5,2 milioane de alegatori au votat pentru ca Traian Basescu sa devina presedinte, in 2009. Peste 8 milioane de romani au votat pentru demiterea lui Traian Basescu in 2012, la Referendumul national din 29 iulie. In ciuda acestui rezultat, Traian Basescu a sustinut ieri seara ca “flacara democratiei a ramas aprinsa” (desi aceasta, de fapt, i s-a stins chiar in propria-i mana – vezi foto mai jos). Tinand cont de faptul ca presedintele nedemisionat s-a inconjurat de agenti anti-Romania din grupul mondial de interese patronat de George Soros, recte Monica Macovei, Mihai Razvan Ungureanu et eiusdem farinae, avandu-l ca vector pe Andrei Plesu si ca motor Grupul pentru Dialog Social infiintat de Silviu Brucan, putem spune ca Traian Basescu a aprins deja lumanarea de pe coliva Romaniei.
Situatia in PDL: Aripa bolsevica a capturat puterea, dupa cum am preconizat si anuntat ca se va intampla, inca in urma cu un an. Blaga e deja terminat. Cat despre Basescu, presedintele-captiv: Istoria il va judeca. Viitorul suna sumbru 🙂
“Vrea sa va multumesc pentru onestitatea cu care ati privit toata perioada asta dificila… si am vazut-o in scrisul dvs”, i-a spus presedintele Traian Basescu lui Gabriel Liiceanu la “sezatoarea” de la GDS unde a stat pe aceeasi bancuta si a fost aplaudat mai ceva ca Ceausescu de personaje monitorizate in trecut de fosta Unitate Anti-KGB – unica in Europa de Est -, pentru apartenenta lor la serviciile de spionaj maghiare si sovietice. “Sigur, multumindu-va in acelasi timp si pentru criticile facute cu bun simt si pe care le apreciez intotdeauna.” Critici facute cu bun simt. Pai Liiceanu a zis ca se leapada de Basescu ca de Satana! Intre timp o fi uitat. Sau asta era critica “de bun simt”?
In tot cazul n-am inteles de ce un Liiceanu, cu lepadarea lui cu tot, sau un Cartarescu, care a afirmat despre Basescu ca este “un om al trecutului” si “un presedinte terminat”, fac “critici de bun simt” iar ziaristii care arata ca cei doi sunt niste impostori si niste plagiatori ordinari sunt “golani de presa“. Sau e din seria plagiatorii mei sunt mai buni decat plagiatorii vostri, securistii mei sunt mai buni decat securistii vostri, mogulii mei sunt mai buni decat mogulii vostri? Asa sa fie. La fel ca si cu micul Ceausescu al domnului Basescu: dupa ce a vrut sa dea pe gratis averea Fundatiei Gojdu ungurilor – peste 3 miliarde de euro aur plus terenuri in plin centrul Budapestei -, de mana cu alt MeReU tradator, snagoveanul Tariceanu, si a aprobat si inhumarea cu onoruri “nationale” a fascistului antiroman Nyiro Jozsef, acum e cel mai mare patriot al Romaniei, bun de presedinte! Al ungurenilor, desigur, nu al romanilor!
Dupa cum spunea si marele carturar roman Raoul Sorban (desigur, nu atat de mare ca Cartarescu ca sa auda si Basescu de el): Ceea ce a facut Ungureanu “contrazice prevederile Testamentului Gojdu. Iar acest ministru de externe… nu stiu ce experienta politica a asimilat, dar roman nu pare sa fie, asta e clar”… Pentru necunoscatori, profesorul Raoul Sorban a fost o personalitate legendara a Romaniei, care a primit titlul de “Drept intre Popoare” acordat de Yad Vashem fiindca a salvat, in vremea Holocaustului, mii de evrei amenintati cu moartea in Ardealul romanesc, ocupat de unguri. Este si profesorul, fost detinut politic, pe care a incercat sa-l capuseseze Andrei Plesu inainte de a se lipi ca un limax de Noica. Sorban i-a spus destul de sec lui Plesu ca n-are nevoie de cineva care sa-i culega scamele de pe sacou. Motiv pentru care l-a urat pe marele profesor toata viata.
Dar, de ce s-a lepadat Liiceanu de Basescu? In primul rand pentru ca nu-l mai baga in seama. Apoi, din motive de “marketing”. Daca observati datele celor doua capturi de ecran din “Adevarul” lui Patriciu veti vedea ca lepadarea lui Liiceanu s-a petrecut simultan cu lepadarea lui Cartarescu, in aceeasi perioada in care si “telenobelistul” nostru afirma ca: “Epoca Băsescu mi se pare terminată, cu bunele şi relele ei. Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit”. Pe scurt, Basescu nu mai era la moda, deja incepuse sa scada in sondaje iar ei nu voiau sa piarda puncte pe piata din cauza asocierii lor cu un “produs expirat”.
Dar de ce il sustin acum cei doi? Pentru ca si-au facut un calcul simplu si profitabil. Dupa anuntul Curtii Constitutionale si presiunile Bruxelles-ului privind obligativitatea intrunirii cvorumului la Referendum (50% plus 1), moment in care a devenit clar ca Basescu se va intoarce la Cotroceni, profitorii tuturor regimurilor au realizat ca mai pot… profita, normal, inca vreo doi ani de pe urma “sustinerii” lor. “Postulatul lui Liiceanu” pro Basescu – “politica e ca un meci de fotbal” – intins pe la toate televiziunilor “mogulilor buni”, o sa ramana, cred, de referinta pentru filozofia si pulitologia – vorba lui Pastorel Teodoreanu – romaneasca. Undeva, intre… Platon si Ponta sau, poate, intre “metafizica si clitoris”, ca sa citez un alt clasic in viata.
