Posts Tagged ‘florin constantiniu’

Acordul Averescu-Racovski a fost furat din Arhivele MAE. Prof Florin Constantiniu demonstreaza ca Lenin a finantat revolutia bolsevica din Tezaurul Romaniei. EXCLUSIV ZIARISTI ONLINE. VIDEO/FOTO/INFO/DOC

Acordul Averescu-Rakovski a fost furat din Arhivele MAE

Zilele acestea, mai precis pe 11 septembrie, s-au implinit 70 de ani de la executarea de catre Stalin a kominternistului Cristian Racovski (pe numele sau bulgaresc Krăstio Gheorghev Stancev), ramas celebru prin implicarea sa in agresiunea bolsevica anti-Romania, de la nivel subversiv la cel diplomatic, dar si prin faptul ca l-a gazduit prin 1913 pe corespondentul de atunci al ziarului „Kievskaia Mîsl”, nimeni altul decat Lev Davidovici Trotki, intr-un sat de langa Mangalia (poate chiar Vama Veche?). Enciclopedia online Wikipedia, dominata de o grupare internationalista, de extrema stanga mascata in intelectualism, ii prezinta edulcorat, dar pe larg, biografia. Un element important al acestei biografii – si al istoriei Romaniei – il constituie controversatul act cunoscut sub numele de “Acordul Rakovski”, document datat 9 martie 1918 si prin care Moscova pretinde si azi ca Romania, sub semnatura maresalului Alexandru Averescu (atunci general si sef al Guvernmului), i-a cedat “de bunavoie si nesilita de nimeni” Basarabia. Nimic mai fals. Misterul acestui document, care a framantat generatii intregi de istorici si diplomati, a fost, in sfarsit, descifrat, de profesorul Florin Constantiniu, intr-un studiu aflat in curs de publicare, prezentat intr-o sesiune restransa de la Academia Romana, din mai anul acesta, pe care portalul Ziaristi Online o difuzeaza in exclusivitate, ca material video. Importanta evenimentelor din martie 1918, urmate de unirea Basarabiei cu tara in ciuda intentiilor lui Trotki si Lenin de a inocula virusul bolsevic si a ocupa Romania, au ramas referentiale pentru cursul istoriei Europei de Est, ambitionand Rusia sa acapereze apoi, pana azi, teritoriul strategic romanesc aflat intre Nistru si Prut, la Gurile Dunarii si Marea Neagra.

Lenin a finantat revolutia bolsevica anti-Romania din Tezaurul BNR

Pe langa discutia pe marginea controversatului document, reputatul istoric Florin Constantiniu aduce la lumina, in premiera, o informatie-bomba – in limbaj jurnalistic – privind Tezaurul Romaniei. In comunicarea sa, academicianul ne dezvaluie ca primul care a devalizat Tezaurul Romaniei – confiscat la nici doi ani de la predarea lui, “spre pastrare”, Rusiei imperiale -,  a fost chiar Lenin, pentru a finanta revolutia bolsevica din Romania, scop pentru care i-a alocat lui Rakovski cinci milioane de ruble cu specificarea ca un milion sa fie furnizat in lei romanesti. Profesorul Constantiniu mai arata ca planul lui Racovski de atacare a romanilor presupunea un atac concertic asupra Romaniei dinspre Rusia, Ucraina, Bulgaria, Serbia si Ungaria. Descoperirea acestei rezolutii a lui Lenin se constituie ca o prima dovada noua, zdrobitoare, privind masacrarea Tezaurului de catre sovietici, fapt de care sunt responsabile, ca succesoarea legale ale URSS, actualele autoritati de la Moscova.

