama insistentă pe care un corp de voci o face lui Vladimir Tismăneanu, despre el este vorba, ca istoric al comunismului în România.
Să-i vedem însă, lucrările!
Trei cărţi ar putea fi luate în discuţie în acest caz, “Fantoma lui Gheorghiu-Dej”, “Reinventarea politicului”, “Stalinism pentru eternitate” sub titlul “O istorie a comunismului românesc”, cărţi care conţin aceeaşi materie informativă şi aceleaşi teze. Autorul lor nu a intrat niciodată în arhive. Cartea pe care o scrie, urmând cercetările Institutului de istorie a PCR de la Bucureşti şi o “Istorie a comunismului românesc” de Gheorghe Ionescu. “Stalinismul pentru eternitate” este, mai ales, o istorie de ecouri, receptaculul unei istorii orale de familie sau de clan bolşevic, fascinat de ceea ce se petrece la centru.
Subiectivismul, fie şi involuntar, anecdotica, atenţia pentru intrigă, pentru senzaţional, deplasează “Stalinismul pentru eternitate” din sfera ştiinţifică în aceea a literaturii. Accentul se pune peste tot pe psihologie. Autorul ne prezintă, ca un romancier, sentimentele pe care le atribuie personajelor de care se ocupă, de obicei, în dezavantajul acestora. În istorie, contează însă documentele şi nu impresiile autorului.
Istoriografia modernă, care refuză să se ocupe exclusiv de marile figuri politice şi de evenimentele însoţitoare, caută să descopere viaţa cotidiană a oamenilor: ce produc, cum se hrănesc, ce edifică, care este sufletul şi mentalitatea societăţii. Nimic din toate acestea în cartea pomenită sau în cărţile pomenite, din ele lipsind tocmai societatea, oamenii de zi cu zi şi experienţa lor. Nu este o istorie, ci un comentariu la ce ar fi putut fi o istorie, este o bârfă subţire în care recunoaştem exigenţele COMINTERN-ului faţă de partidele comuniste din ţările satelite Moscovei.
În loc să fie o expunere de fapte, o istorie a societăţii româneşti în comunism şi o critică a sistemului, cartea se ocupă de figuri politice de vârf şi caută ţapi ispăşitori. Istoria stalinismului vrea să disculpe sistemul instituit de COMINTERN şi să arunce vina pe seama unor persoane, fie ele Stalin, Mao, Ceauşescu şi altele.
Cartea lui Vladimir Tismăneanu, “Stalinism pentru eternitate – o istorie a comunismului românesc”, este o subtilă deculpabilizare a revoluţionarilor de profesie, a faptelor COMINTERN-ului.
În plus, expunerea este adesea lacunară. Deşi acordă lui Lucreţiu Pătrăşcanu o atenţie specială în această carte, autorul ocoleşte criza politică din 1946 de la Cluj şi conflictul intern din PCR în legătură cu poziţiile autonomiste ale regionalei comuniste de la Cluj, prioritar ungurească.
Dintr-o listă finală a elitei conducătoare a PCR, doar 25 de persoane, lipsesc figuri ca Teoharie Georgescu, Goldberg, Moghioroş, Chivu Stoica, Silviu Brucan şi atâţia alţii.
Din 21 de fotografii care ilustrează, după autor, istoria celor 45 de ani de comunism în România, 17 sunt cu Nicolae Ceauşescu şi doar 4 cu Gheorghiu-Dej. Echilibrul şi echidistanţa lipsesc autorului cărţii.
Nu intenţionăm să facem o recenzie a ei, ci semnalăm absenţa fundamentelor ştiinţifice şi caracterul utezist al lucrării.
Autorul este fascinat de o serie de mitologii ale comunismului internaţional şi mai puţin de adevăr.
Cartea rămâne o şuetă confortabilă pe marginea unei istorii politice, schiţată după ureche.
Într-o altă lucrare – “Reinventarea politicului” din 1997 – care face istoria politică din ţările Europei centrale în secolul XX, autorul uită campania românilor împotriva revoluţiei comuniste de la Budapesta din 1919 şi uită şi rezistenţa românească anticomunistă din munţi, după 1944, deşi era obligatoriu să le expună, cu atât mai mult cu cât erau avantajoase pentru o corectă imagine politică a românilor faţă de vecinii lor.
