Politica Ta: “Ce ne-au spus ieri liderii ARD la Opera ? Nimic din ceea ce nu stiam.
Ca Vasile Blaga e un orator mai putin seducator decat un bulldog infometat si ca numele lui Boc a fost mai aplaudat decat discursul lui ?
Ca MRU bate campii in asemenea hal incat nu intelege nimeni ce spune in afara faptului ca a facut “cute pe frunte” ?
Ca Mihail Neamtu e indeajuns de idiot incat, acuzat fiind de simpatii legionaroide, sa ”ia pulsul organului” si sa recite versuri din Radu Gyr, comandant al Miscarii, Dumnezeu sa-l odihneasca ? (…) In fine, ca toti astia sunt prezentati de caricatura intitulata TRU care le arata cu gratie semnul ULA ?
Mass media neromaneasca din Romania a tratat superficial sau, cel mult, propagandistic, o stire care, altfel, cu putine sapaturi, ar putea deveni un subiect-bomba: Ce a cautat Ungureanu la Baku?
Dupa cum am semnalat aici, “liderul” ARD a intreprins saptamana trecuta o vizita la Baku, in Azerbaijan, pentru a se intalni cu Ilham Aliyev, dictatorul urmaselor KGB, FSB si SVR, care i-a succedat in functie tatalui sau, Heidar Aliyev, ex-grangur NKVD si lider totalitarist comunist al fostei republici sovietice. Conform unei cablograme a US DOS – Departamentul de Stat al SUA – interceptata si publicata de WikiLeaks, Aliyev este poreclit de diplomatii americani “Nasul” de la Baku, rezidentii Ambasadei Americii din Azerbaijan comparandu-l in stilul sau mafiot de a face afaceri cu Sonny, cel mai violent fiu al lui Don Corleone, “Nasul” “Nasilor.”
“Stirea” cu “finutul” unui alt “Nas”, cel “din suflet”, a ajuns in presa ungurenilor din Romania – intr-o limba FCR de lemn vintanian cum nici la MAE nu se mai mestesugeste – dupa ce a fost publicata pe site-ul Agentiei oficiale, de stat, AzerTag. Deci, nu stim daca Ungureanu chiar a vrut sa se stie ca umbla langa pe la Baku sau daca a fost silit sa o faca cunoscut, pentru a nu se descoperi ulterior.
De la AzerTag aflam ca, intre o intalnire cu doi liderici “post-sovietici”, prim-vice-premierul Republicii Belarus si vice-presedintele Consiliului Federal al Rusiei, plus o dezvelire de statuie a propriului sau tata (foto jos), patronul SOCAR – companie de stat care si-a deschis recent un lant de benzinarii si in Romania – si, totodata, presedinte al Azerbaidjanului, s-a vazut si cu “fostul premier al Romaniei”.
Dar in ce calitate s-a prezentat, de fapt, Ungureanu la Baku? De… “fost”? Fost membru supleant al CC al UTC? Fost ministru de Externe demis, fost sef al SIE obligat sa demisioneze si fost premier, iarasi, demis, cu tot cu Guvern?! Cam slabe calitati pentru o intalnire cu un presedinte.
Dar daca Ungureanu a fost doar un mesager al unui sef temator sa vorbeasca pe telefoane, cand toate comunicatiile globale sunt stocate de NSA? Si cine sa fie fricosul? Basescu sau seful lui Basescu? Si ce a oferit, in noua lui calitate de liderici ICCD si FCR? Un post pe listele ARD? 🙂 Contra a ce?
Iata niste intrebari la care, in mod normal, Ungureanu ar trebui sa raspunda. Nu de alta, dar, conform CIA World Factbook, Azerbaidjan este caracterizat printr-o coruptie omniprezenta, la cele mai inalte nivele iar omul cu care Ungureanu a dat mana nu este decat un dictator corupt care guverneaza un sistem totalitarist criminal bazat pe forta structurilor fostului NKVD.
Pe scurt, despre Aliyev Jr, Ilham, pe langa dezvaluirile WikiLeaks si porecla de “Nasul” de la Baku: a absolvit in perioada URSS-ului MGIMO – scoala de spioni cu staif ai KGB – unde a si predat, apoi. Cu tatal sau la fraiele republicii a devenit vice-presedinte al companiei petroliere de stat SOCAR, apoi deputat in Parlamentul unicameral (cum ii place lui Basescu) al Azerbaidjanului (fosta Mare Adunare Nationala), premier si, la moartea tatalui sau, normal, presedinte. Ales si reales. Dupa cum semnaleaza si CIA, Aliyev poate fi reales cam de tot atatea ori de cate putea sa fie reales Ungureanu in CC al UTC si, apoi, normal, al PCR.
