La Palatul Sutu, Muzeul Municipiului Bucuresti, din Piata Universitatii, se afla expuse, pana pe 25 august, farame din istoria acestui pamant, cu o vechime de peste 5000 de ani, estimarile mergand pana la circa 7000 de ani in urma, practic la inceputurile lumii de azi. Obiectele de ceramica si arta ale Culturii Cucuteni infatisate publicului din Capitala demonstreaza ca in spatiul Romaniei s-a format si dezvoltat cea mai veche civilizatie a Europei, rivala cu cea a Egiptului si Chinei antice.
Expoziţia “Cultura Cucuteni, valori regăsite ale preistoriei europene”, care prezintă peste 100 de piese arheologice – vase, statuete şi obiecte de mobilier -, se desfăşoară în perioada 19 iulie – 25 august şi este organizată de Ministerul Tineretului şi Sportului, în parteneriat cu Complexul Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi, Asociaţia Culturală Arkeo, Muzeul Municipiului Bucureşti şi Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti, informeaza Agerpres.
La vernisarea expozitie, vineri, 19 iulie, preşedintele Fundaţiei “Cucuteni pentru Mileniul III”, Romeo Dumitrescu, a afirmat că românii trebuie să fie mândri că au o asemenea cultură care poate propulsa “direct pe scena arheologiei mondiale”.
Lăcrămioara Stratulat, director general al Complexului Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi, a spus că prin vizualizarea pe viu a pieselor expuse tinerii ar putea să prindă mai mult drag de istorie. “Această cultură aparţine mileniilor V – III î.Hr., iar grila cronologică expusă poate să confirme faptul că suntem, din punct de vedere cronologic, deasupra apariţiei primelor piramide din Egipt, ceea ce nu este puţin lucru”, a precizat Stratulat.
Intrarea la expoziţie, care va fi deschisa in fiecare zi a saptamanii, este gratuită. Bucurati-va ochii si mintea cu valorile acestui pamant!
Larry Watts despre:Cazul Francis Bowen * Grupuri etnice privilegiate * Românii, comparaţi cu “pieile roşii” din America
În urmă cu 165 de ani, liderul maghiar Lajos Kossuth a condus o revoluţie care a atras admiraţia lumii occidentale. Sub sloganurile „Libertate” şi „Egalitate”, Kossuth îşi dorea să creeze o republică democrată pentru ungurii din Imperiul Habsburgic, conduşi de la Viena. Eforturile maghiare au ţinut prima pagină a presei internaţionale, incluzând, în special, ziarul condus de Karl Marx şi Friedrich Engels.
Puţine au fost ţările impresionate de revoluţia lui Kossuth cum au fost SUA. Americanii au arătat o afinitate profundă pentru unguri, fără să existe vreo legătură directă cu etnia lor. Ungurii erau democraţi ca noi, americanii, şi încercau să creeze o republică, aşa cum am făcut-o şi noi. Desigur, în măsura în care America era o ţară de imigranţi şi etnicii maghiari reprezentau deja o parte din populaţia americană, ei însemnau de fapt tot „noi”, dar acelaşi lucru se poate spune practic despre aproape fiecare etnie din Europa.
Această identificare a SUA cu Kossuth şi cauza maghiară a fost puternic întărită de vulnerabilitatea Americii. În 1848, după aproape 70 de ani de democraţie americană, Statele Unite erau printre puţinele republici dintr-un sistem internaţional încă populat, în mare parte, de regate şi imperii. Într-adevăr, preşedintele SUA Zachary Taylor a văzut în Kossuth şi în Ungaria oportunitatea de a-şi consolida sprijinul intern, dar şi de a marca marea intrare a Americii pe scena politicii internaţionale.
Preşedintele SUA a trimis chiar un emisar în Europa care să recunoască Ungaria lui Kossuth, a cărei întemeiere a fost împiedicată numai printr-o combinaţie de prudenţă, spionaj austriac şi prăbuşirea rapidă a revoluţiei.