De ce s-a lepadat, totusi, oficial, Liiceanu de Basescu? Pretextul a fost destul de pueril: pentru ca Basescu a spus intr-o emisiune “Nasul” de la B1 TV ca “daca Ceausescu ar fi stat la putere doar 10 ani, ar fi ramas un mare preşedinte în istoria românilor”. Si Liiceanu “n-a mai putut suporta”! Insa eu, personal, sunt foarte de acord cu Basescu. Si nu numai eu. Mari lideri ai acestei lumi – oameni care nu se adapa si nu pot trai in minciuna ca gasca prin apa, asemenea lui Liiceanu – de la Golda Meir la Ronald Reagan sau Carter sau Nixon, au spus-o raspicat: Ceausescu a fost un adevarat barbat de stat si un mare om politic la nivel mondial. In tot cazul, cel mai mare din ultimii 70 de ani. Dar dlui Liiceanu i s-a parut “cah” declaratia asta. Cu toate ca, in perioada regimului “de trista amintire”, dl Liiceanu facea naveta Bucuresti – Berlin – Paris (si retur), petrecandu-si verile la Heidelberg si revelioanele in Montparnasse, cu “disidentul” Andrei Plesu si impreuna cu familiile lor cu tot. Plesu, cel care si el si-a pus o buca acum in barca prezidentiala, desi a fost injurat de cateva ori de Basescu (in public si privat), din simplul motiv ca “toti oamenii presedintelui” – fostii demisi de la MAE Ungureanu si Baconschi, listacul Preda si godacul Neamtu – sunt, de fapt, toti oamenii scolii de bune maniere si spionaj ruso-german “Colegiul Noua Europa”. Atentie la barca, dom’ presedinte ales si suspendat: sa nu se scufunde cu atatea cururi intelectuale!
Mi-a aduc aminte ca mamei mele i-au trebuit vreo 10 ani pana cand i s-a aprobat obtinerea unui pasaport pentru o excursie in strainatate. Si asta numai dupa aprobarea unanima a “Comitetului Oamenilor Muncii”. Anterior, la alte incercari, niste “oameni ai muncii” nu-si dadusere incuvintarea. Si, cand a obtinut pasaportul si a reusit sa plece, a “ramas afara” – cum se zicea – instant. A ales libertatea, chiar daca aceasta s-a concretizat la inceput printr-un an din viata petrecut intr-un lagar de refugiati. Dl Liiceanu a urat atat de mult odiosul regim comunist incat de fiecare data s-a intors cuminte acasa, de la Paris sau de aiurea, din Occident, pentru a pleca apoi din nou, la fel de cuminte, la vreo bursa aprobata cu larghete de “organe”, la brat cu durduliul si nelipsitul sau tovaras de drum, in alta misiune “fenomenologica” a existentei sale de limbric.
Întrebat atunci, la momentul declaratiei cu Ceausescu din emisiunea de la B1 TV, despre implinirea a sase ani de mandat la Cotroceni, Traian Băsescu a comentat razand: “Cam multi!”. A sosit momentul sa-i spun si eu lui Traian Basescu ca, daca ramanea la putere doar opt ani si isi dadea o demisie de onoare – fara ca tara sa mai cheltuiasca zeci de milioane de euro pentru un Referendum al orgoliilor si “misiunilor imposibile” – ar fi ramas “un mare preşedinte în istoria românilor”. 10 ani sunt, intr-adevar, “cam multi”. Si, din pacate, nu spun asta razand.
Si iata si un eseu despre “Referendumul” din decembrie 1989:
Eugen Mihăescu s-a născut într-o familie de intelectuali din București. Tatăl său, Nicolae Mihăescu, a fost asistentul lui Tudor Vianu. Și-a făcut studiile liceale (Liceul Sfântul Sava) și universitare (Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”) la București. În 1961 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Între 1960 și 1963 a fost directorul artistic al revistei „Secolul 20”, a cărei concepție grafică îi aparține și, ulterior, al revistei Luceafărul (1964-1966). În 1963 a expus la Bienala de la Sao-Paolo, iar peste doi ani și-a deschis prima expoziție personală la Galeriile Fondului Plastic din București. Persecutat in tara de gasca culturnicilor ideologici, paraseste Romania si se stabileste în Elveția, la Lausanne (1967), unde devine directorul artistic al Editurii Rencontre. Publica desene în Le Monde și Le Figaro litéraire. Din 1971, s-a stabilit la New York și a devenit colaborator permanent în paginile editoriale ale cotidianului The New York Times. A realizat 69 de coperți pentru prestigiosul săptămânal The New Yorker și a colaborat cu numeroase alte publicații americane importante: Time Magazine, The Los Angeles Times, The Atlantic Monthly, Vogue, dar și europene: Le Monde, Le Figaro. Desenele sale au fost reproduse în revista Graphis, una dintre cele mai importante publicații de artă grafică și design, care i-a dedicat două numere. Între 1981 si 1982, a fost profesor la Institutul Pratt din New York, unde a predat cursul de Teoria ideii în artă. În 1996 a fost desemnat consilier și ambasador itinerant al Președintelui României. În perioada 2001-2004, a fost ambasador, Delegat permanent al României pe lângă UNESCO, la Paris. A fost membru în Consiliul Executiv al organizației internaționale. În aceeași perioadă, a continuat colaborarea cu ziarul francez Le Monde, publicând desene în pagina editorială. A fost ales senator, în Parlamentul României, pe listele Partidului România Mare, unde a ajuns ca protest fata de politica lui Ion Iliescu. A fost vice-președinte al Comisiei pentru Politică Externă a Senatului, în legislatura 2004-2008. În perioada 2005-2007 a reprezentat România în Parlamentul European. Este Membru de Onoare al Academiei Romane.
ARTICOLUL 1 (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. – Constitutia Romaniei
Cotidianul publica azi o stire-bomba: “La “Naşul TV”, într-o emisiune postată şi pe propriul blog, Tismăneanu îl denunţă pe Băsescu pentru trafic de influenţă!”