Aceasta este cariera ştiinţifică a persoanei pe care Traian Băsescu a desemnat-o pentru a alcătui un documentar de condamnare a regimului comunist din România. Este evident că cel ales nu este recomandat nici de vârstă, nici de lucrările lui pentru această misiune. Nu mai este recomandat nici din alte puncte de vedere.
Domnule preşedinte, aici se impun câteva întrebări, fie ele şi retorice:
Este obligatoriu ca autorul sau girantul unui document fundamental pentru istoria României postbelice să fie o persoană care a emigrat din România ? Milioanele de români care n-au emigrat şi n-au vorbit la posturile de radio străine nu merită încredere ?
Este obligatoriu ca omul de concepţie al condamnării regimului politic postbelic comunist să fie atât de tânăr, fără marea experienţă a dramei, a tragediei naţionale româneşti ?
Este obligatoriu ca autorul care girează un document atât de important să fie neapărat recrutat din clanul cominterniştilor cu state de plate la Moscova, clan mutat astăzi în Occident ? Este obligatoriu să fie evreu ? Este obligatoriu să fie ales dintre gazetarii care scriu cărţi din cărţi şi nu dintre cercetătorii din ţară care sunt mai aproape de fapte şi care cercetează arhivele chiar în acele institute de cercetare istorică înfiinţate în ultimii 15 ani ?
Întrebările pot continua. Fapt este că persoana desemnată de preşedintele Traian Băsescu rămâne autorul unei pseudoistorii a comunismului din România, rămânând fidel viziunii COMINTERN-ului. Prin astfel de cărţi şi persoane, COMINTERN-ul îşi prelungeşte metamorfotic existenţa.
Conform Constituţiei României, preşedintele republicii are, ca mijloc esenţial de lucru, dialogul cu partidele, cu alte instituţii publice, cu Academia, de pildă, cu institutele Academiei, vechi şi noi, în cazul de faţă. O asemenea consultare se impunea şi în acest caz, altfel totul poate deveni un viraj periculos.
Amintesc că preşedintele României îşi planificase nişte întâlniri de regularitate cu partidele politice. De ce a uitat să le facă ?
România a fost judecată, în anii ’50, ’60, ’70, ’80, de oamenii COMINTERN-ului. Societatea din România a fost greu traumatizată de NKVD-iştii aduşi în 1944, pe tancuri, de la Moscova.
A instala în chip de judecător al regimului comunist, din cei 45 de ani postbelici, pe fiul unui astfel de bolşevic exportat de Moscova, înseamnă a traumatiza din nou această societate, ceea ce trebuie să-i dea de gândit chiar şi preşedintelui Traian Băsescu. (aplauze) Domnul Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator.
In Memoriam MIHAI UNGHEANU
“Mihai Ungheanu scrie numai ceea ce crede”
Petre Tutea
“Mihai Ungheanu, cel mai clarvăzător şi curajos analist al generaţiei sale”
Prof. dr. Viorel Roman, Universitatea din Bremen
Scriitorul si criticul literar Mihai Ungheanu a murit, joi, 12 martie 2009, cu doar cinci zile inainte de a implini 70 de ani.
Mihai Ungheanu s-a nascut la 17 martie 1939. In anii ’70-’80 a fost apropiat de grupul protocronistilor, fiind unul dintre promotorii revistei “Luceafarul”, scrie ZIUA. Dupa 1990 a continuat sa publice numeroase carti de esenta nationalista, in care si-a exprimat rezervele fata de noua “intelighentie”, democratica, de dupa 1990, pe care a acuzat-o de continuitate cu mediile intelectuale din anii ’50, pro-sovietice. Dintre aceste carti amintim “Holocaustul culturii romanesti, 1944-1989” si “Enciclopedia valorilor reprimate” (in colaborare cu Ilie Badescu), potrivit wikipedia. Ungheanu a fost senator PRM de Arges in doua legislaturi, din 2000 pana in 2008.
