Bolnavi de simbolistica, pentru a aparea in presa chiar de 23 august, ziua (re)ocuparii Romaniei de catre URSS, in 1944, dar si a semnarii Pactului Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin), in 1939, rusii au trantit ieri prin Patriarhul Kirill un comunicat agresiv, in care se afirma ca “Moldova este parte inseparabilă a Sfintei Rusii”. Pozitia Patriarhiei Moscovei vine imediat dupa ce MAE rus il admonestase cu nesimtire pe presedintele Basescu, printr-un raspuns tafnos fata de declaratia sa din 19 august, semnalata si de mine cu video aici, in care facea o referire clara la acelasi Pact ticalos, Hitler-Stalin (Ribentropp – Molotov). Basescu declarase joia trecuta, la Iasi, ca “România are interesul ca Republica Moldova să-şi redobândească integritatea teritorială, iar interesul nostru este legat de lucrurile în care credem”. “Credem că nici unui stat nu i se poate ocupa o parte din teritoriu”, a mai adaugat cu mai multe subintelesuri, presedintele Romaniei.
Afirmatia lui Basescu i-a cam stat in gat lui Filat, premierul Molovei, aflat alaturi de presedintele roman, care se zbarlise intr-o circumstanta asemanatoare la presedintele interimar de la Chisinau, Mihai Ghimpu, pe 28 iunie a.c., cand se implineau 70 de ani de la prima declansare a ocupatiei sovietice asupra Romaniei. Colac peste pupaza, Ghimpu a anuntat a doua zi dupa intalnirea de la Iasi, pe 20 august, ca va emite un decret de condamnare a Pactului Ribentropp – Molotov.
Una peste alta, totul porneste de la scandalul spionilor, scos la lumina de Moscova pe fondul referendumului pentru apropiatele alegeri prezidentiale de la Chisinau. In mod clar, Rusia si-a propus sa puna in discutie destul de apasat interesele sale geopolitice asupra Basarabiei, a Marii Negre si Gurilor Dunarii. Miza Basarabiei s-ar putea insa sa fie doar o moneda de schimb a Rusiei cu NATO, UE si SUA, pentru un subiect care se afla in negociere intre aceste parti. Declaratia Patriarhiei Ruse confirma ca nu ne asteapta nimic bun in perioada care va urma. Am trecut de la mutarea de eliminare a unui (s)pion la amenintarea unei ture. Un jucator imperial de sah ca Rusia are pregatit deja toate celalalte mutari pana la infrangerea adversarului. Suntem destul de inteligenti ca sa le evitam? Daca e poker sau sah, e inca bine. Numai ruleta ruseasca sa nu fie…
TRADUCEREA COMUNICATULUI PATRIARHIEI R– USE ÎN LIMBA ROMÂNĂ:
Sfântul Patriarh Kirill: Moldova este parte inseparabilă a Sfintei Rusii
21 august, ora 20:57
La 21 august 2010, la mănăstirea stavropighială de călugări din Solovki (insula Solovki din Marea Albă – nota traducătorului), a avut loc întâlnirea planificată între Sanctitatea Sa, Patriarhul Moscovei Kirill cu ierarhii mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei.
La întâlnire au participat mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove Vladimir, preşedintelele Sectorului de Relaţii externe bisericeşti al Patriarhiei Moscovei, mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, episcopii Sava de Tiraspol şi Dubăsari, Anatolie de Cahul şi Comrat, Petru de Hâncu, Marchel de Bălţi şi Făleşti.
“Sunt foarte bucuros, vlădica, că împreună cu episcopatul Înaltpreasfinţiei voastre sunteţi aici, pe acest pământ sfânt, – a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, salutându-l pe mitropolitul Chişinăului Vladimir. – Uneori suntem întrebaţi: “dar de ce atribuiţi Moldova Sfintei Rusii, căci moldovenii vorbesc o altă limbă, neslavă?” Şi eu răspund că Sfânta Rusie este o noţiune nici etnică, nici politică, nici lingvistică, este o noţiune spirituală”.
“Atunci când ne rugăm împreună cu fraţii şi surorile noastre din Moldova, noi nu simţim nici o diferenţă – în faţa lui Dumnezeu suntem un singur popor – a continuat Sfântul Vlădică. – Anume această comuniune de valori, comuniune a orientării spirituale formează unitatea noastră spirituală, care este mai presus de orice graniţe politice; şi nici un fel de partide politice care ne ameninţă cu o ruprută între noi nu sunt capabile să distrugă acestă unitate. Cu cât mai devreme vor înţelege ei asta, cu atât mai puţine puteri vor risipi în van”.
