Marcel Eremia: “După se vede și din acest afiș, vă invit la vernisajul celei de a doua ediții a Salonului Fotografului Român, vineri 6 martie, ora 18.00, la sala de expoziții Constantin Brâncuși din cadrul Palatului Parlamentului. Parcare asigurată în incinta acestei instituții.Am creat și un eveniment pe Facebook cu toate aceste detalii.”
Mihai Răzvan Ungureanu, recent uns consilier personal al noului preşedinte al României, Klaus Iohannis, pe perioada cât a fost ministru de Externe a sabotat prin acte oficiale interne activitatea Comisiei pentru recuperarea Tezaurului României de la Moscova. În acelaşi timp, a întreprins toate demersurile posibile pentru transmiterea ilegală a Tezaurului Moştenirii Gojdu către Ungaria. Mai mult: Emil Boc, premierul fostului preşedinte Traian Băsescu, a scos complet problema Tezaurului românesc confiscat de ruşi din Programul său de Guvernare, după alegerile parlamentare din 2008. Aceste informaţii dramatice sunt cuprinse în volumul lui Ioan Scurtu, “Tezaurul României de la Moscova”, recent apărut la Editura Enciclopedică (Bucureşti, 2014). Profesorul Ioan Scurtu a fost, de la înfiinţare, în 2004, până în 2012, când şi-a dat demisia, co-preşedintele Comisiei Comune româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului depus la Moscova în timpul primului Razboi Mondial, pe scurt Comisia pentru Tezaur. Practic, în paginile cărţii sale de memorialistică ni se demonstrează că, dincolo de declaraţiile cu iz patriotard, în această perioadă, de 10 ani, cât a fost preşedintele României, Traian Băsescu s-a exprimat în privinţa Tezaurului României din Rusia doar în termeni lacşi, de tipul unei bătăi pe umăr şi a unei glume la o recepţie. Glumiţele lui Băsescu şi blocajele lui Ungureanu, urmate de cele ale succesorilor săi, fideli liniei cotroceniste sau tăriceniste, Adrian Cioroianu, Lazăr Comănescu (şi acesta numit consilier la Palat), Cristian Diaconescu, Cătălin Predoiu, Teodor Baconschi şi apoi, din nou, în Guvernul Ungureanu, Cristian Diaconescu, profesorul Scurtu le-a simţit pe propria-i piele. În plan diplomatic, acestea au produs un îngheţ total. De unde a fost dirijat acest îngheţ? Dacă ar fi să urmăm indiciile meteorologice uzuale, valabile în acest caz şi în plan informativ-politic, am ajunge uşor la sursă. Oamenii, şi mai ales politicienii, ca să nu mai vorbim şi de comandanţii supremi, se judecă după fapte, nu după vorbe. Este tragic să constaţi că puterea din România ultimilor 10 ani, în ciuda fumigenelor provocatoare anti-ruseşti, a deservit, în fond, interesele Rusiei, cel puţin în privinţa recuperării unui bun naţional pentru care Ceauşescu, de exemplu, nu a ezitat să se contreze direct cu Brejnev. Faptele, cuprinse cu amănunte în volumul profesorului Scurtu, vorbesc de la sine.
Numai Tezaurul BNR de la Moscova valorează azi 5 miliarde de dolari
Nota: Raportul integral este cuprins intr-un volum de marturii si foste documente secrete editat de Victor Roncea si col (r) Marian Rizea. Detalii: chiar azi!
PS: Mai am de facut un anunt important catre tara: in curand, veti putea gasi noi documente inedite si absolut inedite, pentru opinia publica, despre revolutia romana si lovitura de stat din decembrie 1989 – inclusiv despre agentii KGB si GRU -, intr-un volum de marturii si foste documente secrete editat de Victor Roncea si col (r) Marian Rizea. Detalii: chiar azi!
1 decembrie 1989
Raport olograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel Iulian Vlad – şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu, privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de la Malta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.
Nr. 0075/989
STRICT SECRET
Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:
1. În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare, un rol dominant în toate problemele internaţionale.
– Este de aşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor de confruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor.
– Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare.
– Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european care să permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şi economic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurarea transpunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarea relaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comune europene“.
– În acest context, se va aborda şi problema existenţei celor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă o anumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europa de Est.
– În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilor guvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni să fie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrate în „procesul de integrare europeană“.
– Ambele părţi se vor pronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere a armamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să aloce mai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUA să diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi.
Este posibil ca, în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduce efectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurile similare adoptate unilateral de URSS.
– Pe planul relaţiilor bilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentru sprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelor sovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură a mecanismelor economiei de piaţă.
– Pe lângă solicitarea expresă de ajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de către URSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şi pentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie.
Notă:
– Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de „reforme reale“, fiind avute în vedere îndeosebi RP Chineză, Cuba şi România.
– Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lor cu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier.
2. În cadrul consultărilor din ultimele zile cu Administraţia de la Washington, guvernele Angliei, Franţei, RF Germania şi Italia au insistat pentru:
– evitarea adoptării de către SUA şi URSS a unor hotărâri definitive referitoare la modificarea echilibrului militar din Europa, fără consultarea prealabilă şi consimţământul ţărilor vest-europene;
– realizarea treptată a reducerii armamentelor şi efectivelor dislocate în Europa, urmând ca problema unor diminuări semnificative să fie analizată numai după ce vor exista garanţii certe că URSS este dispusă să renunţe la forţa sa militară;
– respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statele vest-europene ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.
Franţa şi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii unei confederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasarea centrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi o polarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSS de genul celei existente înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.
Lista este o dovadă tocmai pe dos. Un grup conspirativ are câteva trăsături: nucleu ideologic, convingeri comune, apartenenţă la o grupare ocultă etc. Or, lista este extrem de eterogenă, sunt persoane cu poziţii ideologice absolut diferite, cu profiluri profesionale diverse, cu atitudini mai degrabă anti sau neutre faţă de politica Moscovei etc. În al treilea rând, întâlnirile, după ştiinţa mea, au avut de regulă caracter public. Iar dacă au fost întâlniri personale, mai apoi au fost aduse la cunoaşterea publicului. Întâlnirea mea cu Dughin, de pildă, a fost una publică, nu privată. Explicaţia posibilă a întâlnirilor lui Dughin (şi lista reală cuprinde şi personalităţi din mediul internaţional, precum Suleiman Demirel, de pildă etc.) derivă din specificul metodei geopolitice. Geopolitica este ştiinţa actorilor şi gânditorilor geopolitici. Un specialist al domeniului are nevoie de dialog, confruntare, cunoaşterea poziţiilor, verificarea vectorilor şi a intensităţilor etc. Faptul că Dughin s-a întâlnit cu oameni de stat, cu exponenţi ai unor curente politice şi ideologice diverse, cu geopoliticieni, cu sociologi etc., arată că el chiar este un geopolitician serios, că ştie ce vrea şi că vrea să ştie. Reacţia de la noi este o dovadă fie că nu ştim ce vrem, fie că nu vrem să ştim ceva în chip riguros. Iar chestiunea cu „lista conspirativă” este comică spre grotesc şi oricum atestă destulă mediocritate în subtext.