Apropiatii si familia anunta ca profesorul Mihai Ungheanu s-a imbolnavit subit de cancer, galopant, si s-a stins joi, la ora 14.10, dupa impartasania pe care o facuse cu o zi in urma. “Ucenicii celui care a fost una dintre cele mai sclipitoare minti romanesti si unul dintre cei mai mari aparatori ai lui Eminescu si romanitatii din ultima jumatate de secol anunta cu pioasa reculegere ca vineri, la ora 11.00, trupul profesorului de romanism va fi depus la Biserica Amzei. Slujba in memoria sa se va desfasura sambata, la ora 13.00, in aceeasi Biserica cu Hramul Bunei Vestiri si a Sfantului Ierarh Nicolae, inainte de inmormantarea care va avea loc la ora 14.00, la Cimirul Bellu Ortodox. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace alaturi de toti martirii neamului romanesc asteptand invierea mortilor si viata veacului ce va sa vina!”.
Mihai Ungheanu se alatura astfel colegilor sai din Grupul Eminescu si nu numai, decedati in morti mai mult sau mai putin suspecte: Nicolae Labis, Marin Preda, Nichita Stanescu, Paul Anghel, Alexandru Oprea, Pompiliu Marcea, Gheorghe Pitut, Ion Lancranjan, Cezar Ivanescu…
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
* * *
«Cominternul după Comintern»
“Sunt preocupat să pun în ordine nişte manuscrise pentru o viitoare carte. O carte intitulată «Cominternul după Comintern», o suită de articole apărute în presă prin care vreau să demonstrez că de fapt mentalitatea şi metodele cominternului nu au dispărut după 1989, ba chiar au luat proporţii. Acest lucru mi se pare de ordinul evidenţei.
M-a interesat literatura de idei, în primul rând. Multe din cărţile care nu ţin de eseu sunt şi ele literatură de idei. Îmi plac în egală măsură toate genurile, speciile literare, dar mărturisesc că am înclinat mult către proză. Am scris cronică literară ani de zile. I-am închinat lui Marin Preda cartea «Marin Preda, vocaţie şi aspiraţie». A apărut în 1973, iar în anul 2002, pentru că trebuia dusă până la capăt, a apărut şi a doua ediţie. Din anul 1973, anul în care a apărut prima versiune, scriitorul a tipărit până în 1980 mai multe cărţi şi trebuia să dau o viziune finită asupra întregii opere. A doua ediţie s-a numit la fel, dar, evident, cu capitole în plus, pentru cărţile care nu apăruseră încă în 1973.
Pentru cei din generaţia mea, cel mai important lucru a fost supravieţuirea. Eu cred că am reuşit prin activitatea mea de critic literar să fac aşa ceva, prin cărţile pe care le-am tipărit. Regret că nu am scris cât de mult am dorit şi pe temele pe care le-am dorit.
Pasiunea pentru scris este inevitabilă, până la urmă, pentru un intelectual care vrea să comunice cu cei din jur şi cu publicul. Am făcut facultatea de litere, care m-a dus direct la presă, la gazetărie şi, evident, la scris, aşa că era prescrisă traiectoria mea. În ceea ce priveşte viaţa politică, m-am ţinut departe de ea până în 2000, cu convingerea că nu este un loc ideal de existenţă, dar am ajuns la concluzia că, dacă nu intri în politică, nu poţi rezolva anumite chestiuni de ordin profesional, nu poţi să duci până la capăt, pentru tine şi pentru alţii, o sumă de acţiuni începute, aşa că am intrat în politică, dar concluziile sunt, ca pentru oricare intelectual, decepţionante, dezamăgitoare.
Cred că politica mi-a adus numai decepţii. Mi-aduc aminte cum s-a făcut revizuirea Constituţiei din 2003, şi acţiunea asta făcută în grabă şi neserios m-a făcut să părăsesc prin demisie Parlamentul.
În adolescenţă visam să joc rugby. Acum nu mai am visuri. Însă eu eram, din păcate, în provincie, unde nu se făcea acest sport, şi situaţia spune foarte multe despre vise şi posibilităţi. Nu îmi place să visez… îmi place să-mi propun lucruri tangibile.”