Astfel, la începutul lunii decembrie a anului 1851, cu ajutorul intervenţiei oficiale americane, Kossuth a ajuns la New York, acolo unde a avut parte de o popularitate de care puţini lideri străini s-au bucurat vreodată. Fenomenul Kossuth a fost susţinut şi de lansarea, în aceeaşi perioadă, a unui nou cotidian, New York Times, care a transformat vizita lui Kossuth în rampa pentru debutul său în faţa publicului american. New York Times l-a urmat pe Kossuth la fiecare pas făcut şi cuvânt rostit, publicând peste 600 de articole despre el. Jurnaliştii de la New York Times au descris în detaliu fiecare fel de mâncare din meniurile sale de la multele şi variatele mese la care a fost prezent, un număr ameţitor de ieşiri în public şi discursuri ţinute în toată ţara pentru el, cu scopul de a strânge bani pentru cauza maghiară.
Presedintele ICR, Horia Roman Patapievici, minte in New York Times ca a fost chestionat “dur” de membri “nationalisti” ai Senatului (care sunt aia, sa-i votez si eu? 🙂 ) la o intalnire care, in realitate, nu a avut loc! Ca sa inteleaga si tovarasii mai grei de cap de la SPP, SIE si SRI ce e cu Cazul Patapievici redau mai jos dezideratele GDS legate de ICR: “recrearea frontului unit”!
Intr-un interviu aranjat in New York Times, la sectiunea de Cultura “Larga” 🙂, Horia Roman Patapievici, inca presedintele ICR, minte de stinge. Pare incredibil pentru orice cititor cu bun simt si probabil, sinecuristii sefutului miscarii papitoilor vor contrazice si ceea ce sta scris negru pe alb, intr-unul dintre cele mai mari cotidiene ale lumii, dar chiar asa e: distinsul fizician scatofag minte opinia publica mondiala fara cea mai mica jena. Iata dovada:
New York Times Blogs: “Preşedintele ICR a mai spus că grupurile naţionaliste din Senatul român obiectează faţă de gusturile şi abordarea sa «cosmopolită». El a precizat că atunci când a fost invitat, săptămâna trecută, la Comisia de cultură din Senat pentru a prezenta situaţia activităţii ICR, a fost întâmpinat cu întrebări ostile de genul: «De ce nu vorbiţi despre valorile naţionale. De ce aveţi atitudini anti-româneşti?»”.
Mediafax: Patapievici, invitat luni la Parlament, de liderii Grupurilor Parlamentare PSD şi PNL. Întâlnirea a fost anulată
Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), a fost invitat de liderii Grupurilor Parlamentare PSD şi PNL, Ilie Sârbu şi Puiu Haşotti, luni, de la ora 15.00, la Palatul Parlamentului, pentru un dialog pe tema Ordonanţei prin care institutul trece în autoritatea Senatului. Întâlnirea s-a anulat după ce aceştia nu au ajuns la un acord comun cu privire la participarea presei la şedinţă şi a numărului de invitaţi.
Mediafax: Haşotti: Patapievici crede că sunt la dispoziţia sa? L-am chemat, nu a vrut să vină, la revedere!
Liderul senatorilor PNL, Puiu Haşotti, i-a transmis, luni, preşedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, că Senatul nu se află la dispoziţia acestuia şi i-a recomandat să fie mai reticent în atitudine, mai ales că nu a fost înlocuit din funcţie, deşi raportul Curţii de Conturi arată grave lacune.
Vai-vai-vai! 🙂
Minciuna crasa a Patapieviciului este observata prompt de Lucian Gheorghiu de la Cotidianul care o ia la bani marunti si afirma: “Totul intră în categoria tehnicilor de manipulare. Dar, atenţie, Patapievici spune că a fost săptămâna trecută la Comisia de cultură a Senatului, şi reproduce şi două întrebări ostile care i-ar fi fost spuse. În spaţiul public din România această informaţie nu a circulat. Contactat telefonic, senatorul Georgică Severin, membru în Comisia de cultură, ne-a făcut următoarele precizări: „Domnul Patapievici nu a fost săptămâna trecută la Comisia de cultură a Senatului. Şi nu a fost nici în ultimele săptămâni şi luni. Personal nu am lipsit de la niciuna din acţiunile comisiei în acest an, deci ştiu cine a fost, sau nu. Dacă nu greşesc, domnia sa a fost prezent la comisie anul trecut când s-a dezbătut bugetul ICR. Domnul Patapievici a fost invitat la o întâlnire cu liderii grupurilor parlamentare PSD şi PNL, pentru o discuţie lămuritoare referitoare la trecerea ICR în subordinea Senatului, dar această întâlnire nu a avut loc”.”
Vai-vai-vai! 🙂
Intr-o alta stire, preluata ieri de Mediafax de la Digi24, Patapievici “ameninta” ca-si va da demisia, el si conducerea de sinecuristi ai tuturor regimurilor (se aude, tovarasa Tania a tovarasului Gogu?), daca Curtea Constitutionala va hotari nu-stiu-ce pe 5 iulie legat de Ordonanta de Urgenta a Guvernului privind reconstituirea ICR. In acest context, Patapieviciul declara onctuos ca “prin noua ordonanta de urgenţă, atenţia cade numai pe programe care au ca obiect românii din afara ţării”. Ca un/o adevarat/o tata si mama-Omida a tocatorilor de bani din pensiile si alocatiile taiate ale romanilor (44 de milioane lei – 10 milioane euro!), Pataghiveciul “culturii romane” stie si ce se va intampla de acum incolo cu Institutul: “ICR se va ocupa numai de diaspora românească, dar într-un spirit naţionalist, arhaic, ce nu se potriveşte vremurilor noastre”.
Vai-vai-vai! 🙂
Ca sa inteleaga si tovarasii mai grei de cap de la SPP, SIE si SRI ce e cu Cazul Patapievici e suficient, cred eu, sa redau dezideratele lui Andrei Cornea, care apreciaza in organul “22” al GDS “recrearea frontului unit”:
Andrei Cornea, “22”: “Ponta a făcut totuşi o greşeală şi s-ar putea să-şi frigă degetele: s-a aşteptat, desigur, ca unii intelectuali să protesteze, dar îşi închipuia pesemne că aceştia se vor recruta numai dintre „intelectualii lui Băsescu“ şi amicii lui Patapievici – lesne de anihilat propagandistic. Nu s-a aşteptat ca, spre cinstea lor, să se solidarizeze cu ICR şi cu conducerea sa intelectuali ostili ideologic lui Patapievici, precum Vasile Ernu, sau critici vehemenţi la adresa lui Traian Băsescu, precum Cristian Pârvulescu şi Alina Mungiu. Sunt convins că nu s-a aşteptat să protesteze şi mai mulţi regizori din „noul val“, precum Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, inclusiv dublul laureat de la Cannes, Cristian Mungiu, care scrie despre ce s-a întâmplat la ICR că „este o epurare de cea mai oribilă speţă – la fel de reprobabilă ca una etnică, ideologică sau rasială“. Bineînţeles că s-au mai solidarizat şi se mai solidarizează zilele acestea şi mulţi alţii, indiferent de tendinţă ideologică. Dacă la asta mai adăugăm şi protestul lui Marius Oprea – orice în afară de „intelectual al lui Băsescu“ – împotriva demiterii lui Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Naţionale, s-ar putea ca venirea la putere a USL să fi recreat un front unit, de mult dispărut.“
Cam de cand a disparut, tavaris Cornea? De cand a pus Ceausescu Unitatea “Anti-KGB” pe voi? 🙂 🙂 🙂
Cum nu m-a lasat sotia mea, fotografa Cristina Nichitus Roncea, sa apar cu un mic comentariu in New York Times (ziarul cu un milion de exemplare vandute in intreaga lume si 30 de milioane accesari pe luna)? Simplu: cand avea timp in programul sau corespondentul NYT eu trebuia sa o ajut la instalarea expozitiei Precum in Cer de la Palatul Sutu – inca deschisa pana pe 30 ianuarie -, asa ca a trebui sa-l refuz. Oricum, relatarea redactorului de politica internationala al NYT reflecta realitatea romanesca, drept pentru care merita felicitat (de exemplu, plaseaza numar manifestantilor USL la 7000 si nu la 20.000, cat sustineau televiziunile Coalitiei anti-Basescu, Antena 3, Realitatea si Romania TV). Ce observatie interesanta face redactorul NYT, Nicholas Kulish, fata de protestele din Piata Universitatii: “Many of the same broad themes have been voiced by demonstrators in countries as diverse as Israel and India, from the “indignados,” or outraged, in Spain to the Occupy Wall Street protests that started in New York and spread around the world.“. Interesant, nu? Parca asta ziceam si eu 🙂
Iata relatarea din New York Times:
Romanian Protesters Urge Government’s Ouster
BUCHAREST, Romania — Thousands of protesters gathered in Romania’s capital on Thursday to demand the ouster of the government and new elections, as a week of demonstrations against far-reaching austerity measures and years of difficult reforms seemed to gain strength.
Economic frustrations have spilled into the streets here, as they have in Spain and Greece. Protesters in University Square downtown shouted chants calling for the resignation of President Traian Basescu and his ally, Prime Minister Emil Boc.
Atena urmează să fie cucerită! Din 6 octombrie civilizaţiile Vechii Europe vor fi prezentate în cadrul expoziţiei internaţionale The Lost World of Old Europe the Danube Valley (Lumea pierdută a Vechii Europe Valea Dunării, 5000-3500 înainte de Hristos). Perioada neo-eneolitică. Astfel va putea fi descoperită povestea uneia din primele civilizaţii ale omenirii.
Expoziţia reprezintă un ambiţios proiect cultural realizat prin participarea a peste 20 de muzee din România, Bulgaria şi Republica Moldova, respectiv a Institute for the Study of the Ancient World al New York University şi Muzeul de Artă Cicladică – Atena, una dintre instituţiile muzeale greceşti de referinţă.
Această expoziţie constituie un moment deosebit de important în peisajul cultural al Greciei, fiind pentru a doua oară (după expoziţia de la Salonic din 1997) când un muzeu din această ţară găzduieşte într-un cadru prestigios piese arheologice preistorice excepţionale provenind din patrimoniul cultural naţional al României.În cadrul expoziţiei sunt prezentate mai bine de 250 de piese arheologice cu o vechime de peste 6.000 de ani, descoperite de arheologi în aşezările şi necropolele aşa-numitei civilizaţii a „Vechii Europe” (perioada neo-eneolitică).
Este al doilea eveniment expoziţional de acest fel în Grecia, cu prilejul căruia sunt expuse artefacte deosebit de valoroase, provenind în principal din patrimoniul cultural naţional al României. Organizată la sediul Muzeului de Artă Cicladică din capitala Greciei, expoziţia beneficiază de un loc de expunere cu deosebită vizibilitate şi impact cultural.
În acelaşi timp expoziţia constituie o premieră prin inedita asociere a bunurilor arheologice neolitice descoperite în spaţiul de la nord de Dunărea de Jos, cel al Peninsulei Balcanice şi cel al Vechii Elade. Toate acestea stau mărturie asupra civilizaţiilor preistorice care au înflorit cândva pe aceste meleaguri, leagăn al unora dintre primele civilizaţii ale continentului european.
Muzeul Naţional de Istorie a României anunţă vernisarea expoziţiei internaţionale „The Lost World of Old Europe”, ce prezintă bunuri de patrimoniu arheologic din categoria „Tezaur” din colecţii muzeale româneşti, dar şi piese din colecţii muzeale din Bulgaria şi Republica Moldova. Acest important eveniment cultural va avea loc la Oxford (Marea Britanie), în data de 18.05.2010, în cadrul celui mai vechi muzeu britanic, Ashmolean Museum of Art and Archaeology al Universităţii Oxford, instituţie universitară şi de cultură cu reputaţie internaţională.
