Fetita de mingi a troicii Dinescu-Tismaneanu-Plesu, maturica Curlateanu de la EvZ, supranumita si Mirela Curdefier, a fost personaj principal in pledoaria avocatului care l-a aparat pe Petru Romosan in procesul pe care acesta l-a intentat CNSAS dupa ce a fost acuzat ca ar fi fost “colaborator al Securitatii”. Inalta Curte de Casatie si Justitie a demonstrat “definitiv si irevocabil” nevinovatia scriitorului, supus timp de doi ani unei campanii imunde de presa ca razbunare pentru ca a expus reteaua securistico-culturnico-mafiotica clocita in laboratoarele din Romania ale KGB-ului, recte GDS. Purtatoarea flamurei rosii impotriva lui Romosan, numita Mirela Corlatan, a fost catalogata in plina instanta ca este “ofiter acoperit al SRI”, afirmatie ramasa ca atare la dosar.
Am devenit fără voia mea un erou întunecat al blogurilor. Nu avem legi în domeniu şi nu voi putea răspunde, la acelaşi nivel de mitocănie şi perversitate, miilor de „nicknames”. Îi voi răspunde deocamdată doar bloggerului de la Washington, pseudoprofesorului de ştiinţe politice Vladimir Tismăneanu. În nenumăratele lui postări pe tema mea, mi-a dat şi o poreclă, Rembo, destul de simpatică (amestec de Rimbaud şi Rambo)…
Aceasta, în orice caz, nu e complet lipsită de talent, aşa cum sînt sutele sale de articole de altădată despre Lenin, Ceauşescu, socialismul învingător, duşmanii de clasă din „Viaţa studenţească”, „Convingeri comuniste”, Amfiteatru” şi alte gazete tovărăşeşti pe care le am în documentaţia mea de vreo zece ani.
În satul meu din munţii Orăştiei, ca şi în alte locuri din ţară, toate familiile au cîte o poreclă, pe care o poartă, ca pe o cruce, multe generaţii. Porecla familiei mele, şi deci şi a mea, este „Ticărău”. Ticărăul e un soi de dispozitiv străvechi, compus din lemn şi lanţ, care permite să se strîngă fedeleş lemnele sau vreascruile aduse cu căruţa de la munte.
Un adevărat profesor de istorie recentă – nu unul ca Tismăneanu, vreau să zic -, în studiul la care lucrează despre băieţii şi fetele din Primăverii, cartierul nomenclaturii comuniste din Bucureşti, a descoperit porecla din adolescenţă a lui Vladimir Tismăneanu. I se spunea, nu se ştie încă de ce, „Onanistu’ ”. Poreclele reuşite sînt uneori nedrepte, răutăcioase, dar au meritul enervant că se lipesc de cel poreclit. Nu o să fac aici un excurs despre onanie, despre condamnarea acestui păcat în „Cartea Cărţilor”, despre Onan şi toate celelalte. Deşi poate v-aş plictisi mai puţin decît a plictisit Tismăneanu România cu a sa „condamnare a comunismului”.
O postare mai veche despre inchizitorul lui Ioan Grosan, deontologul cu cioc Liviu Avram, la care nu mai am ce sa adaug. Javrele tot javre raman, indiferent de cine le da un os de lins:
Azi, citind putina presa ce a mai ramas prin Romania, am dat de o fata relativ cunoscuta. Dar de ceva timp dosita: LiviuAvram. Asa mi-am amintit ca, in timp ce falimentau Cotidianul, deontologii lui Vintu se mai si masacrau intre ei, care pe care, pentru a apuca ciolanul mai gros (salariile sefilor erau de la 5000 de euro in sus). Asa a trebuit sa spele putina LiviuAvram, deontologul cu cioc si gura mare, care facea ordine si curatenie in presa. Desigur ca-l admiram. Omul le-o tragea mogulilor (mai putin stapanului din Delta, deh…) de nu mai stiau de ei. Harcea-parcea ii facea. Asa si cu Patriciu. Mi-l facuse arsice. Nu trecu insa vara si, hop-tzop, dupa modelul lui “Gregoar Ecrivan” – alt mancator de oligarhi pe paine (vezi mai jos) – il vedem chiar… sub Cartianu, la locul faptei – Adevarul lui Patriciu, in aceeasi pozitie exemplara, patru-labe, lingand unde-a scuipat. Asa ca m-am gandit ca nu strica o aducere aminte. Sa stim si noi ce ingurgitam si recurgitam la masa presei otravite.
