Informatorul Securităţii Gyury Frunda a înnebunit: Contrazice cu tupeu dement cercetările de doi ani ale Direcţiei de Investigaţii a CNSAS, minte de îngheaţă apele la Radio România – Tg. Mureş (audio) că “nu a fost niciodată informator sau colaborator al Securităţii” şi zice că îi va da în judecată pe “denigratorii” săi. Să-i facem o listă: Şefii Securităţii Mureş, ofiţerii lui recrutori, foştii căpitani Voşloban Emil şi Francisc Puskas (în prezent avocat tot la Tg. Mureş, din câte se pare), Elöd Kincses, avocatul care susţine că era turnat de Frunda la Securitate, Traian Băsescu şi şefii SRI, pentru că au transmis Arhivele SRI la CNSAS, şefa investigaţiilor CNSAS, Germina Nagâţ, pentru Nota de Constatare a Direcţiei de Investigaţii cu Nr. 1559/25.06.2014, secretarul Colegiului CNSAS, Corneliu Turianu, autorul Opiniei că “Dl. Frunda Gyorgy a furnizat informaţii Securităţii” (doc mai jos) şi, cu voia Dvs, ultimul pe listă, subsemnatul Victor Roncea, ca simplu autor al articolului din ziarul BURSA.
PS: Aşteptăm şi o reacţie oficială de la Cancelaria Primului Ministru al României, unde Frunda prestează ca consilier “onorific” al lui Victor Viorel Ponta.
György Frunda, consilierul special al premierului PSD Victor Ponta, membru fondator al UDMR, deputat, senator şi fost candidat la preşedinţia României, a minţit în repetate rânduri în declaraţiile sale de necolaborare cu Securitate, făcute înainte de a se introduce în calităţile sale oficiale enumerate aici. Potrivit documentelor CNSAS consultate de noi, György Frunda, pe atunci Gheorghe, a fost recrutat de Securitate încă din 1979 şi a purtat numele conspirative de sursă EMIL, FRICIU şi FREND şi cele de urmărit FAUR şi FURNEA.
Noile informaţii au devenit publice după ce CNSAS s-a sesizat din oficiu, iar Asociaţia Civic Media a solicitat oficial cercetarea numitului ţinând cont de funcţia sa de consilier al primului ministru, cât şi de transferul către CNSAS a unor noi documente din Arhiva SRI. Investigatorii CNSAS au cercetat timp aproape de doi ani sutele de file ale dosarelor lui György (Gheorghe) Frunda şi zeci de alte dosare şi persoane din anturajul său, pe care le-a turnat la Securitate sau le-ar fi putut turna în cei zece ani care s-au scurs de la prima sa recrutare şi până la evenimentele din decembrie 1989. De notat că ultima informare din Dosarului lui FRUNDA – alias EMIL, alias FRICIU, alias FREND – datează din 25.09.1989.
Falsul în acte publice comis de consilierul lui Ponta, György Frunda, în mod repetat, timp de 25 de ani, este amplificat de CV-ul său impresionant, din care nu lipsesc funcţii menite să pună ordine în legislaţia României în acord cu cea europeană, cum ar fi cea de secretar al Comisiei pentru Elaborarea Constituţiei sau de membru al delegaţiei române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi raportor al Consiliului Europei privind naţiunile, minorităţile şi religia, unde s-a remarcat atacând constant românii şi statul român şi debitând cele mai mari prostii privind aşa-zisa discriminare a maghiarilor din România, chiar şi când UDMR se afla la Guvernare. Domnul Frunda este cunoscut şi ca apărătorul unor ucigaşi de români şi de evrei, între care se află criminalul de război Wass Albert, pentru care a încercat, în van, reabilitarea, dar şi ca un contestatar feroce al Agenţiei Naţionale de Integritate. Curios, el nu a intrat în atenţia Institutului “Elie Wiesel” şi nici a oengiştilor de profesie, în ciuda activităţii sale pro-antisemite şi anti-anticorupţie. Informatorul Securităţii György Frunda a fost şi vicepreşedinte al Grupului Parlamentar al Partidului Popular European şi mai poartă şi Ordinul de Merit al Republicii Ungare în Grad de Mare Cruce, acordat de preşedintele Ungariei, Ferenc Mádl. Oare ce-or zice acum aceste înalte foruri de faptul că au adus la sânul lor un turnător al Securităţii române?
