Un penis gigant a stimulat activitatea nocturna a lucratorilor serviciului rus de securitate FSB (ex-KGB), saptamana trecuta, intr-un miez de noapte, cand zeci de voluntari ai Uniunii Artistilor Poolii (sectia ruseasca) au actionat la unison pe podul mobil Neva din Sankt Petersburg, exact in fata sediului local al FSB, pentru a protesta fata de masurile de securitate luate la summitul economic desfasurat in orasul natal al lui Putin si Medvedev. Ideea picto-erectiei de 67 metri lungime (inaltime) si 27 metri latime i-a apartinut street-artistului Aleksei Plucer-Sarno din cadrul grupului de arta colectiva Voina (Razboi) – Video mai jos. Uniunea Artistilor Poolii (sectia romana), ale carei lucrari au revolutionat arta militanta bucuresteana starnind placerile inversioniste ale finutilor tradatori ai Romaniei din UDMR, ICR si UAP, a salutat ieri mesajul colegilor rusi promitand sa revina la randul ei pe simezele stradale nationale, chemata de mizeriile cotidiene antiromanesti care merita un raspuns pe masura.
Cu mare amuzament am citit o ultima muscatura de turu’ lu’ guru’ al meu, adica de fundu-mi, a pisarcosilor lui Bivolaru. Pentru unii dintre ei marturisesc ca am toata compasiunea si intelegerea. Altii insa sunt cadre ale diverselor servicii straine si ale gruparilor politico-financiare care sufoca Romania si nu am de ce sa am vreo mila pentru ei. Pretextul declansarii atacului la baioneta: o informare oarecare privind relatia lui Gelu Voican cu Securitatea, ca replica la prelucrarile prin aschiere ale unei saibariste de-a lui Tismaneanu si Dinescu, Mirela Corlatan, fetita care se joaca cu chibriturile prin Evenimentul Zilei. De fapt, ceea ce i-a deranjat cel mai tare pe para-integratii in abis ai lui Bivolaru a fost dezvaluirea facuta in timpul campaniei electorale privind ordinul lui “guru” de a se vota in masa cu Geoana, cel care trebuia sa fie succesorul criminalului Iliescu si al masonului Nastase – atat de hulit alte dati pe la colturile spiralelor. Faptul ca au existat dizidenti care l-au contrazis pe “marele guru” si l-au sustinut pe Basescu si ca eu am mai si publicat aceste aspecte le-a provocat soldateilor de guma o reactie pe masura, cu spume la gura si amenintari stupide cu moartea la adresa mea, primite pe banda in perioada campaniei electorale si intrate in atentia forurilor competente.
Desigur, faptul ca “Grig” Bivolaru a copilarit cu Ady Nastase in satul tiganesc Tartasesti si ca mai este si fratele vitreg al celuilalt Bivolaru, Gaby, excrocul ramas cu milioanele de euro dupa ce a fost aparat pe treptele tribunalului de garda PSD, care mai este si fostul proprietar al terenului pe care se afla acum incastrate intr-un imobil personal celebrele termopane din Zambaccian, nu are nici o legatura cu acest caz. Poate nici faptul ca niste locotenenti guralivi de-ai lui Bivolaru s-au aflat pe listele partidului fantoma al lui Cozmin Gusa, PIN, cel cu ursuletul rusesc, n-are nici o legatura cu problema. Asa cum sunt convins ca nici faptul ca am dovedit cum Dan Puric-turcescu este stipendiat si proslavit de secta lui Bivolaru la chermezele lor de “continenta sexuala” sa nu conteze la acest atac. Sau ca am aratat cum la sediul GDS se fac racolari pentru MISA. Sau, ultima porcarie, ca “guru” practica magia neagra cu adeptii lui. Sunt convins ca nu are nici o legatura cu atacul MISA nici aspectul de natura speciala cunoscut de mine si nu numai, privind faptul ca, potrivit unui Raport intrat in atentia regretatului Patriarh Teoctist, brigazile de yoghini ale lui Bivolaru s-au infiltrat in masa in Biserica Ortodoxa Romana, la varful ei, in manastiri si pe langa ele, ca predicatori vestiti, pe post de conserve… Dar nu, nu se poate: e clar ca eu sunt mason, pentru ca il cunosc si pe Gelu Voican si pe Dinu Sararu, care e mason gradul 33, dar si inca vreo 666 de politicieni, oameni de afaceri, etc, etc, cu totii masoni… MISA a descoperit apa calda: cercurile puterii, cu care intra in contact orice ziarist, sunt pline de masoni. “Stirea-rationament” a guruistilor: “toti ziaristii e masoni”. Si chiar mai mult decat atat! Cazul meu:
In materialul MISA sunt facut un periculos agent secret care, nici mai mult nici mai putin, se afla in spatele posibilei “folosiri a forţei de către autorităţi şi instaurare a unui regim de restrângere sau anulare a libertăţilor civile, aşa cum a sugerat Guvernul prin apelarea la art. 53 din Constituţie, cu ocazia recentei reduceri a salariilor şi pensiilor”. Si bubulii, bubulii lui Corut, nu se supara ca le iau caimacul?
