Posts Tagged ‘GDS’

Cu parere de rau despre DD si cacealmaua lui TB: Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu, de Victor Roncea. Starea de azi si premierul Victor Ponta confirma afirmatiile facute in ziarul BURSA din 27.09.2012

Victor Ponta afirma azi, 1 octombrie 2012, ca Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie va sesiza organele penale asupra acţiunilor lui Dan Diaconescu în cazul Oltchim şi va prezenta fapte care să constituie probe de acuzare a acestuia pentru folosirea de documente false şi încercarea de a înşela statul, transmite Mediafax. Ponta mai facuse aceeasi afirmatie chiar spre finalul zilei in care am publicat aceeasi informatie in BURSA, pe 27 septembrie, insa fara a anunta ca va deschide o actiune penala, fapt la care facuse referire tangentiala in conferinta de la Bruxelles de vineri, 28 septembrie, in care amintea doar ca Dan Diaconescu s-ar putea face vinovat de inselaciune, fals si uz de fals. Imi pare rau ca am avut dreptate. Iata ca Ponta si SRI au fost mai tari decat imi imaginam, in fata masinatiilor lui Basescu si ai lui. Sa vedem ce va face de acum incolo “soricelul” OTV: va deveni erou sau infractor? Sau, poate, infractor-erou, un fel de haiduc ciocoit, care a schimbat calul balan cu Rollsul de aceeasi culoare? S-a mai adeverit, de asemenea, ca in spatele lui DD, pe langa umbra lui TB, nu era vorba de o firma serioasa ruseasca ci de niscai smecherasi care stiu sa profite de situatii precare din zonele cu economii in degringolada, copiind schemele lui Marc Rich, un fel de Sorin Ovidiu Vintu cu aplomb mondial. Culmea, ambele personaje sunt cunoscute bine la noi, din frageda-i ucenicie, chiar de catre iepurasul din jobenul prezidential, tinut bine de urechile-i care ARD de PDL si GDS si ale carui initiale aduc bine cu cele ale GRU. Cum mi se pare interesant ca articolul din BURSA a atins 750 de aprecieri Facebook il republic in parte aici:

Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu

Încercarea echipei de “spin-doctori” şi a minţii versate a lui Traian Băsescu de a se folosi de jurnalistul bun la toate Dan Diaconescu ca de o torpilă asmuţită spre burdihanul cuirasatului USL, care trece cu o mândrie în curs de ştirbire printre epavele şi bărcuţele de salvare ale PDL, s-ar putea transforma într-o fâsâială, dacă “proiectilul submarin prevăzut cu motor propriu şi cu încărcătură explozivă” nu va exploda chiar la ţintă.
Dan Diaconescu a dovedit deja că, pentru a deveni erou şi a-şi creşte corespunzător valoarea contului bancar, este în stare să petreacă un timp oarecare în închisorile democraţiei capitaliste de azi.
Acesta este cazul cel mai probabil în “Scandalul Oltchim” dacă ţinem cont de informaţiile, parvenite din surse proprii, că Dan Diaconescu a introdus, din grabă sau diletantism, acte şi informaţii false în oferta sa pentru privatizarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea. Marea dilemă şi, totodată, provocarea maximă a lui Victor Ponta şi a consilierilor săi speciali este, dacă îşi pot permite din punct de vedere politic, la distanţa actuală de alegerile parlamentare, să aprobe dispunerea arestării lui Dan Diaconescu şi transformarea lui într-un mega-erou, care va detona din interior tot angrenajul USL.
Jocul de poker, în care este prins aproape până la strivire “micul Titulescu”, îl depăşeşte cu siguranţă.
Cacealmaua jucată cu dexteritate de “bietul jurnalist”- orchestră pare să fie doar prima mutare a unei strategii de dezordine bine organizată, care ameţeşte oponentul şi creează premisele unei bubuituri finale extrem de bine elaborate.
Miza: subminarea “ciocoilor” USL şi preluarea puterii la toamnă, printr-o foarte posibilă alianţă politică PPDD-PDL/ARD-UDMR-minorităţi. Combinaţia şocantă a fost deja testată prin emisiunea fantasmagorică de la OTV, în care prolificul Dan Diaconescu s-a întreţinut elevat cu mini-politicus Mihai “Horia” Neamţu. Mai rămâne ca neo-otevistul să-l lege pe DDD de MRU cu o funie de ustoroi şi Guvernul OTV să înceapă să ardă ca o lumânare pe coliva României.
Pentru a para lovitura brusc taciturnului Băsescu, Victor Ponta şi ai lui trebuie să aibă toate datele problemei.
Acesta este (posibil) şi motivul pentru care, pe lângă ajutorul primit de la şeful SIE, ambasadorul Rusiei s-a deplasat ieri la un oficiu guvernamental, pentru a transmite personal şi direct că în spatele politicianului-acrobat Dan Diaconescu nu stă nici o mare companie rusească şi că, potrivit surselor noastre, jurnalistul-jucător nu a solicitat viza pentru Federaţia Rusă, nici pentru el, nici pentru vreun membru al familiei, după cum au telenovelizat posturile de ştiri, ieri, pe la gardurile ambasadei SUA.
O companie gigant din Rusia, cum ar fi Gazprom, de exemplu, care a înregistrat anul trecut cel mai mare profit din lume, nu are nevoie să se joace “de-a v-aţi ascunselea” prin studiourile OTV de la Bucureşti.
Şi totuşi, cine este pisica care trage de coadă şoricelul nostru năstruşnic, trimiţându-l, dintr-o lovitură de labă, ba la negocieri cu investitori misterioşi din Germania şi Austro-Ungaria ba la plajă pe Coasta de Azur? (…)
De altfel, în linii mari, întregul Modus Operandi din spatele afacerii DDD-Oltchim pare să poarte amprenta unei minţi alambicate experte în operaţiuni economice “terminatoare”, precum cea a lui Marc Rich.
Supranumit, chiar prin titlul unei cărţi ce i s-a dedicat, “Naşul Kremlinului”, pe vremea lui Boris Eltin, Rich este pus acum la index de conducerea noii Rusii, a “ruşilor bruni” ai lui Putin, fiind trecut pe-o lista neagră alături de “oligarhi roşii” indezirabili ca Boris Berezovski sau Mihail Hodorkovski.
Intervenţia directă a ambasadorului Rusiei pare să aiba exact acest substrat: delimitarea “ruşilor bruni” de pretutindenarii “roşii”.
“Şoricelul” Dan Diaconescu nici nu trebuie să ştie cine este pisica, atât timp cât îşi ameţeşte toţi conaţionalii. Şi totuşi, dacă supoziţiile se vor adeveri, rămâne întrebarea: pentru ce îşi doresc “oligarhii roşii” ca PDL să ajungă, din nou, la guvernare? Controlul asupra resurselor naturale ale României, pentru care în alte colţuri ale lumii se duc războaie clasice?
Sau şi altceva?