In studiul sau, profesorul Florin Constantiniu mai demonstreaza, printr-o adevarata investigatie istorica detectivistica, faptul ca acordul “DA” pus de Averescu pe marginea documentului priveste exclusiv randul din dreptul inscrisului, respectiv retragerea trupelor rusesti din Basarabia. Efortul sau de redare a istoriei reale a fost cu atat mai greu cu cat, surpriza, documentul nu a mai putut fi gasit in Arhivele de la Bucuresti iar cele de la Moscova restrictioneaza accesul istoricilor romani la fondurile privind Romania. Profesorul Constantiniu explica in alocutiunea sa cum i s-a transmis de la Arhivele MAE ca acest Acord nu ar fi existat niciodata in arhivele institutiei si, mai mult, potrivit notei MAE remise reputatului istoric si academician, “si nici nu exista referiri ulterioare asupra lui”.

A fost sau nu a fost vreodata prezent acest document in Arhivele Romaniei. Sau, mai mult, dupa cum se intreaba si istoricul George Damian: a existat sau nu acest “Acord”? Istoricul Alexandru Murad Mironov arata insa, intr-o expunere asupra Acordului, ca marele Nicolae Iorga, in Memorii. Însemnări zilnice (mai 1917 – martie 1920). Războiul naţional. Lupta pentru o nouă viaţă politică (vol. al II-lea, Editura „Naţionala” – S. Ciornei, f.l., f.d., p. 25) scrie ca, la 13 iunie 1918, „C.C. Arion [ministrul de Externe în guvernul condus de Alexandru Marghiloman – n.n.] a citit actul din arhivele Ministerului de Externe”. Mai mult, prezenta la conferinta de la Academie, istoricul Viorica Moisuc a socat audienta afirmand ca, desi profesorul Florin Constantiniu nu a mai gasit documentul original, acesta s-a aflat sub ochii si in mainile sale, fiind consultat si copiat de catre aceasta chiar din Arhivele MAE, cu putin timp inainte de 1989, pentru a-l si publica apoi, in facsimil, intr-o lucrare stiintifica. Profesorul Gheorghe Buzatu, prezent la manifestare, si-a manifestat de asemenea uimirea ca acest Acord a fost facut disparut, existenta lui fizica putand proba indubitabil concluziile studiului academicianului Florin Constaniniu, si anume ca Averescu nu “s-a indatorat” catre Racovski sa scoata trupele romane din Basarabia, admitand astfel ca provincia romaneasca ar apartine Rusiei, ci dimpotriva.

Sustragerea de documente istorice se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani “daca fapta nu constituie o infractiune mai grava”

Pornind de la aceasta conferinta stiintifica, Victor Roncea a mers pe urmele dezvaluirilor facute in cadrul dezbaterii academice si a solicitat Ministerului Afacerilor Externe un punct de vedere oficial, avand in vedere ca furtul/disparitia unui document istoric – mai ales a unuia de o asemenea importanta ca “Acordul Averescu-Racovski” – intra direct sub incidenta Codului Penal si se pedepseste cu inchisoarea. Raspunsul primit din partea Ministerului de Externe, intr-un document cu Antet dar fara semnatura, a fost cat se poate de sec:

“Stimate domnule Roncea,

Urmare solicitării dumneavoastră, vă transmitem următoarele:

În evidenţele arhivistice ale MAE nu este menţionat Acordul Rakovski – Averescu.

Direcţia Comunicare şi Diplomaţie Publică

Ministerul Afacerilor Externe”