Hocus-pocus cu Adeverinţa CNSAS
Noua decizie a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, emisă după lungi dezbateri şi controverse, despre care s-a relatat pe blogul Roncea.Ro (în 25 iunie a.c.), deşi poartă data de 21.04.2015 a fost postată pe site-ul CNSAS de abia zilele trecute, după trei luni de la emitere, ea fiind încă în termenul legal de contestare de către cei interesaţi, potrivit Legii. Decizia în sine se consacră ca o premieră în istoria CNSAS, după ce secretarul Colegiului CNSAS, profesorul dr. în drept Corneliu Turianu, a contestat printr-o Opinie separată formularea din finalul Adeverinţei Nr. 422/21.04.2015, în care se susţine că informatorului lui Victor Ponta “nu i se poate atribui calitatea de lucrător/ colaborator al Securităţii, în sensul legii”, afirmând că aceasta trebuie schimbată cu “Dl. FRUNDA Gyorgy a furnizat informaţii Securităţii”.
Portalul Ziariști Online a publicat în exclusivitate o analiză cu privire la activitatea fostului senator UDMR György Frunda în care oferă detalii interesante despre trecutul său mai puțin clar, scrie cunoscutul jurnalist civic Dan Tanasă.
”Politicianul György Frunda a fost acuzat și că a colaborat cu poliția politică a regimului comunist, CNSAS informând că el este posesorul unui număr record de dosare: (cel puţin) cinci dosare de rețea dar şi de urmărit. Pe 20 septembrie 2006, “Evenimentul zilei” publica un material titrat: „György Frunda a semnat cu Securitatea”. Frunda nu a contestat în Justiție enunțul din titlu și nici pe fostul șef al Securității Mureș, colonelul (r) Gheorghe Mărieș care a făcut dezvăluirea că politicianul UDMR a avut angajament de informator semnat cu fosta Securitate, fără a fi însă „un informator zelos”. Anterior, Mărieș făcuse aceeași declarație în cotidianul Szatmári Friss Ujsag. Tot fără a fi dat în judecată.
Interesante sunt și informațiile cuprinse în filmul documentar „Balkan bajnok” – Campionul balcanic – film premiat la doua reuniuni internaționale, Festivalul de film de la Sibiu și Festivalul filmului documentar de la Budapesta. În documentar, avocatul Elod Kincses (fost campion al României la 100 și 200 metri plat, protagonist controversat al evenimentelor din 20 martie 1990 de la Târgu Mureș) afirmă și el ca Frunda, pe vremea când se chema Gheorghe, a fost turnător la Securitate. “Știam că Frunda mă spiona. (…) Eram atent la ce spuneam de față cu el. El nu știa ca eu știu”. Nici Kincses nu a fost dat în judecata! În sfârșit, cotidianul de limba maghiara „Kronika” din Cluj, într-un pamflet împotriva lui Bela Marko, publicat la 29 decembrie 2006, îl denumește pe György Frunda „sufleor pe scena vieții”. Tot nici o reacție!
Așa cum era de așteptat, prin 2006 CNSAS i-a pus „pamperși” lui György Frunda și l-a scos „mai curat, mai uscat”, asigurând că politicianul nu a colaborat cu Securitatea… “ca poliţie politică”… Potrivit informaţiilor noastre, investigatorii CNSAS au reluat cercetările în baza a noi dosare parvenite de la SRI. Oare vom afla adevărul după ce Frunda Gyorgy a negat timp de 25 de ani – inclusiv prin propria sa semnătură în acte publice, la momentul candidaturilor sale – că a colaborat cu Securitatea?”
Sub pretextul întăririi luptei împotriva rasismului şi xenofobiei, un subaltern al premierului Victor Ponta a introdus prin câţiva parlamentari corupţi şi un fost informator al securităţii o lege continuatoare a celor comuniste de “luptă anti-fascistă şi anti-imperialistă”, reiterând sentinţele ocupanţilor bolşevici împotriva unor luptători anticomunişti, cum au fost legionarii, sau a unor mari personalităţi condamnate pentru “crime de război”, ca marele filosof Mircea Vulcănescu. Alcătuită de fiul unui comisar ideologic sovietic, fost “profesor” de marxism-leninism la Universitatea Bucureşti, Alexandru Florian, un extremist comunist sub acoperire de director al Institutului “Elie Wiesel”, a ajuns să-şi exprime obsesiile de familie printr-o lege menită distrugerilor simbolurilor româneşti anticomuniste. Alexandru Florian vrea nici mai mult nici mai puţin decât demolarea statuii lui Mircea Vulcănescu – după ce un asemenea atentat i-a eşuat lamentabil în trecut -, eliminarea numelui marelui filosof dat în prezent unei străzi şi unui Liceu din Bucureşti şi interzicerea oricăror lucrări publicistice despre viaţa şi opera sa, acestea intrând sub incidenţa “legii” în cauză, în care este interzisă apologia “criminalilor de război”.