“Ne rugăm astăzi pentru Moldova, pentru înflorirea poporului moldovenesc, pentru ca orientarea politică a Moldovei să contribuie la păstrarea unităţii Sfintei Rusii”, – a spus în încheiere Sanctitatea Sa, Kirill, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii.
Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii
Vlad Cubreacov, cunoscutul analist si specialist pe problematica romanilor, si nu numai, de la Chisinau, ne releva o realitatea sumbra si aproape de neimaginat: statul roman a implementat notiunea de “nationalitate moldoveana”. Cubreacov a inregistrat aceasta absurditate antinationala pe propria-i piele, dupa cum veti constata in randurile ce urmeaza. Cu multa amar, basarabeanul care a luptat pentru cauza romanismului si a ortodoxiei si la Bruxelles si la Strasbourg si la Chisinau, acum se vede in postura de a sesiza o aberatie de la Bucuresti care se incadreaza, din cate stiu, taman la “Apararea Constitutiei”: “Acestea sunt gândurile care m-au cotropit săptămâna trecută, când, pentru a-mi ridica Certificatul de naştere românesc, am fost umilit de Statul Român, ai cărui funcţionari, blindaţi cu nişte absurde reglementări neeuropene, mi-au forţat mâna să semnez, în Registrul de Evidenţă a Populaţiei, că aş fi cetăţean român de „naţionalitate moldoveană”. Acestea sunt gândurile care-i vin în minte oricărui român din Basarabia ajuns într-o asemenea situaţie absurdă. Dacă majoritatea parlamentară de la Bucureşti şi Guvernul instalat de aceasta vor să mă/ne contrazică, să o facă prin ajustarea cadrului legislativ românesc la normele europene în materie de naţionalitate, pentru a ne lăsa libertatea de a ne asuma propria identitate etnică şi de a ne declara ceea ce suntem în realitate, adică Români.”
Conform acestei enormitati a administratiei de la Bucuresti, maine-poimaine ne-am putea trezi cu cetateni romani inregistrati ca fiind de nationalitate “olteneasca”, “ardeleneasca”, “dobrogeana”, etc. Oare cum s-ar simti etnicii unguri, sasi sau tigani din Romania daca li s-ar oferi si lor astfel de acte, care, nu-i asa, in cazul lor chiar ar avea temei? “Cetatean roman de nationalitate tiganeasca”. Credeti ca s-ar da foc Romaniei pe la Budapesta, Berlin si Bruxelles?…
Pornind de la aceasta realitatea faptica, Vlad Cubreacov publica in cotidianul Flux un studiu retrospectiv asupra “moldovenismului” si a altor atacuri la identitatea nationala, cum ar fi cele intreprinse de deputatul PDL Costica Canacheu, care militeaza pentru recunosterea “minoritatii aromane” sau ale ciudatei “regine a asflatului” PDL, Cornelia Cazacu, care a votat la APCE impotriva intereselor nationale ale Romaniei, pentru asa-zisa minoritate “vlahă” din Timoc. Derapajele in cauza, semnalate in mai multe randuri de echipa mea de la Ziua, cu trimitere la SRI, ar fi trebuit sanctionate demult, pe cai oficiale. Acum, printr-o noua tradarea provenita chiar din sanul administratiei de stat, aflam de la Vlad Cubreacov ca basarabenii care-si redobandesc cetatenia romana de drept sunt trecuti în Registrele de Evidenţă a Populaţiei României ca fiind de… „naţionalitate moldoveană”!
Subsemnez la revolta lui Vlad Cubreacov, consilier al Mitropoliei Basarabiei, preşedinte al Fundaţiei pentru Democraţie Creştină si al Asociaţiei „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova pentru sprijinirea diasporei si, printre multe altele, fruntas al Frăţiei Ortodoxe Române din Republica Moldova. Cu un singur lucru nu sunt de acord. Cu titlul materialului sau aparut in Flux: Bucureştiul a inventat „naţionalitatea moldoveană”. Vlad Cubreacov stie foarte bine ca nu Bucurestiul a inventat-o ci Moscova. E drept, dupa 1989, ea a fost implementata si de la Bucuresti, cu concursul unor tradatori de marca ai Romaniei, cum ar fi fosta presedinta a Fundatiei Soros, in prezent europarlamentar PNL, Renata Weber, anticrestinul Gabriel Andreescu si ciudatul Valentin Stan, care au actionat sub pulpana GDS si a revistei antiromanesti “22” pentru a da apa la moara ideologilor lui Vladimir Voronin.