Conform Legii Arhivele Nationale, Articolul 27 –Sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României constituie infracţiune şi se pedepseşte conform prevederilor Codului penal. Iar Articolul 28 arata ca – “Scoaterea peste graniţă a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României sau înstrăinarea acestora către persoane fizice sau persoane juridice străine, fără autorizarea Arhivelor Naţionale, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă“. Deci, carevasazica, noi suntem in situatia in care “fapta constituie o infractiune mai grava“, ceea ce, credem noi, este si de competena organelor specializate, respectiv SIE, SRI si cele ale MAI! Este de amintit ca singura putere interesata ca acest document sa dispara fizica este Rusia. Mai este de amintit si faptul ca primul ministru de Externe al FSN, plasat de Ion Iliescu la varful MAE in decembrie 1989, a fost Sergiu Celac, fiul primului prefect sovietic instalat de URSS in Romania, la Craiova, si prezentat in mai multe lucrari de specialitate drept presupus agent al KGB. Urmasii lui Celac au fost urmatorii: Adrian Năstase, Teodor Viorel Meleșcanu, Adrian Severin, Andrei Pleșu, Petre Roman,  Mircea Geoană, Mihai Răzvan Ungureanu, Călin Popescu Tăriceanu (interimar), Adrian Cioroianu, Lazăr Comănescu, Cristian Diaconescu, Cătălin Predoiu (interimar), Theodor Baconsky/Baconschi (prezent). Parchetul General al Romaniei are dificila sarcina – in urma autosesizarii firesti – sa descopere sub mandatul caruia dintre acestia s-a petrecut furtul.

BNR: Informatia profesorului Constantiniu ne intareste convingerea ca Rusia a cheltuit Tezaurul Romaniei

Mai multi istorici romani consultati de Ziaristi Online in aceasta perioada au confirmat faptul ca Acordul Averescu-Racovski nu este singurul document disparut fara urme din Arhivele MAE dupa 1989. In mod special, afirma istoricii, cele mai multe situatii in care s-au confruntat cu acest tip de “disparitii misterioase” a fost in cazul documentelor ce aveau legatura cu Rusia si Tezaurul Romaniei. Cu atat mai mult, rezolutia lui Lenin descoperita de profesorul Constantiniu este, poate, un act care poate relua de pe o noua baza solicitarile Romaniei catre Rusia de recuperare a Tezaurului romanesc. Prezent de asemenea la dezbatere, consilierul special al Guvernatorului BNR Mugur Isarescu, Cristian Paunescu, autor al mai multor carti de specialitate despre valorile Romaniei, a afirmat ca informatia prezentata de prof dr academician Florin Constantiniu ii intareste convingerea cu rusii au cheltuit de-a lungul timpului Tezaurul Romaniei, echivalat la peste doua miliarde de euro, respectiv 93,4 tone aur fin dar si alte valori, inclusiv culturale, apartinind Bancii centrale, Academiei Romane, Casei de Economii si Consemnatiuni, Casei Regale si altor institutii publice. Istoricul Cristian Paunescu a mai sustinut ca exista si alte dovezi privind folosirea aurului romanesc de catre rusi. In acelasi context, Cristian Paunescu a declarat in premiera ca Banca Nationala se ofera sa cumpere materialul documentar la zi sau legat de Arhivele rusesti, pentru a fi tradus si furnizat Academiei Romane. Consilierul Guvernatorului BNR a exemplificat in cadrul dezbaterii de la Academie si cum au actionat ofiterii de informatii ai Ungariei pentru a obtine date despre Tezaurul maghiar confiscat de rusi, spre a recupera de la actualele autoritati macar parti din acesta, in special cele cu valoare culturala inestimabila, ceea ce s-a si intamplat inainte de vizita lui Vladimir Putin la Budapesta. Aviz amatorilor.

Victor Roncea / Ziaristi Online

VIDEO EXCLUSIV ZIARISTI ONLINE




Ziaristi Online: Grofii României. Laszló Borbély – grof, ministru şi diriginte de șantiere. Document inedit: Securitatea in Jurnalul de Bord al Comandantului Traian Basescu. Atlasul Spatiul Istoric si Etnic Romanesc