Aberaţia legislativă prin care este siluită istoria şi sunt atacate valorile româneşti poartă codul de PL-x nr. 193/2014 şi denumirea pompoasă de “Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.
Mircea Vulcănescu a lăsat României “Dimensiunea Românească a Existenţei” şi 58 de tone de aur
Economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică român, asistent al lui Dimitrie Gusti, membru al şcolii Nae Ionescu şi coleg de redacţie şi generaţie al altor mari genii româneşti condamnate de această lege aberantă, ca legionari, cum ar fi Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Polihroniade, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Constantin Noica, sau Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, autorul lucrării “Dimensiunea Românească a Existenţei“, şi-a dat viaţa martiric în temniţele bolşevice, în 1952. Decorat de Regii Carol al II-lea şi Mihai I pentru meritele sale de funcţionar guvernamental în slujba României, în calitate de subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe în guvernul Ion Antonescu, Mircea Vulcănescu a reușit, între 1941 și 1944, să obțină pentru Banca Națională a României de la al Treilea Reich plăţi datorate statului român, parvenite sub forma a 8 vagoane de aur, respectiv 58,1 tone aur fin. După 23 august 1944, Mircea Vulcănescu a revenit pe postul de șef al Datoriei Publice, unde a rămas până pe 30 august 1946, când a fost arestat în lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, acuzați de “crime de război”. În pledoaria sa finală de la mascarada de proces – cunoscută sub titlul de Ultimul Cuvânt – Mircea Vulcănescu a înfăţişat toate actele sale întreprinse în folosul României. Pentru toate acestea şi pentru sfârşitul său martiric, numitul Alexandru Florian îl condamnă din nou la ştergerea sa din spaţiul public, din manualele şcolare şi chiar şi din Istoria României.”De unde atâta ură?”, se întreabă, azi, Măriuca Vulcănescu, fiica deţinutului martir K 9320 asasinat la Aiud, alături de elita românească aruncată în închisori de “înaintaşii” lui Alexandru Florian.
O parte din familia Mircea Vulcănescu – Foto Victor Roncea
Legea de recondamnare a luptătorilor români anticomunişti îl loveşte şi pe eroul de necontestat Ion Gavrilă Ogoranu, cel care rămâne în istoria lumii drept opozantul armat împotriva regimului sovietic de ocupaţie cu cea mai îndelungată perioadă de rezistenţă, colaborator al forţelor NATO şi SUA, eliminat dintr-o viitoare istorie rescrisă de “Elie Wiesel”, ca legionar. Sau scrierile şi omagierea lui Radu Gyr, Nichifor Crainic, Valeriu Gafencu şi ale unor mari Duhovnici ai Ortodoxie Române, ca Părinţii Arsenie Boca, Arsenie Papacioc şi Justin Pârvu, adevăraţi sfinţi ai închisorilor, acuzaţi de legionarism şi pătimitori a ani grei de închisoare pentru această “vină”, acum asimilată, în ciuda adevărului istoric, cu cea de “fascism”.