Expoziţia „The Lost World of Old Europe” este rezultatul unui fructuoase colaborări între Institute for the Study of the Ancient World al New York University şi Muzeul Naţional de Istorie a României, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, principalii organizatori ai acestui ambiţios proiect cultural româno-american, semnalat si de New York Times: Civilizaţia europeană a început la poalele Carpaţilor. Expoziţie prezintă —în premieră în Marea Britanie— 175 de piese arheologice de valoare excepţională, datând din perioada neo-eneolitică, din colecţiile a 19 muzee româneşti. Acestora li se adaugă o serie de artefacte din aceeaşi epocă, provenind din colecţiile Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie al Moldovei de la Chişinău (Republica Moldova) şi ale Muzeului Regional de Istorie Varna (Bulgaria).
O Românie capabilă să-şi asume funcţiunile ei geopolitice în spaţiul carpato-danubiano-pontic este greu de imaginat în afara unei condiţii sine qua non: statul de cultură la Dunărea de Jos. Această idee, formulată de Eminescu, este un postulat al afirmării identitare a poporului român. Linia destinului colectiv al românilor nu este solidară, aşadar, cu orice formă de stat, ci cu formula statului de cultură la Dunărea de Jos. Numai prin acest caracter al său statul român îşi va împlini vocaţia de „stat de necesitate europeană”, cum l-a definit Nicolae Iorga. Acest tip de stat va garanta dreptul românilor asupra a ceea ce Acad. Tudorel Postolache numeşte „proprietate identitară”, la care au îndreptăţire indivizii şi popoarele deopotrivă. În afara deplinătăţii dreptului de proprietate identitară asupra întregului său depozit de moşteniri spirituale, România nu-şi va putea exercita funcţiunile la care este chemată într-o Europă fie ea şi pe deplin unită. În lumina teoriei statului de cultură, lumea este produsul forţelor spiritului mai mult chiar decât produsul forţelor economice sau politice ori militare. Expresia pe care o îmbracă puterea spirituală în procesul de modelare a lumii este aceea a modurilor de organizare spirituală a lumii, iar aceste moduri sunt stocate sub forma patrimoniului popoarelor.
Densitatea fantastică de episcopate antice la Gurile Dunării, de cetăţi şi baze militare civilizate, bisericile de cretă de la Babadag, loc de pelerinaj al întregii Europe de mai bine de 1000 ani, marile situri arheologice din România, locuri de ţâşnire a identităţii noastre – Sarmizegetusa şi Histria -, marea cetate şi castrul de la Porolissum, ca să nu mai pomenim de Mânăstirile din Bucovina, ori de Cucuteni – pulsaţie din anul 6500 î.Hr. a primei Europe aşezată chiar în ceea ce avea să fie mai târziu inima moldovenească a regatului dac, reprezintă un factor ordonator al gândirii politice şi o bună resursă promoţională pentru ceea ce politicienii numesc abstract şi cu emfază brand de ţară. Toate acestea, dimpreună cu aportul creator al epocilor ulterioare, cu marele substrat al creştinismului cosmic propriu întregului sud-est european compun elementele constitutive ale unor moduri spirituale de organizare şi sistematizare a existenţei care se transmit apoi în toate gesturile noastre, de la cele mici la cele care marchează destinul colectiv al popoarelor. Acesta este faptul care ne îndrumă să considerăm patrimoniul spiritual drept factorul ordonator al gândirii politice a unui stat, astfel că grija pentru patrimoniu este echivalentă cu grija pentru propria minte şi pentru starea mentală a propriului popor. Oricine agresează patrimoniul spiritual al unui popor, în întregime ori în parte, sau generaţiile lui creatoare, între care noi considerăm Generaţia Labiş drept a doua mare generaţie creatoare a românilor în secolul al XX-lea, agresează mental un popor, deschide războiul contra şi pentru ocuparea minţii unui popor.
July 24th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