Grofii României

Este interesant de observat ca, in sfarsit, s-a spart buboiul Omertei pentru grofii santajisti ai tuturor regimurilor. Dintr-o data, toti ciripitorii din fosta presa romana, manati pana acum de grija oportunistă de a nu deranja „baronii” aliați, au prins, in sfarsit, glas. Acum, ca s-a depasit momentul extraordinar cu “regionalizarea” si Legea Statututului Minoritatilor, e bine de remarcat si ca, dupa unele indemnuri, s-a dat pana la urma “verde” si pentru extremistii UDMR. Si pentru ca verde e si culoarea UDMR si a ministerului Mediului, s-a inceput cu Laszlo Borbely. Urmeaza, la rand, speram, Markó Bela – îmbogățitul de pe urma poeziilor nescrise, metisul Frunda Gyuri fost  Ghiță si, ultimul dar nu chiar cel din urma, Attila Verestoy, verosul si cremosul uns cu alifiile tuturor regimurilor. Si sa nu uitam cercurile lor de interese, extinse. Unele străine şi de-a dreptul neorevizioniste. Iar aici intră în vizorul SRI toti grofii UDMR. Azi, dupa prima supuratie din presa, mai adaugam si noi cateva amintiri din activitatea lui Laszló Borbély de ministru-etern al tuturor guvernarilor. (Z.O.)

Laszló Borbély – grof, ministru şi diriginte de șantiere

de Szücs Tivadar

Laszlo Borbely fost etern ministru delegat pentru Lucrări Publice şi Amenajarea Teritoriului care, indiferent de cei care ajungeau pe la conducerea ministerului coordona sectoare care manipulau imense fonduri bugetare sau bani europeni cu nemiluita, s-a “ajuns”. Sau mai precis, l-a ajuns bratul lung al Legii.

László Borbély  este unul dintre cel mai interesante personaje din galeria grofilor UDMR. A fost, printre altele, ministru delegat pentru Lucrări Publice şi Amenajarea Teritoriului, departament aparte din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. La acest mare minister s-au tot schimbat miniştri plini. Numai Borbely a rămas, deoarece, conform proverbului românesc (dar și maghiar) „apa trece pietrele rămân”. La ficat sau la rinichii noştri, depinde de organism. Pana cand a ajuns si el ministru plin: al Mediului si Padurilor. Alt loc unde intorci banii cu lopata.

După cum se poate constata, de ani buni Borbely s-a abonat permanent la cate un fotoliu ministerial de unde se dirijează fonduri bugetare imense. Şi nu se încurcă în distribuirea lor, mai ales dacă e vorba de Ţinutul Secuiesc, uitând, oare (!?), că este ministru în Guvernul României şi eschivându-se de la a da bani, în acelaşi cuantum şi  altor zone. Româneşti. Chiar dacă sunt sinistrate. Surse guvernamentale, ce au dorit să-şi păstreze anonimatul, ne-au dezvăluit că în perioada cat a activat ca ministru delegat, judeţul Covasna a primit intr-un an fara inundatii, cele mai mari fonduri bugetare alocate în acest sens, circa 4,6 milioane RON, pe an!

Acum, firma SC Lescaci Com SRL din Negreşti Oaş, pe care ministrul Laszlo Borbely a favorizat-o pentru a obţine contracte cu Administraţia Naţională “Apele Române”, a câştigat în ultimii 4 ani şase contracte cu statul, în valoare totală de (doar) 22,4 milioane de euro. Cele mai bănoase contracte au fost atribuite, prin licitaţie, în mandatul de ministru al Mediului pe care Laszlo Borbely îl deţine din decembrie 2009. Cinci din cele şase contracte au fost oferite de Administraţia Naţională “Apele Române”, instituţie aflată în coordonarea Ministerului Mediului.

Drumurile județene preferate celor naționale

Ar mai fi de văzut din activitatea sa anterioara și drumurile din Harghita, Covasna şi parţial din Mureş plătite bugetar fără discernământ din partea ministrului Borbely anumitor firme „de casă”. Pe anumite criterii speciale.