Integral in BURSA

Cotidianul: Curtea de Apel a decis: Cazul “Liicheanu” continuă la Tribunalul Bucureşti. Ion Spanu ofera o mostra de literatură comparată SIE – Humanitas pentru Marele Carmaci, “Comandantul”: Mihai Răzvan Ungueanu şi GabriGel Liiceanu

Celebrul proces Liiceanu vs „Ziua”, în care sînt implicaţi şi ziariştii Sorin Roşca Stănescu, Victor Roncea şi Ion Spânu, se va relua la Tribunalul Bucureşti după aproape doi ani de suspendare. Aşa a decis Curtea de Apel Bucureşti, după ce procesul fusese suspendat pentru că SC Ziua SRL intrase în procedura de lichidare.

Reamintim că procesul (Dosarul nr. 14976/299/2007) a fost deschis de scriitorul Gabriel Liiceanu după ce, în februarie 2007, ziarul ZIUA l-a acuzat de plagiat din mai multe lucrări, între care şi „Sein und Zeit” de Martin Heidegger, de falsificarea unui trecut de pretinsă dizidenţă, de omiterea unor pasaje din Marx în lucrările reeditate după Revoluţie şi de trădarea lui Noica (articolul „Liicheanu”, scris de Ion Spânu), ori de fraudele de la Editura Humanitas (articolul „Intelectualii roşii” si editorialul “Profitorul tuturor regimurilor”, scrise de Victor Roncea. Sorin Roşca Stănescu a fost chemat în instanţă pentru editorialul „Oculta”.

Gabriel Liiceanu (apărat de fostul ministru al justiţiei, Valeriu Stoica) a solicitat plata unor despăgubiri în valoare de 100.000 de euro de la cei trei ziarişti pentru că i-ar fi fost afectată imaginea.

În prima instanţă, Gabriel Liiceanu obţinuse o sentinţă favorabilă, însă Tribunalul Bucureşti a dat cîştig de cauză celor trei ziarişti, şi a casat hotărîrea Judecătoriei, trimiţînd cauza spre rejudecare. Între timp, după ce ziarul ZIUA a fost preluat de Sorin Ovidiu Vântu, şi-a încetat apariţia, iar societatea care-l edita a intrat în lichidare (arhiva electronica a ziarului ZIUA fiind rasa de pe suprafata internetului la cererea lui Tismaneanu si Patapievici, angajatii lui Vintu la “Idei in Dialog”, cel din urma fiind si beneficiar al unui “Volvo” de lux de la mogulul puscarias).

Decizia din această săptămînă a Curţii de Apel Bucureşti redeschide acest proces, el urmînd să fie reluat în perioada următoare la Tribunalul municipiului Bucureşti.

Dosarul are în acest moment peste 2.000 de file, majoritatea fiind depuse în apărare de către jurnaliştii acuzaţi de Liiceanu şi reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase procese în care sînt implicaţi nişte ziarişti.

De-a lungul timpului, Gabriel Liiceanu a dat mai multe interviuri legate de acuzaţiile aduse de ZIUA, însă nu a reuşit să se disculpe, astfel încît instanţa este chemată acum să decidă dacă articolele respective au relatat despre fapte adevărate sau Liiceanu a fost doar calomniat.

Publicăm mai jos unul dintre cele trei articolele care au stat la baza acestui proces spectaculos.

Ionela Predescu

Ion SPÂNU:

LIICHEANU

Gabriel Liiceanu nu este nici pe departe aşa de pur cum vrea să pară în repetatele sale Apeluri naţionale. El a plagiat în cărţile sale din operele altora, şi-a antedatat texte pentru a-şi justifica o dizidenţă imaginară – într-un cuvînt defineşte prin comportament exact tipul pe care îl condamnă: licheaua.

Ca filosof, cum se pretinde, Gabriel Liiceanu ar trebui să fugă ca dracul de tămîie de cuvîntul lichea şi asta pentru că, semantic, chiar numele domniei sale s-ar putea să-şi afle originea pe acolo. Etimologic, lichea vine fie din turcescul leke, care înseamnă om de nimic, netrebnic, secătură, fie din macedoromânul liche, neogrecul lekés, albanezul likje sau bulgarul leké, care înseamnă pungaş, ticălos sau şmecher (v. „Dicţionarul enciclopedic”, vol. IV, ed. Enciclopedică, 2001, p. 104 şi Alexandru Ciorănescu – „Dicţionarul etimologic al limbii române”, ed. Saeculum I.O., 2002, p. 467). Ne vom detaşa de semnificaţiile dure ale cuvîntului lichea, deşi, ca moralist al naţiei, Gabriel Liiceanu ar trebui să ţină cont de lucrurile din viaţa sa care nu-i fac cinste, dar pe care singur le-a aruncat pe piaţă (abandonarea propriului copil înainte ca acesta să se nască, etc.) într-un alt jurnal al său, „Uşa interzisă”, unde se autointulează „un impostor de anvergură” (p. 85). Grav este că impostura lui Gabriel Liiceanu se extinde şi în sfera prestaţiei sale publice ca intelectual, elitismul său fiind mai degrabă un soi de lichelism pur. Să exemplificăm.

Continuarea la Cotidianul.ro

Literatură comparată pentru sâmbătă seara: Mihai Răzvan Ungueanu şi GabriGel Liiceanu

Cei care au citit romanul autobiografic al lui Gabriel Liiceanu şi au văzut listele de cumpărături făcute de MRU prin locurile pe unde acesta a dat până acum cu sapa probabil că au observat că aceşti „cărturari” sunt fraţi de… cremă, întrucât amândoi au pasiunea de a se unge bine!

Când era şef la SIE, Mihai Răzvan Ungureanu cumpăra din banii statului „unguent rectal” şi „comprimate vaginale”, în valoare de 250.000 euro! Abia instalat ca prim-ministru, acelaşi MRU a cumpărat de vreo 300.000 euro balsam de buze, apă de urechi, „plasturi mici pentru băşici” şi alte sulemeneli.

Prefăcut, maliţios, efeminat, cu o voce erectilă, fostul supleant al CC al UTC pare, mai degrabă, o femeie încarcerată în pielea unui bărbat. Preocupările sale din perioada când deţinea funcţii importante în stat demonstrează cu prisosinţă câteva slăbiciuni ale firii, ce trădează o mare pasiune pentru un tip de snobism pe care nu-l poate înţelege în toată dimenisunea lui decât unul care simte la fel.

GabriGel Liiceanu şi voluptăţile sale cremoase

Cel care-i seamănă perfect, din acest punct de vedere, şi care l-a inspirat în aceste excese cosmeticale ce frizează ridicolul este traducătorul Gabriel Liiceanu. Acesta, în – să-i zicem – romanul său autobiografic „Scrisori către fiul meu”, scrie cu feminină sensibilitate:

„Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“ („Scrisori catre fiul meu”, de Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas, 2008, pag. 193).