Am urmarit si eu fragmentul incriminat, pe care il si prezint aici (vezi video mai jos), dar eu cred dimpotriva: ca cel care face trafic de influenta la cel mai inalt nivel este Tismaneanu, nu Basescu. Sa vedem ce va zice Parchetul…
Dar mai intai sa prezint stirea lui Ion Spanu si apoi sa vin si eu cu cateva completari:
“Istoricul Vladimir Tismăneanu, cunoscut mai mult ca fiind fiul stalinistului Leonte Tismineţki, l-a denunţat recent pe Traian Băsescu pentru că, la intervenţia sa, preşedintele ar fi comis un trafic de influenţă asupra fostului premier Emil Boc în vederea păstrării lui Dorin Dobrincu la conducerea Arhivelor Naţionale!
Evenimentul s-a petrecut pe 13 iulie a.c. pe postul „Naşul TV” şi, din cauza difuzării reduse a acestuia în reţelele de cablu, aproape că a trecut neobservat. Iată, însă, că Vladimir Tismăneanu a postat înregistrarea emisiunii pe blogul său, unde poate fi vizionată de oricine.
Emisiunea se numeşte „By Alexa” şi a fost realizată de Alexa Ionescu (Nota mea: O reala concurenta a Andreei Pora, in frumusete de la Mama Natura. PS: Stiti bancul? In ultima zi de mandat, inainte de a preda cheile, Basescu mai face o plimbare prin parcul Palatului Cotroceni. Pe-o banca, melancolica, Andreea Pora, care nu se poate desparti inca de peisaj. Basescu, cum il stiti, galant, o baga in seama: “Ce faci, Andreea?”. Ea raspunde, oftand: “Admir Natura, dom’ presedinte…”. Basescu, sec: “Dupa tot ce ti-a facut?” :)” )
Dar punctul culminant al emisiunii a început la minutul 22.10, când, aproape inconştient, dorind să-şi arate influenţa pe care o are asupra lui Traian Băsescu, Vladimir Tismăneanu şochează într-un delir care nu va rămâne fără consecinţe. Iată transcrierea pasajului respectiv, în care Tismăneanu răspunde la întrebarea „Cum explicaţi acest val al Restauraţiei?”:
„După Institutul meu au urmat Arhivele Naţionale, care e un loc-cheie, pentru că ce s-a petrecut sub conducerea lui Dorin Dobrincu a fost democratizarea arhivelor. Lumea nu întelege că pînă la momentul la care a fost numit Dorin Dobrincu acolo… Şi să nu mi se spună că nici o persoană nu e de neînlocuit! Ba da, există persoane de neînlocuit! (Nota mea: Ce coincidenta! Asta spuneau si Stalin si Ceausescu!) Sunt situaţii în care aşa e… Schimbarea acestui tînăr istoric foarte curajos, autorul unui capitol din “Raportul Final”, numit de Guvernul Tăriceanu, nu de Traian Băsescu (deşi era în timpul Alianţei D.A. – n.red.), dar menţinut de Traian Băsescu – am fost direct implicat în acel episod – în momentul în care ministrul de Interne PSD, dl Nica, a vrut să-l schimbe, Traian Băsescu a intervenit la premierul Emil Boc, şi a fost menţinut dl Dobrincu. Deci, Tăriceanu şi Boc, şi, sigur, Traian Băsescu”.
Aşadar, Tismăneanu recunoaşte nonşalant că a intervenit direct la Traian Băsescu, determinându-l pe acesta să-i impună fostului premier Emil Boc menţinerea lui Dorin Dobrincu în funcţia de director al Arhivelor Naţionale, lucru care s-a şi întâmplat!
De menţionat că, potrivit art. 3 din Legea Arhivelor Naţionale din 1996, instituţia Arhivele Naţionale este o „unitate bugetară în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor”, numirea şi destiutirea directorului fiind apanajul exclusiv al ministrului de Interne.
Denunţul lui Tismăneanu se referă la perioada guvernului PDL-PSD, când Dan Nica, ministrul de Interne de atunci, a vrut să-l înlocuiască pe Dorin Dobrincu din funcţia de director, pe care, de fapt, o ocupa prin detaşare de la Institutul de istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi.
Recent, prin ordinul ministrului Ioan Rus din 15 iunie a.c., Dorin Dobrincu a fost destituit şi înlocuit de Ioan Drăgan, şeful Arhivelor Statului din Cluj. Dobrincu a declarat pentru Mediafax că a fost destituit „pentru că nu ar fi gestionat bine cazul legat de reînhumarea rămăşiţelor poetului maghiar Nyirő Jozsef la Odorheiu Secuiesc”, mai precizeaza Ion Spanu in Cotidianul.
Solicitand colegilor mei de la Civic Media o documentare minima asupra pupilului lui Tismaneanu am primit urmatoare Nota:
Cine este Dobrincu
Dorin Dobrincu (foto stanga), membru al Grupului de Istorie de la Iasi (MRU, Adrian Cioflanga-CNSAS, “militianul spiritual” Andrei Muraru – IICCMER si alti “bugetologi”) a fost expert al Comisiei Tismaneanu si coordonator al Comisiei Prezidentiale Consultative pentru analiza dictaturii comuniste. Dorin Dobrincu a fost numit de Tismaneanu si membru al consiliului stiintific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Este autorul Capitolului ticalos despre Biserica Ortodoxa din Raportul Tismaneanu, care a dus la un protest serios al BOR la lansarea Raportului. Detalii aici: https://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/50744/Contraatac-al-BOR-la-Raportul-Tismaneanu.html.
Personajul este sectant si il ura pe Patriarhul Teoctist dupa cum uraste si Biserica Ortodoxa Romana. El a fost cel care a scos din arhive niste turnatorii de la Securitate in care se sustinea ca Patriarhul Teoctist e homosexual si legionar (!) si le-a publicat incalcand legea ca si cum ar fi fost reale. Practic a adoptat exact sistemul Securitatii de a murdari un om.