Continuarea la Ziaristi Online

Vezi si: Comandantul Basescu a reclamat Securitatea pentru “grave abuzuri”. Dezvaluiri: Jurnalul de Bord al navei Biruinta publicat in exclusivitate. DOCUMENT

Nava Biruinta Basescu

“Consider că reţinerea navei şi controlul prelungit, în baza unor false presupuneri ale organelor MI, este abuzivă şi, în acelaşi timp, jignitoare la adresa modului în care se execută serviciul civil pe navă.
Trebuie luate măsuri ca organele ce recurg la asemenea măsuri abuzive să suporte daunele materiale ale întreprinderii.
Comandant T. Băsescu”

Semnal: Atlasul Spatiul Istoric si Etnic Romanesc, reeditat

Spatiul Istoric si Etnic Romanesc - Romulus Seisanu - Ziaristi Online

“Noi am liberat ce a fost înlănţuit; am unit ce a fost despărţit prin silnicie; am sfărâmat hotarele nefireşti şi le-am înlocuit cu cele fireşti şi drepte; am pus pământul nostru strămoşesc sub domnia celor în drept să-l stăpânească; am aşezat pe temelii solide şi nepieritoare aşezământul armonios al Statului unitar român, şi am dovedit că urmărim o politică de pace şi de bună înţelegere cu toţi vecinii, dar şi o politică de veghe necurmată la frontiere”

Academician Florin Constantiniu: „Când plouă la Moscova se deschide umbrela la Bucureşti”

Florin Constantiniu

„In ciuda faptului că în unele locuri, duşmanii au ridicat capul în legătură cu dispariţia tovarăşului Stalin, situaţia politică în ţară şi în partid este, în esenţă, mai bună”

VIDEO. Larry Watts despre KGB-ul din CIA si cartea sa, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni!” si academicienii Dinu Giurescu si Florin Constantiniu despre Larry Watts si batalia Kominternului cu Romania



Vezi si: AVANPREMIERA. Larry Watts: Seful Sectiei Romane de la CIA era ungur si a fost suspectat de colaborare cu KGB. Documentar TVR – Mostenirea Clandestina

Dosar: Secretele lui Larry L Watts

Ziaristi Online despre Larry Watts

Stalin si Biserica Ortodoxa Rusa. Kominternul si structurile camuflate

de Acad. Florin Constaniniu

Între numeroasele bătălii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, considerate de istorici drept hotărâtoare sau momente de cotitură, două au fost, în opinia noastră, cu adevărat decisive: bătălia Moscovei (toamna lui 1941, iarna 1941-1942) şi bătălia de la Kursk (5 iulie-23 august, 1943). Cea dintâi a însemnat falimentul „războiului-fulger”, singura formă de război care ar fi permis Germaniei să termine victorioasă, iar cea de-a doua a marcat preluarea definitivă a iniţiativei strategice de către Armata Roşie. Întrucât frontul de Est a fost frontul hotărâtor al celui de-al Doilea Război Mondial, se poate spune că cele două bătălii amintite au jucat rolul capital în înfrângerea celui de-al Treilea Reich.

Atât pe plan militar, cât şi pe plan politic, anul 1943 a înregistrat un şir de „cotituri” şi evenimente care arătau că, în desfăşurarea marii conflagraţii, se produceau mutaţii importante. În ceea ce priveşte Uniunea Sovietică, asupra căreia stăruim în rândurile de faţă, un eveniment de mare răsunet a fost „autodizolvarea” Internaţionalei a III-a Comuniste (Comintern), anunţată printr-un comunicat la 9 iunie 1943. Astăzi, când dispunem, de un mare număr de documente privind această decizie, ştim că „autodizolvarea” nu a fost hotărârea Cominternului, ci urmarea voinţei lui Stalin de a le arăta aliaţilor săi anglo-americani că URSS renunţase la mesianismul ei revoluţionar şi că nu intenţiona să folosească partidele comuniste pentru a submina „ordinea burgheză” din statele occidentale. Altfel spus, Stalin dorea să dovedească lui Roosevelt şi Churchill că URSS era un stat de tip „clasic”, fără intenţii de destabilizare a „lumii capitaliste”, cu care se puteau folosi tradiţionalele practici ale diplomaţiei marilor puteri, în primul rând politica delimitării sferelor de influenţă.