La fel de simpatic mi se pare cum “argumentele” yoghinilor cu epoleti contra mea sunt exact aceleasi (copy-paste?! – mai rasfirati baieti, mai rasfirati!) cu cele ale kominternistilor GDS sau ale unor intarziati mintal fara de Rost, doua jucarii stricate si cu numele schimbate, care fac pe ortodocsii calduti, in timp ce le lustruiesc cu limba talpile anti-crestinilor Patapievici, Plesu si Tismaneanu. Ce gasca de rahat si cat de simplu se devoaleaza sectoristii “societatii civile”, ai “dreptei romanesti” si ai “anti-masonerie”. Reproduc urletul scremut al tablagiilor lui Bivolaru, cam subtire dupa atata clisma la creier, si adaug la sfarsit, si eu, o intrebare, pentru baietii (si fetele) mai cu cap din organizatia aflata, inca, sub spectrul nefast al unui mason prost si nespalat, care are, de fapt, pe langa obsesiile sexuale un singur rol in viata, avizat de “organe”: sa aprinda lumina ca sa se adune fluturii, moliile sau, dupa caz, mustele la bec. Multe gaze, se stie, se prajesc si pocnesc, apoi cad fumegand, cu un miros scabros. Altele mai au o sansa-doua, pana la aparitia zorilor: sa se arda becul mai repede sau sa stinga cineva lumina! 🙂
PS: Poate cineva sa-i taie unghiile lui Bivolaru?
La 20 de ani de la mineriadă “anticomunistul” Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu
Pe Gelu Voican Voiculescu mai toată lumea îl cunoaşte şi ştie cu ce s-a ocupat după decembrie 1989: de la aducerea lui Ion Iliescu în prim planul revoluţiei şi acapararea puterii de către eşalonul doi al comuniştilor, asasinarea Ceauşeştilor în stil masonic, înlăturarea prin metode mafiote a adevăraţilor revoluţionari şi a indezirabililor noului regim, aducerea minerilor şi coordonarea înăbuşirii demonstraţiilor din Bucureştiul anului 1990 la 28 ianuarie, 18 februarie şi 13-15 iunie, regizarea războiului civil de la Târgu Mureş din martie 1990, până la reînvierea Securităţii prin plasarea foştilor agenţi în noile servicii de informaţii pe care le-a reorganizat în calitate de viceprim ministru. O imagine parţială dar destul de fidelă a activităţii masonice a lui Gelu Voican Voiculescu, mai puţin cunoscută publicului, ne-o putem face citind transcrierea unei înregistrări făcute în iunie 1990 într-o cameră a hotelului Bucureşti pe care acesta o rezervase. Fragmentul extrem de semnificativ pe care îl puteţi lectura urmând acest link este extras din lucrarea lui Ion Costin Grigore “Cucuveaua cu pene roşii” apărută la Editura Miracol în 1994.
Decizia CNSAS din 1 iunie 2010 a trecut aproape neobservată în presa. Dar după câteva zile Evenimentul zilei a publicat un articol bomba, preluat apoi de o mare parte a mass media. În el Mirela Corlăţan a spus ceea ce orice om cu bun simţ poate deduce din documentul emis de CNSAS: Gelu Voican Voiculescu l-a turnat la Securitate pe Gregorian Bivolaru şi în plus în informarile sale îi “urechea” pe ofiţerii de la Securitate ca şi cum ar fi fost un superior al acestora.
La scurt timp după apariţia articolului Mirelei Corlăţan apar în presa câteva reactii contrare, favorabile lui Gelu Voican Voiculescu, puţine dar pline de semnificaţie. Cine credeţi că au fost cei care au sărit în apărarea masonului deranjat de faptul că au iesit la iveală şi calitatea sa de colaborator al Securităţii, precum şi sfaturile sale de a fi aplicată “reeducarea violentă” a lui Gregorian Bivolaru? Site-ul Realitatea Tv, Victor Roncea şi Emil Berdeli – obsedatul “prieten” al yoghinilor!!!
De câteva zile, Chişinăul a fost împânzit cu panouri electorale de mari dimensiuni plătite de gruparea politică Pasat-Cantarean. Panourile, cu suprafaţa de 12 metri pătraţi fiecare, îi reprezintă, în imagine color, pe Valeriu Pasat, fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, stând, cu gura deschisă a vorbire, la tribuna Mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove”, ornată cu însemnele mitropolitane, şi pe colonelul mitropolit Vladimir Cantarean, personaj aflat în ultimele două decenii în strânse legături cu fostul şef al Securităţii din Moldova. Cei doi s-au aflat recent in vizita la separatistul Igor Smirnov. Inscripţiile de pe panourile respective, instalate în toate sectoarele capitalei, sunt: „stimă, tradiţie, ţara” şi „semnează pentru ţara ta ortodoxă”.
Se constată că această campanie propagandistică a grupării Pasat-Cantarean este cea mai agresivă campanie publică din ultimii 20 de ani şi depăşeşte cu mult orice campanie desfăşurată de partidele politice antrenate în alegeri.
Specialiştii în domeniu sunt de părere că panourile propagandistice ale grupării politice Pasat-Cantarean au costat sume uriaşe, de ordinul sutelor de mii, scrie jurnalistul de la Chisinau Sergiu Praproscic, in articolul Sute de mii pentru propaganda grupării politice Pasat-Cantarean.
Tot jurnalistul de la Flux observa cum vuvuzeaua Kremlinului, ziarul „Kommersant”, relatează despre planurile lui Pasat de a se lansa în lupta politică de la Chişinău şi despre sprijinul pe care i l-a făgăduit Moscova.