Apartenenta cuplului Dorin si Ligia Dobrincu la Cultul Evanghelic (neoprotestant) a avut ecouri negative in opinia publica din mediul universitar iesean. Controversata este si persoana Ligiei Dobrincu. Sotia lui Dorin Dobrincu a activat pana in 2006 ca profesor de istorie la Colegiul iesean “Richard Wurmbrand”, din cadrul fundatiei cu acelasi nume, cunoscut si sub denumirea Filocalia – Centrul de Intalnire si Studii Crestine, al carei presedinte este Pavel Romaniuc. S-a stabilit ca membrii acestei fundatii actioneaza in vederea racolarii de tineri, iar scopul ei consta in obtinerea de fonduri pentru finantarea Cultului Evanghelic. Fundatia “Richard Wurmbrand” coodoneaza la nivel local toate gruparile de cult evanghelic, grupari semnalate cu actiuni de prozelitism. Traseistul Dobrincu se afla in relatii stranse si cu Relu Fenechiu.
Dobrincu a fost numit ilegal la conducerea Arhivelor Nationale in iulie 2007 – fara Concurs, la presiunile lui Tismaneanu si Oprea, care au actionat mana in mana (pozitie ingemanata in care sunt, de altfel, si acum, dincolo de jocul informativ pe care-l fac, de-a securistul bun si securistul rau!) -, de catre ministrul de Interne PNL, Cristian David. Directorul anterior, profesorul Corneliu Mihai Lungu, a fost silit sa-si depuna dosarul de pensionare inainte de termen pentru a i se face loc rapid lui Dobrincu, care a ramas in functie – pe baza traficului de influenta la nivel inalt de care vorbeste Tismaneanu – chiar daca in fruntea Ministerului de Interne au venit ministri de la PSD si PDL, respectiv: Gabriel Oprea – 22 decembrie 2008 – 20 ianuarie 2009, Liviu Dragnea – 20 ianuarie 2009 – 11 februarie 2009, Dan Nica – 11 februarie 2009 – 3 octombrie 2009, Vasile Blaga (interimar) – 3 octombrie 2009 – 23 decembrie 2009, Vasile Blaga – 23 decembrie 2009 – 27 septembrie 2010, Traian Igaș – 27 septembrie 2010 – 9 februarie 2012, Gabriel Berca – 9 februarie 2012 – 27 aprilie 2012 si pana la Ioan Rus. O dovada clara ca individul a vorbit serios, autodenuntandu-se, din prostie, dar si punandu-l acum pe Traian Basescu, in plin proces electoral pentru demiterea sa, in cea mai proasta postura: de Presedinte care a incalcat Constitutia pentru a satisface doleantele unui curve intelectuale (inainte de Basescu a trecut si prin patul lui Iliescu si Voiculescu).
Practic, la data numirii, Dorin Dobrincu nu intrunea conditiile legale pentru exercitarea unei functii publice de conducere, astfel, in vederea incadrarii sale, s-a optat pentru varianta detasarii pe o perioada de un an din cadrul Institutului de Istorie “A.D. Xenopol” din Iasi la conducerea Arhivelor Nationale, cu statut de personal contractual. Fisa postului de director general al Arhivelor Nationale a fost modificata dupa profilul lui Dobrincu. Cand ii expira mandatul era prelungit cu unul interimar si iar prelungit si iar prelungit, la limita legii.
A vrut sa-si puna oamenii lui peste toate departamentele printr-un Concurs fictiv, fara a avea acest drept, nefiind functionar public, ceea ce a atras protestul Sindicatul Functionarilor Publici si Personalului Contractual din Arhivele Nationale. Conform surselor din Arhivele Nationale, Dobrincu a fost cureaua principala prin care s-au derulat afaceri ale mafiei imobiliare, cu “retrocedari” de zeci de milioane de euro, cu acte din arhive, unele falsificate. Intr-un articol din Adevarul se arata ca, in 2008, deci la un an de la numirea lui Dobrincu, “Mihai Costea, fostul avocat al fraţilor Nuţu şi Sile Cămătaru, este un exemplu de cum samsarii imobiliari folosesc informaţii scoase de la Arhivele Naţionale. Avocatul a dezvoltat o filieră care i-a permis să revendice şi să obţină trei imobile în centrul Bucureştiului. El s-a folosit de acte falsificate pe care le-a introdus, prin intermediul unor prieteni, la Arhivele Naţionale”. “Avocatul clanului Camataru, Mihai Costea, a fost condamnat de Inalta Curte de Casatie si Justitie la 13 ani de inchisoare, alaturi de alti doi inculpati, pentru retrocedari frauduloase.”, scria si Romania libera la data anuntarii sentintei.
Dupa cum spuneam si mai sus, Dobrincu este veriga de legatura dintre Tismaneanu si Marius Oprea care se pretind certati pentru a crea clasica lucratura cu “securistul bun si securistul rau”. In mediile arhivistice se sustine ca a reusit sa extraga dosarul de cadre al lui Basescu de la Arhivele din Constanta, aceasta filiala fiind una dintre primele vizate imediat dupa instalarea sa.
Inca din primele lui zile de mandat s-au ratacit trei dosare de cadre: al lui Leonte Tismaneanu, al lui Gogu Radulescu si o parte din cel al Anei Blandiana, de dupa racolarea ei de catre membrul CPEx al CC al PCR, Gheorghe Gogu Radulescu, in care apareau zecile de excursii in jurul lumii din perioada comunista, ca strategie a propagandei comuniste prin care se incerca sa se vanda Occidentului iluzia ca in Romania scriitorii sunt liberi, asemenea cazurilor lui Plesu, Liiceanu si Manolescu, navetisti la Paris si Berlin.
A incercat apoi sa-l indeparteze pe profesorul Al. Zub de la Institutul A D Xenopol din Iasi dupa ce acesta a declarat in mediul universitar ca nu a scris nici un rand la Raportul Tismaneanu, desi Comisia s-a folosit de numele lui in mod excesiv, pentru a se legitima stiintific insailarea de texte, fiind singurul academician din Comisie, dar doar cu numele. Profesorul Zub se afla si acum in proces cu Dobrincu si s-a aratat adeseori revoltat de “santajul mediatic” la care a fost supus.