Mihai Ungheanu 17 martie 2008
Jurnalul National
15 Ianuarie 2007 – M. UNGHEANU: “HOLOCAUSTUL CULTURII ROMANESTI; 1949-1989″
Hitler spera în buncăr, în ultimele sale zile, ca la întâlnirea dintre rasa superioară anglo-saxonă, capitalistă, apuseană cu cea inferioară, asiatică, slavo-bolşevică, lupta nu va înceta. Şi spre surprinderea mai ales a anglo-americanilor chiar aşa s-a şi întâmplat, dar nu chiar aşa cum vroia Hitler.
Stalinismul, idealurile solidarităţii, fraternităţii, egalităţii erau populare în Europa devastată. Iniţiativa în lupta culturală dintre est şi vest era la început de partea marxiştilor. Aşa că Stalin, ajuns la Berlin, a început imediat propaganda, munca de lămurire a germanilor, italienilor, francezilor, grecilor etc. şi din sfera de ocupaţie anglo-americană.
La scurt timp însă Truman s-a dezmeticit, începe refacerea ţărilor la vest de Cortina de Fier cu Planul Marshall şi ripostează slavilor cu aceeaşi monedă. Adică demască sclavia şi duplicitatea din Lagărul bolşevic. Banii pentru acest mare proiect cultural secret al CIA au fost luaţi din Planul Marshall.
Şi dacă slavii nu aveau nici un scrupul faţă de duşmanul de clasă, sub patronajul CIA, Radio Europa Liberă, Libertatea, sute de publicaţii, simpozioane şi congrese pledau pentru economia de piaţă, libertatea şi democraţia de tip nord-americană.
Strategia înfruntării secrete cultural-ideologice a anglo-saxonilor cu slavii, este analizată de Frances Stonor Saunders în Who paid the piper (Cine plăteşte). The CIA and the cultural Cold War, Londra 1999, 540 p.
Demascarea comuniştilor în apus a devenit facilă mai ales după înăbuşirea revoltei muncitorilor din Berlin 1953, Budapesta 1956, Praga 1968, iar activitatea ofiţerilor CIA şi a colaboratorilor a devenit tot mai uşoară. În final, războiul rece, sau al treilea război mondial, după diplomatul sovietic Valentin Falin, s-a încheiat cu victoria vestului. Federaţia Rusă are azi numai 5% din puterea economică a vestului, iar la mesajul eliberator marxist-leninist a renunţat de bună voie, chiar Moscova.
Cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi în România. KGB-ul a venit cu ofiţeri şi un grup de cominternişti pregătiţi să preia puterea şi cu sprijinul Armatei Roşii, care a rămas în ţară 1944-58, a exterminat fără drept de apel cultura română neconformă cu stalinismul. Mihai Ungheanu, cel mai clarvăzător şi curajos analist al generaţiei sale, descrie degradarea în Holocaustul culturii româneşti, 1944-1989, ed. D.B.H. 470 p. Mai mult decât atât, continuarea procesului şi după 1989.
Dacă CIA se folosea de bani, organizaţii şi actori sub acoperire, KGB-ul la Bucureşti nu avea nici un motiv de a nu acţiona pe faţă şi cu toată brutalitatea, cu Morţi civile şi moartea de la Sighet, cu Echipele de epurare etc. Titlurile capitolelor sunt edificatoare: Execuţii rituale; Triumfători sub protecţia katiuşelor; Extinderea etichetelor prohibitive; Reprimarea exilului; Interzicerea lui Eminescu; Condamnari post-mortem – Titu Maioreacu; Metoda ţapilor ispăşitori; Inocenţa vinovaţilor; Eliminarea indezirabililor; Ocuparea instituţiilor; Inocenţa comisarilor; Lichidarea lui Mihail Manoilescu; Relansarea modelului execuţiilor rituale; Scenariul maniheic şi sacrificiile rituale…
Titlul cărţii Holocaustul…, e o preluare de la Stephan Fischer-Galaţi şi este o slăbiciune editorială. Meritorie este reproducerea textelor celor care s-au pus în slujba ruşilor şi au devenit nolens volens exterminatorii şi după ’89: Silviu Brucan: Amănuntele unei capturi senzaţionale (1947); Paul Cornea: Tendinţe în opera de artă (1947); Leonte Răutu: Împotriva Cosmopolitismului (1948); Mihai Roller: Să învăţăm limba lui Lenin şi Stalin (1948); Zigu Ornea: Caracterul reacţionar şi diversionist al semănătorismului (1961); Radu Florian: O controversă filozofică.