Despre Aliyev Sr, Heidar, “Tatukul” de la Baku, cred ca e suficient sa spun ca a intrat in NKVD la 21 de ani si a iesit din el la 80, cu picioarele inainte, dupa ce a urcat cu ele toate treptele totalitarismului comunist criminal de tip sovietic. Nu ma indoiesc ca, in “convorbirile” cu fiul sau, “Nasul” de la Baku, Ilham Alyiev, “dreptaciul” “Nasului” de la Bucuresti, Traian Basescu, “si-a adus respectul” fata de “Tatukul” care strajuieste acum, si el “omniprezent”, fiecare piata din fiecare oras si fiecare sat din Azerbaijan, asa cum ar visa, mai mult ca sigur, sa ajunga, intr-o zi, “finutul” Mihaita Razvanel Ungureanu.
Deci, intrebarea ramane: ce a cautat Ungureanu la Baku, altceva decat praful nabuccian de pe toba utecciana?
PROMO: Ovidiu Ohanesian ne promite o noua bomba despre “omniprezentii” DIE-CIE-SIE. Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Catrinel sau Valeanel?
Eleonora Cioran a simţit nevoia să ofere un răspuns energic acţiunilor agresive pe care domnia sa consideră că Gabriel Liiceanu le-a îndreptat în mod direct asupra sa, şi ca rezultat al mercantilismului acestor acţiuni, asupra prestigiului şi operei lui Emil Cioran.
______________________________________
Răspuns domnului Gabriel Liiceanu
Fiind recomandat ca unul dintre cei mai buni discipoli ai lui Constantin Noica, naşul nostru, te-am primit în casă ca prieten. Nu înţeleg agresivitatea dezlănţuită asupra mea. Te-a supărat faptul că eu sunt legatar universal al lui Aurel Cioran şi reduc cumva beneficiile tale? Cred că niciun scriitor nu şi-a permis ceea ce ţi-ai permis dumneata.
Aceasta îmi aduce aminte de o povestioară pe care o spunea Constantin Noica. Era vorba despre un acrobat care evolua pe o sârmă, atent să-şi menţină echilibrul. În plin spectacol, el vede jos un cetăţean cu o tavă, adunând banii privitorilor. La sfârşit, ajungând jos, acrobatul a constatat că cetăţeanul care strânsese banii spectatorilor dispăruse. Cam aşa mi s-a întâmplat şi mie, singura Cioran în viaţă. Profitul după opera filosofului Emil Cioran a fost luat de Gabriel Liiceanu, Laurence Tacou şi Simone Baulez. Nicidecum de mine. Şi tot tu eşti revoltat, aruncând injurii inadmisibile, până şi în ultima carte cu cele 27 de interviuri. Cum este posibil să falsifici neîncetat adevărul, fără să te jenezi? Oare nu ţi-au ajuns beneficiile importante dobândite? Conform dorinţei lui Emil şi Aurel Cioran, din aceste beneficii trebuia să dai două burse anual unor studenţi săraci. Ai dat câteva burse sporadic, fără un bilanţ declarat al veniturilor din tipărirea operei lui Emil Cioran. În plus, ai afirmat mincinos că şi eu beneficiasem din acest profit.
Lumea a început să se lămurească cine este marele scriitor Gabriel Liiceanu, care a beneficiat de burse în străinătate, în timp ce foarte mulţi intelectuali erau închişi în temniţele comuniste. Mai mult, ai primit de la domnul Silviu Brucan Editura Politică. În ce calitate, domnule Gabriel Liiceanu? Pentru care merite?
Mai recent, revoltătoare a fost reacţia pe care ai avut-o la apariţia, în cadrul Academiei Române, a operelor scrise de Emil Cioran în România. Este cea mai frumoasă ediţie pe care eu am văzut-o cu creaţia cumnatului meu. Este o ediţie de lux, excelent elaborată. Mulţumesc Domnului Academician Eugen Simion şi cercetătorului Marin Diaconu pentru realizarea lor. În loc să te bucuri şi să apreciezi această realizare editorială de excepţie, ai trimis avocaţi, pretinzi fără jenă despăgubiri materiale descurajante, convins fiind că numai dumneata ai dreptul să publici opera lui Emil Cioran.
