November 6th, 2011 
VR 
Posts Tagged ‘kominternistii tismaneanu pata-plesu dinescu si comp’
Editorial Ziaristi Online: Omul si cetatea. Diversiuni şi diverşionisti ideologici: Tismănenii, Manoleştii, Pleşii
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News 
Tags: Andrei Plesu si Silviu Brucan au facut GDS-ul cu Ion Iliescu in strada Paris, Cartarescu, Cinci limbrici ai mintii - Manolescu Plesu Patapievici Liiceanu Cartarescu, Cinci limbrici ai mintii – Manolescu Plesu Patapievici Liiceanu Cartarescu, Colegiul Noua Europa, Dilema, Diversionistii ideologici, GDS, GDS - noul komintern, ICR, IICCMER, istoria romaniei, KGB, kominternistii tismaneanu pata-plesu dinescu si comp, kominternistii tismaneanu pata-plesu dinescu ticu si comp, lenin, Liiceanu, macovei, manolescu, Marx, Mihaeies, nationalism, Neaju Djuvara, NKVD, Omul si cetatea, Patapievici, Plesu, revolutia bolsevica, romanism, sever voinescu, sever voinescu cotoi, Stalin, Tismaneanu, Trotki, URSS 
2 Comments »Lucia Hossu Longin: “Familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vânduţi de regimul comunist”
Realizatoarea TV (inca de pe vremea PCR) Lucia Hossu Longin, secretar general al fostului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, cercetator CNSAS, in prezent membra in Consiliul de Administratie al TVR, la data schimbarii “vanatorului de securisti” Marius Oprea cu sinecuristul Vladimir Tismaneanu a facut publica o “Scrisoare Deschisa” adresata in special Parlamentului Romaniei, in care dezvaluia lucruri nu prea placute despre Familia Tismaneanu. Respectiv, citez: “(…) de curând am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu” (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vânduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor”. Cum nu mai e mult pana se implineste un an de la data dezvaluirilor doamnei Lucia Hossu Longin, tin sa-i reamintesc ca, in interesul opiniei publice si spre edificarea celor care mai trebuie sa se edifice, este de datoria ei sa-si tina promisiunea si sa publice Dosarul incriminatoriu. Nu de alta, dar dupa ce Tismaneanu a dus, din patul lui Arafat, o munca “pro bono” de peste un miliard de lei vechi, cine stie, cu un asemenea trecut de hot ordinar, ne-am putea trezi ca vinde si sediul IICCMER!
Lucia Hossu Longin: La o biată echipă de 40 de persoane (prin comasarea a două instituţii) se construieşte un organism de conducere de circa 20 de persoane. Cinci dintre cele mai importante atribuţii ale Institutului nostru – art.3 (paragrafele b, c, d, e, f) – au fost radiate pentru a fi înlocuite cu formulări „tip Tismăneanu”, de natură să nu ne mai permită investigarea şi identificarea principalilor vinovaţi din sistemul represiv şi sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu crimele săvârşite. Este o tăiere brutală, făţişă, a obiectivelor pentru care a fost creat Institutul.
Consider de o gravitate deosebită faptul că acest nou Consiliu ştiinţific, prin preşedintele lui, se ocupă de „monitorizarea activităţii de cercetare” (art.4-lit.5), că prin trimiterea secretarului ştiinţific al Consiliului în Comitetul director al Institutului, în executiv, practic se controlează activitatea de zi cu zi, şi, de asemenea, că „în pixul” preşedintelui acestui Consiliu ştiinţific stau şi propunerile privind membrii Comitetului director, care membrii, în mod firesc, erau numiţi de preşedintele IICCMER.
Eu îi propun domnului prim-ministru Emil Boc să schimbe denumirea acum improprie a Institutului nostru şi să-l numească Comisia Tismăneanu II, de îngropare a crimelor comunismului.
Personal, nu doresc să lucrez sub tutela domnului Tismăneanu. Îi cunosc virtuţile şi încovoielile de istoric al tranziţiei, dar de curând am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu” (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vânduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor. Este ceva dureros, inacceptabil, în lista celor „împroprietăriţi”, care apar în documentul „Patrimoniu”, şi în odraslele lor care azi condamnă comunismul. Este o situaţie care duce la incompatibilitate morală, chiar dacă se spune că fiii nu trebuie să fie responsabili pentru faptele părinţilor lor.
Aştept ca Parlamentul României să compare cele două Hotărâri de organizare a IICCMER, una dată în noiembrie 2009 şi cealaltă (anulând atribuţiile specifice ale Instituţiei) în 23 februarie 2010, şi să constate cât de serios este angajat premierul Emil Boc în investigarea şi condamnarea crimelor comunismului. Nu doresc să lucrez într-un muzeu al figurilor de ceară creat după dicteul domnului Tismăneanu.