Planul lui Dinu Patriciu, un PNL mic, care participă la orice guvernare doar în calitate de invitat, pare să fie implementat în detaliu.
De la înălţimea celor două miliarde de dolari pe care se presupune că le are, Dinu Patriciu îşi poate contempla opera vieţii: PNL a ajuns exact ceea ce a dorit domnia sa, un partid mic, care nu face guverne, ci doar participă la ele în calitate de invitat. Cele trei partide importante, PSD, PD-L şi PNL, declară toate că au câştigat alegerile. În fapt, toţi mint: alegerile locale din acest an n-au avut nici un câştigător, ci doar trei profitori din cadavrul altor partide care au decedat la vot. Problema e cine a muşcat mai vârtos din hoituri.
Las la o parte PSD şi PD-L, care s-au comportat normal din punct de vedere politic: au vrut şi au muşcat cât de mult au putut.
Bizareria e la PNL, care pare să nu fi dorit altceva decât să se înscrie în reţeta Patriciu. Dacă acesta a fost obiectivul lor politic, merită felicitaţi, şi l-au atins. Dar puteau muşca mai mult? Categoric, da. În 2004, PD era Cenuşăreasa Alianţei D.A. PNL a acceptat cu generozitate un raport de 1,3 la 1 în Alianţă, în favoarea liberalilor, deşi ştim că la acel moment PD era ţinut în viaţă doar de ieşirile exotice ale lui Băsescu.
Ajunşi la guvernare, se pare că liberalii au urmărit doar planul Patriciu, şi nu planul pe care orice partid normal şi-l poate propune, acela de a domina viaţa politică. Atunci când planul Patriciu a fost deranjat, s-a născut PLD, care a devenit acum, înlăuntrul fostului PD, o certă primadonă electorală. A mai rămas în PNL doar nuca tare pe care o ţine Dinu Patriciu la subsuori, dar nici nuca asta nu e tocmai sănătoasă, deşi părea.
Primul ei bolnav se numeşte Ludovic Orban, cu acel „Pe Oprescu să-l votezi tu!“. A urmat executarea imediată a unui bolnav mai mic, prefectul Bucureştilor, prieten cu Orban, ca să fie salvat adevăratul bolnav, directorul Monitorului Oficial, prea legat de Roşca Stănescu, eterna trompetă a lui Patriciu, ca să merite riscul. Planul lui Patriciu e implementat în detaliu în nuca aia pe care o ţine la subsuori, indiferent cât mai rămâne din ea.
Ceea ce este uimitor la superliberalul Dinu Patriciu, adeptul statului minimal, e faptul că toate marile sale afaceri au fost exact cele contractate cu statul. Or, aşa performanţă nu poate continua decât dintr-un partid suficient de mic ca să nu fie responsabil de nici o guvernare, dar suficient de mare ca să facă orice guvern în calitate de invitat. Liberalii sunt, aşadar, în grafic, mai mult decât îşi închipuie alegătorii lor.
Sursa: www.cotidianul.ro
De unde a invat meserie LiviuAvram:Pazea, ne da lectii Cartianu!
In aceeasi categorie de “deontologi” scandalagii care schimba macazul dupa presiunea jetului de sus Cartianu chiar poate da lectii. Iata doar cateva din vechile citatele ale lui Cartianu despre actualul sau patron si pompa lui fermecata, culese absolut la intamplare:
Ranjetul hienelor
de Grigore Cartianu Evenimentul Zilei
Miercuri, 14 februarie 2007
“Impotriva Monicai Macovei s-au coalizat ieri toti praduitorii tranzitiei – de la Iliescu la Vadim, de la Voiculescu la oamenii lui Patriciu.”
“Aceeasi vajnica liberala avea toate motivele „doctrinare” sa voteze alaturi de gasca PSD-PRM-PC, dat fiind ca in trecut si-a facut plinul la pompa lui Patriciu. Cum care Patriciu? Cel care are ceva probleme cu justitia Monicai Macovei!” Un film de capa si spaga
de Grigore Cartianu
“Intr-o tara guvernata cinstit, primul-ministru ar fi demisionat in aceeasi secunda cu ministrul prins la furat” .