În realitate, afară de biografia lui Emil Cioran, nu ai pătruns în profunzimile operei lui. Nu ai participat timp de 20 de ani la analiza operei lui Emil Cioran, căci la Colocviile Cioran de la Universitatea din Sibiu, organizate de profesorul Eugene van Itterbeck, ai participa fugitiv şi întâmplător. Filmul făcut de tine cu Sorin Ilieşiu este după mulţi un “film necioplit, banal, primitiv, cu aspecte de modern, un eşec”. În mod evident, nu aţi pătruns în opera lui Emil Cioran.
Scrisoarea trimisă Monei Muscă este calomnioasă.
Aşa că, domnule Liiceanu, eşti pentru mine o decepţie totală. Nu sunt singura care gândeşte astfel, ci, din păcate, multă lume are convingeri similare, chiar şi Herta Müller. Te-am cunoscut om de cultură, nu om de afaceri. În ce calitate îţi permiţi să faci pe justiţiarul? Cine eşti dumneata?
Banii se dau cash, dar vin tot din « subvenţii şi donaţii ». Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor politice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Charles Upson Clark (1875-1960), profesor si ofiter de informatii al Armatei SUA, a fost un remarcabil observator american al provocarilor Romaniei Mari, devenit membru de onoare al Academiei Romane, printre altele si pentru lucrarea sa “Basarabia – Rusia si Romania la Marea Neagra“, publicata de Dood, Mead & Company la New York, in 1927, si din care va prezentam ilustratiile selectate de Basarabia-Bucovina.Info.
Am fost invitat la lansarea revistei „Capital 300 bogaţi”, care a avut loc la Palatul Cesianu-Ravoviţă, adică la sediul Casei de licitaţii Artmark, care, cu acest prilej, a lansat şi albumul „100 cei mai valoroşi pictori români”.
Evident, este o ruşine pentru o ţară săracă, disperată, să faci un asemenea eveniment sfidător. Corect ar fi fost ca această revistă fără personalitate, condusă nu de ziarişti, ci de economişti, să fi lansat o broşură numită „Capital 300 cei mai săraci români”. Fapt imposibil, fiindcă semnul crizei autentice este tocmai să imiţi clasamentele celor mai bogate ţări din lume. Dacă în România a ajuns să se practice Halloween, de ce nu s-ar imita şi revista Forbes. Sigur, sunt multe de spus, dar aici nu vreau decât să prezint ideea din titlu.
O lansare de revistă în care vorbesc 6 oameni, timp de peste o oră, ultimul fiind Patapievici, în costumul lui de fürer cu papion, adus fiindcă ceilalţi 5 erau în admiraţia lui, şi nicidecum nu era cerut de public, care privea tablourile expuse şi-şi bea cafeluţa, este un fapt inacceptabil, o sfidare a publicului, o mitocănie.
Bun, au vorbit, dar ce? Au bătut câmpii, şefii de la Capital nu au nici o legătură cu arta, n-au rostit o vorbă despre un pictor, iar fürerul Patahârbici a vorbit despre Nefertiti, care înseamnă „Frumuseţea care, iată, vine”, o femeie bogată din Egiptul antic, care nu ar fi însemnat nimic dacă un artist nu o eterniza. Şi această bomboană a tot supt-o fürerul Pata-HR, adică Hârbici, timp de 45 de minute! Toată lumea a plecat, a rămas să le vorbească admiratorilor, celor cinci „capitalişti”, unul mai tămâie decât altul.
De ce trebuia să vorbească kilometric Patahârbici, când îşi putea rezuma ideea la o frază, două?! Cea mai banală idee de pe lume, faptul că bogăţia e efemeră, iar arta eternă, acest amartoloi a întors-o pe toate feţele, de parcă era un copil handicapat care trebuie să înţeleagă el ce spune, a presărat-o cu tot felul de citate, cu date şi ani, imitându-l incult pe Vadim, încurcând anii, ca şi numele, cum ar fi celebrul palat Frick de la New York, căruia în spunea Frick Museum, când el se numeşte Frick Collection. A luat-o de la Amenhotep al IV-lea şi a ajuns la marii industriaşi americani, care şi-au dat averea pe artă. Bogăţia nu înseamnă nimic dacă nu e pusă în slujba unor valori artistice. Ceea ce ştie toată lumea, banalitatea supremă! Mă mir că nu a vorbit şi de epoca Regelui Soare, de epoca elizabethană, de teatrul lui Wagner de la Bayreuth, care nu ar fi existat fără investiţia lui Ludwig II de Bavaria şi de alte cazuri celebre. El a vorbit de hitiţi şi de Noica, fiindcă nu cunoaşte alt filosof decât pe Liiceanu!