Abrogaţi, domnule Boc, această Hotărâre care nu vă onorează!
Lucia Hossu Longin, februarie 2010
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: CNSAS, Dosarul Patrimoniu, GDS - noul komintern, KGB, komintern, kominternistii tismaneanu pata-plesu dinescu si comp, lucia hossu longin, mincinosul cronic vladimir tismaneanu, NKVD, Patrimoniu, Securitatea, sie, sri, Tismaneanu, Vladimir Tismaneanu 4 Comments »George Bara: Să ne clădim imaginea publică prin autovictimizare! Tismăneanu, Herta Muller, Shafir şi alţii!
Când ai ajuns la capătul competenţelor, când eşti dărâmat moral şi toate straturile de falsă imagine de dizident şi intelectual create cu grijă au dispărut, autovictimizează-te! Ţi-ai atins nivelul de incompetenţă? Victimizează-te! Simplu, la obiect şi fără drept de apel. Mă refer, desigur la furtuna din paharul cu apă de săptămână trecută, când Vladimir Tismăneanu a anunţat că a fost ameninţat cu moartea, prin intermediul a două scrisori primite la sediul universităţii dn Maryland unde predă (cică!). Conţinutul celor două scrisori nu a fost făcut public: “Limbajul extremist, abjectia isteroida a insultelor, ma impiedica sa le reproduc”, afirmă Tismăneanu. Totuşi nimic nu l-a impiedicat să menţioneze că hate-mail sosite in noiembrie au pe plic stampila “Revista Romania Mare”. Departe de mine să îl apăr de Vadim Tudor, un individ pe care îl detest profund. Departe de mine şi gândul de a-i face puţintică reclamă lui Volodea, a cărui imagine publică este în acest moment egală cu zero, limbiştii de serviciu nepunându-se la socoteală (Oişteanu, Andrei Codrescu, Michael Shafir, Petru Clej şi trupa). DAR, momentul este perfect pentru a deschide cutia Pandorei: uciderea lui Petru Culianu şi autovictimizarea unor falşi dizidenţi, pentru a-şi creea notorietate şi veridicitate.
Michael Shafir, profesor la facultatea de studii europene din Cluj-Napoca (care organizează simpozioane despre anticomunism, dar discută în faţa audienţei reduse despre “pericolul” NapocaNews) se autovictimiza şi el, prin intermediul lui Alin Fumurescu, ziarist de şantaj format la şcoala lui Liviu Man şi apoi a lui Sorin Roşca Stănescu. Ameninţarea, evident antisemită, căci Shafir este evreu. Autorii presupuşi? Cine altcineva decăt bau-bau de serviciu, nazistii de la Noua Dreaptă, căci adresa de email de unde provenea mesajul de ameninţare era n_dreapta@yahoo.com. Am emis atunci trei ipoteze: că mesajul e fabricat chiar de Shafir, că dubiosul Fumurescu este autorul (se plictisea lumea citindu-i materialele seci de pe VoxPulica şi a creat senzaţie!), sau că autorul e Constantin Burlacu. Autorul era chiar Constantin Burlacu, personaj dubios emigrat în SUA, adept al unei ideologii melanj între păgânism-nazism şi legionarism, suspectat de uciderea omului de cultură Ioan Petru Culianu. Am avut o bănuială de milioane, căci Ctin Burlacu, care de cel puţin 10 ani nu face altceva decât să agreseze prin email toţi jurnaliştii români, făcându-i troacă de porci în cel mai abject mod cu putinţă, transformându-i pe toţi în ţigani, evrei şi compunându-le mesaje “prietenoase” de dimensiuni apreciabile (acum 7 ani am primit, alături de nişte membri ai Noii Drepte, emailuri de câte 10 pagini de la acest Burlacu. Toţi eram făcuţi în fel şi chip: unul era turc, altul evreu, eu eram ţigan!), s-a scăpat. Mi-a trimis, din greşeală probabil, un email în care Burlacu (dacialan@aol.com) purta un dialog chiar cu posesorul adresei n_dreapta@yahoo.com. Un dialog evident fabricat, Burlacu vorbind cu el însuşi şi ridicându-se singur în slăvi. Deci, dlor. Fumurescu şi Shafir, v-am rezolvat cazul!