Publicam mai jos o Nota speciala remisa de un observator neutru al evenimentelor, corespondent al unei tari straine. Mentionam ca relatarea acestuia se suprapune cu alte marturii din noaptea de 13-15 iunie 1990, fapte traite si de cativa membri ai Civic Media. Datele au fost oferite Parchetului in repetate randuri si se afla la Dosarul Mineriadei, nesolutionat de 20 ani.
“Doresc sa vorbesc pe scurt despre cateva detalii legate de evenimentele din noaptea de 13-14 iunie, tarziu in noapte; nu voi relata decat ceea ce am trait personal si in mod direct si nimic din ceea ce am auzit sau citit in anii ce-au urmat.
Despre evenimentele din timpul zilei – la care am participat – nu as avea nimic de zis fata de ceea ce se stie deja la ora actuala.
Noaptea, mult dincolo de ora 00.00. Piata Universitatii este aproape pustie; zgomotele vin dinspre DGP si Ministerul de Interne; se trage la diverse intervale de timp, rafale prelungi de cate 30 de cartuse. Pe Magheru din cand in cand se desfasoara niste miscari interesante de oameni – unii pleaca, altii vin; pe la ora 00.35 a.m. un grup organizat soseste imbarcat intr-un autobuz cu numarul de inmatriculare 31 B 2433.
Mai tarziu aveam sa aflu ca era un grup de “arme intrunite” aflat sub comanda directa a lui Gelu Voican Voiculescu, cu barba rasa. Grupul se indreapta spre Piata Universitatii facand schimb cu aceia care veneau de acolo – acestia toti aveau un fel de fulare/esarfe albe sau deschise la culoare. In Piata, dinspre Casa Armatei se apropie incet un sir de TAB-uri pe langa care se afla militari; din cand in cand, din spatele TAB-urilor cineva trage cu pistolul-mitraliera; probabil ca trage razant pe deasupra capetelor noastre ca altminteri ne-ar macelari,- de altfel, grupul din camionul mentionat s-a dus in primele randuri ale manifestatiei,reprezentand cei mai energici dintre “manifestanti”,- doar nu era sa-i impuste tocmai pe acestia…!?
Si cu toate astea, aparent inexplicabil si cu o precizie matematica aproape, la fiecare rafala de mitraliera cad cate patru-cinci persoane, lovite “chirurgical” de cate un glonte in cap sau in gat. Un ARO de culoare albastru metalizat apare de fiecare data si ridica cadavrele pe care le duce undeva in apropiere, caci se intoarce foarte repede (mai tarziu aveam sa aflu ca peste 1200 de cadre MI, in dimineata zilei de 13 iunie 1990 parasisera brusc Piata Universitatii – care in acel moment nici nu era supusa vreunui “atac” serios din partea manifestantilor – stand ascunse in cadrul constructiei subterane/parcari aflate pe sub Piata si ale carei porti de acces sunt prin spatele Teatrului National) – este posibil ca niciunul din cadavre sa nu fi ajuns la Coltea ci pe undeva prin spatele Teatrului National…
Imi pare rau ca nu mai tin minte numarul de inmatriculare al acestui ARO albastru,- cred ca nici nu avea numar dar nu-mi amintesc bine acest amanunt… In doar cateva minute au fost impuscate 12 persoane sub ochii mei; am participat direct la cararea cadavrelor si incarcarea lor in masina mentionata (ca si mine de altfel – nota mea, VR). Mentionez ca printre aceste cadavre se afla si acela al unui copil de vreo 10-11 ani cred, – care a fost impuscat in cap; in acel moment se afla pe mijlocul strazii, cam in dreptul Casei Sutu, mult dincolo de rondul de flori. L-am apucat de piciorul drept in timp ce alti trei sau patru oameni l-au apucat de celalalt picior si de subrate. Unul dintre acestia a verificat starea baiatului si a confirmat ca este mort. Am auzit in anii urmatori despre mama unui baiat cam de varsta aceluia ca s-ar fi adresat MI pentru lamuriri privind acest disparut iar reprezentantii MI au sustinut ca “este fugit in strainatate”… Ei bine, nu era fugit nicaieri; a fost impuscat in cap in noaptea de 13 spre 14 iunie in vreme ce statea la distanta mare de locul confruntarilor, privind numai la evenimentele care se desfasurau la 5-6 sute de metri de el; glontele tras din relativa apropiere i-a perforat cutia craniana de la un capat la celalalt ucigandu-l instantaneu. Cel care a tras se afla in foisorul cladirii aflate vis-a-vis de Libraria Eminescu; era un lunetist inarmat cu o PSL de 7,62 mm, care pe fondul zgomotului facut de catre cel care tragea razant cu mitraliera, isi alegea victimele si le impusca precis in cap sau in gat (certific personal; am indicat si Parchetului exact de unde se tragea si unde s-a infipt un glont, chiar deasupra capului meu, intr-unul dintre stalpii de marmura ai fostului magazin Romarta, actualmente o banca; urma exista si astazi –nota mea, VR). Am vazut doar un singur caz de persoana care a fost impuscata in picior, dar aceasta s-a datorat faptului ca glontele din cel impuscat in gat a iesit din acesta ricosand in piciorul unei persoane aflate in apropiere.