Dar ce a făcut Patapievici timp de 6 ani şi mai bine cât a fost director al ICR, având în mână milioane de lei, o avere, care e opera lui de artă în care a investit? Şi-a tradus „Omul recent” în 17 limbi, aşa cum l-a tradus şi pe Clismăneanu şi alţi amartoloi ca ei, asta e opera fürerului cu papion, care arată ca un bidon. Adică poate fi numit „frumoasa fără corp”, cum ar spune Eminescu, pe care el îl îndrăgeşte nespus din debaraua proprie. În afară de camarila lui, n-a ajutat nici un artist.
I-am întrebat pe cei de la Capital dacă ştiu câţi artişti plastici are România şi să-mi spună câteva nume. Habar nu au. Le-am spus eu, 5 mii, iar mulţi dintre ei sunt muritori de foame. De ce nu faceţi măcar un număr de revistă numit aşa: „Capital 300 de artişti plastici muritori de foame”? Cu ce-i ajutaţi voi „capitaliştilor” pe sute de artişti români care nu au bani să-şi cumpere pânze, rame, culori, nici măcar hârtie, ca să scrie titlul lucrărilor atunci când expun în expoziţii de grup!
Pictorii români sunt total necunoscuţi în lume fiindcă amartoloi ca Patahârbici şi „capitaliştii” de la Capital sau de la alte scursuri profitabile nu investesc un leu în cunoaşterea lor. Şeful de la Capital îmi zicea că Patahârbici a investit în cinematografie, că a făcut cunoscută cinematografia română în lume! Ha, Ha, acest individ nici nu auzise de CNC şi de Cannes. Sau poate că Patahârbici a plătit juriile de la Cannes, să le dea premii lui alde Puiu şi Mungiu, să facă cinematografia noastră cunoscută în lume! Ignoranţa acestor admiratori ai unui hârb e fără comentarii!
Ce blestem pe cultura română un amartoloi ca Patahârbici, care, iată, are şi admiratori. Acum ştim şi cine sunt, cei de la Capital! Bravos naţiune capitalistă, să admiri un hoţ şi un personaj penibil, care se autocitează şi autocultivă, mândru de el, care nu are nici un pic de modestie şi respect pentru gazde şi public! Habar nu avea că se află într-o casă istorică, nici de efortul de restaurare al celor de la Artmark. El e prea plin de sine. Şi bate câmpii cu graţia unei cocote. Nu îi este ruşine să apară în lume, când un popor întreg ştie cum a risipit banii ICR. El vorbeşte că bogăţia trebuie să ajute cultura? Cum a ajutat el cultura timp de 6 ani? Câţi pictori a impus în afară, câţi oameni de teatru? Câţi balerini, câţi muzicieni sau cântăreţi de operă? Nici unul. A pompat în ai lui şi în doi regizori foarte cunoscuţi, Lucian Pintilie şi Andrei Şerban, care nu aveau nevoie de ajutorul ICR, ba acest ajutor i-a omorât ca artişti, aşa cum voi arăta cu alt prilej.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Zilele trecute, portalul ungurean Hotznews publica un interviu cu Ion Manole, unul dintre avocatii care a castigat un nou proces impotriva Rusiei la CEDO, de data aceasta in apararea elevilor romani din Transnistria. Intrebarile reporterasului (toate, practic), Vlad Mucix (sau ceva de genul asta), tradeaza habarnageala nemarginita a reportofonului ambulant pe problematica fierbinte si complexa a zonei. De fapt, mucosul Hotznews primise o comanda de la Tabalaba (sau ceva de genul asta) sa-i faca putin “teasing” fostei sale dominatoare de pe (sau sub) birourile de la Ministerul Justitiei, sorosista Monica Macovei, cazuta, dintr-odata, ce sa vezi, sie die, pe post de europarasuta, direct in capul bietilor copii din Transnistria abuzati deunazi de habarnagelile Muchixului.
Dupa cum se lauda pe blogul ei, fosta procuroare PCR, labby-ista MISA si komisara ARD, dupa ce a dat un tur pe la Chisinau, va vizita azi scoala Alexandru cel Bun “in regiunea Transnistreana”. Cu siguranta, mai multe detalii veti afla, “in exclusivitate”, de la “gaozarii” (termen prezidential (c) Traian Basescu) Hotznews. N-am prea inteles exprimarea eurobalabustei cotroceniste: a cui si ce regiune e si ce vrea sa insemne majuscula de la transnistreana? Sau s-a gandit, oare, ca da bine, dupa modelul “Tinutul Secuiesc”?!