Capitalismul vine de la Moscova. Cu o ilustratie speciala a “dreptei” de la Loja Humanitas, pardon, Editura Politica a noului PCR: PTC (Patapievici, Tismaneanu si Cornea) si PLM (Plesu, Liiceanu, Manolescu)
Rodica. În prima fază îi scriu doar prenumele, ca să nu stric povestea. Nu-i vorba despre juna Rodica a lui Alecsandri, care trecea voioasă printre junii sămănători. Aşadar, prin anii ’80, Rodica avea nişte ochelari bengoşi. Un coleg de serviciu, ochelarist şi el, i-a spus că îi plac ramele, a întrebat-o de unde le-a luat şi a rugat-o să-i facă şi lui rost. Pe bani, normal. Răspunsul Rodicăi: „îi am de la poliniclinica partidului. Îmi pare rău, te rog să nu te superi, dar nu te voi ajuta! Nu meriţi să porţi ochelari de acolo. Eu merit, pentru că tata a fost comunist adevărat, a luptat pentru valorile acestui sistem. Pentru partid, el şi-a lăsat chiar şi un braţ în războiul din Spania!”. Şi acum, numele de familie al principialei Rodica! Tismăneanu. Da, sora raportului, sora agitatorului, sora puiului de kominternist! Vă daţi seama pe mâna cui a încăput istoria poporului român? Ce ţară-i asta, bă, ce ţară-i asta? Păi n-avea dreptate Goga, când a zis „ţară de secături”? E ţara în care televiziunea publică l-a invitat pe Andrei Cornea să-l înjure pe Păunescu, în timp ce poetul era coborât în groapă. În anii ’50, tatăl lui Păunescu stătea în puşcăriile staliniste, iar tatăl lui Cornea era ministru, linia Ana Pauker. Să ne trăieşti, capitalism construit cu oamenii Moscovei!
Razvan Ioan Boanchis – National
Fenomenul Pieţei Universităţii, între adevăr şi mistificare. Sensurile româneşti şi creştineşti ale Pieţei şi diversiunile ziarului Adevărul
de Florian Palas
Azi se împlinesc 20 de ani de când s-a luat decizia înăbuşirii în sânge a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, într-o întrunire la care au participat preşedintele Ion Iliescu (ex-preşedinte), primul ministru Petre Roman (ex-prim-ministru), Adrian Severin (ex-ministru), killerul Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu (ex-seful SRI), Vasile Ionel ( ex-şeful Marelui Stat Major), N.S. Dumitru (ideologul FSN), Bogdan Niculescu-Duvăz, Adrian Severin, Constantin Chiţac, Paul Jer eminscuecretarul general al guvernului), Dan Iosif (sursa de legitimitate), Gh. Robu (procuror general) şi Mugurel Florescu (ex-adjunctul procurorului general). Fideli învăţăturilor kominterniste, aceştia au decis, cu implicarea ilegală a instituţiilor statului, “mobilizarea la nivel naţional” a muncitorilor (a minerilor în mod special) împotriva studenţilor contestatari.
Petre Roman dădea comunicate în care acuza manifestanţii Pieţei Universităţii de încercare de lovitură de stat legionară, Ion Ilici Iliescu vedea drapelul verde al Mişcării Legionare (chiar dacă legionarii aveau un alt simbol) fluturând pe sediul Ministerului de Interne, agenţii neocomunişti distribuiau fotografii în care unul dintre participanţii activi ai manifestaţiei, Dragoş Pâslaru, apărea îmbrăcat în cămaşă verde (imagine dintr-un film în care interpreta un lider legionar), istoricul Răzvan Theodorescu spunea în faţa telespectatorilor că avem de-a face cu o lovitură de forţă care îi aduce aminte, se putea altfel, de legionarism, lucru confirmat şi de ziarele Adevărul, Azi şi Dimineaţa, strict controlate de bolşevicul cu vechi state de serviciu Silviu Brucan. Ce să mai, legionarii trebuiau stârpiţi fără milă!
Manipularea a reuşit, liderii manifestaţiei sunt găsiţi şi stâlciţi în bătaie. Bineînţeles, profitorii fenomenului Piaţa Universităţii nu au nimic de suferit, fiind plecaţi, mai mult sau mai puţin întâmplător, în străinătate. Mă refer la Gabriel Liiceanu (acesta a ajuns la aeroportul Otopeni cu o maşină trimisă de Andrei Pleşu, care era ministrul Culturii, pentru a pleca la Paris), Ana Blandiana şi P.M. Băcanu (erau în Canada), Zoe Petre şi Stelian Tănase (plecaţi în Suedia).