Pana la orele 3,30 – 4,00 a.m. in zona Pietei Universitatii s-a tras intermitent, in perioada de tragere, lunetistii facand noi si noi victime. Personal,am numarat in total vreo 53 dar nu pot fi sigur, ma bizui pe Dvs.ca veti reusi cu timpul sa strangeti date mult mai certe si mai precise…
Catre ora 02,00 a.m., in Piata am lasat un om care sa tina situatia sub observatie si m-am deplasat catre TVR,- aici fusese stins curentul electric in intregul cartier si in intunericul adanc se tragea in oamenii aflati in apropierea televiziunii; cadavrele erau imediat ridicate de militari – era vorba de niste militari cu varste de 35-40 de ani… Mentionez ca in zona TVR s-au realizat niste omoruri oribile, multe dintre acestea fiind savarsite cu baioneta de la arma nu prin impuscare. Am luat legatura cu oamenii care asistasera la evenimentele ce au precedat sosirea mea in zona TVR (pe la 02.15 a.m.) si am aflat amanunte infioratoare… Catre ora 03.00 am luat legatura cu un observator venit din zona Piata Victoriei,- acesta mi-a relatat ca, la un moment dat se incercase o manifestatie in fata sediului Guvernului dar din sediul acestuia s-a tras in plin in grupul mic de manifestanti care avusese aceasta initiativa, fiind ucise cinci persoane – cadavrele acestora au fost imediat ridicate de catre un ARO al Politiei.
Vazand ca la TVR nenorocirea s-a terminat si deja militarii strangeau cadavrele si spalau zona de sange, am luat decizia de a ne intoarce in Piata Universitatii; am fost avertizati pe drum ca nu mai putem intra in Piata ci trebuie sa mergem mai departe pe Bd. Republicii, dincolo de Piata Rosetti.
Cand am ajuns acolo am constatat ca manifestantii erau putini si imprastiati pe o arie mare, grupurile de “manifestanti agresivi” se retrasesera in autobuzele cu care fusesera aduse iar din partea militarilor domnea o liniste ciudata; brusc,masinile blindate si militarii s-au retras ordonat si in liniste lasand liber intreg centrul Bucurestiului si deci m-am putut intoarce rapid in Piata Universitatii sa arunc o privire: pustiu,cioburi peste tot, epave de masini arse, nici urma de vreun militar.
Am fost atunci anuntati sa parasim imediat centrul Bucurestiului deoarece se apropie un grav pericol; nu am stiut despre ce este vorba dar ne-am conformat si am plecat imediat din centru; sa fi fost cam ora 04.15 – 04.20 a.m. Asa cum am fost sfatuit, am stat departe de centrul orasului in zilele urmatoare; nu stiu nimic din ceea ce s-a petrecut in acele zile, decat din presa de mai tarziu si din povestirile altora. Personal n-am vazut nici macar un singur miner. Si nu regret asta…
Vezi si: O analiză a evenimentele din 13-15 iunie 1990
În legătură cu evenimentele din 13-15 iunie 1990 :
1.- Generalităţi – poziţia autorităţilor faţă de mişcarea de protest din Piaţa Universităţii ; dispozitivul de urmărire permanentă a evenimentelor; situaţia din preajma datei de 13 iunie 1990.
2.- Pregătiri şi măsuri prealabile luate în preajma datei de 13 iunie 1990.
3. – Comportamentul autorităţilor în data de 13 iunie 1990,de la 04.00 a.m. şi până la ora 00.00
4.- Deplasarea de trupe şi tehnică de luptă realizată de către autorităţi în data de 13 iunie 1990.
5.- Despre grupurile de manifestanţi agresivi şi despre modul în care a fost pornită violenţa.
6.- Despre fondul general pe care s-au manifestat acţiunile violente.
7.- Despre victime ; categoria din care acestea au făcut parte,modul în care au ajuns în această postură ; modul în care s-a acţionat în legătură cu acestea – cine le-a preluat,unde au fost duse şi unde au ajuns în cele din urmă.
8.- Despre formaţiunile de luptă care au acţionat în acele ore ;modul de organizare a dispoziti-vului de luptă,modul de acţiune şi preocedeele utilizate imediat după încheierea acţiunilor de luptă.
9.- Despre poziţia oficială a autorităţilor în acele momente ; modul în care au participat auto-rităţile la actele violente desfăşurate în zilele următoare(14 şi 15 iunie).
O analiza de anul trecut perfect valabila si anul acesta, cand scenariul s-a repetat la indigo:
La aproape doua decenii de la represiunea sangeroasa a Pietei Universitatii din 13-15 iunie ordonate de Ion Iliescu manipularea si diversiunea pe aceasta tema inca persista, alimentata de trusturi de presa subordonate apropiatilor lui Iliescu si de grupari diversioniste coordonate din umbra de personaje mai mult decat controversate.
Comemorarea zilei de 13 iunie 1990, organizata de victimele mineriadei si de vechii golani ai Pietei Universitatii, fondatorii si liderii organizatiilor care au creat si sustinut vreme de 54 de zile acest fenomen unic in istoria recenta a fost tinta unui adevarat atac mediatic si nu numai. Un grup obscur, ca finantare si organizare a instigat la violenta printr-o actiune fatisa de provocare, incercand sa plaseze registrul acestei zile de comemorare intr-o cheie a derizoriului, de susanea de gang, actiune prezentata copios de trusturile vechilor complici si subordonati ai “batranului edecar” Ion Iliescu. Desi Realitatea TV de exemplu a filmat mai bine de sase ore la fata locului, atat slujba in memoria celor ucisi de hoardele de mineri, cat si luarile de cuvant ale vechilor golani, detinutilor politici si ale basarabenilor, victime actuale ale comunismului, ilustrarea acestei zile s-a facut cu imagini fara nici o legatura cu 13 – 15 iunie 1990 – respectiv cu imagini din 1999!
Antenele lui Voiculescu, tovarasul dintotdeauna al lui Iliescu, au prezentat exclusiv actiunea diversionista si stupida a gruparii unor asa zisi noi golani, care imbracati in costume de miner de opereta s-au apucat de un “flash-mob” de pantomima si scalambaiala in locurile unde studentii au fost nauciti cu bataia si umpluti de sange, cu 19 ani in urma. In urma cu un an, ceva similar, intitulat “flash mob – bataie cu perne” initiat de un grup de tineri cretini pesedisti a impins in derizoriu si penibil manifestarile legate de aceasta zi sangeroasa. Miza este usor de inteles: pe Iliescu il scoate din sarite comemorarea crimelor sale drept care s-a creat o strategie mediatica de minimalizare, impingere in deriziune si desconsiderare a evenimentelor din 13 – 15 iunie.
Pro TV-ul bossului Adrian Sarbu a sarit pur si simplu peste aceasta zi, din motive simple, Adrian Sarbu a fost cel care din postura de sef de cabinet al lui Petre Roman a cerut Armatei dinamita pentru a arunca in aer Balconul Universitatii. Armata, respectiv generalul Staculescu a refuzat sa dea curs unei astfel de “initiative scelerate” trimitandu-l la plimbare pe teroristul de serviciu al regimului Iliescu, devenit ulterior principal agent media al FSN.
Manipulatorii din umbra
Gruparea asa zisilor “noi golani” – un nume al imposturii, deoarece acestia nu au nici un fel de legatura cu golanii Pietei Universitatii, ei provenind din zona fotbalului – nu este la prima actiune cu caracter diversionist, iar suportul media oferit acestora scoate la lumina complicitati ascunse pana in prezent, fire ce duc la unul dintre generalii de varf ai sistemului corupt al Justitiei militare, pensionat fortat de Traian Basescu, dar si la personaje infiltrate in “societatea civila” cu obiective si tinte deloc civile sau civice.
In spatele pseudo-golanilor, a ultrasilor, se afla un anume Teodor Maries, cel care a facut jocul lui Iliescu-KGB in Piata Universitatii, instigand la violenta si justificand interventia organelor de represiune si chemarea minerilor. Maries este strans conectat de generalul Dan Voinea, la randul sau aflat intr-un cerc de interese ce cuprinde fosti consilieri prezidentiali ai lui Emil Constantinescu, dintre care unul, fost secretar de stat liberal este actualmente secretar de stat in subordinea lui Emil Boc.
Voinea. rejectat de Justitie dupa rezultatele sale dezastruoase, este actualul angajat al Institutului controlat de Marius Oprea, unul dintre cei mai vituperanti critici al lui Traian Basescu. Oprea, liberal din gruparea lui Tariceanu se afla, surprinzator, in continuare, in solda actualei guvernari PDL-PSD.
Dan Voinea a detinut, intre anii 1997 si 2000, sefia Sectiei Parchetelor Militare. In aprilie 2006, Dan Voinea a fost numit in functia de procuror militar sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare. In octombrie 2008, procurorul general Laura Codruta Kövesi a cerut revocarea lui Voinea din functie, acuzandu-l de tergiversarea dosarelor mineriadelor si ale revolutiei. Printr-un decret semnat de catre Traian Basescu, Voinea a fost pensionat la 1 aprilie 2009. Voinea a intocmit, chemat personal de Ion Iliescu si rechizitoriul “procesului” in urma caruia Nicolae si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte in decembrie 1989.
El a fost acuzat public ca misiunea sa cheie a fost tergiversarea si musamalizarea dosarelor Revolutiei si Mineriadei in care este direct implicat Iliescu. Presa a dezvaluit ca intre Ion Iliescu si generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsa iar generalul a incalcat cu buna stiinta legea, tinand secret faptul ca, inca din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Ancheta recenta a CSM si rezolutia Parchetului General, sustinuta si de Ministerul Justitiei a aratat ca Voinea de fapt a fost un impostor al Justitiei si al uniformei militare activitatea sa reprezentand o pata pe obrazul celor doua institutii – Armata sI Justitia.
Reteaua generalului Voinea (angajat IICCR-Tismaneanu si cu o pensie de 185 milioane lei)
Importanta unei voci energice care se exprima online, ca cea a lui Dan Tanasa, “contribuabilul tupeist” din Sfantu Gheorghe, un aparator al drepturilor romanilor in tara lor, este demonstrata aproape zilnic. Numai ieri, de exemplu, dezvaluirile sale cetatenesti despre abuzurile administratiei maghiare a UDMR-PDL din Covasna si Harghita, infaptuite in fata ochilor inchisi ai Ministerului de Interne condus de Vasile Blaga, au produs un articol in Adevarul – Autonomia secuiasca se obţine cu benzină multă, pe bani publici, ilustrat cu o fotografie a Asociatiei Civic Media (multumiri pentru mentionare) – si o interventie in direct la Andreea Cretulescu – Dan Tanasa in direct la “Realitatea te priveste” despre Touaregul lui Borboly Csaba si primele nesimtite ale subprefectilor de Covasna. Iata cum un singur om, cu energia si banutul lui de contribuabil, face treaba unor cohorte de pseudo-ziaristi sau a unei divizii intregi de “Apararea Constitutiei”, oricum pulverizata. Desigur, si el, ca si mine, nu suntem singuri 🙂 . Prieteni mai mult sau mai putin anonimi, care, pe langa faptul ca isi iubesc tara au facut si juramant de credinta pentru Romania si neamul romanesc, ne ajuta pe cat se poate. Asa am primit cu ceva timp in urma Angajamentul dat in fata Securitatii de catre pastorul extremist Laszlo Tokes, in prezent euro-parlamentar si posibil vice-presedinte al Parlamentului European, cunoscut si ca agent al politiei politice comuniste ungare, AVO: EXCLUSIV. Angajamentul lui Laszlo Tokes in fata Departamentului Securitatii Statului. FOTO-DOCUMENT. Documentul a dat prilejul unei expuneri asupra complicitatii CNSAS cu tradatorii Romaniei, in articolul Tokes – simbolul Ungariei Mari şi al “mijloacelor specifice” Securităţii şi AVO, aparut azi si scris de Lavinia Betea, sefa Departamentului Istoriei Recenta a Jurnalului National. Il reproduc cu multumiri mai jos:
DOJA, TOKES ŞI TRATATUL DE LA TRIANON ÎN ROCK-UL BUDAPESTAN
Până la conflictele etnice din martie 1989, Laszlo Tokes acumulase capital imens de simpatie. Declaraţiile naţionaliste ale noului episcop al Eparhiei Reformate de la Oradea şi copreşedinte al Sinodului Bisericii Reformate din România i-au minat însă prestigiul de erou al “revoluţiei române”.
Invers proporţional cu pierderea simpatiei românilor, i-a crescut cota popularităţii în Ungaria. Aflăm astfel dintr-o cronică apărută în Liberation (10 iulie 1990) despre Festivalul de vară de la Budapesta, că pastorul transilvănean a fost în centrul evenimentului. “Laszlo Tokes este una dintre vedetele neaşteptate ale Festivalului de vară de la Budapesta”, a scris Yves Michel Riols. Numele pastorului român de origine maghiară care a pus focul în pulberea revoluţiei din decembrie nu figurează, totuşi, pe nici un program oficial. Dar acest Tokes, omul-simbol al rezistenţei maghiare din Transilvania, este indirect centrul ultimei producţii ungare: “L opera rock: Timişoara 1514”. Urmează o scurtă descriere a spectacolului, cu concluzia că mesajul transmis spectatorilor a fost “Dozsa-Tokes – acelaşi luptător”.
Gabor Koltay, directorul superproducţiei muzicale rock “Timişoara 1514”, şi-a pregătit doi ani spectacolul, gândindu-se la “toate”. Şi la împlinirea a 70 de ani de la Tratatul de la Trianon, care-a desfiinţat Ungaria Mare, şi la rezervarea de locuri pentru refugiaţii români. În biroul său, a consemnat jurnalistul francez, se află harta Ungariei dinaintea lui 1920 (când “Clemenceau destramă Ungaria şi dă Transilvania românilor”).
Laszlo Tokes era astfel celebrat în Ungaria prin filiaţie directă cu Doja, liderul răzvrătiţilor din 1514 condamnat la moarte prin torturi menite să-i înfioare pe toţi urmaşii. Simultan, presa din România a început să publice documente “scurse” din arhivele Securităţii. Reieşea din acestea că pastorul Tokes fusese în legătură cu serviciile speciale (comuniste!) din Ungaria. Şi că, prin intermediul acestora, disidentul era “ajutat” financiar în 1989.
Peste alţi ani, când Tokes s-a “radicalizat” atât de mult încât chiar UDMR l-a sancţionat cu o mustrare scrisă, printre documentele Securităţii s-a găsit şi un angajament de informator al lui Laszlo Tokes. Angajamentul datează din 1982, când pastorul reformat intrase în vizorul Securităţii prin participarea la editarea revistei clandestine Ellenpontok. În documentul olograf Tokes se angajase, printre altele: “Să aduc la cunoştinţa organelor de securitate toate datele şi informaţiile ce le voi obţine şi care pot ajuta la clarificarea aspectelor legate de redactarea, editarea şi difuzarea revistei Ellenpontok sau a altor probleme care interesează securitatea statului roman” şi “să răspund cu toată promptitudinea la solicitările făcute de organele de securitate”.
Deşi prin expertiză grafologică n-a fost anulată autenticitatea angajamentului încheiat cu semnătura “subsemnatului” Tokes, CNSAS a stabilit în 2007 că acesta nu e fondat. Alte dăţi însă, în absenţa oricărui angajament scris, membrii CNSAS au votat calitatea de informator sau colaborator al poliţiei politice. Prin “mijloace specifice” lucraseră atât Securitatea română, cât şi AVO – serviciile speciale maghiare; tot cu “mijloace specifice” operează şi CNSAS.
Nota mea: De amintit ca Laszlo Tokes a pierdut un proces cu jurnalista britanica Alison Mutler, sefa Biroului AP in Romania, dupa ce aceasta l-a acuzat de colaborare cu serviciile secrete comuniste din blocul sovietic.
Foto: Pacepa, Doicaru si Stanescu – doi agenti KGB si un roman
Interviu: Lavinia Betea in dialog cu Ion Stanescu (2008)
I.”Oamenii noi” ai Securităţii lui Ceauşescu
● Lavinia Betea: Domnule general Ion Stănescu, un tânăr de astăzi sau un cetăţean din altă parte a planetei n-ar putea să înţeleagă cum un copil care se naşte într-un sat, într-o familie de ţărani puţin înstăriţi şi ştiutori de carte, face o uluitoare carieră. Ajunge în funcţia de şef al serviciilor speciale. Funcţia aceasta dezlănţuie imaginaţia oamenilor: îşi imaginează un super-man al spionilor, un individ supradotat cu inteligenţă, o persoană extrem de cultivată, un bărbat cu spirit de aventură şi farmec nebun… Care v-a fost parcursul? Şi pe ce calităţi s-a bazat ascensiunea dv?
Sunt născut la 23 ianuarie 1929, comuna Gherceşti, judeţul Dolj. Părinţii: mama – Elena, tatăl Hariton. Tatăl purta numele de Silaghi întrucât bunicii veneau din judeţul Sălaj, din Jibou. Şi cu maghiarizarea forţată care avusese loc înainte de 1940, au purtat numele de Silaghi. Dar bunicul a venit la Turnu Măgurele cu dezvoltarea porturilor pe Dunăre, fiind lăcătuş. Tata s-a născut la Turnu Măgurele, mama este născută la Craiova (…).
● De exemplu, despre fenomenul Piteşti… Ce ştiţi dv? Unii spun că n-a existat, alţii că a fost exclusiv creaţie a partidului, alţii că legionarii implicaţi în “reeducare” sunt martirii obligaţi de Nikolski şi Sepeanu să-şi tortureze camarazii. Iar ancheta care s-a făcut, a fost tot o manipulare… Aţi avut cunoştinţă despre anchetă, nu?
Sigur. Am şi scris într-o carte. E real, şi cu Nikolski şi cu tot ce au făcut…
● Sepeanu fusese tot agent sovietic ca şi Nikolski?
Nu mai ţin minte numele lui exact. Era evreu.
● Iniţiativa de unde venise? De la Ţurcanu sau de la Nikolski? Unde-a fost raportată mai întâi pentru a fi pusă în aplicare: la Moscova, pe linia NKVD a consilierilor sovietici sau lui Gheorghiu-Dej, pe filiera Securitate – Minister de Interne-partid?
Sepeanu şi Nikolski raportaseră. Ştia şi Pintilie. Şi Pintilie la rându-i informase Moscova. Era omul NKVD, al Moscovei. Ca şi Nikolski. Primea şi leafă de la Moscova.
Agerpres: Lazslo Tokes, propus de PPE ca vicepreşedinte al Parlamentului European
Eurodeputatul român (?! – nota mea) László Tőkés (PPE/UDMR) a fost propus de grupul Popularilor Europeni să ocupe funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European, în locul eurodeputatului ungar Pál Schmitt.
Decizia a fost susţinută de delegaţia română în grupul PPE, formată din 11 eurodeputaţi ai PDL şi trei eurodeputaţi ai UDMR.
Săptămâna viitoare, la sesiunea plenară a legislativului european de la Strasbourg, Tőkés ar urma să fie anunţat oficial ca vicepreşedinte al PE.
László Tőkés a fost ales europarlamentar pe listele UDMR în cadrul scrutinului din 7 iunie 2009.
Pál Schmitt, vicepreşedinte al Fidesz în perioada 2003-2007 şi eurodeputat din 2004, a devenit recent preşedinte al Parlamentului de la Budapesta.
Jurnalul National si Ilarion Tiu informeaza despre moartea subita a generalului Ion Stanescu, un personaj complex cu numeroase functii de raspundere in aparatul de stat de dinainte de 1989, dat jos din postul de Ministru al Turismului de abia in martie 1990, odata cu constituirea noilor servicii de informatii, chiar in incaperile ministerului. Inmormantarea va avea loc marti, 8 iunie, la Cimitirul Ghencea Militar. Prezint mai jos un interviu interesant realizat cu fostul general, insarcinat printre altele si cu eliminarea agentilor NKVD din structurile romanesti. Dumnezeu sa-l ierte!
Generalul Ion Stanescu despre agentul GRU Nicolae Militaru (ce a descoperit Cartianu dupa 20 de ani, in “exclusivitate”)
“Ii primeam pe rusi cu foc de arma!”
Fostul presedinte al Consiliului Securitatii Statului, generalul Ion Stanescu, dezvaluie planurile lui Ceausescu in momentul invaziei sovietice din Cehoslovacia.
Invadarea Cehoslovaciei in 1968
Generalul Ion Stanescu, fost presedinte al Consiliului Securitatii Statului in perioada 1968-1972, face afirmatii extraordinare intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului ZIUA la 40 de ani de la reactia categorica a Romania la invazia sovietica din Cehoslovacia. Generalul Stanescu mai sustine ca in anul 1968 era programata si invadarea Romaniei. Timp de doua saptamani statul roman a fost in alerta generala. Tancurile rusesti s-au retras de la granita Romaniei cu RSS Moldoveneasca abia dupa 4 septembrie. Generalul arata ca momentul 1968 a fost culminant si pentru procesul de dekaghebizare a organelor statului roman inceput de Gheorghiu Dej inca din anul 1963 cand s-a hotarat infiintarea unitatii speciale anti-KGB, STASI, AVO si restul serviciilor statelor comuniste UM 0110. Numita initial “Grupa 20”, urmasa unitatii 0110 a DSS purta in SRI indicativul “Z” si a fost recent desfiintata. Generalul Stanescu ne ofera si o lista a spionilor sovietici in Romania carora li s-a pus in vedere sa-si inceteze activitatea anti-romaneasca. Printre cele circa 200 de persoane vizate se aflau si tatal lui Vladimir Tismaneanu, agentul Leon Tismenitki si tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander. Generalul Ion Stanescu s-a ocupat de Tismenitki, si Vasile Patilinet, seful sectiei militare, de Walter Roman. Ca o alta nota biografica, generalul Stanescu este si cel care l-a incadrat pe Virgil Magureanu in Securitate, in 1972.
21 august 1968 a constituit momentul-cheie in care Romania s-a rupt de URSS si politica bolsevica represiva. Dar acesta a fost anticipat si de alte acte ale statului, printre care si eliberarea detinutilor politici. Puteti sa le amintiti?
Generalul Ion Stanescu: Da, intr-adevar, asa stau lucrurile. Trebuie inceput cu retragerea trupelor Armatei Rosii, in urma cu zece ani, in 1958, apoi indepartarea consilierilor sovietici, desfiintarea sovromurilor etc. Sigur ca toate acestea au declansat nemultumirea sovieticilor. Apoi a venit plenara Comitetului Central din aprilie 1964, denumita si Declaratia de Independenta, in care ne-am exprimat clar pentru neamestecul in treburile interne ale altor state socialiste. In 1968, situatia a devenit de-a dreptul exploziva. Dupa alegerea lui Dubcek, in ianuarie 1968, se simtea un aer de redesteptare nationala. Dar lucrurile s-au complicat. Rusii au avut mai multe consfatuiri cu alte state din blocul sovietic pentru a atrage atentia cehilor si slovacilor ca e bine sa-si infraneze sentimentele.
Apoi au aparut brusc “turistii” sovietici care au ocupat apoi institutiile, cand s-a dat semnalul, ca si la noi, in ’89. In celalalte tari s-au activat imediat agentii acoperiti.
200 de agenti sovietici
La noi ce s-a intamplat cu agentii sovietici?
Asta este o poveste cu totul speciala si are si ea un istoric: in noiembrie 1963, raposatul Gheorghiu Dej m-a chemat pe mine si pe seful sectiei militare, Vasile Patilinet. Mai erau de fata Draghici si Ceausescu. Si ne-au aratat o lista cu vreo 160 de agenti cunoscuti si ni s-a spus asa: uite, trebuie stat de vorba cu fiecare. Sa le puneti in vedere sa respecte statul si partidul si sa inceteze colaborarea cu NKVD/KGB si GRU. Si am facut doua echipe. Eu una, Patilinet alta. Si i-am chemat in sediul Comitetului Central si am stat de vorba cu toti. Eu am luat 90 si 70 Patilinet. Din cei 160 s-au facut vreo 200, pentru ca primii au mai deconsiprat altii. Ii stiu si acum pe toti, pe dinafara. Printre ei se afla si Leon Tismenitki, tatal lui Tismaneanu Vladimir, pe care l-am avut eu, iar tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander, a fost audiat de Patilinet. Majoritatea au decis sa inceteze colaborarea. Oricum, noi ii verificam pe toti, regulat, cu unitatea 0110.
Biroul de contraspionaj al Serviciului de securitate al Ucrainei (SBU) nu-i mai urmareste pe agentii de informatii rusi, scrie “Izvestia”. Mai mult, SBU si FSB (Serviciul federal de securitate al Rusiei) au convenit, printr-un acord, revenirea pe teritoriul Ucrainei a agentilor de informatii ai Rusiei. In fata celor doua servicii secrete ale principalelor state est-slave se deschide un teren amplu de colaborare. In ce domenii? Le enumera un fost vicepresedinte al SBU, acum deputat in Rada de la Kiev, Andrei Kojemeakin: lupta impotriva crimei organizate si a traficului de stupefiante, a migratiei clandestine si traficului de fiinte umane. Dar si in alte domenii, legate de “securitatea nationala si protejarea suveraniitatii tarii care tin de serviciul de contraspionaj insarcinat cu pastrarea secretului de stat”. Se va conlucra si pentru “securitatea informatiei si impiedicarea amestecului in afacerile nationale a serviciilor de informatii straine”, a declarat deputatul ucrainean.
Cand spionii si contraspionii se inteleg si conlucreaza deschis si intr-un cadru oficial, clar si reglementat, pe documente semnate, inseamna ca intre cele doua state relatiile sunt optime, iar increderea reciproca deplina. Este situatia Rusiei si Ucrainei, dupa instalarea la presedintia de la Kiev a lui Viktor Ianukovici.
June 21st, 2010 
VR 
Posted in 
Tags: 