„Autodizolvarea” Cominternului a fost o măsură de înşelare a naivilor occidentali. Locul şi funcţiile Cominternului au fost preluate de alte structuri, camuflate, care exercitau un control riguros al mişcării comuniste internaţionale: o secţie specială a CC al PC(b) şi trei „institute de cercetare ştiinţifică” (nr. 99, 100, 205) – camuflaj al activităţii pe care o numim cripto-cominternistă.

Scurt timp după „autodizolvarea” Cominternului, Stalin a luat o măsură destinată să-i convingă pe partenerii anglo-americani că URSS era o ţară care respecta „standardele occidentale”: destinderea relaţiilor dintre statul bolşevic ateu şi Biserica Ortodoxă Rusă şi realegerea unui nou patriarh.

(more…)

“Clasa politica postdecembrista este cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei” – Florin Constantiniu, istoric, academician. INTERVIU

La 20 de ani de la marea varsare de sange din decembrie 1989, Romania arata ca un animal bolnav si haituit. Ne uitam in urma si nu ne vine sa credem ca au trecut doua decenii de sperante zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a implinit. In jurul nostru domnesc stagnarea si deziluzia, inceputurile neterminate, politica murdara, cu degetul pe tragaci, manipularea televizata. Lipseste o viziune, un proiect national de salvare. Lipseste harta viitorului. Trista priveliste n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii si romanii insisi. Cum a fost turcul, asa a fost si pistolul. Nu mai putem sa ne ascundem dupa deget. Ca o confirmare, academicianul Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune in fata o oglinda necrutatoare in care, daca avem curajul sa privim, ne vom afla poate izbavirea.

„Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre in decembrie 1989 au fost ratate”

– Cum evaluati, fara menajamente, cele doua decenii de libertate din viata noastra, domnule profesor?

– Ca pe un inaugural ratat. In istoria fiecarui popor exista evenimente cruciale, care inaugureaza o noua etapa in evolutia societatii. Decembrie ‘89 a fost un astfel de eveniment: crucial, innoitor, fondator. Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre au fost ratate si, astfel, Romania imparte cu Bulgaria si Albania ultimele locuri din clasamentul tarilor foste comuniste.

– Pentru un individ, 20 de ani inseamna mult, aproape o treime din viata. Ce reprezinta pentru istorici aceeasi perioada?

– Pentru istorici sunt foarte instructive, intr-un astfel de moment, comparatiile cu alte intervale de timp ale istoriei nationale. Iau doua exemple de perioade cu o intindere de doua decenii, ca aceea scursa de la caderea regimului comunist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. In primul caz, perioada a fost marcata de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului roman modern, la castigarea independentei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, in primul rand reforma agrara din 1864, si politica de modernizare promovata dupa aceea de Carol I, au facut ca statul roman sa se smulga din inapoierea determinata – in principal – de dominatia otomana, si sa se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Sa nu uitam ca, in acest interval, apar “Junimea” si Eminescu! A doua perioada: 1919-1938. Iesita dintr-un razboi pustiitor si lovita de o criza economica de o duritate nemiloasa (1929-1933), Romania a izbutit, totusi, sa inregistreze un remarcabil progres in toate directiile, 1938 fiind anul de varf al Romaniei interbelice.

(more…)

ACADEMICIAN Florin Constantiniu: "Istoria nationala este lichidata cu buna-stiinta! Sper ca Dumnezeu ne va mai da candva un maresal Averescu”