Bucureştiul a inventat „naţionalitatea moldoveană”
Bucureştiul pune în practică teoria moldovenismului, dându-i legitimare juridică. Luând vârtos şi prosteşte securea sovietică în mâini, Statul român îşi taie craca de sub picioare şi creşte în cuprinsul său o minoritate „naţională moldoveană”.
Să mă explic. Toţi etnicii români din Basarabia care îşi redobândesc cetăţenia română, de care au fost privaţi abuziv, sunt trecuţi în Registrele de Evidenţă a Populaţiei României ca fiind de… „naţionalitate moldoveană”! Da, da, de „naţionalitate moldoveană”, oricât de amară ar fi constatarea!
Dacă cineva, oficial român, jurnalist sau simplu cetăţean, se îndoieşte de acest fapt, poate consulta Registrele de Evidenţă a Populaţiei ţinute de primăria Sectorului 1 Bucureşti. Orice român din Basarabia care îşi redobândeşte cetăţenia este luat în evidenţă, în documentaţia Statului român, fără a fi întrebat, ca fiind de cetăţenie română şi de “naţionalitate moldoveană”.
Nu aş fi descoperit această absurditate dacă, în calitate de persoană repusă în drepturile de cetăţean român, nu aş fi mers la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei din Bucureşti pentru transcrierea Certificatului de naştere. Oricât am protestat în faţa funcţionarilor acestei instituţii de stat, mi s-a explicat, cu un calm imperturbabil, că, sub aspect juridic, administraţia României îi consideră pe etnicii români de la răsărit de Prut ca fiind de etnia/naţionalitatea trecută în actele sovietice de stare civilă. Chiar dacă nu mi-a venit a crede ochilor, m-am convins pe viu, că într-un vis urât, că pentru funcţionărimea şi birocraţia bucureşteană nu contează că aceşti etnici români nu au fost niciodată întrebaţi de-a lungul perioadei de ocupaţie sovietică asupra apartenenţei lor etnice şi că, în condiţiile politicii sovietice de ştergere a identităţii etnice româneşti, nici nu şi-au putut-o exprima liber, fără atragerea unor consecinţe negative. Abuzurile administraţiei sovietice sunt literă perpetuă de Evanghelie pentru administraţia României de astăzi!
1. Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au aprobat, la 26 mai 2003, Regulamentul (CE) Nr. 1059/2003 privind instituirea unui nomenclator al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) (sublinierea D.C.G.).
Regulamentul a fost adoptat pentru a dispune de date statistice comparabile pe ansamblul Uniunii Europene.
El prevede „cel puţin trei niveluri ierarhice de detaliere”, bazate pe componenţa teritorială actuală a regiunilor de nivel NUTS 3 (sublinierea D.C.G.).
Articolul 2 al Regulamentului precizează: „NUTS este un nomenclator ierarhic” cu 3 nivele de unităţi teritoriale şi anume – NUTS 1, NUTS 2 şi NUTS 3 (articolul 2).
Definirea acestor unităţi teritoriale „se bazează în principal pe unităţile administrative existente în statele membre” (articolul 3 din Regulament).
Cele 3 niveluri NUTS sunt determinate de „pragurile demografice” (minimum şi maximum) anume:
NUTS 1 de la 3 la 7 milioane locuitori
NUTS 2 800.000 până la 3 milioane
NUTS 3 150.000 până la 800.000
Regulamentul adoptat de Parlamentul şi Consiliul Europei confirmă şi întăreşte realitatea unităţilor teritoriale de bază (NUTS 3) din statele membre, prin înscrierea lor nominală în „Jurnalul Oficial” al Uniunii Europene din 21 iunie 2003, după cum urmează:
Nr. crt.
Ţara
NUTS
Denumirea NUTS 3 în statele respective
1
2
3
1.
Belgique / België / Belgia
3
12
45
Arrondissements
2.