Legea strâmbă, care falsifică grosolan realităţi istorice incontestabile – după cum arată Academia Română şi o serie de istorici şi feţe bisericeşti – , a ajuns pe masa preşedintelui României, Klaus Iohannis, spre promulgare sau returnare la Parlament, pentru a fi revizuită. Doamna Măriuca Vulcănescu, ea însăşi arestată, la numai 18 ani, pentru “vina” de a fi fiica marelui filosof şi “criminal de război” Mircea Vulcănescu, se alătură Apelului făcut de Mănăstirea Petru Vodă a Părintelui Justin Pârvu şi îi adresează la rândul său un Apel preşedintelui Klaus Iohannis, pe care l-a şi susţinut la recentele alegeri prezidenţiale, în care îi cere să discearnă Adevărul de minciună. Redăm mai jos mesajul scurt şi cuprinzător al Doamnei Măriuca Vulcănescu:
Doamna Mariuca Vulcanescu, Apel catre Klaus Iohannis – Foto Victor Roncea
Scurt istoric: De Ziua Holocaustului, în octombrie 2013, Crin Antonescu, lipovean, confesiune religioasă neclară (ritul vechi, rusesc?), de formaţie istoric, pe atunci liderul liberal cunoscut pentru un oarecare discurs naţionalist şi cotat drept candidat prezidenţial sigur din partea PNL, anunţa introducerea la Senat a unui Proiect de Lege “pentru modificarea şi completarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob” prin care „minimalizarea Holocaustului” se va pedepsi cu închisoarea, după cum informa ziarul online Gândul. Iniţiativa legislativă Pl nr. L724/2013 va fi introdusă, până la urmă, pe 16 decembrie 2013, cu puţin înainte ca parlamentarii să intre în vacanţa de iarnă. Noutatea cu care se venea, era, în principal, că prin această lege vor fi interzise şi simbolurile şi organizaţiile cu caracter legionar, mai adăuga sursa citată.
George Scutaru, fostul corespondent în Rusia al ProTV şi co-iniţiator al proiectului de lege, în prezent anchetat de DNA pentru corupţie, respectiv mită de 1 milion de euro, a ţinut să specifice că proiectul este realizat în colaborare cu Institutul guvernamental „Elie Wiesel”, după cum apare chiar în textul iniţiativei transmise apoi la Cameră, unde a devenit PL-x 193/2014.
Legături ciudate
Institutul în cauză este condus de Alexandru Florian, fiul lui Radu Florian, profesor timp de 40 de ani (1950 – 1990) la catedra de marxism-leninism, ulterior socialism-ştiinţific a Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti. Surse din cadrul comunităţii evreieşti, deranjate de antisemitismul pe care riscă să îl provoace Alexandru Florian, ne-au declarat că, de fapt, conform cutumelor lor, acesta nici n-ar fi evreu ci mai mult ungur, pentru că deşi tatăl lui este evreu, mama lui este maghiară. Este vorba de Ilona (Ileana) Ioanid (Coordonatoarea volumului Polirom „Insemnari de la Snagov – Imre Nagy”), lector la aceeaşi fostă catedră de marxism-leninism şi totodată mama lui Radu Ioanid, azi cercetător amator la Muzeul Holocaustului de la Washington, respectiv fosta soţie a intelectualului evreu Virgil Ioanid, fost activist comunist de frunte, legat de Ion Iliescu încă de dinainte de evenimentele din decembrie 1989, după cum afirmă aceleaşi surse. Despre Radu Florian, cunoscutul politolog cetăţean american de origine evreiască Vladimir Tismăneanu comentează că “era un apologet al fundamentelor bolşevismului, nu trebuia sa cânte osanale conjuncturale. El era un zelot pe lungă durată, cum s-a vazut şi după 1989.” Un alt comentator cosângean al celor de mai sus, Rudulf Zimand, arată că Radu Florian a fost un marxist până la moarte. Rezervişti ai SRI şi unele dosare de la CNSAS atestă că Securitatea îi urmărea pe cei de mai sus şi pentru legăturile lor cu organele URSS.
O operaţiune antisemită şi antiromânească?
Dacă aşa stă este situaţia acum se explică mai bine de ce criminalul de război ungur, Wass Albert, care a ucis evrei şi români în Transilvania ocupată de horthyişti, are statui ridicate în tot Ardealul, în timp ce Alexandru Florian se războieşte, minţinând, cu memoria lui Valeriu Gafencu, românul basarabean care a salvat de la moarte un evreu, sau cu statuia filosofului Mircea Vulcănescu, “criminal de război” mort martiric în închisorile bolşevice. Alte voci avizate consideră că acţiunile urmaşilor comisarilor ideologici kominternişti urmăresc de fapt compromiterea României şi a românilor la nivel internaţional prin crearea, ca reacţie la operaţiunile lor, a unei organizaţii “antisemite” care să acţioneze violent “în numele ortodoxiei”. Dacă chiar aşa stau lucrurile, miza angajatului lui Victor Viorel Ponta, Alexandru Florian, poate fi inclusiv compromiterea mandatului preşedintelui Klaus Iohannis, a cărui alegere a demonstrat pe plan mondial lipsa oricărei pretinse “xenofobii” a românilor. Cu atât mai mult o asemenea Lege la cel mai tolerant popor cu putinţă nu-şi găseşte justificarea decât aceea de provocare a unor situaţii şi stări generatoare de conflict.