Eu am semnat postfaţa la cartea lui, “Bazele Geopoliticii şi viitorul geopolitic al Rusiei“, şi interesul său pentru o astfel de întâlnire era firesc. Eu interferasem cu preocupările lui, cu studiile lui şi, în plus, exprimasem un punct de vedere diferit şi chiar opus propriului său punct de vedere. La rândul meu, era firesc, în calitatea mea de cercetător al domeniului, să ştiu cum gândeşte pe viu specialistul rus. Mai apoi, nu cred că trebuie să aderăm la acele bizare tendinţe neocominterniste, de esenţă bolşevică pură, de a reinventa cenzura, delictul de opinie, prohibiţia ideologică. Cum să îţi închipui că dacă te-ai văzut, într-un cadru public (şi chiar privat), cu un profesor de geopolitică de la Universitatea de Stat din Moscova ai furnizat dovada că eşti promotor al altei ideologii şi al altui câmp de interese decât ale poporului tău? Dar gândirea ta, studiile tale, cărţile tale, opiniile tale, exprimate în chip răspicat, nu contează? Eu sunt mereu uimit să constat că, după 1989, sunt trecut, cu o anume periodicitate, printre criptocomunişti, când tatăl meu şi fratele meu au fost deţinuţi politici, iar copilăria mea a stat sub teroarea închisorilor comuniste, a deportării, a etichetei de chiaburi şi „duşmani ai ordinii sociale”, cum eram etichetaţi pe vremea aceea, o etichetă pentru care se intra în puşcărie. Nu cred că cei ce susţin asemenea aberaţii nu ştiu că în 1990 eu am creat Asociaţia pentru Studiul Rezistenţei Anticomuniste a Ligii Studenţilor (ASTRALIS), iar, mai apoi, am editat, sub coordonare, Enciclopedia valorilor reprimate, o lucrare de 1.000 de pagini, şi am continuat să scriu pe tema aceasta în toate lucrările mele de geopolitică! În studiul din postfaţa cărţii prof. Dughin am examinat critic poziţia sa în principalele chestiuni sensibile (precum ideea sa despre imperiu, perspectiva multipolarismului, ideea dualismului geopolitic, poziţia sa faţă de România ca stat national întregit etc. etc.). În interviul pe care l-am acordat colegului său de la Moscova, prof. Bovdunov, am reafirmat punctul meu de vedere de pe o cu totul altă poziţie decât aceea a profesorului rus. Mai apoi, doresc să repet cât mai apăsat că întâlnirea mea cu prof. Dughin n-a fost una personală, privată, ci una publică, fiindcă au fost acolo profesori, sociologi, jurnalişti, istorici, ambasadori etc. Prin urmare, a fost o întâlnire publică, nu privată. Aşadar, care este chestiunea? Vă daţi seama unde suntem împinşi, în ce climat de mediocritate nedemnă? Este evident că motivele de substrat ale speculatorilor acestei liste (în care sunt publicate nume de-a valma, fără legături semnificative între ele dincolo de rama listei) nu sunt nici pe de parte în serviciul României. Aş înclina să cred că lucrurile stau chiar pe dos, ca să nu mai spun că cei ce fac tevatură în jurul ei năzuiesc (în van, evident) să construiască o imagine falsă asupra României intelectuale. Ca să nu mai vorbim de faptul că, în subsidiar, în chip eristic, evident, se sugerează că frontiera românească a UE este atât de confuză încât ar fi nevoie de alte minţi decât cele româneşti pentru gestionarea chestiunilor intelectuale şi ideologice ale unei asemenea frontiere. De modul în care ne vom feri de asemenea imondicii depinde, într-un fel, chiar deznodământul la unele chestiuni mai serioase. Mediul intelectual de la noi a fost adus în faţa unui test, destul de penibil, dar totuşi un test. Modul în care se va regla o asemenea chestiune va confirma abilitatea intelectualului român (a jurnalistului, în primul rând) de a evita asemenea zone joase. Nu ştiu ce va fi, în final, dar nu pot să uit şi să evoc traumatismul politic din vremea copilăriei mele când eu tremuram într-un sat din Munţii Banatului în vreme ce unii dintre campionii „listelor conspirative” şi pretendenţi la poziţia de paznici de poartă ai Occidentului se lăfăiau pe sofalele cominterniste din cartierele nomenclaturii. Ca operaţie intelectuală, această aşa-numită „listă conspirativă” este cu totul mediocră şi sunt convins că nimeni serios din mediile instituţionale şi din media românească nu va cădea într-o asemenea capcană. Oricum, celor interesaţi de poziţia mea în chestiunile geopolitice abordate în cartea sa de către prof. Dughin le recomand postfaţa mea la ediţia românească a cărţii. Iar pentru vreo opinie serioasă le recomand să uite că la geopolitică şi la fotbal se pricepe oricine. Pentru că nu este deloc adevărat şi nici de vreun folos cât de mic. Ba, din contră, este pentru toţi cu totul dăunător. Chiar şi pentru autorii acestei diversiuni mediocre.