Surprinzător, ziarul Adevărul, campion al instigărilor comuniste împotriva manifestaţiei din Piaţa Universităţii, într-o campanie care, chipurile, doreşte restabilirea adevărului despre această manifestare, continuă manipularea şi diversiunea din 1990, de această dată într-o formă mai subtilă. Profitorii Pieţei sunt consideraţi protagonişti ai manifestaţiei, după modelul revoluţionar prin care Ion Iliescu este emanatul Revoluţiei. Se reiau minciunile clasice, cum ar fi aceea că Emil Constantinescu a autorizat deschiderea balconului din Piaţa Universităţii (conform lui Zoe Petre). În acelaşi timp, odrasla bolşevică Vladimir Tismăneanu, despre care Adevărul ne asigură că merge pe un drum total opus de cel al părinţilor săi, uită să-l menţioneze pe Brucan între vinovaţii mineriadei. Iar o altă odraslă bolşevică, H. R. Patapievici, descrie mişcarea din Piaţa Universităţii ca o mişcare hippie. Remarcăm mistificarea sensurilor profunde ale fenomenului Pieţei Universităţii, românesc şi creştin. Faptul că balconul Pieţei Universităţii era încadrat de portretul lui Mihai Eminescu şi de icoana Maicii Domnului arată opţiunea explicită a principalilor organizatori ai manifestaţiei. În serialul din Adevărul, o parte a intervievaţilor persiflează îngenunchierile tinerilor care rosteau Tatăl Nostru, aprinzând lumânări şi rugându-se pentru cei jertfiţi în lupta împotriva comunismului ateist. De altfel, nimeni nu pomeneşte de participarea activă a Părintelui Galeriu, de binecuvântarea Părintelui Stăniloae, de participarea susţinută a eminescologilor George Munteanu sau Petru Creţia, de încurajările marilor gânditori creştini Petre Ţuţea, Ernest Bernea sau Ioan Alexandru, sau de mesajul lui Eugen Ionescu, care s-a declarat academician golan. Cum, de altfel, nimeni nu pomeneşte de suferinţele lui Dragoş Pâslaru, astăzi Părintele Valerian, ale studenţilor şi intelectualilor creştini sau ale foştilor deţinuţi politic, în mod natural solidari cu tinerii anticomunişti. Deh, ei nu făceau parte din Reţea, nu aveau „binecuvântarea” lui Brucan, precum GDS-ul, şi nici nu au acceptat să fugă ca nişte laşi. Astăzi, nimeni nu mai pomeneşte de aceştia. Avem “noi golani”, crescuţi pe calapodul diversioniştilor şi instigatorilor la violenţă infiltraţi de serviciile secrete în rândul manifestanţilor. Atunci nu au reuşit. Astăzi, după cei 20 de ani ai lui Brucan (care a calculat exact cât le trebuie să sărăcească această ţară), sunt eroi anticomunişti.
În 1990, Adevărul vorbea despre îngerii slinoşi ai Pieţei Universităţii, astăzi se vorbeşte despre creştinismul exaltat al pieţarilor. Despre Eminescu nu mai zice nimeni nimic. Elita a stabilit că nu mai avem nevoie de el. Noi, anonimii Pieţei, îl avem ca îndreptar şi ne rugăm Maicii Domnului să mântuiască Poporul Român. (F.P.)
Andrei Plesu a colaborat cu Securitatea. Plesu si Liiceanu si-au facut disidenta pe banii comunistilor. Trecutul nu se prescrie. Pe langa SIE si SRI si CNSAS o stie. INTERVIU / DOCS. Scrisorile lui Plesu si Goma catre Ceausescu
O discutie incitanta, din 2006, cu scriitorul Mihai Pelin despre fosta Securitate si „zestrea” pe care ne-a lasat-o aceasta structura. Un subiect care, in ultima vreme, a umplut importante spatii de emisie si pagini intregi de ziare. Cu Mihai Pelin despre disidenti. Despre Andrei Plesu ori Paul Goma, cu detasarea de care toti ar trebui sa dam dovada :). Putem sa vorbim oricat despre disidenti, colaboratorii fostei Securitati, ofiteri, ofiteri acoperiti – mai ales ca subiectul este mai mult decat generos si reprezinta, fara nici un dubiu, un important moment al istoriei noastre contemporane -, dar sa o facem desprinzandu-ne de ticurile comuniste. Deconspirarea informatorilor si a ofiterilor de Securitate sa nu aduca aminte de infierarile proletaro-staliniste de trista amintire, pentru ca atunci nu suntem cu nimic mai buni decat cei care pana in 1989 au dat ordine politiei politice. Mai ales cand santajistii sunt fosti si actuali agenti ai unor puteri straine 🙂
La ce mai lucrati, domnule Pelin?
Acum, lucrez la o comanda ce mi-a fost facuta de o institutie guvernamentala italiana, referitoare la o perioada istorica determinata, si sper ca in martie, anul viitor, sa fie gata (lucrare pentru care a si fost decorat cu Ordinul de Cavaler al Republicii Italia – foto de la ceremonie).
Cu toate astea, ati avut timp sa puneti „tunurile” pe Andrei Plesu. De ce?
Domnule, el este un fel de sef al unor asa-zisi intelectuali de elita care mi-au adus nenumarate afronturi, mai ales dupa momentul in care am intrat in arhivele SRI. Stiau foarte bine ca eu voi da acolo de niste informatii care s-ar putea sa-i lezeze. Mi s-au intamplat niste chestiuni care doar atunci cand le pun pe hartie pot avea credibilitate. Am fost supus unor nenumarate intepaturi, ca sa ma exprim elegant, din partea unor domni si a unor cucoane. In ciuda faptului ca n-am avut in viata mea nici un fel de diferende cu ei si nici macar nu-i cunosc.
Dar ce legatura are Plesu cu acesti oameni?
Pai, de la el pleaca totul. Cand am publicat eu cartea in care se arata cum i-a urmarit Securitatea pe scriitori (Cartea Alba a Securitatii – Istorii literare si artistice 1969-1989, Editura Presa Romaneasca, 1996 – n.n.), Plesu a scris un editorial in „Dilema” in care a spus ca ar fi foarte curios sa vada dosarul meu de Securitate. A stat sase ani in Colegiul CNSAS si nu a reusit sa gaseasca dosarul meu. Ce mai vrea? Insa remarca lui a reprezentat un semnal. In afara de asta, ei au liste cu oameni care trebuie laudati si cu oameni care trebuie atacati.
Este stiut faptul ca ati stat cativa ani buni in arhivele Securitatii si ca, evident, ati studiat foarte multe dosare. Ce-a fost Andrei Plesu: un disident sau un om care a colaborat cu Securitatea? Despre el se vorbeste elogios, dar sunt voci, si nu putine, care-l acuza de oarece colaborare cu Securitatea. Un exemplu in acest sens este Gabriel Andreescu, o voce bine conturata a societatii civile romanesti.
Domnule, nu pot sa spun ca a fost informator al Securitatii, pentru ca, impotriva tuturor normelor morale, el, Dinescu si ceilalti din CNSAS nu vor sa deconspire propriile lor dosare. Cu asta trebuia inceput. Insa din ce se cunoaste, Plesu a fost un disident autodeclarat, iar disidenta lui a fost facuta pe banii comunistilor. Plesu a fost angajat la Institutul de Istorie a Artei si Institutul de Arte Platice mai mult de 15 ani, iar Liiceanu 15 ani in cap la Institutul de Istorie a Artei, ca de lucrat n-au lucrat nimic. Nu au miscat nici un pai din loc. Si totusi leafa le mergea. Nu le cerea nimeni nimic. Nu le cerea nimeni sa-l laude pe Ceausescu.
Ce legatura a existat intre Plesu si ofiterul de Securitate Vasile Malureanu?
Din propriile declaratii ale lui Plesu rezulta ca a furnizat acestuia date despre ce s-a intamplat in anii ’80, la Meditatia Transcendentala. Acum, trebuie vazute rapoartele lui Malureanu, care precis se afla in dosarul lui Plesu, pentru ca, dupa fiecare intalnire, ofiterul facea un raport. Ramane de vazut daca spusele lui Plesu privitoare la Meditatia Transcendentala erau impotriva celor care au aderat la aceasta miscare sau in favoarea acestora. Totusi, in ’81, daca nu ma insel, Plesu a fost dat afara din Partidul Comunist pentru ca a participat la sedinte de meditatie transcendentala. Nu era o sanctiune usoara in epoca. Din contra. Intr-adevar, nu era o sanctiune usoara. Acesta a fost motivul pentru care a ajuns sa-i scrie lui Ceausescu si sa-i ceara, cu palaria in mana si cu lacrimile in ochi, sa-l ierte. Sa nu-l dea afara din partidul in care intrase la 19 anisori, ca-i distruge viitorul. Ce este important de retinut: Meditatia Transcendentala functiona legal. Avea aprobarile Ministerului Invatamantului si ale altor institutii. Insa, la un moment dat, cineva s-a dus la Elena Ceausescu si i-a spus ca acolo se intampla lucruri necurate. Ceauseasca a dat ordin sa nu se mai ocupe de aceasta afacere Securitatea, care, in opinia ei, dormea in cizme – de fapt, o monitoriza molcom -, ci partidul. Totodata, a ordonat ca adeptii Miscarii sa fie dati afara din Partidul Comunist. Chiar daca Plesu se afla in relatie cu Vasile Malureanu, Securitatea n-a putut sa-l salveze, pentru ca ordinul era ordin.
Cum ati ajuns la aceasta concluzie, ati vazut documente in acest sens?