Si l-a adus drept consilier pe un alt “istoric” de la Iasi, de 25 de ani la acea data, Muraru Dan Andrei, bursier al Muzeului Holocaustului si actualul “inlocuitor” al lui Ioan Stanomir la IICCMER (deci totul ramane sub control). Si-a pus-o secretara personala pe sotia lui Andrei Badin, un alt pupincurist de-al lui Tismaneanu, in prezent ciumpalac portocaliu / activist acoperit si convertit de la Antena 3 la B1 TV. Tot el l-a numit pe un istoric maghiar ca director adjunct, Mihaly-Zoltan Nagy, de confesiune romano-catolic, mentinut si azi in functie desi UDMR nu mai este la Guvernare! UPDATE: Dl Nagy si-a dat demisia de cateva zile. Cu toate acestea figureaza inca pe site-ul www.arhivelnationale.ro la conducerea institutiei.
Motto: „Adevărul rămâne, oricare ar fi soarta slujitorilor săi” – Gh. I. Bratianu
La Referendum nu votezi Ponta si Antonescu versus Basescu. Votezi DA pentru alegeri anticipate!
Cu alte cuvinte, daca Basescu va fi demis la Referendum nu e nici o problema! Astfel va putea candida la alegerile prezidentiale anticipate chiar el, pentru ca nu si-a incheiat cel de-al doilea mandat, dar si pupilul sau si al lui Plesu, Mihai Razvan Ungureanu, micul utecist ajuns acum “maaaree”. Si chiar le-ar putea castiga, “n-asa?”, vorba lui Brucan. De asemenea, daca Basescu va invinge prin neprezentarea electoratului sau, ceea ce este foarte posibil aproape clar acum, are sansa apoi sa-si dea demisia si sa anunte el insusi alegeri anticipate pentru a-i lasa pe cei mai mititei sa-i ia locul: ca Horia Neamtu, Cristi Preda, “brandul” Baconschi esuat la malul PDL si alti fatalai din ograda aceluiasi Plesu, mangaiati pe crestet si gadilati la burticica de grofii din GDS si ICR. Cum o fi nimerit Basescu pe langa el numai bastarzi fara de Dumnezeu de-ai lui Plesu, acest profitor al tuturor regimurilor care-i spunea din ziarul lui Patriciu ca e badaran si “lipsit de respect si simpatie umana” fata de intelectuali?! Na, ca fata de Patapievici, care considera ca romanii sunt buni de spanzurat iar Romania e ca o fecala, are respect! Ba chiar si “simpatie umana”! Toata afacerea asta de orgolii perfide costa Romania cu mult peste 20.000.000 de euro cat si distrugerea imaginii tarii pe termen lung, pe mana colonelesei Monika Makarov. Iata ca Der Spiegel confirma intr-o analiza la rece ceea ce am sustinut si eu aici din primul moment: avem de a face de fapt cu o bataie oribila intre gasti corupte, pentru controlul puterii. Din pacate, chiar in jurul celui mai simpatic presedinte al Romaniei de pana acum – l-am numit pe Traian Basescu – roiesc cele mai nefaste javre din istoria recenta a tarii. Mi-era drag Basescu dar mai drag mi-e Adevarul. Pentru cei care chiar isi doresc sa inteleaga ceva, recomand articolele edificatoare de aici:
Pe lângă dificila perioadă în care a trebuit să guverneze, PDL a fost reticent la adoptarea unor modificări la statut în sensul celor prezentate de Monica Macovei, ca standardele de integritate. Nu credeţi că şi de aici vine o parte din căderea în sondaje?
T.B.: Vreau să fim foarte clari: de aici vine cea mai mare parte a căderii. Pentru că populaţia ar fi fost pregătită să înţeleagă o situaţie de criză economică sau mesajul „este criză economică şi am luat aceste măsuri, dar imediat ce se poate le vom îndrepta”, dacă ei aveau un comportament aşa cum le cereau Monica Macovei şi Cristi Preda. N-au înţeles la vreme, sper să înţeleagă în perioada următoare.
Ce i-ar face să înţeleagă acum?
T.B.: Exact rezultatul unui asemenea comportament. Pentru că nimeni nu i-a iertat de actele de corupţie. Primarii PDL au fost executaţi fără menajamente de instituţiile statului, şi asta a însemnat prejudiciu uriaş pentru partid. Funcţionarii PDL care au fost corupţi au fost arestaţi, primarul de la Vâlcea, de la Craiova, de la Cluj, directorul acela de la Ministerul Muncii (Silviu Bian, fost preşedinte al ANOFM, arestat – n.r.) care-şi lua şpăgile de la Braşov, doamna de la Timiş (Cornelia Corescu, fosta şefă a ITM Timiş, arestată – n.r.). Nu i-a iertat nimeni. Iar de suferit n-au suferit numai cei corupţi, dar a suferit o cădere de credibilitate tot partidul. PDL nu poate să spună că numai criza i-a făcut să piardă atât de drastic alegerile locale. Şi, în acelaşi timp, nici eu nu pot spune că numai din cauza crizei am avut o cădere atât de mare în încrederea populaţiei. Pentru că PDL a fost lipit de mine prin geneza lui şi toţi mi-au reproşat şi mie situaţiile de corupţie din PDL. Toţi am plătit un cost pentru comportamentul în neregulă al PDL. Sigur, la mine mai adăugaţi şi EBA.
Zilele aceste, fiind pironit in fata sticlei televizorului, am trait impresia ca ma intorc inapoi in timp, nu in perioada lui Ceausescu — asa cum am crezut pana de curand —, ci mult inaintea lui, pe la sfarsitul anilor patruzeci.