La data de 2 iunie 2015, Asociaţia Civic Media a primit o comunicare din partea CNSAS prin care eram informaţi de către preşedintele Colegiului, dl. prof. univ. dr. Dragoş Petrescu, că pentru domnul Gyorgy (Gheorghe) FRUNDA a fost votată de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii o adeverinţă, care va fi postată pe site-ul instituţiei noastre”.
Totodată, mai eram informaţi, printre altele, că “procedurile de verificare ale domnului Mircea CĂRTĂRESCU se află încă în derulare, urmând a fi finalizate, în conformitate cu procedurile prevăzute la art. 3, lit. p) din cadrul legal”.
La data de 12 iunie, ni se transmitea printr-o adresă ajunsă prin poştă la 22 iunie că “pentru domnul Gyorgy FRUNDA a fost emisă de Colegiul CNSAS adeverinţa cu nr. 422/15 (…) care este postată pe site-ul instituţiei noastre”.
Dar, surpriză!, în ciuda înştiinţărilor cu pricina, nici după aproape o lună de la votarea Adeverinţei privind colaborarea cu Securitatea a distinsului fost candidat prezidenţial maghiar Gyorgy Frunda, aceasta, dacă a fost postată, aşa cum ne comunica preşedintele Colegiului CNSAS, a dispărut de la locul ei rezervat, după cum se poate vedea mai jos. Să fie preşedintele CNSAS sabotat de subalterni? Parcă nu ne vine a crede. Mai curând, după fumul gros care iese pe geamurile sediului, se pare că un scandal declanşat simultan pe mai multe etaje ar fi cauza misterului dispariţiei din spaţiul virtual – şi nu numai – a Adeverinţei de colaborare cu Securitatea a grofului UDMR, Gyorgy Frunda. Să vină pompierii?
La 75 de ani de la primirea teologului, ziaristului şi scriitorului Nichifor Crainic în Academia Română, cel mai înalt for de cultură al naţiunii a ţinut să-i omagieze memoria instalând o placă pe clădirea în care marele gânditor – şi fost deţinut politic – a trăit şi a creat aproape 15 ani din viaţă, cam tot atâţia cât a fost apoi închis de comisarii sovietici ai organele bolşevice de ocupaţie şi represiune. În apartamentul din strada Vasile Conta 3-5, Nichifor Crainic a avut şi sediul redacţiei prestigioasei reviste GÂNDIREA. Profesor universitar la Seminarul Teologic din București (unde ar merita să i se ridice un bust) și la Facultatea de Teologie din Chișinău, Nichifor Crainic străluceşte în galeria mărturisitorilor români ce-şi aşteaptă, cuminţi, în Ceruri, locul şi în sinaxarele Bisericii Ortodoxe Române. Merituoasa iniţiativă a aparţinut renumitului grafician şi academician Eugen Mihăescu(foto), obţinând aprobarea întregului prezidiu de conducere al Academiei Române fiind apoi aplaudată şi aprobată de Primarul General al Capitalei şi toţi responabilii în domeniu. Felicitări!
În zi de prăznuire a Sfinţilor Închisorilor (marile arestări ale puterii bolşevice ocupante a României desfăşurându-se în noaptea de 14 spre 15 mai 1948), Justiţia Română a făcut dreptate în cazul lui Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor – deposedat abuziv de titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Târgu Ocna, locul pătimirilor sale martirice de mucenic al lui Hristos. Printr-o sentinţă definitivă, actul ilegal de anulare a deciziei unanime a Consiliului Local Târgu Ocna, emis la presiunile unui personaj cu probleme patologice, Alexandru Florian de la Institutul “Elie Wiesel”, a fost desfiinţat de Curtea de Apel Bacău, Sfântul Închisorilor fiind repus în drepturi.
“În acest ceas de bucurie pentru creştinii din România, se cuvine să mulţumim în mod deosebit tânărului Alexandru Costache – Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, cel care a coordonat toată această acţiune în justiţie, pentru implicarea care a făcut posibil acest act de reparaţie morală şi juridică”, scrie publicaţia Buciumul, care promite să revină cu amănunte.
Şi Asociaţia Civic Media a contestat în Instanţă decizia aberantă de anulare a titlului, însă a dat întâietate reprezentanţilor organizaţiei neguvernamentale care au susţinut chiar la Târgu Ocna cauza de onorare a memoriei lui Valeriu Gafencu, cel care şi-a sacrificat viaţa pentru salvarea evreului convertit la creştinism, viitorul pastor Richard Wurmbrand.