Parcă am fi în faţa destăinuirilor unei gheişe, ale unei curtezane de la curtea nu ştiu cărui rege destrăbălat sau a unei cadâne din haremul vreunui sultan!

Ungueanu, între balsamul de buze şi unguentul rectal

Neavând talent de scriitor, „cărturarul” Mihai Răzvan Ungureanu îi dă replica lui Liiceanu pe lista de cumpărărturi de la SIE şi de la Guvern:

„50 de tuburi de unguent rectal, 10 tuburi de cremă vaginală, comprimate de ginkgo biloba ori granule homeopate, viagra (la SIE) şi Plasturi mici tratament pentru băşici, Deodorant stick sans alcool Armani Code by Giorgio Armani, Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil, Deodorant roll-on Neo by Givenchy, Eau florale Petale de rose lotion naturelle, Antiperspirant deodorant roll-on – Clinique skin supplies for men, Cremă Apivita Men’s care Antiwrinkle anti-fatigue, Givenchy pour homme blue label aftershave, Cremă de faţă Clinique skin supplies for men maximum hydrator, Cremă Bepanthene Plus, Baneocin unguent de la Sandoz, BioRepair Zahncreme, Spray Forest Essentials – Stress Reliever, Spray Forest Essentials – Sound Sleep, Apă de urechi Odol Extra Fresh, Deodorant Armani Code bz Giorgio Armani, Parfum Lolita Lempika, Deodorant – Neo – by Givency, Deodorant roll-on Neo by Givency, Voltaren Emulgel, Parfum Lalique White, Givenchy pour homme blue label, eau de toilette vaporisateur spray, Parfum Roadster by Cartier, Parfum Givenchy Play, Parfum Fahrenheit by Dior, Loţiune de corp L’Occitane Lait corporele Verveine, Gel de duş L’Occitane Gel douche Verveine, Cremă de mâini Apivita Hand Care, Cremă de mâini Clinique Stop sign Hand repair , Parfum Mont Blanc Hommo Exceptionnel eau de toilette” (pe lista de protocol a Guvernului).

Oricine poate să observe că aceste două personaje au gusturi comune în privinţa unor creme de corp sau parfumuri, astfel încât este uşor să ne imaginăm întâlnirea dintre Liiceanu şi MRU:

„- Oh, excelenţă, ce frumos îţi miroase mânuţa a cremă Clinique, şi urechiuşa a Odol fresh!

– Da, şi ţie, maestre, cum îţi pute hoitul a lavandă Roger&Gallet!

– Dar nu ai simţit aroma mea Molton Brown?

– Ei, cum să nu, dragul meu, dar era s-o confund cu parfumul meu Lalique White!

– Vai, cum ai putut să comiţi o asemena impietate, doar ştii că această cremă nu merge decât cu damful lui Bois d’Argent de la Dior!

– Scuze. Dar, ia spune-mi, de ce mergi aşa crăcănat?

– A, o nimica toată, am o micuţă fisură anală de care nu mai scap.

– Şi nu ai încercat noul unguent rectal?

– Ba da, dar am auzit că e mai bună crema vaginală din gama Armani Code.

– Bine, pa, te sărut, dragul meu!

– O nu, să nu faceţi asta, că abia ce am dat pe buze cu Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil!”

Indicaţii de regie: dacă vreţi să lecturaţi cu voce tare acest dialog imaginar, trebuie, musai, să începeţi de la nota „si”, astfel încât persoanjele să fie recunoscute mai uşor!

Cărtărescu: „Mi-am băgat botul în sexul ei blond”

Dincolo de glumă, aceste două – pardon! – aceşti doi închipuiţi au şi modele livreşti, ca orice snob din galeria lui Molière. Înaintaşul lor este tot un maestru al limbajului piţigăiat: aspirantul la Premiul Nobel – nota „si”, vă rog! – Mircea Cărtărescu! Şi el descrie într-un volum de poezie (scris împreună cu soţia sa, poeta Ioana Nicolaie, pe vremea când aceasta era doar nevasta prietenului său) tot un fel de ungere, numai că, pe vremea aceea, crema era luată direct de la sursă. Iată-i şi pe cei doi în plină desfătare, aşa cum se descriu singuri:

Ioana Nicolaie scrie: „Coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub ţâţele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe”.

Mircea Cărtărescu îi răspunde: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură” „iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe” (din vol. „40238 TESCANI”).

În faţa unor asemenea valori, cum să nu simţim noi, muritorii de rând, ca nişte bieţi locuitori ai vreunui muşuroi de furnici?

Continuarea la Cotidianul.ro

Sursa foto: Politica ta: Chifla săptămânii : lansarea A.R.D. în absenţa “adevăratului Comandant”

O intrebare pe adresa ANAF si a Garzii Financiare: Este adevarat ca Grupul Humanitas nu a platit TVA la stat in valoare de circa 3 milioane de euro? Si una catre ICR: Este adevarat ca Liiceanu a incasat pentru Cartarescu 336.245,17 lei?

Pai cam atat am avut de spus. Asa se explica, cred, mai multe, despre contorsiunile platonice ale celor doi amanti, intelectuali, desigur, ai lui Dyonisios cel Basescu. 🙂 Voi reveni, desigur, cu amanunte insotite de multe cifre.

Ziaristi Online: Basescu voia sa infiinteze prin CSAT Megaministerul Adevarului, Pacii si Propagandei. Ce orwellian ii face agenda presedintelui?

Victor Ponta a declarat joi seara într-o emisiunea televizată la RTV că unul dintre punctele propuse pe ordinea de zi a CSAT cu care nu a fost de acord prevedea crearea unui “Megaminister” în cadrul Administraţiei Prezidenţiale care “să coordoneze MAE, Ministerul Afacerilor Europene, SRR şi TVR dar şi RA-APPS”. Propunerile lui Traian Basescu amintesc izbitor de institutii similare totalitare din cartea profetica a lui George Orwell “1984″, cum ar fi “Ministerul Adevarului”, respectiv al minciunii, sau de Ministerul Propagandei din perioada regimului comunist. Este posibil ca postul de Ministru Prezidential al Adevarului si Propagandei sa fie dorit de Traian Basescu pentru unul dintre sefii sai directi, Horia Roman Patapievici.

“În primul rând, în ceea ce figura la primul punct la strategia pentru refacerea credibilităţii României, repet materialul l-am primi ieri şi ieri m-am sfătuit cu ceilalţi miniştrii, cu domnul Aurescu pentru că domnul Corlăţean este la New York, se propunea ca în cadrul Administraţiei prezidenţiale să se formeze un oficiu separat pentru diplomaţie, relaţii consulare, diplomatice care într-un fel să coordoneze MAE, Afacerile Europene, ba chiar Radioul, TVR-ul. E o chestiune care nu există în Constituţie, nu intră în atribuţiile Administraţiei prezidenţiale şi ar fi dublat în mod clar atribuţiile MAE, lucru cu care nu am fost de acord de la început şi preşedintele nici nu a mai discutat acest subiect. Se dorea un supra minister de externe. Se dorea un fel de mega minister care să gestioneze tot ce se întâmplă în afara ţării, lucru cu care niciun membru al guvernului şi eu ca prim ministru nu puteam să fiu de acord”, a explicat Ponta.
El a spus că scopul propunerii preşedintelui ar fi fost de a “reface imaginea României”, imagine pe care, potrivit premierului, “tot preşedintele Traian Băsescu a stricat-o” şi oamenii acestuia. În context Ponta a arătat că nu crede că preşedintele Băsescu ar fi “văzut” acel material pentru că erau multe lucruri care erau “absolut ciudate” şi a reafirmat că nu este de acord cu un ”mega-minister de externe la preşedinţie”, a spus Ponta la RTV.

Premierul a declarat totodată că nu a acceptat nici propunerea preşedintelui Traian Băsescu privind adoptarea unei decizii a CSAT prin care să fie stabilit bugetul pentru 2013-2016 destinat înzestrării Armatei, motivând că o astfel de decizie aparţine Parlamentului la aprobarea bugetului de stat şi că actualul Guvern are un mandat limitat, până la alegerile parlamentare, transmite si Mediafax. Intentia lui Traian Basescu de a interveni direct in bugetul Armatei genereaza si o nota de ingrijorare privind viitorul imediat al zonei dar se inscrie si ca o intentie de depasire a autoritatii prezidentiale ce aminteste de “Ministerul Pacii” din “1984″.

Sursa: Ziaristi Online

Adrian Cioflanca, academician sau cacademician?

L-aţi mai văzut cumva recent pe Zdreanţă, cel cu ochii de faianţă? Daca nu, intrati pe blogul unui oarecare cioflingar si veti gasi negresit cel putin o poza-doua in care este surprins intr-o pozitie oarecum neacademica, adica cu oul fierbinte-n gura. Nu se stie, ce-i drept, al cui e. Dar in postura asta l-am gasit si noi pe numitul Adrian Cioflanga, evoluand la Paris, la o conferinta despre… cadavre. Da, da, ati citit bine. Acum, daca tot se poarta scatofilia la cel mai inalt nivel “academic”, cam de la ICR in sus, pana in varful dealului, spre zarile Cotrocenilor, de ce n-ar merge si o necrofilie mica? Glumesc, desigur: este vorba de o conferinta stiintifica, cu titlul “Corpses and Destruction / Les cadavres et leur destruction”, la care s-au studiat diverse proceduri macabre in cazul crimelor in masa. Desigur, nu asta-i problema.

Problema tine de impostura, boala tuturor doctorilor inchipuiti. Cioflingarul nostru de serviciu, propulsat recent de Vladimir Ilici Tismaneanu din scaunelul sau de cercetator provincial pana pe locul mortului de la CNSAS, recte fotoliul lasat rece de disparitia matura a lui Constantin “Ticu” Dumitrescu, are si veleitati specifice numelui sau. Un alt faiantar, tot iesean, prezent in celebra Comisie voiajoare Tismaneanu dar si ca presedinte de-o noapte al unei fantomatice Fundatii “romano-maghiare” Gojdu inventate de nu mai putin celebrul star de dreapta-mprejur MR Ungureanu, turnatorul GDS Sorin Antohi, se pretindea si “doctor”, pe la Universitatea lui Soros de la Budapesta. Doctor in minciuni, bineinteles, dar si conducator de doctorate, fapt pentru care au suferit o serie de doctoranzi carora le-a invalidat titlurile prin frauda sa dementa. Turnatorul reconspirat, acum cu pretentii de geopolitician in slujba lui Cozmin Gusa, a produs si un imens scandal international dupa ce prezenta sa la o “Academie de vara” de la Berlin, intr-un program al ICR, a revoltat-o pe buna dreptate pe scriitoarea de Nobel Herta Muller. Aceasta nu l-a impidicat pe sponsorul si colegul sau de grup si breasla in doftoricale, “dr” Patapievici, sa-i perpetueze exemplu si sa se impauneze cu un titlu pe care nu-l dobandise. Na ca a ramas recent si fara doctoratul luat numai online si fara vatafia de la ICR. Si-uite-asa si cu al nostru fabulationist Adi, o minune de Cioflanca, care se auto-prezinta pe la Paris, cu o mare auto-subliniere cu carioca pe propriu-i blog, drept reprezentant al Academiei Romane. Mirat ca am pierdut acest eveniment planetar, intrarea unui cioflingar in Academie, m-am adresat direct forurilor competente.

Dincolo de tonul pamfletar de mai sus, perfect justificat de prestatia ilegitima si ilegala a pretinsului academician cat si de necesitatea sanctionarii unor astfel de fraude intelectuale, problema devine cat se poate de serioasa, mai ales dupa ce am primit de la Academia Romana urmatorul raspuns edificator:

“Stimate Domnule Victor Roncea,
Dl. Adrian Cioflanca nu este membru al Academiei Romane, nici corespondent, nici titular si nici de onoare. Este cercetator la Institutul de istorie al Academiei Romane din Iasi.”

Si punct. Deci, cercetator la un institut aflat sub egida Academiei. Studiindu-i CV-ul de pe site-ul Institutului mentionat de emisarii Academiei, respectiv Institutul de istorie AD Xenopol din Iasi, am aflat ca bietul “academician” este in curs de a-si obtine doctoratul si, de vreo 13 ani, nu a reusit sa salte mai mult de cercetator stiintific gradul III (!).  Pai si atunci cum poate sustine ca reprezinta Academia Romana, dupa cum nici macar un membru de onoare nu poate, de exemplu, ci numai un membru plin?! Cum a putut urcatul nostru pana in copacul CNSAS sa-si posteze in dreptul numelui sau ambiguu, la o conferinta internationala, titlul de reprezentant al “Romanian Academy, Romania”! Dupa cum se vede, ceilalti participanti au avut decenta sa-si treaca exact institutia de care apartin. In acelasi stil, maine-poimaine, slujbasul nostru de pe la CNSAS o sa-si treaca in dreptul numelui “The Parliament of Romania”, ca doar Consiliul se afla sub controlul Parlamentului, “n-asa”? Dar de ce nu “White House”, ca parca zidurile CNSAS sunt imbracate in faianta alba?!

Am intrebat si un academician cu tample albe care-si permite, ca atare, sa fie mai pisicher si, acesta, cu un umor dezarmant, mi-a lamurit cazul Cioflanga pe loc, a la Radio Erevan: “Dragul meu, asa si-or pune si femeile de serviciu de la noi, de aici, in dreptul numelui lor, la vreo conferinta internationala a spalatoreselor de podele: Tanti Mita (Romanian Academy). Pai da cum, nu aici presteaza, sub talpile noastre?!”. Eh, ce sa mai zici?! Asa or fi ajuns si altii “academicieni si savanti de renume mondial”. Daca s-a putut cu astia de pe la case mai mari cum sa nu mearga si pe la cotete?…

PS in atentia Academiei Romane, care patroneaza Institutul unde drd Cioflanca evolueaza ca cercetator gradul III: Scandand blogul cioflingarului cam ca burtiera de la OTV si DDTV am descoperit cum fabulationistul nostru de serviciu isi permite sa-i considere pe mari istorici ai Romaniei, ca prof univ dr Dinu C Giurescu, membru plin (!) al Academiei Romane din 2002 si corespondent din 1990, prof univ dr Gheorghe Buzatu, prof univ dr Mihai Retegan si prof univ dr Ioan Chiper drept niste “lefegii” de duzina. “Acestia, fara a fi citusi de putin genii in materie, au produs citeva lucruri valabile in istoriografia romaneasca. Insa caracterul le joaca feste serioase.”, scrie “academcianul” nostru recunoscut pe plan mondial drept azorelul ante, intro si post-comunistului Zombi Tismaneanu. Mai expert in investigatii chiar si decat Parchetului General dar si mai tare ca fularul procuroarei peroanelor Monica Macovei, cerc. nostru gr. III, “Zdreanta” stie-tot, da si sentinte definitive apriorice intregului grup de istorici remarcabili ai Romaniei, care se angajase intr-o perioada sa colaboreze pentru o lucrare de amploare: “Aceasta nu are cum sa fie altfel decit nationalista, conspirationista, antisemita si, inainte de toate, diletanta si partizana.” Domnilor academicieni, auziti? Academicianul Dinu C Giurescu si profesorii univ dr Gh Buzatu, Mihai Retegan si Ioan Chiper sunt niste diletanti, nationalisti, conspirationisti, antisemiti si partizani! O zice un cerc. stiint. gr. III, care nu are nici macar o bucata carte scrisa singur, dar care se crede, in visele sale erotice cu cadavre ambulante si stafii ale comunismului, drept ditamai… cacademicianul.

PPS: Cazul patologic al cerc. stiint. gr III Adrian Cioflinga este destul de grav. El ii mai considera pe scriitorii Tesu Solomovici – evreu, cred, dupa nume – si pe Paul Goma, care are o sotie evreica cu care are si un fiu, la fel de evreu, drept “negationisti” si “antisemiti”. Adica cum, Goma isi bate nevasta si Tesu isi da singur palme? Sau cum?

Cititi si Robert Veress: Inepuizabila ticăloşie a infectului Tismăneanu şi activistul utecist neplătit Ungureanu »

Problemele lui Basescu sunt mai mari decat milioanele lui Diaconescu si cacealmaua Oltchim. Valatucii incendierii portului Rouen si relatiile cu “mafia din Est”. Ştefan Mihuţ: Am o surpriză pentru Băsescu

În timp ce Traian Băsescu făcea anticameră la Viviane Reding şi Jose Manuel Barroso la clădirea Comisiei Europene de la Bruxelles, un român instalat în Belgia de peste două decenii, care l-a cunoscut personal pe suspendat, face dezvăluiri. Amintirile sale aduc elemente cruciale în puzzle-ul care configurează imaginea unui şef de stat cu experienţă veche în traficul ilegal de armament, sub oblăduirea Direcţiei de Informaţii Externe.

Ştefan Mihuţ este un luptător. În 1968, pe vremea când era student la Facultatea de Transporturi a Politehnicii din Bucureşti, a fost arestat fiind acuzat că a organizat demonstraţia naţionalistă de Crăciun a studenţilor din Bucureşti. A fost arestat şi condamnat la 17 ani de detenţie, într-un lot de mai mulţi studenţi. Unul dintre studenţii din acel grup a reuşit să fugă în Germania şi să denunţe la Radio Europa Liberă arestările operate de Securitate. Graţie acestor presiuni mediatice, studenţilor arestaţi li se comută pedepsele. Lui Ştefan Mihuţ, pedeapsa i-a fost comutată în 5 ani de muncă forţată în Delta Dunării. Prin forţele lui, şi pentru că era un inginer extrem de apreciat, a ajuns inspector în Ministerul Transporturilor. Din această poziţie a ajuns să îl cunoască pe Traian Băsescu, pe care l-a anchetat în urma incendierii petrolierului “Argeş”. Acest eveniment şi-a pus amprenta asupra destinului său.

La presiunile prietenilor securişti ai lui Băsescu, în 1991, Ştefan Mihuţ, care făcea parte din opoziţia anticomunistă, a fost chemat de generalul de securitate Ion Suceavă şi ameninţat cu lichidarea. În 1991, împreună cu soţia şi fiul, fuge din ţară şi cere azil politic în Belgia, unde locuieşte şi în prezent.

Continuarea la Mărturia unui român din Bruxelles despre trecutul întunecat al lui Traian Băsescu

Cotidianul face noi dezvăluiri

Ştefan Mihuţ: Am o surpriză pentru Băsescu

În urma interviului făcut de noi, reacţia nu a întârziat să apară. Domnul Traian Băsescu s-a simţit lezat. A ameninţat că vă dă în judecată şi a spus că trebuie să îi arătaţi probe.

Lui Băsescu nu îi dau eu probe. Eu ceea ce am avut de spus am spus. Şi voi susţine în faţa oricăor instanţe ceea ce am văzut cu ochii mei, ca martor. Ceea ce am prezentat eu opiniei publice din România nu sunt acuzaţii, ci mărturii. Ceea ce am văzut eu în acel dosar de anchetă privind incendierea navei Argeş nu reprezintă decât 10% din conţinutul dosarului. Dosarul se află la SIE, moştenitorul DIE (Direcţia de informaţii Externe). Un exemplar există însă în arhivele fostului Comitet Central, iar un altul, la fosta Direcţie de Organizare şi Control (DOC) din Ministerul Transporturilor. Chiar dacă unele dintre aceste dosare au fost ascunse de securiştii din jurul lui Băsescu, un exemplar tot se mai găseşte. Cu certitudine.

După interviul dat cotidianul.ro, şi unul postului de televiziune Antena 3, aţi fost contactat şi de alte persoane?

Interviul pe care mi l-aţi luat a mai avut, într-adevăr, acest efect: am reuşit să reintru în contact cu vechi cunoştinţe şi cu persoane competente profesional pe care le ştiam încă înainte de 1989. Unele dintre aceste persoane cunosc foarte bine despre circuitul acestui dosar începând cu 1982. De asemenea, cred că ar fi foarte interesant să faceţi cunoştinţă, aici în Belgia, cu un fost coleg de al domnului Băsescu din acea perioadă, fost marinar pe petrolierul Argeş, om care trăieşte la Anvers din 1995, având, ca şi mine, cetăţenie belgiană. Din informaţiile care mi-au parvenit între timp au apărut aspecte mult mai clare care coincid cu ceea ce ştiam dinainte. În urma incendiului din dana portului Rouen, paguba stabilită a fost mult mai mare. După negocierile purtate de specialişti de la DIE, peste 20 de nave avariate din cele 38 au fost reparate pe gratis în şanteiere navale româneşti, restul primind despăgubiri. Negocierile între DIE şi autorităţile franceze au început să se deruleze încă din timpul celor 28 de zile cât a stat Băsescu în arest preventiv.

Mi-aţi spus că nu trebuie să ne concentrăm doar pe întrebarea de ce nu a fost pedepsit juridic şi administrativ Băsescu după incendierea vasului, dar că ar trebui să ştim că, după un asemnea episod, căpitanul piroman a fost chiar promovat…

Pentru că a reuşit, prin stratagema incendierii voluntare a petrolierului Argeş, să salveze onoarea lui Ceauşescu, şi să inducă în eroare, fie şi temporar, autorităţile franceze, cât să câştige timp pentru ca DIE să intre pe fir şi să înceapă negocierile cu acestea, Traian Băsescu nu numai că nu a fost sancţionat, ci a fost chiar promovat pe nave de elită ale flotei româneşti, Crişana şi, mai apoi, Biruinţa. Ţineţi cont că gestul lui Băsescu a intervenit într-un moment istoric şi politic dificil pentru Ceauşescu. Imaginea lui era făcută praf în Occident, şi nu dorea să apară pe faţă ca un susţintor al grupurilor teroriste cărora le livra armament. Apoi, nu uitaţi că Ceauşescu la vremea aceea era dispus să facă orice – mai ales comerţ ilegal cu armament – ca să facă rost de valută pentru achitarea datoriei externe. Numai că DIE era obligat ca, după asemenea transporturi făcute pentru Ceauşescu, să servească ceea ce se va numi, mai ales după 1989, mafia din Est. Vechi contacte făcute înainte de 1989 au continuat şi după căderea comunismului. Familia Băsescu ştie foarte bine despre ce vorbesc. Reacţia lui Băsescu nu face decât să confirme că am dreptate.

Mi-aţi spus că vreţi să-i mai oferiţi o temă de reflecţie în plus lui Băsescu…

Da. Am o nouă întrebare cheie pentru Băsescu: oare de ce şi fiul colegului meu inginerul naval George Vulpe, cel cu care am participat la comisia de anchetă şi care ştia toate aspectele dosarul incendiului din portul Rouen, a fost obligat să părăsească România şi chiar să renunţe la cetăţenia română, exact în perioada în care Băsescu era ministrul Transporturilor? Actualele autorităţi din România ar face bine să investigheze serios acest episod din biografia lui Traian Băsescu. Am şi o surpriză: s-ar putea ca în curând presa din România să publice versiunea în limba franceză a dosarului Rouen 1981.

George Bogdan

Sursa: Cotidianul

Foto: Starea Natiunii

Mihai Razvan Ungureanu: “Sunt în postura în care pot defini cel mai bine traseismul”. NO COMMENT

Ungureanu a fost întrebat dacă formaţiunea pe care o conduce va respecta Codul Etic anunţat de Monica Macovei în care unul dintre criteriile eliminatorii pentru desemnarea candidaţilor la parlamentare este acela al traseismului politic.

“Sunt în postura în care pot defini cel mai bine traseismul, fiţi convins că traseismul nu are un avocat în mine, dar – şi aici lucrul trebuie să fie foarte clar – respect competenţa şi interesul faţă de orişice principiu care ţine de alianţa noastră”, a răspuns Ungureanu.

Sursa: RTV.NET
No comment
Cititi si:

Limba lui Ungureanu. Si o Petitie pentru recuperarea patrimoniului Fundatiei Gojdu din Ungaria ignorata de Basescu de peste un cincinal

Limba lui Ungureanu

de Victor Roncea

Cu 16 ani in urma un oviraptor viu al regimului comunist bolsevic, Silviu Brucan, cataloga romanii drept „stupid people“, fiinte reduse si incapabile de a invata democratia. Sigur, romanii ar fi fost vinovati, din start, de viitoarea Romanie “impiedicata”, nedemocratizata, nu conducatorii lor uzurpatori ai insurectiei anti-comuniste, vechii nomenclaturisti intovarasiti peste noapte cu noii dizidentoclaturisti. Astazi, Brucan poate sa-si dea linistit ultima rasuflare, eventual in direct; are un urmas pe masura: mitotetrixul Mihai Razvan Ungureanu.

Prezent saptamâna trecuta la un „breakfast“ de lucru la Camera de Comert romano-britanica, Ungureanu a brevetat o noua limba pe planeta: „light Romanian“. Ungureanu a incercat apoi sa se justifice cu mai multe cuvinte afirmand ca cetateni de peste Prut (romanii basarabeni, nota mea) vorbesc „o varianta a limbii romane“, mai precis un fel de „light Romanian“ („romana usoara“). Eminescu, creatorul limbii romane moderne, cu toti fiii moldoveni aflati de-a dreapta si de-a stanga Prutului, cazuti pentru neam, limba si tara, trebuie sa se fi rasucit adanc in mormant.

Afirmatia scapata de pe limba grea a Ungureanului a starnit mirarea diplomatilor britanici – si nu numai a lor -, emisari straini care nu sunt obisnuiti ca un demnitar sa-si insulte conationalii. Dar, dupa ce a bagat Romania direct intr-un land al Austriei, la ce ne-am mai putea astepta de la Austro-Ungureanu? La multe, foarte multe rele.

Dupa 18 luni de conducere haotica a diplomatiei romane, bilantul lui Ungureanu pe principalele coordonate ale noii politici externe a Romaniei imprimate de Traian Basescu – Marea Neagra si Estul – este un mare minus. Fiasco-ul total al „Forum-ului Marii Negre“ bate la usa cu putere, gaurind bugetul tarii de 700.000 de euro. Amatorii din MAE pretind pe la usile diplomatiilor straine ca va veni la Bucuresti insusi maria sa, Tarul Putin. Eu cred ca este foarte posibil ca nici macar secretarul III al Ambasadei Rusiei sa n-aiba timp de propaganda ieftina a MAE. Locul i-l va lua poate ambasadorul numit de Ungureanu la Moscova si tinut de-atunci pe sub presurile Kremlinului.

În Est, strategia MAE de abandonare a romanilor de peste Prut a inregistrat in aceasta perioada note tragice. Desi nici o autoritate europeana nu ne-o cere – fapt certificat de anchetele ZIUA – MAE pretinde ca instalarea vizelor pentru cetatenii de peste Prut este obligatorie.

Cu toate ca n-am intrat in UE si la orizont se mai iteste un an innegurat, romanii din Basarabia sunt hartuiti deja cu ura la granita: pentru o vizita de cateva zile in Romania ciuntita li se pretinde o invitatie, garantii si sute de euro, indiferent de statutul lor, studenti, oameni de cultura, chiar si ziaristi. Dar daca lor li se promite absurd ca dupa intrarea in UE va fi mai bine, caci vor fi vize gratuite, cine din Guvernul pagubos al Romaniei a ridicat vreo intrebare legata de romanii din Ucraina?

Stie onor Presedintia Romaniei, diriguitoarea si garantul politicii externe romanesti, ca viza impusa de propria lor tara romanilor din Ucraina se obtine cu chin si bani, 80 de Euro bucata (un salariu mediu din tara „vecina si prietena“)?! Stie vreun pretins conducator al Romaniei ca Ungaria, stat membru cu drepturi depline al UE, a creat pentru conationalii sai din Ucraina (spatiu CSI, ex-sovietic) „vize nationale“ care se acorda gratuit pe o perioada de cinci ani?! Polonia la fel. Fara posibilitati practice de revedere pentru tinerii ajunsi cu greu aici sa studieze in limba lor, autoritatile Bucurestiului reocupat, de neokominternisti, reusesc sa rupa familii in doua, dupa practicile administratorilor Gulagului sovietic sau ale lagarelor naziste. În schimb, pentru toate aceste servicii galante, zeci de mii de basarabeni si bucovineni deposedati abuziv de bolsevici de drepturile lor naturale – inclusiv cetatenia romana – sunt tinuti de pe vremea guvernarii Nastase la portile inchise ale Justitiei anti-romane.

Nici preoteasa societatii civile, actual pretins deratizator al Justitiei si marcator de posturi la Bruxelles, nici mica stea a Comitetului Central al UTC, in prezent ghemotoc al retelei invizibililor roz si aspirator la Presedintia Romaniei (!) nu par interesati sa ajute romanul de mana a doua – „light“, conform neonomenklaturistilor.

Noul zid al Berlinului cade ca o ghilotina pe Prut cu concursul prostituatelor si al lichelelor politice ale Aliantei fara de Dumnezeu.

Si pentru ca am pomenit numele Domnului, cine credeti ca se ocupa, tot prost, de dosarul atat de delicat al relatiilor periclitate dintre Vatican si Romania, ca urmare a scandaloasei afaceri de langa Catedralei Sfantul Iosif: aceleasi personaje necalificate care raspund de relatia inexistenta a romanilor cu tara mama; aceleasi personaje care au sustinut si generat hotia nationala a Fundatiei Gojdu: Leusteanul si guliile lui. Reteau este mica, asadar. Departamentul National Antitradare n-ar avea prea mult de lucru. Comandante, da ordinul!

ZIUA, 29 Mai 2006

PS 26 Septembrie 2012: “Comandantul” a dat ordinul, pe masura misiunii sale, de marunt executant al ordinelor lui Soros: “Este impotriva Romaniei? Sa fie presedinte!”

Petitie pentru respectarea Testamentului Gojdu

Catre:

Autoritatile Romaniei

In atentia:

Presedintelui Traian Basescu

Premierului Calin Popescu Tariceanu

Ministrului Afacerilor Externe Mihai Razvan Ungureanu

Presedintelui Senatului Nicolae Vacaroiu

Presedintelui Camerei Deputatilor Adrian Nastase

Avand in vedere:

a. Faptul ca Acordul incheiat intre Guvernele Romaniei si Ungariei pe 20 octombrie 2005 pentru infiintarea unei Fundatii Publice Emanoil Gojdu constituie o recunoastere de facto a renuntarii la bunurile Fundatiei Gojdu de la Sibiu bunuri care ar fi trebuit retrocedate fundatiei romane conform Conventiei incheiate intre Ungaria si Romania in 1937;

b. Faptul ca inaltii ierarhi ortodocsi din Ardeal si Ungaria, in calitatea lor de administratori ai Fundatiei Gojdu, asa cum se prevede in testamentul lui Emanuil Gojdu din 1869 si-au exprimat opozitia fata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului Rom~niei nr. 183 din 14 decembrie 2005, pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Rom~niei si Guvernul Republicii Ungare privind infiintarea Fundatiei Publice romano-ungare “Gojdu”, apelul fiind semnat de Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului; Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului; Timotei, Episcopul Aradului, Ienopolei si Halmagiului; Lucian, Episcopul Caransebesului; Sofronie, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Romane din Ungaria; Paisie Lugojanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei; Vasile Somesanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului; Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului; Nicolae, Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului; Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei; Justinian, Episcopul Maramuresului si Satmarului; Ioan, Episcopul Covasnei si Harghitei; Daniil, Episcop Loctiitor(Administrator) al Episcopiei Ortodoxe Romane a Varsetului; Visarion Rasinareanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului; Irineu Bistriteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului;

c. Faptul ca principalii beneficiari ai Fundatiei Gojdu si anume studentii romani ortodocsi si-au exprimat opozitia fata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului Rom~niei nr. 183 din 14 decembrie 2005, pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Rom~niei si Guvernul Republicii Ungare privind infiintarea Fundatiei Publice romano-ungare “Gojdu” prin intermediul Asociatiei Studentilor Crestin Ortodocsi din Romania si Ligii Tinerilor Crestin Ortodocsi din Romania;

Solicitam prin prezenta urmatoarele:

1. Respingerea Acordului dintre Guvernul Rom~niei si Guvernul Republicii Ungare privind infiintarea Fundatiei Publice romano-ungare “Gojdu”;

2. Declansarea unor negocieri cu Guvernul Ungariei pentru ca acesta sa respecte Conventia din 1937 privind retrocedarea catre Fundatia Gojdu de la Sibiu a tuturor bunurilor nationalizate abuziv in anul 1952 si a sumelor de bani blocate in anul 1927;

3. Guvernul Romaniei sa sprijine Fundatia Gojdu de la Sibiu pe toate caile legale pentru ca aceasta sa poata reintra in posesia tuturor bunurilor sale astfel incat sa duca mai departe la indeplinire testamentul lui Emanuil Gojdu asa cum a fost redactat de acesta in anul 1869.

Asociatia Civic Media / Petitie Online

Pipidi, mai usor cu plagiatul pe scari. Dupa modelul lui Andrei Plesu, Andrei Pipidi a inceput si el sa plagieze. La inceput un titlu… PS PT AP: Agenta DIE Catrinel Plesu si-a primit ultimul fluturas de la ICR?

Andrei Pipidi, desi a ajuns sa fie un sot vesel (chiar daca doar in acte) al unei adevarate luptatoare (sumo) cu coruptia latifundiara, care se mai ia si la tranta dupa dealuri si dupa blocuri, uneori chiar si la bustul gol (puah, fugiti!), cu masele de plagiatori, bagand groaza in sanul lor (mai putin in al tovarasilor ei din banda lui Soros, deja obisnuiti probabil cu apriga lupta corp la corp – sau corb la corb?), n-a invatat pana acum ca atunci cand imprumuti (ca sa nu zic furi) un titlu se folosesc si ghilimelele. Asa s-a gandit sa se impauneze la un articolas din revista de budoar Dilema cu titlul lui Truman Capote “Alte glasuri, alte incaperi”. Modelul, de altfel, a fost brevetat de guruletul dilematicilor frecmentabili Andrei Plevusca, cand a sterpelit titlul care il caracterizeaza, “Minima Moralia”, de la filosoful bolnav al Scolii de la Frankfurt Theodor Adorno, altfel un idol al cunoscutului ilegalist anticomunist Volodea Tismaneanu. Mai usor, totusi, cu plagiatul pe scari. Sa nu va impiedicati, tovarasi! Ii sugeram si agentei DIE Catrinel Plesu sa fie, in egala masura, atenta pe scari, in jos, cand i se va administra sutul in fund de la ICR, cu maxima moralia.