In primavara anului 1990 — sa fi fost prin aprilie — am cunoscut-o pe Alexandra Sidorovici, faimoasa “acuzatoare publica” din perioada teribililor ani ’46-’47, cand tancurile sovietice huruiau inca pe caldaramul strazilor bucurestene. Era o batranica incovoiata, fragila, cu niste ochi albastri ca sineala, care ii tradau originea britanica (maica-sa era englezoaica). De meserie inginer petrolist, Alexandra a activat in Partidul Comunist inca din ilegalitate. Era cocheta si purta numai pantofi cu toc inalt si blana de vulpe argintie neglijent aruncata pe umeri. Asta n-a impiedicat-o, dupa ce a devenit procuror al puterii bolsevice in 1945, sa trimita la moarte sau la ani grei de temnita tot ce a avut mai bun Romania interbelica. Am cunoscut-o acasa la Tache Brucan — sotul Alexandrei Sidorovici — in timp ce ma imbia cu o felie de tarta. Batranica din fata mea nu mai amintea cu nimic de “hiena” de altadata.
Acum cativa ani, pe strada Tudor Arghezi fosta Snagov, nu departe de unde locuiesc, am zarit-o (in carne si oase) pe fosta procuroare — si ea bolsevica — Monica Macovei. Cu parul sever strans intr-o coada de cal, imbracata in pantaloni negri sifonati, stropiti cu noroi si zdrentuiti pentru ca ii tara pe jos si ii calca la fiecare pas, mi-a lasat impresia ca e lipsita de cochetarie, mai mult, ca e ingalata. Am urmarit-o ca o umbra incercand, din rasputeri, sa ma stapanesc pentru ca mi-am amintit de povestirea unui ospatar care, pe vremea lui Ceausescu, a avut nesansa de a fi anchetat de procuroarea Macovei. Amaratul lucra la bufetul din Gara de Nord si fusese trecut “la ilicit” pentru ca nu-si declarase bacsisul. In timpul anchetei, bestia care il interoga, cuprinsa de o furie proletara i-a aruncat in fata o scrumiera grea din sticla. Zilele trecute eu am auzit-o, intr-o interventie in direct, la televizor. Dadea indicatii pretioase. Ascultandu-i vocea monocorda, parca-i vedeam ochii bovini holbandu-se de sub bretonul care mascheaza fruntea inexistenta. Ca intotdeauna, m-am cutremurat de grozaviile pe care le rosteste monoton, pastrand un aer de vitica inocenta, cu o falsa candoare aidoma Alexandrei Sidorovici in timp ce ma servea cu prajituri. Exista o perenitate a buruienilor otravitoare. Alexandra Sidorovici a avut insa bafta sa-si sfarseasca zilele in patul sau ca o bunicuta anonima, e drept, din cartierul Primaverii. Nu toate uneltele despotilor au sansa asta!
Cu ce drept acuza Monica Macovei? Rolul de acuzator e trist chiar si in fata unei curti de justitie… Cum indrazneste sa ridice “stindardul anti-comunismului”? Cand ea, prin actiunile sale, reprezinta tot ce a fost mai rau in perioada lui Teohari Georgescu, Ana Pauker si Vasile Luca. Pe cine reprezinta Monica Macovei? E membra a unui partid politic care a trimis-o in Parlamentul European la ordinul jupanului Basescu. De ce executa Procuratura si Directia Nationala Anticoruptie intocmai ordinele ei?
“Somnul natiunii naste monstri!”. Dar cine a avut interesul sa adoarma natiunea romana ametind-o cu himera revenirii la comunism? In numele luptei anti-comuniste s-a “inarmat” Basescu impotriva Parlamentului?
Parlamentul este simbolul democratiei pe care Basescu l-a zugravit maselor ca pe un dusman care doreste anihilarea sa, a “cavalerului dreptatii”. In numele acestei dreptati, “uneltele” / armele sale prigonesc acum medicii si politistii care incearca sa-si faca datoria? Basescu conduce lupta impotriva “comunismului” cu mijloacele celor care au instaurat comunismul in Romania in anii ’50.
A sosit momentul sa se mobilizeze fortele democratice, in primul rand Parlamentul, singurul care poate face ordine in haosul creat cu buna-stiinta de presedintele tarii si sa demonstreze ca, intr-adevar, NIMENI nu e mai presus de lege, nici macar Basescu!
Brucan s-a asigurat ca progeniturile fostilor nomenklaturisti vor prelua fraiele acestei forte, acestui “arbitru” al democratiei indiferent de formatiunile sau ideologia care se afla la putere: Societatea Civila, un for indispensabil oricarei democratii autentice.
Gabriel Liiceanu susţine că a scris pamfletul său pentru a elibera societatea românească de „figura emblematică şi dominatoare a lichelei ieşite din comunism şi care se pregătea acum să facă din nou istorie”. Ceea ce îmi aminteşte de un aforism care spune că revoluţiile sunt declanşate de visători, continuate de naivi, iar de ele profită lichelele. Nu-i cunosc autorul. În orice caz, nu este vorba de Kant…
Mirel Bran: corespondent pentru Le Monde si un anticrestin convins, observat ca atare si in timpul campaniei pentru salvarea icoanelor din scoli, fiind un critic constant al Bisericii Ortodoxe Romane si un sustinator al propagandei homosexuale stradale.
Motto: “Îi rog pe români să nu cadă în plasa naţionalismului!” (Traian Băsescu, Cluj, 13 iulie 2012)
“Cred cu tărie că doar dacă eşti foarte prost poţi să susţii în prezent USL şi guvernul Ponta… Între susţinătorii USL se regăsesc toţi cei care-i aplaudau pe mineri în 1990 sau cei care-l votau pe Vadim în 2000.” (Ionuţ Popescu, Twitter, 15 iulie 2012)
“PDL este un partid mare, care acoperă un spaţiu legitim şi vast pe piaţa ideilor politice. El acoperă tot spectrul conservator, apropiat de creştinism, tot spectrul unui liberalism clasic, care nu se mai recunoaşte în PNL. Şi, de ce să ne ascundem, PDL ar trebui să răspunda şi zonei naţionaliste lăsate libere de PRM.” (Adrian Papahagi, Ziua Veche, 4 noiembrie 2010)
Fiecare regim pe limba lui piere. Băsismul piere pe limba bifurcată, vicleană, în care i-a năucit pe români în ultimul cincinal. În tot acest timp, administraţia Băsescu a oferit spectacolul jalnic al “luptei” corupţilor împotriva corupţiei, a foştilor propagandişti comunişti împotriva “comunismului”, a plagiatorilor, mogulilor şi securiştilor “noştri” (buni) împotriva plagiatorilor, mogulilor şi securiştilor “lor” (răi). Concepţia băsistă despre lume şi viaţă – inefabila Weltanschauung băsistă a cărei legitimitate nu depinde în vreun fel de consistenţa şi consecvenţa ei – prevede că oricine nu e băsist e cu Iliescu. Sau cu mogulii. Sau cu ruşii. Adică, da, tot cu Iliescu. Naţionalismul xenofob, prin Corneliu Vadim Tudor, vine de la Iliescu. Securiştii, prin “Felix”, vin de la Iliescu. Corupţia, prin Adrian Năstase, vine tot de la Iliescu. Dar Iliescu de unde vine? Cine ne-a căpătuit cu Ion Iliescu?