Anomismia informează: “Cu câteva zile in urma, pe contul de Facebook de aici am putut vizualiza trei fotografii foarte recente de la mormantul Parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop, dintre care doua le preiau si eu mai aici (mai sus si in baza textului – cu multumiri autorului – cu totul necunoscut mie). Astfel, avem dovada ca deja, intr-un timp foarte scurt, cuvantul Parintelui Daniil Stoenescu (unul dintre ultimii si cei mai tineri ucenici directi ai Parintelui Arsenie) rostit la 13 martie 2015 la Prislop, s-a adeverit. In acea zi, cand s-a savarsit acolo, in bisericuta manastirii si apoi scurt si sus in cimitir, parastasul Maicii Zamfira Constantinescu (cititi si vedeti poze aici), Parintele Daniil Stoenescu a rostit un gand-testament personal, in care numea si explica necesitatea construirii unui “chivot”- acoperamant care sa apere mormantul Parintelui Arsenie de la Prislop, de cele ce vor urma. Deja la acel moment, 13 martie 2015, ramele de ciment inconjuratoare ale mormantului se turnasera (se vede in fotografiile din link-ul anterior), iar azi avem certitudinea ca acest “chivot de mormant” mai are putin pana la finalizare (peretii laterali nu s-au ridicat inca). Daca ar fi sa ne ghidam dupa spusele Parintelui Constantin Necula de la Sibiu, intr-o prelegere din decembrie 2014 – cum ca in ceea ce priveste posibila canonizare a Parintelui Arsenie nu mai exista presiunea oponenta a Institutului Elie Wiesel, sau dupa spusele Parintelui Daniil Stoenescu de la parastasul Maicii Zamfira – cum ca zidirea protectoare din jurul mormantului Parintelui Arsenie va asigura intre altele si respectarea dorintei sale testamentare, ca trupul sa nu-i fie dezgropat niciodata, pana la a doua venire a lui Iisus Hristos, adica tot in legatura cu posibila deshumare post-canonizare, pentru a extrage particele din trupul sau care sa fie raspandite ca moaste sfinte in diverse locuri, atunci gandul ne trimite la realizarea in curand, a canonizarii. (…)”.
Aceeaşi documentaristă temeinică a vieţii Părintelui Arsenie Boca a informat prompt şi despre emisiunea de la B1 Tv dedicată Sfântului Ardealului, pe care o puteţi viziona integral mai jos. La cererea mai multor semnatari, Petiţia pentru Canonizarea Părintelui Arsenie Boca ramâne încă deschisă pentru adeziuni până de Înălţare, când va fi înaintată Patriarhiei, în prezent subsemnând aproape 9000 de români. Numeroşi voluntari, cărora le mulţumim deosebit, au trimis şi semnături pe hârtie. Doritorii pot semna AICI.
Doamne, ajută!
Pe tema canonizarii Parintelui Arsenie Boca, la B1 TV, azi…
In aceasta seara de Pasti, 12 aprilie 2015, in cadrul emisiunii de la postul B1 TV – “Ultimul Cuvânt“, moderata de jurnalistul Cătălin Striblea, s-a facut o argumentatie complexa, din perspectiva laica, a canonizarii Părintelui Arsenie Boca. Emisiunea a fost anuntata pe blogul jurnalistului Victor Roncea (link aici). Remarcabila, printre atatea emisiuni TV pe aceasta tema – in ultimele luni de zile, a fost ponderarea, echilibrul si profesionalismul interventiilor!
Prin telefon, in a doua parte a emisiunii, a intervenit si d-na Aspazia Otel Petrescu, bine cunoscuta pentru tinuta profesionala si moral-duhovniceasca, aflata la o etate respectabila, cu depozitii directe despre intalnirile sale cu Parintele Arsenie la Manastirea Sambata, in anii 1946-1948.
Petitia de canonizare va fi înaintată Patriarhiei Române şi Sfântului Sinod de catre Victor Roncea si Civic Media, în Săptămâna Luminată – Revenire: de Înălţare -, si se va alatura documentelor din dosarul de canonizare al Parintelui Arsenie.
July 24th, 2015 
VR 
Articolul din BURSA este, cred, cunoscut:
Posted in 
Tags: 