Ca să nu cădem şi noi victime vrajei conspiraţioniste, voi preciza că înclin totuşi spre ipoteza că lucrătura „listei conspirative” izvorăşte din mentalitatea celebrului personaj al lui Caragiale care se întreba retoric: „Şi ce-o să zică Europa”. Iată de unde emană conspirativitatea listei: de la „nişte unii” care se dau însemnaţi pe malurile Dâmboviţei şi se aud strigaţi să apere, chipurile, NATO şi Uniunea Europeană. Efectul de comedie bufă sporeşte când te gândeşti că vajnicii deconspiratori cred că-i fac atenţi pe responsabilii intelligence-ului marii metropole, culmea, asupra unora dintre cei ce-au făcut din integrarea noastră ca stat în cele două structuri proiectul vieţii lor politice şi diplomatice. Dacă nu m-ar vizita mai vechea mea amintire difuză din copilărie mai c-aş râde în hohote.
Prof. Ilie Bădescu apare pe “lista lui Dughin” drept “cel mai prestigios geopolitician din România”
Agenturile de ştiri au prezentat nemestecată “Lista lui Dughin” publicată de tasmanienii lui Tismăneanu (n-am găsit altă rimă). Sigur că toate comentariile adiacente listei, ca “prietenii Rusiei” (In linie stramba, revista 22, Adevarul – ele însele oficine cunoscute ale centralei moscovite) sau “oamenii-cheie ai Moscovei în România” (Cotidianul, din ce în ce mai pe linie GDS-istă – Alo, dom’ Nistorescu, nu mai citeşte nimeni tâmpeniile devenite din marginale super-centrale?), sunt de o prostie incomensurabilă. Este evident că preambulul furnizat de tasmanienii lui Soros, cu “cluburile de elită pro-ruse”, este, cum s-ar zice, din “gâtul mâinii”. Nici internetul nu mai suportă comentarii pe marginea acestui nivel ieftin de manipulare. Oricum, pentru corecta informare a cititorilor mei, consider că e bine să fie cunoscută toată “Lista lui Dughin”, pe care o public mai jos, sub secţiunea România, deja cunoscută, şi unde, în dreptul numelui meu, apreciez faptul că sunt evaluat sintetic destul de corect. Conchid: cu toate că persoanele din acest document sunt de la stânga la dreapta – ceea ce e firesc: un geopolitician, ca şi un ziarist, un analist, trebuie să cunoască tot spectrul politic, cultural, academic, jurnalistic, etc – sunt onorat să mă aflu pe această lista. Pam-pam:
Ion Iliescu – fost lider al Partidului Social Democrat, fost președinte al României, acum una dintre eminențele cenușii ale Partidului Social Democrat aflat in opoziţie cu regimul pro-american al preşedintelui Băsescu.
Adrian Năstase – fost prim-ministru al României, Preşedinte al Fundaţiei Titulescu, membru al Partidului Social Democrat, cel care l-a lansat în politica mare pe actualul prim-ministru Victor Ponta.
Dan Zamfirescu – istoric, teolog, ideolog, unul dintre principalii ideologi naţionalişti ai erei Ceaușescu.
Ilie Bădescu – director al Institutului de Sociologie al Academiei Române de Științe. Cel mai prestigios geopolitician din Romania.
Momcilo Luburici – Rector al Universităţii Dimitrie Cantemir (Bucureşti)
Doru Tompea – Rector al Universităţii Petre Andrei (Iasi)
Diana Câmpan – purtator de cuvant al Universității din Alba Iulia (Transilvania)
Călin Mihăescu – conducătorul Mişcării Eurasiatice din România, politolog, conducător al editurii «Eurasiatica».
Ion Gurgu – conducător al Editurii «Predania» (literatură conservatoare, Ortodoxă).
Victor Roncea, jurnalist, redactor şef al portalului de ştiri şi analize https://www.ziaristionline.ro/ (Pe unele chestiuni poate avea poziții incomode, nu e filorus).
Răzvan Marica și Mihai Șomănescu – conduc portalul de ştiri https://www.activenews.ro
Vasile Ernu – Editor al portalului de analize https://www.criticatac.ro (site anti-globalizare, stângist)
Ioan Valentin Istrati: preot, jurnalist de radio și televiziune la trinitas.ro, post regional în limba română pentru România, Moldova și Bucovina, editor al portalului https://www.doxologia.ro/autor/pr-ioan-valentin-istrati
George Bara – jurnalist, portalul «Ziarul Natiunea» https://www.ziarulnatiunea.ro/
Vasile Simileanu – geopolitician, editor al publicaţiei de analize “Geopolitica”
Aurelian Anghel – sociolog, are poziţii conservatoare
Marius Văcărelu – om de știință, profesor la Școală Naționale de Științe Politice și Administrație Publică (București);
Ion Coja – profesor universitar, lingvist, scriitor și publicist. Eurosceptic, anti-american.
Dan Puric – actor și regizor de teatru și cinema, scriitor ortodox conservator popular.
Mihai Andrei Aldea – preot ortodox, conservator, anti-globalizare.
Mircea Dogaru – colonel în rezervă, conduce Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate
Ovidiu Hurduzeu – Scriitor romano-american, critic social, ideolog distributivist (concepte economice alternative). Critic faţă de conducerea SUA și a României. Conservator social.
SuleymanDemirel–fost prim-ministrualTurciei Gen.KilincTundzher–fostul șefalStatului MajorGeneral al Republicii Turcia SemihKorayPh.D.,adjunct. PreședintelePartiduluiMuncitorilordinTurcia, profesor, doctor înFilosofie. AderăvizualizarieurasiaticecriticăNATO, regimulSUA, Erdogan. YunusSoner–șefulDepartamentuluiAmerica Latinăal BirouluiInternațional algrupului de lucru. MehmetPerincek–cercetator la Universitateadin Istanbulșiscriitor. SerkanKosh–jurnalist
Ungaria
ViktorOrban, prim-ministrulși anturajul său GáborVonașefalpartidului“Jobbik –! Pentru omai bunăUngaria” –. BelaKovacs–deputatde laJobbik. LashleySiposh–Secretar Generalal FundatieiITE
Argentina
AlbertoBuela–cunoscutfilosofși om politicargentinian, fondator alșcoliidin America de Sudmeta–ministrul Politicii Socialeîn guvernulPerron(președintele Argentina1946-1955și1973-1974). Cineeste președinteleCentrului pentruStudii Strategicedin America Latină,esteunuldintreprincipalii reprezentanți aigândiriigeopoliticeîntregul continent. DiegoFernandoVelasquez–Centrul deEquilibrioGlobal Carlos AlbertoPereiraMele–Doctor în Științe Politice, unexpertguvernamental.
Franța
AymericChauprade–scriitor, politolog, profesorșiprofesorasociatdegeopoliticălauniversități șiacademiimilitare dinFranța, Elveția, MarocșiTunise. Shoutdintre cele mai renumiteexperții îngeopoliticăîn Franțade azi. Autor almai multor lucrărifundamentaleprivindgeopoliticășigeo–istoric. În favoareaunei alianțestrategiceîn Europa șiRusia,pentruopoliticăeficientăalumiiunipolareSUA. Alain deBenoist, filozof, intelectual, scriitor(revista “Criza“, “Elemente”, “Nouvelle Ecole“), unuldintrefilosofiicei mai influenți, fondator alNoii Drepteîn anii ’60ai secoluluial XX-lea. Jean-ClaudeMisha–sociologie, filozofie, geopolitică; SergeLatouche–sociolog,scriitor, filozof, geopolitică
Croația
JureVuich–geopoliticăcroateangajat al Ministeruluicroatal AfacerilorExterne. Politolog, filosof, șefuldepartamentuluideștiințe politiceșigeopoliticaaInstitutuluide Stat“Matica Hrvatska». Tomislavsunicena–politologcroat–american, sociolog, geopolitică, expertcultură, publicist, sef deCulturăla AmbasadacroatînDanemarca(Copenhaga). Criticradicală aglobalismului.