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Top News Tags: CNSAS, Colegiul Noua Europa, Dinescu, GDS, GDS - noul komintern, goma, Humanitas - Editura Politica a noului PCR, ICR, KGB, kominternistii tismaneanu pata-plesu dinescu si comp, Liiceanu, Mihai Pelin, Patapievici, Paul Goma, PCR, Plesu, Securitatea, sie, sri 6 Comments »George Roncea: In Memoriam Mile…text care n-a avut loc in paginile Curentului de azi…
…in schimb s-a gasit destul loc in ziar pentru poza mare a lui Tismaneanu si un text ipocrit si basit extreeem de “la zi”, emanat saptamana trecuta si preluat de pe blogul cinstitului mare gurist in viata, Volodea, in care politrucul scuipa mana lui Ilici, cea pe care a lins-o anterior indelung si balos… “Vizionarul”, dupa ce i-a lansat lui Iliescu “Marele soc” in toata lumea, in 2004, brat la brat cu “dreptaciul” Cristi Preda, crezand ca o sa ramana acelasi PSD cu acelasi SRI si acelasi SIE la putere, acum, dupa 20 de ani, a descoperit brusc ca fostul lui “distins si luminat partener de dialog” este acelasi “sub mandatul caruia a curs singe nevinovat pe strazi: dupa 22 decembrie 1989, in 13-15 iunie 1990, etc”….”patronand in acelasi timp structuri mafiotice care au parazitat (“mexicanizat”) economia si societatea acestei tari”. Te pisi pe tine de ras! Poate mai nou Tismaneanu sau vreun tovarasel cu trese de-al lui varsa reclama la Curentul, mai stii?…
Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism
Zilele trecute, la Timisoara, lui Mile Carpenisan i s-a savârsit parastasul de 40 de zile. La ceruri, fratele nostru Mile e în fata lui Hristos. Sa se inalte sufletul lui la Cer asa cum s-a inaltat Iisus dupa Inviere! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca în pace!
La 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotarârea sa ii omagieze trecerea pe acest pamânt prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramâne un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau România.
Astazi, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistii de la Civic Media vor decerna Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui coleg din presa, care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a aduce adevarul de pe “teren” la cunostinta opiniei publice este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea.
Activitatea celui desemnat sa primeasca Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism va fi redata, dupa decernarea premiului, pe portalul www.inmemoriam-milecarpenisan.ro lansat vineri, 30 aprilie 2010, la 40 de zile de la plecarea lui Mile. Parintii lui Mile Carpenisan au multumit cu emotie grupului de initiativa la aflarea proiectului dedicat memoriei curajosului ziarist distins de Presedintia României cu Ordinul National «Serviciul Credincios» in grad de Cavaler, singurul ziarist român pe care Armata Româna l-a primit in rândurile sale, cu gradul de sublocotenet post-mortem.
In Memoriam Mile Carpenisan
Este greu sa pui la cale un “proiect” despre un om drag disparut care este si un reper jurnalistic autentic. Desigur este o intreprindere delicata, nu un simplu proiect, acest gând de constructie comemorativa dedicata amintirii lui Mile Carpenisan.
S-a dus, la doar 34 de ani, in preajma sarbatorii de Buna Vestire, mare sarbatoare crestina. A fost petrecut pe ultimul drum, exact in ziua cand s-au implinit 11 ani de la inceputul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, razboiul in care a debutat cariera de exceptie a lui Mile. Avea 23 de ani.
In anii care au trecut de atunci, Mile a devenit un reper, un meserias autentic, dintre cei din ce in ce mai putini astazi. Sârbul nostru bataios a fost un personaj aparte in peisajul destul de teren al presei noastre, un jurnalist cu autenticitate si energie, croit pe o matrice eroica, un adevarat Cavaler, cu fire de razboinic legendar, un luptator si un barbat dintr-o bucata, gata oricând sa apere o cauza dreapta. Pentru el jurnalismul era o cauza, nu o simpla slujba.
Toata lumea i-a admirat curajul nebunesc de a se duce in cele mai fierbinti locuri din lume si de a reusi aproape intotdeauna sa faca reportaje extraordinare, de invidiat de catre orice jurnalist care face meseria cu pasiune.
S-a dus prea devreme. Intr-una dintre ultimele sale postari de pe blog, Mile scria despre “calea sa”, intr-un racord emotional fata de o celebra melodie a lui Sinatra, My Way: „acum sfârsitul e aproape si infrunt cortina finala. Am facut ceea ce trebuie sa fac… am infruntat tot si am stat drept… mi-am asumat toate bunele si relele si pâna la urma am mers pe calea mea… un barbat trebuie sa aiba puterea sa spuna lucrurilor pe nume…“.
Asta a facut Mile, a spus lucrurilor pe nume, cu un profesionalism dublat de un curaj nebunesc, a infruntat iadul razboaielor nedrepte pentru a spune oamenilor, cât putea el de tare si de raspicat, ca e prea mult Rau in jur, in ceea ce fac puternicii lumii sau in ceea ce fac oamenii simpli de obicei tacând si trecând cu vederea nedreptatea si raul.
Traim intr-o lume cu valori rasturnate, in care recunoasterea valorii vine adesea doar dupa moarte. Si-atunci pentru o zi-doua, pâna ce iarasi vâltoarea cotidiana scufunda efigiile eroilor de lânga noi in uitare. Tocmai pentru neuitare ne vom stradui sa investim capitalul de iubire rezonanta cu suferinta pricinuita de disparitia lui Mile. Mile este al multora, al familiei, al sârbilor, al prietenilor, al jurnalistilor – câti or mai fi jurnalisti autentici, ba chiar si al Armatei Române.
In ce ne priveste ne-am asociat ad-hoc câtiva prieteni si câtiva fosti colegi si apropiati dispusi sa devina o echipa – indiferent de gruparea de presa din care fac parte si desigur eliminând din start orice interferenta de trust/partida etc.
Credem ca merita sa facem efortul de a-l pomeni cumva, a-l evoca cu pietate si drag, cu mijloacele noastre. Plus ca oameni ca Mile nu prea se mai nasc… dorinta noastra este sa incercam sa construim un reper memorial dedicat lui Mile.
Intentionam intr-o prima etapa instituirea acestui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in jurnalismul românesc, propus de Civic Media, iar ulterior am vrea sa instituim o bursa oferita unui tânar cu dedicatie pentru jurnalism.
Am mai dori sa inauguram o expozitie evocatoare, sa organizam o lansare de carte dedicata lui Mile si alte evenimente de “recuperare” a memoriei trecerii sale printre noi. Vom incerca sa sustinem cu pietate efortul acesta comemorativ, evocator si de respectuoasa si prieteneasca aducere aminte. Sunt bineveniti toti aceia care doresc cu inima curata si iubire in suflet sa se alature pomenirii lui Mile Carpenisan, cel care si-a croit calea spunând adevarul verde in fata indiferent de consecinte.
“Prin invierea Sa Hristos a inviat lumea, inviindu-ne si pe noi spre viata de veci, caci El este Invierea si Viata” (Ioan XI, 25)
Teodor Maries se dezice de Vladimir Tismaneanu si de toti fripturistii comunisti: “Eu nu pot sa am incredere in cineva care avea un tata secretar de partid, la un BOB sau altceva in PCR”. Dosarul de la CC al lui Leonte Tismaneanu
Discutand despre Legea lustratiei la B1Tv, la emisiunea de pranz a EvZ, Teodor Maries, presedinte al fostei Asociatii 21 Decembrie si sustinator al “noilor golani” ultrasi, a avut o rabufnire de sinceritate demna de apreciat. “Eu nu pot sa am incredere in cineva care avea un tata secretar de partid, la un BOB sau altceva in PCR”, a afirmat Maries, ca replica la argumentele PSD-istului Toni Grebla privind varsta poate mai frageda a unor lustrabili trecatori prin UTC sau UASCR. Interesandu-ne in anturajul lui Maries la cine s-ar putea referi, altcineva decat fostul procuror comunist Dan Voinea, am ajuns la Vladimir Tismaneanu, ajuns acum directoras pe la nu stiu ce institut de partid si de stat, si care s-ar potrivi profilului enuntat de Doru Maries. M-am gandit sa-i dau o mana de ajutor eroului foamei pentru a fi mai bine pregatit la urmatoarele aparitii pro-lustratie, chiar si in ceea ce priveste nomenklaturistii de ieri si azi care au fost “doar” fii de agenti ai NKVD si ai Kominternului. Macar in ultimul ceas si tot e bine ca s-a trezit si bietul Maries. Bravo lui!
LEONTE TISMĂNEANU (1913 – 1981)
de dr. PETRE OPRIŞ
Europolitrucul Cristian Preda incalca decizia PDL de boicotare a trusturilor lui Vintu si Voiculescu. In curand va calca si pe cadavre in PDL. Normal, GDS-istul e colaboratorul lui SOV
Vroiam de ieri sa-i laud pe Boc si pe Flutur si tot PDL-ul pentru decizia lor curajoasa din BPN de a boicota total trusturile minciunii Realitatea TV si Antenele. Acelasi lucru il ceruse printr-un manifest bine motivat comunitatea jurnalistilor online inca de la sfarsitul anului trecut. E si o chestiune de onoare si igiena: cum pot sa stea oameni integri la aceeasi masa cu santajisti de presa notorii, ca Bogdan Chirieac, deghizati in “analisti politici”? Ieri, BPN al PDL hotarase: “Din respect pentru o informare corecta a cetatenilor, de maine, conducerea PD-L a decis ca reprezentantii sai sa nu mai participe la emisiunile de dezbatere ale posturilor Antena 3 si Realitatea TV pana cand aceste posturi nu vor reveni la o informare critica, dar corecta a opiniei publice. In continuare, toti jurnalistii acestor posturi vor fi bine primiti, vor putea avea aceleasi relatii deschise cu membrii PD-L”, se arata in comunicat. Foarte bine! Bravo! De cand au ajuns politicieni si oameni respectibili niste marionete si fuguranti pentru o televiziune cu audienta de-o scara de bloc? Lasati-i sa se joace in nisip cu putulika lui Vintu!
Si azi, ce tradator tinut la san li se strecoara printre picioare avid (a se citi bolnav) de publicitate: pai, cine altul decat acelasi politruc care “acceptase invitatia amabila” a puscariabilului Vintu de a presta la Vox Pu(b)lica, determinandu-l pe disidentul Liviu Antonesei sa-si lichideze blogul si sa se mute pe net-ul iesean. De altfel, si colegii GDS-istului Cristian Preda, Vladimir Tismaneanu si Horia Roman Patapievici, care pozeaza in “fideli” ai presedintelui Traian Basescu (de fapt ai scaunelor de sub fundul lor), sunt, si acum, pe langa sinecuristi ai statului si angajatii lui Sorin Ovidiu Vintu la “Idei in Dialog”, ca tortionari intr-un adevarat Experiment Pitesti al presei romane. Mai mult, Patapievici se deplaseaza pe drumurile patriei cu bolidul inregistrat pe firma stapanului Vintu, dupa cum a dezvalui ANI pentru Civic Media. Nu degeaba reteaua GDS este asemuita de bataioasa scriitoare Aura Christi, in Contemporanul, cu o caracatita sinistra.
Ce sa mai zici? Doar o recomandare, pentru oamenii onesti din PDL: deschideti bine ochii; astia o sa calce pe cadavrele voastre!
Priviti ce face europolitrucul PD-L Cristian Preda: el participa vineri seara la emisiunea Gabrielei Firea de la Antena 3, afirmand ca a primit invitatia inainte de sedinta BPN in care s-a decis ca membrii partidului sa nu mai mearga la Realitatea si Antena 3. Extraordinar!
(more…)
Razboiul intelectualilor. Contemporanul si Aura Christi au declansat lupta cu “secta exclusivista” a “intelectualilor Gold” ai Romaniei literare, GDS, Humanitas, Soros, ICR si Cotrocenilor: Manolescu, Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu…
Aura Christi
O carte primejdioasă: Trădarea criticii de Nicolae Breban şi „bolşevismul anticomunist”
“(…) Fiind, da, „privitor ca la teatru” şi ştiind că – de la Mihail Eminescu încoace – „ce e val ca valul trece”, chiar dacă valul durează mai bine de douăzeci de ani, evident că, în ultimă instanţă, nu au decât să te amuze pornirile, impulsurile oportuniste, avându-şi originea în invocatul de Norman Manea „bolşevism anticomunist”, practicat asiduu de Grupul de Dialog Social, mai exact de unii membri fruntaşi ai acestei secte culturale.
Apropo, autorul romanului parabolic Despre clovni. Dictatorul şi artistul, nota, între altele, că „bolşevismul anticomunist (nu întâmplător, şi post-comunist) îmi displace la fel de mult ca bolşevismul însuşi… N-ar trebui să uităm niciodată avertismentul lui Nietzsche către cei care privesc multă vreme în ochi diavolului şi s-ar putea, treptat, transforma ei înşişi într-unul…” (…)
Având o judecată în esenţă coruptă de interese de grup – aidoma altor comentatori de mâna a doua ai momentului, înregimentaţi, ca şcolerii cu cravate portocalii, în rândurile Grupului de Dialog Social, devenit o prelungire a Cotrocenilor, în realitate, o sectă exclusivistă, fals elitistă, alcătuită, în proporţie greu de neglijat, din falşi doctori, excomunişti, ex-securişti, nu-i aşa?, cărora li se fardează dosarele la CNSAS; da, gdsiştii dictează în cultura română de douăzeci de ani, având o reţea răspândită, precum o caracatiţă, pe la ministere, departamente şi sub-sub-departamente, adică agenţii şi acareturi guvernamentale de tot soiul, hrănindu-se din munţi de bani din străinătate şi nu mai puţin din fonduri bugetare, demonstrându-se astfel cât de avantajos, pecuniar şi social vorbind, poate fi „bolşevismul anticomunist”, nu-i aşa? – pentru a susţine calomniile şi falsele legende, aluziile calomnioase, supoziţiile insidioase, cu aerul că sunt rupte din coasta adevărului gol-goluţ etc.,
Posted in Documentare Tags: aura christi, Breban, Cinci limbrici ai mintii - Manolescu Plesu Patapievici Liiceanu Cartarescu, CNSAS, contemporanul, editura humanitas, GDS - noul komintern, gold corporation, grigurcu, Humanitas - Editura Politica a noului PCR, ICR, icr - noul pcr, KGB, kominternistii tismaneanu pata-plesu dinescu si comp, Liiceanu, Liiceanu impostor si profitor, manolescu, neo-kominternul, Patapievici, reteaua soros, reteaua tismaneanu, romania literara, Rosia Montana, soros, Tismaneanu 4 Comments »