La români o deosebire de trecutul celui de al treilea război mondial este greu sesizabilă. Totuşi după lectura cărţiilor lui Saunders şi Ungheanu aveam conştiinţa depăşirii unei epoci istorice. Din păcate mai mult în vest. În est Armata 14 a Rusiei pe Nistru şi una mai puţin vizibilă la Bucureşti reconstruiesc cu aceleaşi metode şi agenţi cultura orientală, care deja în forma ei marxist-leninistă sau laică, liber cugetătoare este analizată exhausiv şi competent.
Globalizarea face ca lupta dintre est şi vest să nu mai fie sinucigaşă ca sub Hitler, nici secretă ca în tipul Războiului Rece şi a Cortinei de Fier, ci constructivistă. Adică acum se construieşte o situaţie haotică sau complexă, care duce cu necesitate la rezultatul dorit ca în Un război civil regizat? (Redefinirea revoluţiei) de Mihai Ungheanu în ed. Romcartex 1997, 471p.
Politicieni moldo-valahi sunt orientaţi spre modelul slav, pravoslavnic. În schimb. în Transilvania şi Banat cu ajutorul Legitimaţiilor de maghiari orientarea începe a fi pe faţă provestică. Astfel aici experienţa culturală a Războiului Rece, cu tot arsenalul secret şi actorii binecunoscuţi, redevine actuală.
Prof. dr. VIOREL ROMAN, Universitatea din Bremen, Germania
March 18th, 2011 
VR 
Zilele acestea am asistat la un “regal” al serviciilor secrete ungare. Pe de-o parte, pitigoii lobotomizati ai lui Roller Tismaneanu isi plagiau la greu gusatul sef, regurgitandu-i excrementele verbale, dupa o mestecare prealabila, de pe blog direct pe portalurile lui Tatuka Soros, pe de cealalta ofiterasii smecherasului de Viktor Orban dansau brat la brat cu agentii lor de pe teren, din politica “romaneasca”, de la “opozitionistii” Nastase si Tariceanu, cu avatarurile lor nereusite, Ponta si Crin, la Boc si Baconsky, presurile de serviciu ale Budapestei. Gargariseala pretins nationalista a mamelucilor lui Iliescu este, de fapt, la acelasi nivel scabros cu gaunoseniile flatulate prin orificiul de deasupra gusei la adresa nationalismului de printisorul rosu din gradina lui Ceausescu, Iliescu, Constantinescu si Basescu. Recte, Tismaneanu. Orice observator de bun simt din tara asta stie cat de aservite au fost cele doua partide foste de guvernamant, PSD si PNL, fata de UDMR si Ungaria. PDL nu face decat sa continue o linie ticaloasa, de canalii politice, daca vreti, marca TIR-istologului Tismaneanu, trasata inca din decembrie 1989 de partidul muma, FSN-ul lui Brucan, Iliescu si Roman. Motivatiile ticalosiei anti-nationale sunt multiple: 1. Puterea agenturii KGB in Romania, la care maghiarii sunt doar una dintre excrescentele preferate ale politicii Moscovei; 2. Tradarea, vanzarea (cazurile Tariceanu-Nastase); 3. Apartenenta la Reteaua Soros (pudelii lui Plesu, de la Baconsky la infiltratii din Palatul Cotroceni si hidrocefalogusatii GDS, de la Preda la Tismaneanu); 4. Santajul (cazul Basescu-Boc). 5., 6., 7. s.a.m.d…. Santajul este unul clasic, via Soros, si altul politic, via Orban. Viktor Orban.
Posted in 
Tags: 