PS PT AP:  Si-a primit ultimul fluturas?

Remember: Dovezile colaborarii cu Securitatea a directoarei ICR Catrinel PLESU, alias “MARIA”, alias “LENA”. Nota de Constatare a Directiei de Investigatii a CNSAS. In atentia doamnei Herta Muller si a opiniei publice “din tara si strainatate”. DOC

Presedintele-Director General al ziarului BURSA i-a cerut demisia lui Traian Basescu. Afla aici de ce. Are legatura cu un “Guvern Mondial”

Băsescu knows best

A vorbit Băsescu.
Prima oară, după o tăcere adâncă.
Mă aşteptam să-şi anunţe demisia.
Băsescu nu demisionează.
Da, eu sunt dintre aceia care susţin că Referendumul nu a fost decât o speculaţie politică asupra prăbuşirii de popularitate a preşedintelui.
Speculaţie însoţită de propaganda jegoasă, primitivă, plină de minciuni, stimulând ura, pe fondul nemulţumirii populare.
Susţin că USL a confiscat nemulţumirea populară, în propriul beneficiu politic, fără nicio intenţie să ne amelioreze viaţa: singurul său scop – preluarea completă a puterii, controlul absolut asupra instituţiilor statului.
Da, susţin că impunerea Referendumului nu a respectat regulile democraţiei.
Da, susţin că “alternativa” Antonescu este o mizerie.
Nu ţin la Băsescu, dar resping minciuna.
Minciuna, propaganda, ura.
Speculativ cum a fost, Referendumul, însă, a avut loc.
Cum – necum, Băsescu s-a întors la Cotroceni.
Ce se întâmplă acum?
Continuăm netulburaţi?!
Frate, păi a avut loc un Referendum!
Nu ne putem preface că nu s-a petrecut, Referendumul a fost bătut cu ciocanul într-o realitate în care, acum, trăim.
Circa jumătate din electorat a votat demiterea lui Băsescu.
Avem cuiul ăsta bătut în noi.
Dacă înainte de Referendum, în faţa manifestaţiilor antiprezidenţiale, era valid argumentul alegerilor din 2009, acum el nu mai poate fi invocat.
Cu ce drept moral, Băsescu mai poate vorbi naţiunii?
Ce legitimitate mai are preşedintele?
Cine îl ascultă?
Cei care n-au venit la Referendum?
Şi ceilalţi, ceilalţi ce gândesc?
Or fi fost manipulaţi, or fi fost victimele minciunilor şi ale propagandei – nene!, oricum vor fi fost, sunt cetăţeni şi şi-au exprimat voinţa, nu ştii tu mai bine ca ei, nu tu poţi vota în locul a şapte milioane de cetăţeni, nu le poţi spune “Ascultaţi-mă pe mine, că ştiu mai bine!”
Ce ştii tu mai bine?!
În primul său discurs de după întoarcerea la Cotroceni, Băsescu ne-a spus că ştie mai bine cu Europa şi cu euro.
“Devine o prioritate îndeplinirea condiţiilor intrării în zona Euro”, a spus Băsescu.
Serios?!
De unde ştii?
Păi, ştiu de mult, de prin anul 1999.
Aha!
Ştiţi, domnule preşedinte, între timp au trecut vreo treisprezece ani…
Şi?
A fost o criză în America…
Şi?
A intrat şi Europa…
Şi?
Zona Euro e pe butuci…
Şi?
OK, voiam să spun că situaţia comunităţii monetare europene de acum nu mai seamănă cu cea de acum treisprezece ani şi că nu există nici un om care să ştie, astăzi, dacă mai este bine să aderăm la ea sau dacă nu este mai bine să fugim de ea scăpărându-ne călcâiele; voiam să spun că intrarea noastră în Zona Euro este un subiect de Referendum, un Referendum nespeculativ, un Referendum absolut natural, pentru că schimbarea monedei naţionale nu este o decizie pe care sunteţi îndrituit să o luaţi dumneavoastră, de capul dumneavoastră.
Dar, bine, dacă nu înţelegeţi, domnule preşedinte, atunci trebuie să vă informez că, recent a avut loc şi un Referendum şi că peste şapte milioane de cetăţeni v-au votat demiterea, adică, cu tot respectul, vă întreb, mă înţelegeţi?…
Băsescu pare să-şi fi asumat o misiune:
“După opt ani de experienţă, consider că Uniunea Europeană nu are şanse de supravieţuire decât printr-un proces accelerat de integrare. Niciun stat membru, fie că este Grecia, Portugalia, România, Franţa sau Germania, nu va rezista globalizării decât prin integrare. Drumul unei mai puternice integrări este soluţia”.
Băsescu vrea să salveze Europa.
Raţionamentul poate fi urmărit lesne: un bau-bau numit “globalizare” pune Europa în pericol să cadă pe locul al treilea în lume, iar Româ-nia face parte din Europa şi vom cădea odată cu ea, pe locul al treilea în lume, aşa că, dacă îi salvăm Europei locul întâi în lume, atunci şi Româ-nia va fi pe locul întâi în lume.
Domnule preşedinte, cu respect vă atrag atenţia că, în calitate de cetăţean de rând al României, cu drept de vot oarecare, nu prea mă interesează locurile din lume, ci irigaţiile noastre.
Mă interesează să muncesc şi să fiu răsplătit pe măsură, când munca mea este folositoare, mă interesează să nu fiu furat de autorităţile statului prin legi şi interpretarea lor ostilă, mă interesează să fiu judecat drept şi să fiu apărat de cel rău.
Altfel, mă cam doare-n şpiţ pe ce loc ne aflăm noi în lume, pe ce loc e Europa sau Planeta Pământ, în Univers.
N-aveţi decât să vă asumaţi dumneavoastră, domnule preşedinte, misiunea salvării Europei, dar nu ca preşedinte, ci ca persoană particulară, că tocmai a avut loc un Referendum – ştiţi?, vreo şapte milioane v-au cerut să plecaţi…
Am o sugestie: daţi-vă demisia şi angajaţi-vă cardinal la Papa Benedict, că el vrea un Guvern Mondial.
Aţi putea fi folositor.

MAKE / BURSA
05.09.2012

link: Traian Băsescu, primul discurs după revenirea la Cotroceni

link: Reacţii la discursul lui Băsescu

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova