Andrei Pleşu a acordat un interviu unui ziar cu nume greu, în care semnează azi numai gîgîlici, mişcotei, codobaturi. Ucenicul lui Noica povesteşte că a văzut, pe vremea cînd mişca hîrtiile la CNSAS, o notă a lui Băsescu dată la Securitate. Marinarul se „zgîriase” cu alt vaporean şi a narat momentul de vitejie în felul următor: „în ziua cutare, am făcut cutare, cutare subaltern a sărit la bătaie. S-a întîmplat cutare şi cutare. Chestia asta m-a plictisit foarte mult. Simplul fapt că acum trebuie să stau să scriu chestia asta mă enervează foarte tare”. Sînt două posibilităţi. 1) Băsescu e şmecher adevărat şi are un curaj nebun. 2) Era prea mare în aparat şi i se rupea de securiştii mici. Cunosc bine Constanţa şi ştiu că, atunci cînd se întorceau din voiaj, comandanţii raportau spăşiţi ce au făcut, cu cine s-au întîlnit, cum au mers contrabanda şi curvăsăreala. Bingăneau toţi, mai puţin Băsescu. De ce îşi permitea să sfideze, cine îi îngăduia să fie arogant, habar n-am. Sau doar bănuiesc. N-am vreun interes să-l gîdil cu encomioane pe Băsescu. Nici nu cred că a auzit de mine, fiindcă are ca unică lectură agenda telefonului celular. Un amănunt esenţial — hinghereşte lumea cu DNA-ul — şi altul minor — l-a pus pe Patapievici la ICR — chiar mă obligă să nu intru în sfera omagiului băsescian. Dar îl prefer oricînd unui gargaragiu depedent financiar precum Crin Antonescu, acel profesoraş care s-a distins pe vremea lui Ceauşescu predîndu-le copiilor de ţărani istoria falsificată a României.
Desi isi facea veacul pe la Deutsche Welle, GDS-istul “Thomas” – Totok, un antiroman si anti-crestin visceral, transmite acum pentru Radio France International de la… Berlin. Ce legatura are sula germana cu prefectura franceza numai neo-kominternul stie, mai ales cand sunt mancati simultan banii cetatenilor Republicii dar si ai celui de-al IV-lea Reich (interesant cum stiu baietii astia sa capuseze organe “de stat”, cum sunt posturile pe la care s-au perindat, de la “Europa libera” incoace). Cu pretentii de sef al catedrei universale de Corectitudine Politica, fostul informator al Securitatii din grupul actualei laureate a premiului Nobel pentru literatura, Herta Muller, ii trage un perdaf parintelui basarabean Savatie Bastovoi, autorul cartii “Diavolul este politic corect”. Pentru ca gandeste. Cine i-a dat voie? Dumnezeu? Pai Dumnezeu nu este un personaj corect politic!
De la inceputul transmisiei RFI, Totok atrage atentia ca romanul “s-a bucurat de o campanie publicitară (televizuală şi publicistică) neobişnuită”. De fapt, este vorba de o singura emisiune Nasul cu Radu Moraru, la postul B1TV, de 30 de minute. Suficient insa. Caci, se vede, a deranjat. Plutonierul-major Totok de la Politia Gandirii semnaleaza ca astfel de “erori” nu trebuie sa se mai repete (se va conforma oare Radu Moraru, care a promis ca-l va mai aduce pe Savatie Bastovoi in fata romanilor de dincoace de Prut?). La sfarsitul executiei pe unde radio, ofiterul de servicii de la “Ministerul Adevarului” tranteste sentinta: condamnat la moarte civila. Tribunalul RFI hotaraste: “În consecinţă, romanul, Diavolul este politic corect, este o scriere cu puternice accente anti-ecumenice. Avînd tendinţe clerical-exclusiviste, îndreptate împotriva liberalismului, împotriva sistemului democratic pluralist şi împotriva lumii moderne, romanul abuzează de libertatea gîndirii, garantată tocmai de sistemul pe care-l combate”. Fraza pare desprinsa cuvant cu cuvant din 1984 a lui Orwell sau din Manualul Corectitudii Politice a lui Volkoff: “Nu-i toleram pe cei intoleranti”. Respectiv: “Corectitudinea politica stie ca etine unicul adevar, anume ca nu exista nici un adevar. Alexandre Zinoviev nu are dreptate atunci cand tradeaza secretul, vorbind despre liberalismul totalitar“.
Poate cititorii basarabeni nu stiu insa cine este acest William Totok, “Thomas” in arhivele Securitatii (Vezi Documentele SRI-CNSAS mai jos). Din fosta presa romana, acum aflata aproape integral sub controlul stapanilor lui Totok, numai eu am scris despre trecutul lui, in Curentul, insotit de cercetatorul Marius Mioc, pe blogul sau, interesat la randul lui de faptul ca Totok este primul “ziarist” care a difuzat in Occident “stirea” cu cei “60.000 de morti” de la Timisoara, din decembrie 1989. Ii prezint aici “trecutul glorios” de “socialist cu fata umana” ca sa afle si romanii de peste Prut cine il ataca pe confratele lor, valorosul scritor si artist Stefan Bastovoi, Monahul incorect politic Savatie.
William „Thomas“ Totok, omul care o spiona pe laureata Nobel Herta Muller
A fost un „luptător cu regimul comunist“, un adevărat „disident“. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania încununat cu această aură. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Germania şi a fost membru al Comisiei Prezidenţiale Internaţionale a lui Ion Iliescu pentru Studierea Holocaustului în Romånia, condusă de Elie Wiesel, posesor al premiului Nobel pentru Pace, deportat la Auschwitz de Ungaria în timpul ocupării Ardealului. A colaborat cu Europa liberă, BBC, RFI, Deutsche Welle, tot felul de Allgemeine Zeitung, apoi cu GDS şi „22“. Acum este un „expert pe Romånia“ pentru presa germană şi dă lecţii de democraţie şi federalism Republicii Moldova. Şi-a scris şi Jurnalul. L-a şi publicat, la editura Polirom a familiei Moscovici.
Pastorul infidel Laszlo Tokes, figură marcantă a ”revoluţiei române”, a avut şi o importantă carieră de informator al fostei Securităţi. Toţi cei care s-au preocupat de biografia sa eroică au reţinut şi colaborarea sa cu Securitatea, scrie Cotidianul, adaugand ca un documentarist cu ochii în patru ne-a trimis o minuţioasă selecţie de mărturii şi relatări despre trecutul ”acoperit” al lui Laszlo Tokes.
“Pro forma”: S-au identificat si facut publice documentele esentiale care dovedesc ca Laszlo Tokes, la 11 septembrie 1975, lasa judecatii istoriei urmatoarea consemnare olografa: “Constient de faptul ca prin atitudinea si comportarea mea am adus atingere securitatii statului ma angajez ca pe viitor sa fiu un cetatean loial regimului din R.S.R. (…).
“De facto”: Informatorul “Laszlo Kolozsvari“ furnizat informatii in temeiul carora anumite persoane, inclusiv cetateni ai altor state ( Klass Eldering, Ida Eldering, Lajos Gudor, Ioszef Demeter, Laszlo Ferenczi, Sandor Farkas, Ioszef Otvos, Tamas Jenci, Noemi Szebeni, Laszlo Vetesi, Sandor Gede s.a.) au facut obiect al unor masuri de prevenire a activitatilor de natura a prejudicia securitatea statului roman.
(Sursa: “Tinerama”, nr.210, 21-27 decembrie 1994, director Max Banus)
In prima jumatate a anilor`80 Laszlo Tokes a fost integrat “Biroului de Presa pentru Transilvania”, eufemismul folosit pentru o retea subversiva creata serviciile speciale (spionaj si diplomatic) ale Budapestei pe teritoriul Romaniei Dupa descoperirea retelei, ceilalti membri au acceptat sa se stabileasca in strainatate -Ungaria si Elvetia (Anexa nr._).
LASZLO TOKES – TRADATOR AL ROMANIEI SI AGENT DE SPIONAJ AL UNEI PUTERI STRAINE
Mutat disciplinar la Timisoara, Laszlo Tokes nu si-a respectat angajamentul de a se abtine de la activitati contra securitatii statului roman.
O marturie edificatoare a unei enoriase, demonstreaza continuarea legaturilor clandestine, realizate prin metode specifice spionajului :
“L-am cunoscut pe László Tokés cind a fost repartizat la Timisoara. La vremea aceea preot paroh era Leo Peuker iar László Tokés a fost preot ajutator. In momentul repartizarii lui Tokés aici nu stiam nimic despre faptul ca el avea probleme cu autoritatile. Eram membra in presbiteriul bisericii. (…) Cand Tokés avea ceva de transmis in strainatate, apela la sotul meu sa faca microfilme. In 1990 am aflat ca insasi fiica mea ducea microfilmele la Arad, la bunica fostei soacre, de unde altcineva (nu stiu cine) aranja sa ajunga mai departe.” (Ildiko Sepssy, Colectia de Documente Marius Mioc)
Ofiterul coordonator al actiunii de contraspionaj in cazul lui Laszlo Tokes precizeaza:
Conducerea CNSAS a raspuns solicitarii Civic Media de cautare la dosare a mogulilor de presa si a transmis informarea de mai sus, impreuna cu alte documente in anexe, urmand sa revina cu Adeverinte in cazurile lui Sorin Ovidiu Nusulica si Dan Adamescu. Ce reiese insa din materialele primite in ce-l priveste pe Patriciu Dan Costache (Dinu)? CNSAS transmite ce a gasit, respectiv la data de 11.08. 2010 reconfirma prima cercetare, de pe vremea cand Patriciu era parlamentar, si anume ca acesta “nu figureaza in evidentele SRI, SIE, ETC cu dosar de urmarire sau/si colaborator” (vezi mai jos). In contextul in care Dinu Patriciu era la vremea respectiva, inainte de 1989, casatorit cu fiica unui ministru al Guvernului Republicii Socialiste Romania (devenit apoi membru al “Guvernului Verdet” 🙂 ) si devenise navetist cu lunile prin spatiul arab, inclusiv pe la curtea lui Saddam, propozitia de mai sus inseamna, in traducere, conform practicii, ca Patriciu Dan Costache (Dinu) ori este in continuare ofiter acoperit, cum se spune ca l-a prins decembrie 1989, ori este urmarit din motive de siguranta nationala, ori ambele. Vedeti si Era Dinu Patriciu locotenent major in DIE in decembrie 1989? Sa ne spuna CNSAS. Patronii de media din Romania dati in cautare la CNSAS de Civic Media in campania Voci Curate.