Danmark / Danemarca
1
2
16
Amtskommuner
3.
Deutschland / Germania
17
42
443
Kreise / Kreisfreie Städte
4.
Ellada / Grecia
5
14
49
nomoi
5.
España / Spania
8
20
53
provincias
6.
France / Franţa
10
27
101
départements
7.
Ireland / Irlanda
2
3
8
regional authority regions
8.
Italia
6
22
104
province
9.
Luxembourg
2
2
2
10.
Nederland / Olanda
3
13
41
11.
Österreich / Austria
4
10
36
12.
Portugal / Portugalia
4
8
31
13.
Suomi/Finland / Finlanda
3
6
21
Maakunnat / landskapen
14.
Sverige / Suedia
2
9
22
län
15.
United Kingdom / Anglia
13
38
135
Pentru a nu fi nici un dubiu, anexa II a Regulamentului sus-amintit, înscrie şi denumirile unităţilor administrative existente (NUTS 3) în principalele ţări cuprinse în Regulament, aşa cum sunt arătate în tabelul de sus.
Recapitulând: Regulamentul 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului, consemnează şi confirmă realitatea unităţilor teritoriale de bază existente în statele membre, cu recomandarea: „ar trebui să se respecte situaţia politică, administrativă şi instituţională existentă” (paragraful 10, pagina 1 din Regulament).
Acordul sovieto-german din 23 august 1939 intretine, probabil, cea mai lunga si mai incapatanata dezbatere internationala dupa aceea a dezarmarii, “mama mare” a tuturor negocierilor lumii moderne si subiect de ironie generala. Despre acest pact “de neagresiune”, se va vorbi pana cand omenirea se va convinge ca el nu mai “lucreaza” in continuare, nu prin prevederile sale, inclusiv cele din anexa secreta, ci prin efectele in timp ale intelegerilor de atunci. Caci nedreptatea, arbitrariul, tragediile nationale, familiale, personale izvorate din pact nu si-au consumat inca toate energiile nefaste.
Chiar daca a devenit caduc, pactul supravietuieste ca un muribund, de peste 70 de ani, caci alte documente internationale i-au preluat o parte din samavolnicii, dandu-le o (ne)legitimitate noua. Soarta unor teritorii a ramas asa cum s-a impus atunci, milioane de victime ale pactului au parasit aceasta lume fara a-si fi obtinut repunerea in drepturi, iar urmasilor lor, compatriotilor lor, li se livreaza doar declaratii, simpozioane, studii istorice si articole de ziar. Legislativul URSS s-a dezis ferm de pact, cel al Germaniei nu a catadicsit sa se pronunte, iar liderii de azi ai celor doua tari considera problema inghetata si dosarul aruncat in praful istoriei.
Federatia Rusa de astazi se simte datoare sa explice imprejurarile si ratiunile tratatului din 1939. Intelegerile Hitler-Stalin trebuiau facute pentru ca Marea Britanie si Franta facusera deja concesii serioase lui Hitler prin acordurile de la Munchen, iar URSS incerca sa amane, pe cat posibil, un atac al Germaniei naziste. Explicatia era necesara, este logica si poate acceptabila, dar ea nu serveste ca solutie pentru repararea totala a raului. Polonia si-a rezolvat problema frontierelor, tarile baltice si-au recuperat independenta de stat, dar Basarabia, parte a teritoriului Romaniei in momentul anexarii sale la URSS, ramane o problema deschisa. Notiunea Basarabia nu mai este una politica, ea a fost trimisa in istorie si literatura, cu toate ca pentru multi este o realitate vie. Basarabia este “raschirata”, cum imi spunea cu cativa ani in urma un locuitor de pe Nistru, intre trei entitati (unele nelegitime, altele problematice) – Republica Moldova, Ucraina, pretinsa Republica Nistreana. Si Stalin, si altii de dupa el, au stiut cum sa incurce diabolic lucrurile. Cine si cum le va descurca? Federatia Rusa se considera exonerata de orice responsabilitate, ea mai este direct prezenta in acest teritoriu doar prin trupe si armament pe Nistru. Destul ca situatia sa fie si mai complicata.
Rezolvarea acestei situatii cronice si dureroase nu inseamna nici revizionism, nici revansism, ci dorinta de repunere a adevarului istoric in rosturile sale.