PS: De notat un paradox: elevii din regiunea separatista transnistreana invata “Limba Romana” nu “limba moldoveneasca”, cum este cazul in foarte multe scoli din Republica Moldova. Poate de aceea se duce tovarasica noastra de la neo-komintern la ei? Sa le introduca o “limba transnistreana”?
Necrutatorul Grid Modorcea: Mungiu a făcut un “business” cu acest subiect, nu a urmărit decât să şocheze Occidentul. Atitudinea regizorului iese şi mai clar în evidenţă, atunci când doctoriţa le spune maicilor: „Mai bine merg în iad decât să ajung la rugăciunile voastre”. Ceea ce era de demonstrat, tezismul acestui film modest, tratat în manieră de realistm socialist, un realism însă rudimentar, primar. Totul e tratat plat, otova, în acest film, de parcă ar fi o comandă a partidului de la Cannes.
“Receptivitatea” protagoniştilor europeni faţă de tendinţele centrifuge din state ale continentului poate părea absurdă sau paradoxală, unii ar putea-o explica prin străvechiul dicton Divide et impera.
“Germania nu are pedigriul cuvenit pentru a putea fi încrezători în politica ei europeană” – afirma autorii cartii “Holograma Europei”, Corneliu Vlad si Radu Golban
Culmea “anti-comunismului” de tip Tismaneanu si ai lui: Comisia “de etica si integritate” a ARD, prezidata de komisara Monica Macovei, fosta procuroare PCR, si din care a facut parte si vedeta CC al UTC si UASCR-Iasi Mihai Razvan Ungureanu, l-a exclus de pe listele electorale pe candidatul Lucian Militaru, fost primar PDL in Videle, ales in functie de sase ori (!), pe criteriul ca a fost secretar UTC in organizatia locala de tineret a oraselului teleormanean. Dementa? Putin spus!
Retineti ca nici Macovei nici Ungureanu nu au fost alesi niciodata in vreo pozitie publica ci doar numiti prin ordin de sus. Macovei a fost impusa si aleasa pe lista la Parlamentul European din ordinul lui Soros aplicat de Basescu iar Ungureanu a ajuns din ordinul acelorasi personaje secretar de stat la MAE – pus de Plesu, ministru de Externe – demis, sef al SIE – obligat sa-si dea demisia si prim-ministru – demis de Parlament. Sa vedem cum il va arde acum Aradul, unde s-a infipt curajos in varf de lista – evitand Bucurestiul in care este rezident si Iasiul natal – in speranta ca mafia penticostala il va scoate parlamentar.
Pentru a intelege insa mintea acestor personaje este suficient sa vizionati mai jos ce materiale de propaganda s-au gandit sa produca pentru ARD cele doua maini stangi ale lui Basescu, Tataru si Ungureanu. Tampenie cronica? Putin spus!
Intr-un articol piaristic aparut ieri pe platforma ungureana Hotznews ni se spune ca, “pentru a sustine intrarea in legalitate”, proprietarul molohului auto-intitulat “Cathedral Plaza”, respectiv firma Millenium Building a miliardarului israelian Eyal Ofer, a depus la Primarie cateva memorii pentru “sustinerea cauzei”. “Unul dintre acestea, favorabil intrarii in legalitate, este semnat chiar de presedintele Comisiei de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei, arhitectul Sorin Gabrea”, se scrie pe Hotnews. Cum vine asta? Presedintele Comisiei de Urbanism a Primariei Capitalei a semnat un memoriu catre Primaria Capitalei sub antetul Millenium Building? Putin ciudat, nu? Atunci, daca tot si-a inaintat un memoriu catre sine insusi, nu-i normal ca l-a si aprobat! 🙂
Citez: “Am facut acest memoriu deoarece este aberant ca sa incepi sa construiesti o cladire, sa respecti legea asa cum s-a intamplat in acest caz si apoi, fiindca vecinul s-a suparat pe tine, autoritatea publica sa anuleze autorizatia de construire. Autorizatie care a fost emisa tot de o autoritate publica. Aceasta cladire se incadreaza in reglementarile urbanistice existente. Proprietarii au luat toate avizele necesare. Va reamintesc ca au obtinut avizul necesar de la Ministerul Culturii, ea fiind avizata de doi ministri ai Culturii – Ion Caramitru si Razvan Theodorescu – si a trecut prin plenul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice. Din punct de vedere urbanistic s-au respectat toate prevederile Planului Urbanistic Zonal aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Spuneti ca ONG-urile au invocat lipsa avizului de la SRI, insa nimeni nu a cerut acest aviz, iar SRI-ul nu a protestat. Noi avem raspuns clar de la SRI ca, daca nu se cere avizul lor prin Certificatul de Urbanism (n.r. inainte de emiterea autorizatiei de construire), nu trebuie obtinut acest aviz. In acest caz nu s-a cerut. Nu putea sa dea SRI-ul acest aviz daca nu a fost cerut”, a declarat Sorin Gabrea pentru HotNews.ro.
Platforma raspandaca Hotnews nu s-a gandit ca este normal sa obtina si pozitia reprezentantilor Arhiepiscopiei Romano-Catolice, pentru a echilibra minciunile colportate cu gura plina de piaristul Millenium platit din banii nostri, si nu s-a gandit nici sa intrebe SRI-ul sau, mai simplu, sa consulte ceva mai bine arhiva cazului. Singurul adevar este ca, intr-adevar, Comisia Nationala a Monumentelor Istorice si-a dat avizul, ilegal, si prin presiunile guralivului istoric GDS-ist Andrei Pippidi – dovada in documentul alaturat obtinut la vremea respectiva de ziarul ZIUA si care reda minuta sedintei. Dupa cum vedeti, “salvatorul cladirilor istorice ale Capitalei”, sotul (sau sotia?) Tatianei Alina Mungiu Pippidi, indemna repejor membrii Comisiei sa treaca la vot penru a aproba proiectul “Cathedral Plaza” al miliardarului israelian Eyal Ofer, desi nu era intrunit cvorumul necesar, conditie in care a fost obtinut avizul mult trambitat.
In ce priveste SRI, pozitia principalului serviciu de informatii al tarii – care are un sediu important in proximitate – , dupa cum se vede din documentul de alaturi, aceasta este extrem de clara: Cladirea Millenium Building “Catedral Plaza” este ridicata ilegal, dupa ce s-a schimbat planul initial. Mai mult, SRI scrie, negru pe alb: “Actualul plan urbanistic zonal, aprobat pentru proiectul respectiv, nu are avizul institutiei noastre, potrivit dispozitiilor legale in vigoare.” Mai sus, scrie tot asa, negru pe alb: “Conform normelor lagale in vigoare, se prevedea obligativitatea obtinerii avizului Serviciului Roman de Informatii”. Iar “realizarea cladirii de birouri la noul regim de inaltime proiectat este de natura a afecta grav functionalitatea echipamentelor instalate pe obiectivul din zona aflat in administrarea Serviciului Roman de Informatii”, conchidea comunicatul SRI aflat alaturat. “Primul proiect pe care l-am vazut era in regula, dar ultima varianta – nu”, a declarat purtatorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, la vremea respectiva. Deci, cum stam la Hotznews cu colportarea de minciuni? Asta imi aminteste de “sondajul” “Money Channel” realizat de piaritza Corina Vintan, prin care ni se spunea ca bucurestenii sunt innebuniti sa se deschida odata cladirea “Cathedral Plaza”. Monkey Channel ii apartine afaceristului israelian Elan Schwartzenberg iar sediul maimuticilor este intr-o alta cladire-mastodont a Willbrook – cea pentru care s-a ras o parte din padurea Baneasa – si care apartine aceluiasi miliardar israelian Eyal Ofer. Corinutza, mai usor cu sondajele pe scari sa nu-ti cada bebeul ungurean de la san! 🙂
PS: Conform surselor ziarului National, miliardarul Eyal Ofer o considera responsabila de insuccesul total al afacerilor sale in Romania pe sotia zbengosului afacerist israelian Ziv Asher Tetelman si prietena cea mai buna a piaritzei Corinutza Vintan, fosta managerita a Willbrook-Millenium, Daiana Voicu, pe care acum ar vrea s-o lase “la pielea goala” (foto). Conform cotidianului Ziua de Constanta, Corina Vintan este asociata cu sotul prietenei sale, Ziv Asher Tetelman, in clinica SC Second Opinion SRL, impreuna cu sotia procurorului Marcel Sampetru (!), personaj urmarit penal intr-un recent scandal. Urmariti penal sunt insa, de azi, si “front-men”-ii afacerii “Cathedral Plaza”, dupa cum informeaza si ziarul BURSA:
Nr. 683 / 24.10.2012 COMUNICAT DE PRESĂ Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a început urmărirea penală în cazul Cathedral Plaza
Reprezentanții Arhiepiscopiei Romano-Catolice București (ARCB) au fost invitați recent la audieri (în calitate de parte vătămată), ca urmare a punerii în executare a sentinței penale definitive nr. 487/2012, a Judecătoriei Sectorului 1, pronunțată în dosarul nr.16747/299/2011.
Declanșarea urmăririi penale s-a făcut împotriva S.C. MILLENIUM BUILDING DEVELOPMENT și a reprezentantului acesteia, Sasu Eremie Ovidiu Ioan, a S.C. BOG’ART S.R.L. și a reprezentantului său, Greu Sorin, precum și a S.C. WILLBROOK CONSTRUCT SRL și a lui Moise Dragoș, în calitate de reprezentant al acesteia. Perioada analizată privește lucrările din 10-21 noiembrie 2010 la construcția Cathedral Plaza, adică cele efectuate iresponsabil, după anularea autorizației emise nelegal de Primarul Sectorului 1.
Toți sunt acuzați de efectuarea de lucrări de construire la turnul de birouri Cathedral Plaza, fără autorizație de construire, aceasta fiind anulată irevocabil de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 1989/2010.
Reacția promptă a Parchetului vine să confirme interesul public pentru apărarea valorilor sociale care privesc conservarea, punerea în valoare și protejarea monumentelor istorice, precum și a celor care privesc protejarea publică, față de construirea fără autorizație valabilă. Ea confirmă și condamnarea publică făcută de către societatea civilă, de diferite instituții de stat și de cult, de sute de mii de creștini catolici și ortodocși și de alte confesiuni.
„Sperăm într-un demers legal, coerent și într-un termen rezonabil, care să fie un exemplu pentru alte încercări de încălcare a legii construcțiilor, astfel încât să se realizeze funcția educativă a sancțiunii penale”, a declarat preot Gabriel Popa, secretar al ARCB.
Reamintim că D.N.A. continuă cercetarea penală a reprezentanților Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti (I.S.U. Bucureşti), care au participat la întocmirea unui fals proces-verbal de recepție la așa zisa finalizare a lucrărilor amintitei construcții, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sunt depuse alte câteva plângeri penale ale Arhiepiscopiei, având drept obiect cercetarea numeroaselor infracțiuni, comise în cazul Cathedral Plaza.
Biroul de presă – ARCB
Persoană de contact
Pr. Francisc Doboş
Purtător de cuvânt
tel. 0755 065 069, [email protected]
INFO: Numele Daianei Voicu a fost legat, de la aparitia ei in lumea afacerilor din Romania, de numele lui Sammy Ofer, miliardarul israelian de origine romana, tatal lui Iuly si Eyal. Nascut pe 22 februarie 1922, la Iasi, si decedat anul trecut, Sammy Ofer a controlat impreuna cu familia sa un vast imperiu economic: Israel Chemicals, ZIM Israel Navigation Company si Tower Semiconductor, afacerile crescand odata cu preturile la chimicale si petrol. Familia Ofer detine actiuni la Royal Caribbean, a doua mare linie de croaziera din lume, la South Korea’s Hanjin Shipping (12%) si Zodiac Maritime UK-Londra. Averea fabuloasa a familiei Ofer ii asigura acesteia o pozitie in “Forbes” SUA, pe locul 184, devenind astfel cea mai bogata familie de evrei din lume. Una dintre primele afaceri din Romania – preluarea magazinului Tomis din Constanta in 1997 – o aduce in prim-plan pe tanara Daiana Maria Voicu, care ulterior devine managerul dezvoltatorului imobiliar Willbrook International si, implicit, mana dreapta a lui Eyal Ofer.
Aflata la carma imperiului Willbrook, Daiana prospera vertiginos, astfel ca in preajma anului 2010 este considerata una dintre cele mai bogate si puternice femei din Romania. Zvonurile legate de o aventura cu Eyal se intetesc, insa la scurt timp explodeaza in presa si o alta “bomba”: Ziv Tetelman, sotul afaceristei si tata al celor doi copii (Daiana mai are o fiica din afara casatoriei, iar gurile rele spun ca ar fi exact fiica lui Eyal), o insala cu Raluca Sandu, fiica presedintelui FRF. Fotografiile cu cei doi fac valva in presa, iar Daiana decide sa divorteze. Luna martie a anului trecut marcheaza, asadar, inceputul unui declin evident al celei supranumite doamna de fier a afacerilor din Romania. Zece luni mai tarziu, la inceputul lui decembrie anul trecut, Daiana Voicu isi anunta demisia de la carma Willbrook, in spatele acestei decizii aflanduse de fapt dorinta detinatorilor companiei de a scapa de ea. In luna februarie a acestui an iese la iveala si o alta informatie. Cotidianul “National” publica un articol potrivit caruia Eyal Ofer, bossul Willbrook, “a angajat zece detectivi particulari si patru firme de avocatura care au misiunea de descoperi toate matrapazlacurile facute de Daiana Voicu cat timp s-a aflat la conducerea companiei”. Respectiva publicatie titreaza: “Aflat in spatele unor investitii de 900 de milioane de dolari in Romania, Eyal Ofer si-a lasat afacerile pe mana Daianei Voicu, transformand-o intr-una dintre cele mai puternice femei de business, care i-a creat lui Ofer o paguba de vreo 100 de milioane de euro: terenuri si imobile cumparate de Daiana cu banii lui si trecute pe numele parintilor ei”. (Sursa: Cancan)
Forbes.ro: Eyal Ofer nu renunță la businessul din România
Omul de afaceri israelian Eyal Ofer (foto), cunoscut în special datorită clădirii office Cathedral Plaza, este în spatele unor investiții de 900 de milioane de euro în România.