“Traim o perioada in care istoria nationala este lichidata cu buna stiinta”, a declarat joi istoricul Florin Constantiniu, in cadrul unei manifestari dedicate maresalului Averescu care a avut loc la Biblioteca Nationala din Capitala.
In opinia istoricului citat, in manualele de liceu, istoria, ca factor identitar de definire a constiintei nationale, este eliminata practic din programa scolara, transmite Agerpres.
Florin Constantiniu considera ca Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovatiei este “responsabil si vinovat” pentru faptul ca manualele de Istorie sunt “lipsite de semnificatie din punct de vedere al cultivarii sentimentului national si mandriei nationale”.
“Eu consider ca Istoria nu trebuie sa fie un simplu obiect de invatat. Spre deosebire de celelalte obiecte de studiu, istoria este si o indrumatoare de constiinta a elevului’, a spus Constantiniu.
Academicianul a tinut sa remarce ca in manualul de Istorie moderna si contemporana de clasa a VII-a, “Al Doilea Razboi Mondial este o lectie facultativa, in timp ce manualul include un studiu de caz consacrat muzicii tinere”.
“Nu inteleg de ce trebuie sa invatam despre muzica la istorie si sa treci prin liceu si sa nu stii ce inseamna conflictul din 1939-1945′, a subliniat el”, citat de Agerpres.

Un eveniment omagial constand intr-o expozitie si o conferinta dedicate maresalului Alexandru Averescu, de la a carui nastere se implinesc, luna aceasta, 150 de ani, s-a desfasurat, joi, la sediul Arhive Speciale al Bibliotecii Nationale a Romaniei.