Deocamdata, doar doua intrebari: 1. De ce a trebuit sa treaca o perioada de trei ani pentru oficializarea unui informatii arhicunoscute la CNSAS si in mediile de specialitate? 2. A fost santajat Calin Anastasiu, de la fondarea IMAS, in 1992, si pana azi, cand institutul se afla in mainile lui Vintu, in activitatea sa de prezentare a unor sondaje de opinie?
Lungul drum al unui informatii, de la cunoastere pana la recunoastere
In 2007, prin octombrie, informam cu Civic Media ca “GDS incepe sa dea raportul la CNSAS”. “Din surse”, se aflase ca incepusera sa faca naveta pe la CNSAS membrii GDS Mariana Celac si sociologul Calin Anastasiu, co-fondator IMAS alaturi de Alin Teodorescu (alt caz, pe care il voi trata imediat, de dragul amintirii cezurii de la ZIUA si a motivelor pentru care am fost dat afara, pe langa sustinerea lui Basescu). Ziarul “Gandul” publicase sub titlul “Gedesiştii Mariana Celac şi Călin Anastasiu, suspectaţi de legături cu Securitatea”, chiar si urmatoarea informatie: „Amândoi au angajament. În ceea ce o priveşte pe Mariana Celac, avem şi o notă a ofiţerului care se ocupa de ea, în care se spune că era foarte apreciată”.
Dupa cum vedem din actul CNSAS cu nr 2423/22.04.2010, Calin Anastasiu a beneficiat de o adeverinta de necolaborare cu Securitate, eliberata de CNSAS – interesant -, printre primele, purtand nr 182/13.07.2004. Sociologul – care vad ca acum e “editorialist la TVR” (!) – s-a bucurat de grija prietenilor sai din GDS, aflati atunci in Colegiul CNSAS, ma refer la Plesu, Patapievici si Dinescu, si a continuat sa-si ascunda trecutul de colaborator al Securitatii, “cu aprobarea PCR”. Preluarea de la SRI, in data de 16.04.2007, a arhivei largite, dupa cum a ordonat seful statului, Traian Basescu, le-a dat insa putin peste cap planurile GDS-istilor, de eludarea adevarului. In Dosarul de Grup Fond Retea nr R 248355 s-au gasit “noi” elemente ale colaborarii distinsului sociolog cu organele de securitate ale RSR, atat de blamate de grupul din care face acum parte, GDS.
Dupa cum spuneam, prin octombrie 2007 a inceput sa fie chemat, totusi, la CNSAS. Acolo a aflat de ce. “I s-a improspatat memoria”. Cu toate acestea, de atunci si pana azi, a tacut, sperand, probabil, ca Dinescu sa mai umble putin pe la dosar, asa, pe ici, pe colo, prin filele esentiale. In fond, dezideratul a fost atins, in parte. Si Adeverinta primita de Civic Media, in baza cererii din 2006 (!), din cadrul Campaniei Voci Curate, atesta ca “nu i se poate atribui calitatea de lucrator/colaborator al Securitatii“. Si Rosca Stanescu beneficiaza de aceeasi decizie 🙂 . Dar ce mai aflam din Adeverinta, plina de zeama informativa (daca o stoarcem bine)?
Sa o luam de la inceputurile deconspirarii, in date… Cererea Civic Media dateaza din 20 septembrie 2006. Co-fondatorul IMAS a fost chemat la audieri in octombrie 2007. Apoi, Nota de Constatare nr S/DI/I/1081 s-a facut in 6 aprilie 2009. A mai trecut un an, s-au mai comandat din Delta niste sondaje, au mai trecut niste alegeri, si Colegiul CNSAS a luat in discutie, pe 22 aprilie 2010, cazul Anastasiu Calin Emil, ocazie cu care este emisa si Adeverinta de mai sus, care se incheie cu informatia ca poate fi contestata in 30 de zile de la data publicarii pe pagina de net. Adeverinta in cauza mai poarta insa o data de emitere: 6 mai 2010. De postat pe site este postata pe 25 mai a.c.. Asociatia o primeste cu cateva luni mai tarziu. Cam asta ar fi.
UPDATE: Iata si cine este Calin Anastasiu, conform documentarii efectuate si publicate de Civic Media in octombrie 2007: De la Stefan Gheorghiu si Era Socialista cu “cresterea rolului clasei muncitoare in faurirea noii orinduiri” si “dinamica structurilor sociale si de clasa” la GDS si IMAS
Cercetatorul Calin Mihaescu aduce la lumina un interviu din 1999 cu seful Directiei de Constraspionaj a Securitatii, generalul Neagu Cosma, o legenda a lumii informatiilor cuprinzand toate taberele posibile, ale prietenilor si dusmanilor Romaniei, de ieri si de azi. Interviul este fara indoiala exceptional, mai ales si pentru ca nu exista multe astfel de marturii. De la PCdR, o agentura a alogenilor care au calarit apoi tancurile Armatei Rosii invadand toata Romania, si a Securitatii de la inceput, dominta de consilierii sovietici de aceeasi factura, pusi pe distrus nationalismul si Miscarea Legionara, la atacurile constante ale ungurilor asupra Romaniei si la culisele operatiunilor sovietice din 1968, pana la unitatea anti-KGB si ultimii ani ai regimului Ceausescu, generalul Neagu Cosma si Calin Mihaescu nu scapa aproape nimic. O pagina lunga si trista a istoriei Romaniei, mai mult sau mai putin cunoscuta, reletata de un general de Securitate la moartea caruia urmasii consilierilor sovietici de ieri, acum calare pe ponei roz, au jucat tontoroiul.
ROMÂNIA ÎN FATA INVAZIEI
– interviu cu generalul de Securitate Neagu Cosma –
Ceauşescu a zis: „Dacă vin îi primim cu gloanţe”
Călin Mihăescu: – Stimate domnule general Neagu Cosma, recent revista britanică „The Observer” a stârnit vâlvă în jurul evenimentelor din vara lui 1968, dezvăluind că imediat după ocuparea abuzivă de către sovietici a Cehoslovaciei, România era expusă în mod iminent unui pericol asemănător, iar guvernul englez era bine informat asupra intenţiei ruşilor de a invada şi România, situaţie la care britanicii erau hotărâţi să răspundă declarând război Uniunii Sovietice. Dumneavoastră, ca director în acea perioadă al Serviciului de Contraspionaj al României ce ştiaţi despre posibilitatea ca România să fie atacată militar?
NEAGU COSMA: Da, înţeleg … S-au trezit acum englezii, şi bine că s-au trezit, şi au spus public că în 1968 România a fost în mare pericol de a fi invadată de sovietici şi că poziţia guvernului englez atunci a fost fermă, intenţionând chiar intervenţia armată pentru a apăra România. Mie parcă nu-mi vine să cred că au fost într-atât de hotărâţi, dar desprind din chestia asta faptul că englezii erau îngrijoraţi că aici putea să înceapă o poveste care să complice lucrurile.
Dezvăluirea revistei britanice confirmă ceea ce eu şi generalul Ion Stănescu, şeful Securităţii în 1968, am mai dezvăluit în cartea apărută la Editura Pacea în vara anului trecut („În anul 1968 a fost programată şi invadarea României”), deci confirmă că pericolul invaziei a fostreal şi nu imaginar. Sunt bune asemenea clarificări pentru că unii dintre ai noştri, unii care vor să o facă pe interesanţii, care nu au informaţii dar pozează a fi bine informaţi, ignoră informaţiile şi dau prioritate propriilor păreri şi gânduri, spunând că a fost un joc al lui Ceauşescu, al puterii de la Bucureşti, că de fapt ruşii nu au avut o asemenea intenţie de a ne invada şi că ar fi fost doar o strategie a lui Ceauşescu pentru a-şi consolida poziţia, pentru a deveni lider internaţional, cu o recunoaştere mai largă. Ba unii au şi spus că ce s-a întâmplat atunci la Palatul Regal, cu discursul, a fost o mascaradă, sau poate nu atât de brutal au zis-o, dar au zis-o cam aşa: că poate n-ar fi trebuit să se dea frâu liber unor porniri şi unor jocuri meschine.
N-au fost nici un fel de jocuri meschine ci România a fost în pericol de a fi invadată.
De unde ştiu astea? Ştiu pentru că în anii aceia lucram în Securitatea Română. Eram şeful contraspionajului şi pentru cine nu ştie vreau să spun că această structură de informaţii adună tot felul de date, de fapte şi informaţii care se referă la interesele României. Contraspionajul se află într-o luptă de-a „hoţii şi gardiştii” cu spionii. Unii pătrund să fure informaţii, contraspionii încearcă să-i oprească, să-i anihileze. Deci este un contact cu surse bine informate privind România, dacă ne referim la contraspionajul român, şi din sursele acelea bine informate care au legătură cu serviciile de informaţii ale altor state, am aflat că România era într-adevăr în mare pericol. Şi vreau să vă spun că nici o acţiune de anvergura celei din 1968 nu se pornea fără informaţii obţinute se serviciile abilitate. Îşi trimiteau oameni afară, îi activau pe cei din interior, căutau alţii, ş.a.m.d. Noi fiind pe urmele lor am ştiut aceste lucruri. În carte dăm un caz deosebit de interesant, că am avut o sursă chiar la Comandamentul Pactului de la Varşovia, chiar în grupul de clarificare a invaziei şi care ne-a ţinut la curent permanent cu ceea ce ni se punea la cale. Era vorba de un colonel polonez care lucra cu noi şi ne informa.
Deci am ştiut, şi pe baza informaţiilor acestea Ceauşescu a fost în măsură să aprecieze lucid şi exact situaţia, ba a încercat să-i ajute şi pe alţii: l-a prevenit personal şi pe Dubcek, ducându-i o scrisorică. L-a prevenit şi pe Tito, căci era vizată şi Iugoslavia. Am fost la curent, am luat contra-măsuri, o multitudine de măsuri a luat ţara atunci, pe toate liniile: armată, diplomaţie, servicii secrete, pentru a fi la curent cu acţiunea care viza ţara noastră şi pentru a contracara.
Călin Mihăescu: – S-a făcut un plan atunci care mergea până la capăt? Adică: să ne batem cât putem, ce să facem când ne-au bătut, că sunt mai tari şi mai mari, unde ne ducem, şi aşa mai departe …?
NEAGU COSMA: – Planul era de ripostă, fără nici o îndoială. Ceauşescu atunci nu a făcut greşeala pe care a făcut-o Dubcek, să spună că dacă ruşii vin îi primim cu flori. Nu! Ceauşescu a zis: „Dacă vin îi primim cu gloanţe”
Călin Mihăescu: – Şi dacă teritoriul României ar fi fost ocupat total?
NEAGU COSMA: – Problema stătea cam aşa: să opunem rezistenţă, conştienţi fiind că nu o să putem să rezistăm prea mult şi până la capăt, pentru că era vorba despre un colos care năvălea peste noi. Dar ne-am fi bătut ca lumea, dacă ne retrăgeam în munţi, citadela aceasta naturală putea să ne apere. Încercam să-i convingem pe sârbi, Tito chiar îşi dăduse acordul, ca la nevoie să ne retragem în Iugoslavia şi să facem front comun dacă atacă şi Iugoslavia.
Călin Mihăescu: – Dar probabil şi Iugoslavia ar fi fost învinsă şi ar fi fost ocupată total?
Gabriel Andreescu, membru fondator al Comitetului Helsinki Român – caruia i-am publicat decizia CNSAS pe site-ul Civic Media ca urmare a operatiunii “Voci curate” lansata in urma cu exact patru ani, pe 13 iulie 2006 -, a câştigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cazul procesului sau cu Andrei Plesu, fost membru al Colegiului CNSAS. Asadar Guvernul trebuie să-i plătească acum 10.000 de euro pentru ca i s-a încălcat dreptul la exprimare şi la un proces echitabil.
Andreescu a promovat, în România, adoptarea legii privind accesul la propriul dosar întocmit de Securitate, potrivit deciziei publicate pe site-ul CEDO.
În iunie 2000, reclamantul a cerut Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să-i arate propriul dosar, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a cerut informaţii privind colaborarea unor membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române cu Securitatea, informeaza Cotidianul.ro.
Judecătorii CEDO au constatat că Andreescu nu a primit răspuns la niciuna din solicitări.
Totodată, în 20 februarie 2001, Gabriel Andreescu a participat la o conferinţă de presă în cadrul căreia s-a referit la relaţiile unui membru CNSAS, Andrei Pleşu, cu Securitatea şi instituţiile regimului comunist. El a precizat că Pleşu a colaborat cu Securitatea şi a acceptat unele funcţii înalte în primele guverne formate după 1989. De altfel, Andrei Pleşu nu şi-a clarificat, nici până în prezent, relaţiile cu Securitatea la fel cum Mircea Dinescu (foto cu cei doi) nu si-a lamurit-o pe cea cu alte servicii secrete, din spatiul sovietic. Rolul celor doi prin arhivele CNSAS, un “filosof” – in prezent angajat al oligarhului filo-rus Dinu Patriciu – si un fost poet si “savant”, declarat incompatibil de catre ANI dar premiat de Moscova, ambii fosti activisti ai PCR, pare acum, dupa decizia CEDO, mult mai clar.
Andreescu a apreciat că aceste informaţii ridică unele dileme morale în ceea ce priveşte alăturarea lui Pleşu cu CNSAS şi că astfel se explică reticenţa acestuia în demascarea poliţiei politice din timpul regimului comunist.
Andrei Pleşu a făcut plângere penală împotriva reclamantului, acuzându-l de insultă şi defăimare, el fiind achitat de prima instanţă. În urma recursului, însă, Andreescu a fost amendat cu cinci milioane de lei vechi, iar Pleşu a câştigat despăgubiri morale de 50 de milioane de lei vechi din partea acestuia.
Gabriel Andreescu spune că instanţa care l-a condamnat a luat hotărârea în lipsa unor dovezi în audieri, după ce el fusese achitat de un tribunal de primă instanţă.
Cei şapte judecători ai CEDO, reexaminând elementele acuzaţiei de defăimare, au ajuns la concluzia că decizia Curţii de Apel, în absenţa mărturiei lui Gabriel Andreescu, nu a fost corectă. Curtea de primă instanţă dăduse o altă soluţie şi îl achitase pe acesta.
Instanţa românească ar fi trebuit să ia în calcul şi contextul în care s-au întâmplat faptele, se spune în sentinţa CEDO, respectiv faptul că Gabriel Andreescu a cerut clarificări privind integritatea morală a membrilor CNSAS, o instituţie al cărei scop era chiar acela de a demasca foştii colaboratori ai Securităţii, transmite Radio Romania Actualitati.
Gabriel Andreescu a intentat proces statului român la CEDO în anul 2002. El a invocat încălcarea articolului 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la liberă exprimare şi a articolului 6, referitor la un proces echitabil.
Magistraţii CEDO i-au dat reclamantului câştig de cauză luna trecuta, condamnând statul român la plata a 10.000 de euro, dintre care 3.500 de euro daune materiale, 5.000 de euro despăgubiri morale şi peste 1.100 de euro pentru cheltuieli de judecată.
Nu în ultimul rând, CEDO a luat notă de faptul că daunele înscrise în soluţia finală a instanţei româneşti erau exorbitante: de 15 ori salariul mediu pe economie din România (in cazul proceselor mele cu gasca GDS, pentru acuze similare, aceasta pretentie este de 200 de ori salariul mediu! – ati citit bine)
Aceasta ar putea fi considerată o măsură care ar putea determina media şi liderii de opinie să se reţină de la îndeplinirea rolului lor de informare a publicului în chestiuni de interes general, mai arată CEDO (se aude “maestre” Stoica?).
Decizia judecătorilor europeni urmează să devină definitivă în condiţiile definite de articolul 44, alineatul 2 din Convenţie.
De abia astept sa pierd si eu procesele in Romania!
Sorin Ovidiu Vintu va da in judecata site-ul de stiri care a publicat un presupus dosar al sau de colaborator al Securitatii, dosar despre care omul de afaceri sustine ca este fabricat si ca face parte dintr-un sir de manipulari care au inceput din 7 decembrie 2009.
“Fata de presupusul meu dosar, aparut pe un site de stiri, cuprinzand colaborarea mea cu Securitatea, sustin ca este un dosar fabricat si face parte dintr-un lung sir de manipulari si agresiuni care au inceput din 7 decembrie 2009. Drept urmare, am decis sa actionez in judecata site-ul de stiri care a publicat informatia. Daca instanta va decide ca am fost colaborator voi plati eu; daca nu, vor fi obligati sa plateasca ei. Pana la pronuntarea definitiva a instantei, mi se pare jenant orice alt tip de comentariu”, spune Sorin Ovidiu Vintu.
Hotnews si revista Kamikaze au publicat duminica o ancheta in care se sustine ca omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu ar fi semnat un angajament de informator cu fosta Securitate in 1983, cu numele conspirativ “Nus”, dupa cum rezulta dintr-o serie de documente “din ceea ce pare sa fie dosarul personal”. Dosarul figureaza ca inchis in 1988, mai scrie Hotnews-Kamikaze.
Vintu ar fi oferit note informative atat in inchisoare, cat si dupa eliberarea sa. Un fost ofiter de Securitate din Roman ar fi confirmat pentru publicatiile citate ca Vintu ar fi fost racolat in penitenciar, unde executa o pedeapsa pentru delapidare, si ar fi fost preluat dupa eliberare in reteaua unui ofiter din Roman, orasul unde SOV locuia inainte de ’89.
Hotnews sustine ca a intrat la inceputul lunii iunie in posesia unui set de documente din ceea ce pare a fi dosarul personal al lui Sorin Ovidiu Vintu. Toate verificarile intreprinse de atunci ar confirma existenta unui dosar pe numele acestuia si al unui microfilm. Unele surse citate de cele doua publicatii ar fi spus ca dosarul ar fi fost distrus fizic dupa ’90, dar ca s-a pastrat microfilmul.
Potrivit datelor de pe coperta, dosarul ar fi fost microfilmat la Piatra Neamt. Hotnews a solicitat CNSAS in data de 15 iunie 2010 sa verifice calitatea de fost colaborator al Securitatii a lui Sorin Ovidiu Vintu.
Documentele din presupusul dosar de Securitate nu provin din arhiva CNSAS
Documentele din presupusul dosar de Securitate al omului de afaceri si actionar media S.O.Vantu aparute in presa nu provin din arhiva CNSAS, au declarat pentru NewsIn surse din institutie.
“Acele documente invocate si publicate de Hotnews nu provin din arhivele gestionate de CNSAS”, au precizat sursele citate. “Singurele discutii despre S.O.Vintu in Colegiu au avut loc doar in contextul in care jurnalista Mirela Corlatean, care este si cercetatoare la CNSAS, a cerut Colegiului verificarea lui Vintu. Atunci s-a discutat daca acesta intra in vreuna din categoriile prevazute de lege care sa permita cercetarea sa”, a declarat un oficial din institutie.
Alt membru al Colegiului a declarat ca nu stie despre adresa Civic Media prin care cere CNSAS sa verifice daca unii patroni de presa precum Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vintu, Adrian Sarbu, Dan Grigore Adamescu au fost colaboratori ai fostei Securitati. In schimb, cererea de la Hotnews privind verificarea lui Vintu a ajuns la Colegiu si isi “urmeaza procedura normala”, adica a fost data in lucru la departamentul de investigatii al Colegiului.
Victor Roncea, presedintele fondator al Civic Media, a trimis o adresa oficiala catre CNSAS in care ii cere sa verifice daca unii patroni de presa precum Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vantu, Adrian Sarbu, Dan Grigore Adamescu au fost colaboratori ai fostei Securitati.
Patronii de media din Romania dati in cautare la CNSAS de Civic Media in campania Voci Curate
Catre: Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
Strada Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, cod 030671, Bucuresti
Domnule Presedinte Dragos Petrescu,
Stimati Domni,
In completarea listelor de jurnalisti, formatori de opinie si membri ai unor organizatii neguvernamentale solicitati spre verificare de catre Asociatia Civic Media in cadrul campaniei “Voci Curate”, revenim astazi si cu numele unor patroni de presa, pe care va rugam sa ii cercetati cu prioritate, data fiind notorietatea lor, influenta in societate cat si numarul lor mic, spre deosebire de cei din cadrul initiativei numite, la care inca asteptam rezultatele finale, dupa patru ani fara o zi de la data depunerii cererii.
Prin urmare, va rugam sa ne comunicati in timp rezonabil, conform prevederilor legale, daca persoanele de mai jos au fost lucratori sau colaboratori ai Securitatii sau/si ai Militiei (in cazul vreunui turnator mai marunt). Mentionam ca ii dam in cautare pe acesti patroni de media in baza urmatoarelor articole din Legea CNSAS:
p) membru în consiliile de administraţie ale societăţilor publice de radio şi de televiziune, acţionar, administrator, director, redactor-şef, redactor în serviciile publice ori private de televiziune, radio sau presa scrisă, analiştii politici şi asimilaţii acestora;
y) persoanele cu funcţii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administraţie în regii autonome, companii şi societăţi naţionale, societăţi comerciale având ca obiect activităţi de interes public sau strategic, precum şi membrii conducerii fundaţiilor, asociaţiilor şi filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora;
z) persoanele care deţin titlul de revoluţionar sau de luptător cu merite deosebite în Revoluţia din decembrie 1989.
Asadar, tinand cont ca deja s-a solutionat cazul “Felix” Dan Voiculescu, in prezent membru de vaza al societatii civile, un adevarat ONG-ist, ca fondator al Fundatiei “Dan Voiculescu”, aflat si pe lista “Top 300” al celor mai mari imbogatiti din Romania inca de dinainte de decembrie 1989, va rugam sa ii aveti in vedere pe urmatorii:
Dan Costache Patriciu, zis “Dinu” Patriciu, nascut la data de 3 august 1950, cu locul de munca in Bucuresti, la cotidianul “Adevarul”, unde semneaza si editoriale, in calitate de publicist amator. De asemenea, ONG-ist, ca fondator al Fundatiei “Dinu Patriciu”. Semnalam ca in perioada regimului comunist, Patriciu Dan Costache, absolvent al Institutului de Arhitectura “Ion Mincu” in 1975, a participat la realizarea mai multe contracte de constructii in Emiratele Arabe Unite, derulate prin intermediul Institutului de Proiectari al Ministerului de Comert Exterior si al Departamentului pentru Constructii in Strainatate, aflat la vremea aceea in subordinea fostul sef al Consiliului Securitatii Statului, generalul Ion Stanescu. Conform surselor din aceasta zona, gradul sau in decembrie 1989 era de locotenent major. In prezent se afla in primele locuri din „Top 300”.
Sorin Ovidiu Vintu, nascut pe 23 noiembrie 1955, la Roman, infractor marunt si fost puscarias de drept comun, in prezent patron majoritar al Trustului Realitatea – Catavencu si al altor publicatii „independente” cu activitate pe internet. De asemenea fondator al „Vintu Foundation”, deci ONG-ist. Aflat prin si el in „Top 300”, pe un loc fruntas.
Adrian Sarbu, nascut in 1955 la Brasov, fost angajat al „Sahia Film”, apoi „revolutionar”, membru al Consiliului Frontului Salvarii Nationale si sef de cabinet al premierului FSN Petre Roman, actionar in mai multe intreprinderi media si ONG-ist, ca fondator al Fundatiei PRO (prezent de altfel si pe lista Voci Curate – vezi www.civicmedia.ro – numar de inregistrare P/2865/06/ din 13 iulie 2006). Aflat in „Top 300”.
Dan Grigore Adamescu, nascut in 1948, actionar majoritar al publicatiei istorice „Romania libera”, in perioada regimului comunist fost angajat al Ministerului Comertului, ca sef de serviciu si adjunct al sefului Agentiei de Import, iar ulterior comerciant liber, „business-man”, prin Republica Federala Germania. Aflat in „Top 300”.
Nota bene: pe Bobby Paunescu, actionar al postului B1TV si al publicatiilor Evenimentul Zilei si Capital nu-l mai dam la cautat tinand cont ca acesta s-a nascut pe 8 septembrie 1974 si, ca atare, in decembrie 1989 avea doar 15 ani.
Importanta unei voci energice care se exprima online, ca cea a lui Dan Tanasa, “contribuabilul tupeist” din Sfantu Gheorghe, un aparator al drepturilor romanilor in tara lor, este demonstrata aproape zilnic. Numai ieri, de exemplu, dezvaluirile sale cetatenesti despre abuzurile administratiei maghiare a UDMR-PDL din Covasna si Harghita, infaptuite in fata ochilor inchisi ai Ministerului de Interne condus de Vasile Blaga, au produs un articol in Adevarul – Autonomia secuiasca se obţine cu benzină multă, pe bani publici, ilustrat cu o fotografie a Asociatiei Civic Media (multumiri pentru mentionare) – si o interventie in direct la Andreea Cretulescu – Dan Tanasa in direct la “Realitatea te priveste” despre Touaregul lui Borboly Csaba si primele nesimtite ale subprefectilor de Covasna. Iata cum un singur om, cu energia si banutul lui de contribuabil, face treaba unor cohorte de pseudo-ziaristi sau a unei divizii intregi de “Apararea Constitutiei”, oricum pulverizata. Desigur, si el, ca si mine, nu suntem singuri 🙂 . Prieteni mai mult sau mai putin anonimi, care, pe langa faptul ca isi iubesc tara au facut si juramant de credinta pentru Romania si neamul romanesc, ne ajuta pe cat se poate. Asa am primit cu ceva timp in urma Angajamentul dat in fata Securitatii de catre pastorul extremist Laszlo Tokes, in prezent euro-parlamentar si posibil vice-presedinte al Parlamentului European, cunoscut si ca agent al politiei politice comuniste ungare, AVO: EXCLUSIV. Angajamentul lui Laszlo Tokes in fata Departamentului Securitatii Statului. FOTO-DOCUMENT. Documentul a dat prilejul unei expuneri asupra complicitatii CNSAS cu tradatorii Romaniei, in articolul Tokes – simbolul Ungariei Mari şi al “mijloacelor specifice” Securităţii şi AVO, aparut azi si scris de Lavinia Betea, sefa Departamentului Istoriei Recenta a Jurnalului National. Il reproduc cu multumiri mai jos:
DOJA, TOKES ŞI TRATATUL DE LA TRIANON ÎN ROCK-UL BUDAPESTAN
Până la conflictele etnice din martie 1989, Laszlo Tokes acumulase capital imens de simpatie. Declaraţiile naţionaliste ale noului episcop al Eparhiei Reformate de la Oradea şi copreşedinte al Sinodului Bisericii Reformate din România i-au minat însă prestigiul de erou al “revoluţiei române”.
Invers proporţional cu pierderea simpatiei românilor, i-a crescut cota popularităţii în Ungaria. Aflăm astfel dintr-o cronică apărută în Liberation (10 iulie 1990) despre Festivalul de vară de la Budapesta, că pastorul transilvănean a fost în centrul evenimentului. “Laszlo Tokes este una dintre vedetele neaşteptate ale Festivalului de vară de la Budapesta”, a scris Yves Michel Riols. Numele pastorului român de origine maghiară care a pus focul în pulberea revoluţiei din decembrie nu figurează, totuşi, pe nici un program oficial. Dar acest Tokes, omul-simbol al rezistenţei maghiare din Transilvania, este indirect centrul ultimei producţii ungare: “L opera rock: Timişoara 1514”. Urmează o scurtă descriere a spectacolului, cu concluzia că mesajul transmis spectatorilor a fost “Dozsa-Tokes – acelaşi luptător”.
Gabor Koltay, directorul superproducţiei muzicale rock “Timişoara 1514”, şi-a pregătit doi ani spectacolul, gândindu-se la “toate”. Şi la împlinirea a 70 de ani de la Tratatul de la Trianon, care-a desfiinţat Ungaria Mare, şi la rezervarea de locuri pentru refugiaţii români. În biroul său, a consemnat jurnalistul francez, se află harta Ungariei dinaintea lui 1920 (când “Clemenceau destramă Ungaria şi dă Transilvania românilor”).
Laszlo Tokes era astfel celebrat în Ungaria prin filiaţie directă cu Doja, liderul răzvrătiţilor din 1514 condamnat la moarte prin torturi menite să-i înfioare pe toţi urmaşii. Simultan, presa din România a început să publice documente “scurse” din arhivele Securităţii. Reieşea din acestea că pastorul Tokes fusese în legătură cu serviciile speciale (comuniste!) din Ungaria. Şi că, prin intermediul acestora, disidentul era “ajutat” financiar în 1989.
Peste alţi ani, când Tokes s-a “radicalizat” atât de mult încât chiar UDMR l-a sancţionat cu o mustrare scrisă, printre documentele Securităţii s-a găsit şi un angajament de informator al lui Laszlo Tokes. Angajamentul datează din 1982, când pastorul reformat intrase în vizorul Securităţii prin participarea la editarea revistei clandestine Ellenpontok. În documentul olograf Tokes se angajase, printre altele: “Să aduc la cunoştinţa organelor de securitate toate datele şi informaţiile ce le voi obţine şi care pot ajuta la clarificarea aspectelor legate de redactarea, editarea şi difuzarea revistei Ellenpontok sau a altor probleme care interesează securitatea statului roman” şi “să răspund cu toată promptitudinea la solicitările făcute de organele de securitate”.
Deşi prin expertiză grafologică n-a fost anulată autenticitatea angajamentului încheiat cu semnătura “subsemnatului” Tokes, CNSAS a stabilit în 2007 că acesta nu e fondat. Alte dăţi însă, în absenţa oricărui angajament scris, membrii CNSAS au votat calitatea de informator sau colaborator al poliţiei politice. Prin “mijloace specifice” lucraseră atât Securitatea română, cât şi AVO – serviciile speciale maghiare; tot cu “mijloace specifice” operează şi CNSAS.
Nota mea: De amintit ca Laszlo Tokes a pierdut un proces cu jurnalista britanica Alison Mutler, sefa Biroului AP in Romania, dupa ce aceasta l-a acuzat de colaborare cu serviciile secrete comuniste din blocul sovietic.
September 30th, 2010 
VR 
Andrei Pleşu a acordat un interviu unui ziar cu nume greu, în care semnează azi numai gîgîlici, mişcotei, codobaturi. Ucenicul lui Noica povesteşte că a văzut, pe vremea cînd mişca hîrtiile la CNSAS, o notă a lui Băsescu dată la Securitate. Marinarul se „zgîriase” cu alt vaporean şi a narat momentul de vitejie în felul următor: „în ziua cutare, am făcut cutare, cutare subaltern a sărit la bătaie. S-a întîmplat cutare şi cutare. Chestia asta m-a plictisit foarte mult. Simplul fapt că acum trebuie să stau să scriu chestia asta mă enervează foarte tare”. Sînt două posibilităţi. 1) Băsescu e şmecher adevărat şi are un curaj nebun. 2) Era prea mare în aparat şi i se rupea de securiştii mici. Cunosc bine Constanţa şi ştiu că, atunci cînd se întorceau din voiaj, comandanţii raportau spăşiţi ce au făcut, cu cine s-au întîlnit, cum au mers contrabanda şi curvăsăreala. Bingăneau toţi, mai puţin Băsescu. De ce îşi permitea să sfideze, cine îi îngăduia să fie arogant, habar n-am. Sau doar bănuiesc. N-am vreun interes să-l gîdil cu encomioane pe Băsescu. Nici nu cred că a auzit de mine, fiindcă are ca unică lectură agenda telefonului celular. Un amănunt esenţial — hinghereşte lumea cu DNA-ul — şi altul minor — l-a pus pe Patapievici la ICR — chiar mă obligă să nu intru în sfera omagiului băsescian. Dar îl prefer oricînd unui gargaragiu depedent financiar precum Crin Antonescu, acel profesoraş care s-a distins pe vremea lui Ceauşescu predîndu-le copiilor de ţărani istoria falsificată a României.
Posted in 
Tags: 