Slovacia
Prim-ministrulRobertFicoși anturajul său. Acordatepentruo apropierecuRusia. “Smer” –(“Direcția –Social Democrat“) –levopopulistskayapartiduldeprim-ministru, Robert Fico IanCharnogurskypreprimulprim-ministrualSlovacieiindependente, rusăsocietatepreședinteslovacînBratislava. SergheiKhelemendik, fostuldeputatdinSlovaciaSlovakNationalPrato. Rusă–slovacă politologșipublicist. Locuiește înBratislava. “Partidul Național SlovacdeJanSlota(eliminat pozitivfață de Rusia).
Serbia
Vojislav Kostunica, fost președinte alSerbiei Ziarul “Geopolitica”. Ea araportatcu privire la evenimentelemajoredin domeniulpoliticii externeîntr-ocheiepatriotic, eurasiatic. Redactor-șef –SlobodanUrich. MilaAleksic–Nikolic –capde circulațieSebskogodinEuropa, YvesBataille–jurnalistfrancez, politolog, trăiește și lucreazăînSerbia Stevan-politologGajić, director al CentruluipentruStudii Europene(Belgrad). Mișcarea“Uși Srpske“. Ideologia–anti–globalizare, conservatorismulsocial.ÎnfavoareaintegrăriieurasiaticeînSerbia. Tânăr și promițător, mișcareaconservatoare. VјekoslavTserovina.SerbskoeNOSTRUmișcarepopulară. -motionsCoordonatorare drept scop–de a promova conceptuldeintegrareeurasiaticeîncolaborarecucele mai importanteintelectualiiruși. Programulpolitic almișcăriise bazeazăpeideeadeintegrareeurasiaticeSerbia șibazatpeideileMișcării Internaționaleeurasiatic. https://nasisrbija.org/ DraganStanojevic–Președinte aldiasporeisârbîn Eurasia. AlexanderProtic–BelgradSyndicateeditor.
Grecia
DimitrisKonstantakopulos–scriitorgrecșijurnalist, care se ocupă curelațiile internaționale. Fost consilierspecialal Primului-ministru AndreasPapandreoua GrecieilaEst-Vestrelațiilor șicontrolul armelor. Membru alcomitetului de redacție alrevisteiinternaționale“CriticalUtopia» (Utopie Critica) șiConsiliul Științific alrevisteifranceze “Free Gândul» (La PenseeLibre). Partidul“SYRIZA” (“Coaliția Stângii Radicale“) (locul 2 înparlamentul elen) MikosTheodorakis–celebrul compozitorgrecșiactivist social, unveteranal Rezistenteigrec. Creatoruldemișcarea de independențăa cetățenilor“Spark”. Pro–rus, anti–american, opiniianti–imperialiste. AlexisTsitras–șef al partidului“Siris”, liderulopozițieigrec
DanielOrtiz–antigobalistydreapta JoseSubikueta–activistde stânga, unom de științăpolitică.
Malaezia
SheikhImranNazarHussain(Kuala Lumpur) –om de știință, scriitor, gânditor, unexpertpeeshatologieislamice, filosofie, științe politice, relații internaționale. Face parte dinordinulsufitinfluentQadiriyya. ImranHussaineste cunoscutcaunpredicatorșilectorîncolegii, universități, organizațiicomunitare șimoscheiînStateleUnite și Canada. El dăregulatprelegeri peIslamîn biserici șisinagogicreștine.
Există oportunitățisimilareîn Statele Unite, Brazilia, Portugalia, Spania, Iran, India, Suedia, Norvegia, Belgia, Elveția, Anglia, Bulgaria, Canada, etc.
Aflaţi din nou în toiul alegerilor, cu puţine speranţe de mai bine în ordinea lumească a lucrurilor, ne-am gândit să facem un fel de radiografie a societăţii româneşti din ultimii douăzeci şi patru de ani. Cum de-am ajuns aici? Unde s-a greşit? Ce se mai poate face?
Vineri, 28.11.2014, la Tribunalul Bacău, a fost admisă cererea prin care Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu a cerut anularea Hotărârii emise de Consiliului Local Tîrgu Ocna privind retragerea “Titlului de Cetăţean de Onoare al oraşului Tîrgu Ocna” – acordat postmortem lui Valeriu Gafencu.