1. Cum se manufacturează un raport final (sau mai multe)
Răspunsul la această întrebare ar trebui să se găsească în piatra de temelie a regimului băsist “modernizator”/”anticomunist”/”al desprinderii de trecut”: în Raportul final (2006) al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România prezidate de Vladimir Tismăneanu. În Raportul final din 2006, Iliescu e menţionat doar în contexte negative, blamat fiind pentru “zelul şi demonismul” cu care a contribuit la “impunerea şi perpetuarea unui sistem bazat pe crimă şi fărădelege” (Raport final 2006, 630). Citind Raportul final, rămâi ferm convins că Ion Iliescu a fost, de la bun început, şi pe tot parcursul carierei sale de ideolog şi aparatcic comunist, un netrebnic. În viziunea teleologică – şi deci fundamental an-istorică – a Raportului final din 2006, datele lui Ion Iliescu din 1950 (con)duc inevitabil la acţiunile lui Ion Iliescu din 1990. Determinismul psiho-istoric al Raportului final din 2006 nu lasă nici o portiţă de scăpare şi nu admite nici un ocol în parcursul lui Ion Iliescu de la rolul de opresor bolşevic/stalinist al studenţilor în anii 1950 la cel de opresor neobolşevic/stalinist al studenţilor şi Opoziţiei (PNŢ şi PNL) în 1990.
Dar dacă Ion Iliescu rămâne neschimbat – cel puţin în Raportului final din 2006 -, Tismăneanu fluctuează. Am chiar bănuiala că Iliescu rămâne – în versiunea 2006 – stabil pentru ca Tismăneanu să poată varia mai uşor.
Pentru a înţelege acest mecanism de bursă a nomenclaturii de ieri şi de azi, trebuie să luăm în considerare faptul că Tismăneanu a produs un alt “raport final”. Raportul final din 2006 a fost precedat de un Final Report în 1989. În august 1989, Vladimir Tismăneanu depunea pe masa lui National Council for Soviet and East European Research un “Final Report” cu titlul: “Personal Power and Elite Change in Romania” (66 pagini). Acest “Final Report” era însoţit de un “Research Report”, cu titlul: “The Tragicomedy of Romanian Communism” (79 pagini). Ambele rapoarte din 1989 îl menţionau pe Vladimir Tismăneanu ca “author” şi “principal investigator”. La secţiunea “Contractor” era menţionat Foreign Policy Research Institute, think tank-ul din Philadelphia unde a lucrat Vladimir Tismăneanu între 1983 şi 1990. Aşadar National Council for Soviet and East European Research a plătit Foreign Policy Research Institute pentru a produce un “Final Report” asupra regimului comunist din România anului 1989, a istoriei şi perspectivelor acelui regim. Înainte de a analiza conţinutul celor două rapoarte, şi de a la raporta apoi la Raportul final din 2006, trebuie să fac câteva precizări în ceea ce priveşte instituţiile tutelare ale rapoartelor din 1989.
Am dat un “Like” si-un “Share” pe Facebook la afisul asta de mai sus si iata, s-a starnit o furtuna in comunitatea ungurenilor cu camasi albe si suflete negre ca taciunele. E ceva incorect aici? Avem trei tovarasi de nadejde ai Partidului, incercand sa-si ascunda carnetele rosii cu camasile negre la guler. Unul e utecist ungurean – asa s-a autointitulat. Dar e si moldovan – tot asa, chiar el s-a autoproclamat. Apoi mai avem un eurouasecerist propagandist PCR si o tovarasa procuror, de “dreapta”, care vedeti dumneavoastra mai jos ce frumos il absolvea de crimele din 13-15 iunie 1990 pe ministrul de interne de atunci, generalul Chitac. Si mai aveti tupeul sa puneti Imnul Golanilor la mitingul vostru rapciugos? Fatalailor, nu vedeti ca doar tovarasa colonel Monika Makarov are ce va lipseste voua (chiar daca-s imprumutate de la Soros)? 🙂 Dar sa trecem peste asta…
Afisul e corect din toate punctele de vedere: Madam Macovei – cea care urla ca vrea “sa-si ia tara inapoi”!? – se autopretinde, si ea, ajutata putin mai mult de domnul presedinte ales si suspendat si musai viitor fraudat, drept o reprezentanta a “noii drepte”. Sa te crucesti! Dar, conform HJ nr. 6727/25.10.1996a Judecatoriei Sectorului 2 Monica Luisa Macovei este membra fondatoare si de onoare a Asociatiei homosexualilor si lesbienelor ACCEPT. Poate ea oare imbratisa, in acelasi timp, si propaganda homosexuala anticrestina si valorile familiei impartasite, cel putin declarativ, de Popularii in care s-a infiltrat, intrand pe sub usa, pe liste, ca pe vremea PCR? Hmmm… Alianta Familiilor din Romania nu prea crede asta. De altfel, in recomandarile sale electorale, cei ca Monica Macovei aveau mereu o bila neagra… bagata undeva. Deci, dragi tovarasi, hotarati-va: Pi dreapta sau pi sentru?