Eyal Ofer a plasat recent o comandă Șantierului Naval din Mangalia, controlat de coreenii de la Daewoo, în valoare de 400 de milioane de euro, pentru construirea de vase. Unul din businessurile Miller Global, grup internațional în cadrul căruia Ofer este co-președinte, este shipping-ul. De altfel, Eyal Ofer este director al Royal Caribbean International, un business de 10 miliarde de euro, precum și al Celebrity Cruises Holding. Cele mai cunoscute active din portofoliul global al grupului Miller sunt Pebble Beach Company, Aspen Skiing Company, Aspen’s Little Nell Hotel, Beverly Hills Hotel şi Los Angeles’s Fox Plazza Office Building.
O sumă de 500 de milioane de euro a fost investită, în România, în proiecte imobiliare, de care se ocupă subsidiara britanică a grupului Miller, Millenium Buiding Development. Portofoliul din România, administrat de Daiana Voicu, cuprinde ansamblul rezidențial Oxford Gardens din zona Pipera, alte șase complexuri rezidențiale în zona Iancu Nicolae și încă unul în Corbeanca, localitate de lângă București – în total, peste 300 de vile adresate segmentului de lux –, Platinum Business Center (o clădire de birouri și centru de conferințe situate pe DN1), mallul Tomis din Constanța, și mai multe terenuri.
De departe, cea mai cunoscută proprietate din portofoliul lui Eyal Ofer este clădirea de birouri Cathedral Plaza. Construcția, în prezent finalizată în urma unei investiții de 40 de milioane de euro, este localizată în imediata apropiere a catedralei romano-catolice Sfântul Iosif. Amplasamentul, deși ideal pentru companiile care vor să aibă birouri în centru, nu a fost unul norocos pentru dezvoltator, deoarece a generat o dispută, care a ajuns în instanță, cu Arhiepiscopia Romano-Catolică din București. Recent, o instanță de judecată din Suceava a decis nulitatea autorizației de construire emise de Primăria Sectorului 1. Decizia a venit cum nu se poate mai prost pentru omul de afaceri israelian, care era în tratative de vânzare a clădirii cu un fond de investiții britanic, pentru 70 de milioane de euro, sumă despre care Eyal Ofer afirmă că reprezintă ”un nivel mult scăzut față de valoarea clădirii”. Omul de afaceri spune că, în ciuda acestei situații, nu intenționează să renunțe la afacerile din România.
Din data de 21 martie 1989, mi s-a întocmit d o s a r de urmărire informativă (nr. 4 638/1989), după ce am fost declarat la 13 ianuarie 1989, prin hotărârea odiosului Birou 2, nici mai mult nici mai puţin, decât autor interzis în toate publicaţiile şi editurile din România (?!)
Portalul Ziaristi Online are onoare sa prezinte, in exclusivitate, detalii inedite despre Misiunea Moscova a filosofului Constantin Barbu: recuperarea averii principelul Dimitrie Cantemir – Manuscrisele aflate de sute de ani in Arhivele Federatiei Ruse, un adevarat Tezaur al culturii universale.
Nu ratati, la Ziaristi Online, de maine: MOSCOVA NU CREDE IN LACRIMI – Negocierile lui Ceausescu cu URSS pentru recuperarea Tezaurului Romaniei, prezentate de prof univ dr Gheorghe Buzatu
Claudiu Lucaci (foto stanga), director al Direcţiei Emisiuni Informative şi Sport a TVR, publica pe contul sau de Facebook un interviu solicitat si, in acelasi timp, refuzat de Evenimentul Zilei. Redam mai jos integral intrebarile si raspunsurile insotite de comentariul sau:
November 6th, 2012 
VR 
Politica Ta: “Ce ne-au spus ieri liderii ARD la Opera ? Nimic din ceea ce nu stiam.
Posted in 
Tags: 