“Intr-un fel, parca am stat pe loc: starea de acum era si in toamna lui 2004. Va amintiti: Nastase, Mitrea, DIP, treburi, chestii, nenorociri… Iar acum, Tariceanu-von-Patriciu, Chiuariu-von-Fenechiu, Remes-von-Muresan, Rusanu-von-Morega… Pe scurt, o guvernare infecta, necinstita, insuportabila. Eu, unul, asa o simt. ”
Pazea, ne da lectii Iliescu!
de Grigore Cartianu “Cum li s-o parea altoiul cu sistemul comunisto-securist, atat de bine reprezentat de Voiculescu? Ei, liberalii de rand, vor avea ultimul cuvant, pentru ca ei nu fac tranzactii pe conducta lui Patriciu, pe care se intalnesc – ce coincidenta! – si Tariceanu, si familia Voiculescu.” Si, cel mai deliroid, tinand cont de actuala situatie:
Lustratia presei de Grigore Cartianu Evenimentul Zilei
Marţi, 11 aprilie 2006
“Vrem curatenie in clasa politica. Dar cu securistii din presa cum ramane?
Incet-incet, mizeria iese la suprafata. Stenogramele discutiilor purtate de Dinu Patriciu cu tovarasii sai de haiducii, in cazul manipularii Bursei, limpezesc multe dintre misterele acestei afaceri. Si arunca in ridicol smiorcaielile unor personaje care fredonau aria nevinovatiei in fata aparatelor de filmat, pe scarile Parchetului General. (…)
In plina domnie a lui Nastase a avut loc si “tunul de la Rompetrol“. Rosca Stanescu l-a sunat pe Patriciu ca sa afle ce si cum. Si a aflat: 200.000 de “coco”, repede, repede, “pentru ca e o tranzactie mare, speciala”. Pac, pac – s-a umflat contul!Dar cum s-a derulat tranzactia care l-a imbogatit pe Rosca Stanescu, la gramada cu alti tovarasi ai lui Patriciu? Ne lamureste brokerul insarcinat sa “faca treaba”, in dialogul sau telefonic cu magnatul petrolului: “Din pacate, am ceva probleme cu clientii deoarece nu am acceptat sa intre nimeni pana nu s-a finalizat operatiunea noastra”. Asadar, “operatiunea noastra”! Adica a lor. Miza justifica riscurile, caci… “S-au cam suparat cativa, dar asta e, ca nu era sa ne dam cu stangul in dreptul.” Replica lui Patriciu e graitoare: “Asta e! Bine. La revedere!”.Asta e! Un “grup de interese”, in complicitate cu oficiali ai Bursei, blocheaza accesul la tranzactionarea de actiuni pentru cei care nu sunt “de-ai nostri”. Din grup face parte si un director de ziar. Intrebare: mai poate crede cineva o iota din ceea ce publica respectivul ziar? Sa spunem ca apare o informatie despre Rompetrol, despre Patriciu, despre Verestoy ori alti profitori ai schemei. Va scrie “Ziua” adevarul? Sa fim seriosi: interesul lui Rosca Stanescu este sa prezinte lucrurile asa cum ii convine lui, nu cum sunt in realitate.Iata de ce avem nevoie de o lege a lustratiei si in presa! Cititorii au dreptul sa fie informati corect, nu in functie de interesele rosca-stanestilor de prin redactii! Informarea e una, intoxicarea e alta! Iar experienta demonstreaza ca de la intoxicare la santaj mai e doar un pas. Unul pe care camatarii si spoitorii presei il fac voiniceste.”
December 13th, 2011 
VR 
Fetita de mingi a troicii Dinescu-Tismaneanu-Plesu, maturica Curlateanu de la EvZ, supranumita si Mirela Curdefier, a fost personaj principal in pledoaria avocatului care l-a aparat pe Petru Romosan in procesul pe care acesta l-a intentat CNSAS dupa ce a fost acuzat ca ar fi fost “colaborator al Securitatii”. Inalta Curte de Casatie si Justitie a demonstrat “definitiv si irevocabil” nevinovatia scriitorului, supus timp de doi ani unei campanii imunde de presa ca razbunare pentru ca a expus reteaua securistico-culturnico-mafiotica clocita in laboratoarele din Romania ale KGB-ului, recte GDS. Purtatoarea flamurei rosii impotriva lui Romosan, numita Mirela Corlatan, a fost catalogata in plina instanta ca este “ofiter acoperit al SRI”, afirmatie ramasa ca atare la dosar.
Posted in 
Tags: 