E, si cum spuneam, furtuna in paharul lui Zuckerberg. George Roncea, fratele meu pe care si acum il asteapta Parintele Justin pe la el (ca si pe mine de altfel), s-a gandit sa explice ce si cum. Si a iesit un articol de capa si spada :). Inceputul suna asa:
“• “Scuze ca intreb, dar Victor, fratele tau, s-a vandut cuiva?! Doamne fereste asa ceva nu credeam !Sunt cititoare fidela a blogului lui…asa cand am timp !Dar nu inteleg ce sunt tampeniile alea de poze ?! Cum adica sa votam DA pentru alegeri anticipate !MRU este ungur si Macovei homosexuala….?!”
• “George ce se intampla cu voi, ce e cu fratele tau, v-ati certat pentru Basescu, a ajuns Basescu sa va rupa si sa va invrajbeasca, am citit ce scrie fratele tau pe blog tu ce parere ai in acesta disputa, voi ati fost mereu pe aceeasi baricada cum de s-a ajuns la tampenia asta din care nu mai intelege nimeni nimic?”
Primesc din ce in ce mai des de la o vreme astfel de mesaje cu privire la fratele meu mai mic, deoarece multa lume este derutata si crede ca site-ul roncea.ro ne apartine la comun iar de la o vreme incoace blogul cu pricina este o vitrina a mesajelor anti-base, in timp ce eu ma manifest ca un basist imputzit, o voma pedelista, un vandut etc…
(…)
Abia acum mi-am facut un site, ca tot ziaristul in rezerva, caci m-am multumit cu blogul lui Zuckerberg, pana am aflat ca google nu indexeaza facebook-ul decat partial. www.roncea este adresa site-ului meu. Desigur, este de citit si www.roncea.ro unde se afla de asemenea si multe texte scrise de mine de-a lungul anilor. Ca asumare personala, www.roncea este insa produsul meu propriu si personal, unde cred ca se vede cu ochiul liber ce fel de pozitie am in zavera asta de acum.
(…)
Frate-miu, ala micu’, n-are ce trada, ca si el tine cu Romania si n-are cui se vinde ca nu functioneaza pe bistari, nu e om politic si nu apartine gastilor astora si nu s-a pricopsit cu nimic de la nimeni, ca si mine. Il inteleg foarte bine, e pur si simplu furios si scarbit, ca si mine si ca toata lumea. Si dezamagit de Basescu, ca si mine si ca multe milioane de romani…”
Dar nu uitati sa va delectati mai jos cu ce putea sa scrie colega lui de campanie, comisareasa Monika Makarov, despre zilele in care lui frate-meu i se coseau pe viu (si pe jos, pe ciment) ranile deschise de dragii de mineri ai lui Iliescu-KGB. Vezi tag https://roncea.ro/tag/infernul-se-numeste-magurele/. Deci, conform procuraresei acum in civil, cu peltite de “dreapta”, la Magurele – unde am fost cazati, gratis si ilegal, beneficiind si de meniu all inclusive cafteala non-stop – era liniste si pace. Mai ca minerii – prezenti ca trupe de soc si in Unitatea fostei Securitati!, dar nevazuti, ca spiridusii, pentru madam procuror – plantau flori, serafic, si noi prindeam fluturasi, din zbor, ajutati de domnii procurori cu manusi de box. Iata, bai, manipulizatilor – vorba lui Liiceanu – mai invatati si sa cititi nu numai sa va uitati la poze si sa comentati ca in Ferma Animalelor. Sa mai amintesc ca colonaleasa lui Base l-a lasat pe badia Ogoranu sa moara ca “bandit al poporului” refuzand sa-i stearga cazierul? Cititi aici, atunci: REMEMBER. Scrisoarea Anei si a lui Ion Gavrila Ogoranu catre Monica Macovei, dupa ce aceasta le-a refuzat recunoasterea meritelor anticomuniste. Si mai cautati si voi, singuri, informatii, inainte de a va exprima asupra cuiva. Ca mie mi s-a urat! Chiar ca-mi dau demisia de pe blog pe 29!
PS: Mai amintesc un singur lucru, ca mi-e prea scarba si sa scriu despre javra asta bivolariana. Si ceea ce spun o spun cu toata responsabilitatea: Cat a fost ministra a Justitiei, sorosista noastra de serviciu/i a blocat cu sarg dosarele de cetatenie ale basarabenilor si bucovinenilor, pe care, intr-o adresa oficiala pe care a remis-o la cererea nostra, la redactia ZIUA, ii numea, fara jena, de nationalitate “moldoveneasca” (!) afirmand ca o tata ca s-au dat destule cetatenii in anul respectiv: vreo suta si ceva. Se aude Comandante? Capitane!??? Capitane de plai, peste plaiul ala mioritic despre care Patapievici spune ca e “ca o fecala: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”??? Aloo, turnul de control! Cum e ca pastor peste curve vopsite?
Iata doar unul (sau poate doua) dintre motivele pentru care votez DA la Referendum. AJUNGE!
July 30th, 2012 
VR 
5,2 milioane de alegatori au votat pentru ca Traian Basescu sa devina presedinte, in 2009. Peste 8 milioane de romani au votat pentru demiterea lui Traian Basescu in 2012, la Referendumul national din 29 iulie. In ciuda acestui rezultat, Traian Basescu a sustinut ieri seara ca “flacara democratiei a ramas aprinsa” (desi aceasta, de fapt, i s-a stins chiar in propria-i mana – vezi foto mai jos). Tinand cont de faptul ca presedintele nedemisionat s-a inconjurat de agenti anti-Romania din grupul mondial de interese patronat de George Soros, recte Monica Macovei, Mihai Razvan Ungureanu et eiusdem farinae, avandu-l ca vector pe Andrei Plesu si ca motor Grupul pentru Dialog Social infiintat de Silviu Brucan, putem spune ca Traian Basescu a aprins deja lumanarea de pe coliva Romaniei.
Cititi si: Traian Basescu: 2 + 2 = 5. “8 milioane de voturi impotriva sunt mai putine decat 5 milioane pentru”
Foto: Noua Republica si Libertatea
Posted in 
Tags: 