Expozitia reuneste documente originale din arhiva istorica a Bibliotecii Nationale si pune in vedere personalitatea militarului, politicianului si a omului Averescu.
Acesta evoca perioada Razboiului Balcanic din 1913, documente ale Statului Major General din perioada primului Razboi Mondial, planurile celebrei operatiuni de la Flamanda conduse de Averescu, ordine de mobilizare sau apeluri ale maresalului, numeroase fotografii.
Sunt expuse, de asemenea, scrisori adresate sotiei si unor colegi din politica romaneasca, precum Bratianu, ca si o felicitare adresata cu ocazia unei zile de nastere.
Echilibrul, tenacitatea, cinstea si sclipirea de geniu ale maresalului Averescu, ‘un om care a contribuit la faurirea destinului Romaniei intr-o perioada framantata’, au fost evocate de academicianul Florin Constantiniu, de istoricul militar Petre Otu, biograful autorizat al maresalului Averescu, ca si de Luminita Gheorghiu de la Serviciul Istoric al Armatei.
Potrivit acestora, meritele militare ale maresalului Averescu umbresc pe cele ale omului politic, dar cred ca si in ceea ce priveste cariera politica si pe cea militara, calitatile de onestitate si hotarare ale acestuia nu au putut fi valorificate din cauza mediului politic romanesc viciat al vremii, spre marea paguba a poporului roman. “Sper ca Dumnezeu ne va mai da candva un maresal Averescu”, a spus Florin Constantiniu.
* * *
La 9 martie se implinesc 150 de ani de la nasterea maresalului Alexandru Averescu, militar de cariera, care si-a legat numele de marea epopee nationala a luptelor de la Marasesti, unde a comandat Armata a 2-a.
Nascut in localitatea Babele, langa Ismail (in prezent Ucraina), la 9 martie 1859, Alexandru Averescu a urmat cursurile §colii de Arte si Meserii din Bucuresti (1876), absolvind apoi §coala Divizionara Militara de la Manastirea Dealu (1881), iar in 1886, Scoala Superioara de Razboi de la Torino (Italia).
Ofiter de cariera, a urcat toate treptele ierarhiei militare: sublocotenent (1881), capitan (1889), general de brigada (1906), maresal (1930). Devenit sef al Marelui Stat Major al armatei in 1911, la inceputul primei mari conflagratii mondiale a primit comanda Corpului 1 armata (1914) iar, in momentul intrarii Romaniei in razboi, era comandantul Armatei 2 (1916-1918) si al Grupului de armate de sud (1916).Maresalul Averescu a participat la marile campanii militare purtate de Romania in perioada moderna: in timpul Razboiului de independenta (1877-1878) s-a inrolat ca sergent-voluntar, dobandind brevetul de ofiter; in perioada celui de-al doilea Razboi balcanic (1913) a comandat operatiunile armatei romane din Bulgaria, iar in Razboiul pentru Intregirea Romaniei (1916-1919), a detinut o pozitie de prim rang. Pentru a salva situatia care se crease, in toamna lui 1916, a elaborat un plan militar ce viza apararea Capitalei: Operatiunea Flamanda.
In vara lui 1917, a pregatit si condus batalia ofensiva de la Marasti (11/24 iul- 19 iul./1 aug.).
A fost unul dintre cei mai de seama comandanti ai armatei romane moderne, fiind ridicat, in 1930, la rangul de maresal al Romaniei.n plan politic, dupa ce si-a dat demisia din armata (militarii nu puteau desfasura activitate politica), la 2 aprilie 1918 a lansat un apel ”Catre toti romanii”, anuntandu-si hotararea de a crea Liga Poporului, ”a carei singura menire ar fi indreptarea dorita si ceruta de toti”. Cu maxima sinceritate si dand dovada ca a descifrat sensul profund al nemultumirilor societatii romanesti din acea perioada, Alexandru Averescu marturisea mai tarziu: ”Am intrat in viata politica impins de imprejurari: nici nu-mi trecea prin minte ca intr-o zi voi juca in tara mea un rol politic, pe care evenimentele din urma razboiului mi l-au rezervat”. Si tot el venea sa precizeze: ”In mijlocul framantarilor de razboi, constiinta generala si-a dat seama ca raspunderea nenorocirilor prin care trecea se datoreaza mentalitatilor oamenilor care au avut destinele tarii in maini, adica partidelor politice care au carmuit tara pana la razboi. S-a nascut atunci dorinta neinfranata de a se rupe cu trecutul si a se porni pe o cale noua in viata politica. Aceasta dorinta a fost generala. Privirile tuturor acelora care au fost luati de noul curent s-au indreptat asupra mea. Am crezut ca m-as fi facut vinovat de adevarata lipsa de iubire de tara si de neam a nu primi steagul ce mi se punea din senin in mana”.
In aprilie 1918 a fost infiintata Liga Poporului, formatiune politica ce avea sa aiba, pentru prima data, reprezentare nationala dupa razboi. In 1920, Liga s-a transformat in Partidul Poporului.
Ministru de razboi in guvernul I.I.C. Bratianu, constituit in timpul rascoalei taranilor din 1907 (1907-1909), cand a coordonat actiunile militare pentru inabusirea acesteia, Averescu a devenit prim-ministru si ministru ad-interim la Externe, in perioada 29 ian./11 febr.-5/18 mart. 1918. In fruntea noii formatiuni, Partidul Poporului, a exercitat, pentru a doua oara, functia de presedinte al Consiliului de Ministri in perioada 13 martie 1920-17 decembrie 1921 (perioada in care, printre altele se decreteaza reforma agrara si este reprimata greva generala din octombrie 1920 a muncitorilor din Romania) si apoi intre 30 martie 1926-3 iunie 1927. A functionat si ca ministru secretar de stat si consilier al Coroanei (1938).
In afara activitatii politice si militare, a desfasurat si o activitate publicistica, in special ca director al revistei ”Romania Militara”. A lasat cateva lucrari de specialitate: ”Tactica” (3 volume, 1887-1889), ”Jocul de razboi” (1903), ”Calauza ofiterului” (1904), ”Operatiunile de la Flamanda” (1924), dar si de memorialistica (”Raspunderile” – 1918, ”Notite zilnice de razboi 1916-1918”, 2 volume – 1937).
A fost distins cu ordinele ”Steaua Romaniei” si ”Coroana Romaniei” si cu medaliile ”Bene Merenti” si ”Crucea Trecerii Dunarii”. La 7 iunie 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Romane, in semn de recunoastere si pretuire a meritelor sale in plan politic si militar.
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova