| 1. |
În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare. |
| 2. |
Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm. |
| 3. |
Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieşit semănătorul să semene. |
| 4. |
Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. |
| 5. |
Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; |
| 6. |
Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat. |
| 7. |
Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. |
| 8. |
Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci. |
| 9. |
Cine are urechi de auzit să audă. |
| 10. |
Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde? |
| 11. |
Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. |
| 12. |
Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua. |
| 13. |
De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. |
| 14. |
Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: “Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”. |
| 15. |
Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei. |
| 16. |
Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. |
| 17. |
Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit. |
| 18. |
Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului: |
| 19. |
De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum. |
| 20. |
Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie, |
| 21. |
Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte. |
| 22. |
Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor. |
| 23. |
Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci. |
| 24. |
Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. |
| 25. |
Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. |
| 26. |
Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. |
| 27. |
Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? |
| 28. |
Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? |
| 29. |
El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul. |
| 30. |
Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea. |
| 31. |
O altă pildă le-a pus înainte, zicând: Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa, |
| 32. |
Şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui. |
| 33. |
Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. |
| 34. |
Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic, |
| 35. |
Ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: “Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii”. |
| 36. |
După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. |
| 37. |
El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. |
| 38. |
Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. |
| 39. |
Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. |
| 40. |
Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. |
| 41. |
Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, |
| 42. |
Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. |
| 43. |
Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. |
| 44. |
Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. |
| 45. |
Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. |
| 46. |
Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. |
| 47. |
Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti. |
| 48. |
Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. |
| 49. |
Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. |
| 50. |
Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. |
| 51. |
Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne. |
| 52. |
Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi. |
| 53. |
Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo. |
| 54. |
Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? |
| 55. |
Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? |
| 56. |
Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? |
| 57. |
Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. |
| 58. |
Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. |
December 16th, 2012 
VR 
Incursiunea intreprinsa de Basarabia-Bucovina. Info in Transnistria, luna trecuta, a cuprins mai multe etape si obiective, istorice, culturale si religioase, pe care le vom prezenta, in detaliu, in postarile noastre, insotite si de mai multe filmari din Tighina si Tiraspol. Am prezentat, intr-un prim articol exclusiv, zona aflata dincoace de Nistru dar sub control ruso-transnistrean: Cetatea Tighina, bastion geopolitic de sute de ani aflat pe o frontiera geostrategica de mii de ani, daca luam in considerare Valul lui Traian care se opreste la Nistru. Va introducem asadar in misterele de dupa sarma ghimpata din rasaritul romanesc, in care se afla tintuiti, impreuna, romani, ucraineni si rusi, ca intr-o uriasa rezervatie sovietica incremenita in timp.
Posted in 
Tags: 