Între numeroasele bătălii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, considerate de istorici drept hotărâtoare sau momente de cotitură, două au fost, în opinia noastră, cu adevărat decisive: bătălia Moscovei (toamna lui 1941, iarna 1941-1942) şi bătălia de la Kursk (5 iulie-23 august, 1943). Cea dintâi a însemnat falimentul „războiului-fulger”, singura formă de război care ar fi permis Germaniei să termine victorioasă, iar cea de-a doua a marcat preluarea definitivă a iniţiativei strategice de către Armata Roşie. Întrucât frontul de Est a fost frontul hotărâtor al celui de-al Doilea Război Mondial, se poate spune că cele două bătălii amintite au jucat rolul capital în înfrângerea celui de-al Treilea Reich.
Atât pe plan militar, cât şi pe plan politic, anul 1943 a înregistrat un şir de „cotituri” şi evenimente care arătau că, în desfăşurarea marii conflagraţii, se produceau mutaţii importante. În ceea ce priveşte Uniunea Sovietică, asupra căreia stăruim în rândurile de faţă, un eveniment de mare răsunet a fost „autodizolvarea” Internaţionalei a III-a Comuniste (Comintern), anunţată printr-un comunicat la 9 iunie 1943. Astăzi, când dispunem, de un mare număr de documente privind această decizie, ştim că „autodizolvarea” nu a fost hotărârea Cominternului, ci urmarea voinţei lui Stalin de a le arăta aliaţilor săi anglo-americani că URSS renunţase la mesianismul ei revoluţionar şi că nu intenţiona să folosească partidele comuniste pentru a submina „ordinea burgheză” din statele occidentale. Altfel spus, Stalin dorea să dovedească lui Roosevelt şi Churchill că URSS era un stat de tip „clasic”, fără intenţii de destabilizare a „lumii capitaliste”, cu care se puteau folosi tradiţionalele practici ale diplomaţiei marilor puteri, în primul rând politica delimitării sferelor de influenţă.
„Autodizolvarea” Cominternului a fost o măsură de înşelare a naivilor occidentali. Locul şi funcţiile Cominternului au fost preluate de alte structuri, camuflate, care exercitau un control riguros al mişcării comuniste internaţionale: o secţie specială a CC al PC(b) şi trei „institute de cercetare ştiinţifică” (nr. 99, 100, 205) – camuflaj al activităţii pe care o numim cripto-cominternistă.
Scurt timp după „autodizolvarea” Cominternului, Stalin a luat o măsură destinată să-i convingă pe partenerii anglo-americani că URSS era o ţară care respecta „standardele occidentale”: destinderea relaţiilor dintre statul bolşevic ateu şi Biserica Ortodoxă Rusă şi realegerea unui nou patriarh.
Scrisoarea studentilor si a cadrelor didactice de la istorie adresata presedintelui si parlamentului, cu privire la noua lege a invatamantului, o lege care printre alte mari nerozii, scoate istoria din programa.
Pledoarie pentru viitor
Domnule Preşedinte,
Doamnelor şi domnilor membri ai Parlamentului României,
Vă adresăm această scrisoare în calitatea pe care o aveţi, de depozitari ai încrederii oferite de societatea românească prin votul care v-a fost acordat. În spaţiul public s-a extins progresiv, în ultimii douăzeci de ani, un discurs care tinde să diminueze şi să marginalizeze în conştiinţa publică importanţa trecutului societăţii româneşti.
Departe de a contesta dreptul la liberă gândire şi expresie, noi înşine fiind membri ai unui corp profesional ce îşi fondează existenţa pe gândirea critică, atragem aici atenţia asupra riscurilor pe care le prezintă devalorizarea studierii sistematice şi a cunoaşterii istoriei naţionale, precum şi a istoriei în general. Punctul de vedere pe care îl susținem nu este unul politic şi partizan, diversitatea afilierilor noastre în acest sens fiind evidentă, nu este nici unul naţionalist, ci izvorăşte din perspectiva pe care ne-o oferă profesiunea şi din datoria pe care o avem ca intelectuali și cetățeni.
România contemporană traversează o criză de identitate care o împiedică să-şi definească obiectivele şi să atingă un minim consens necesar oricărui progres. Lipsa de echilibru a ideologiei oficiale comuniste în tratarea istoriei a fost urmată, după 1990, în discursul public, de un exces simetric în sensul erodării oricărui simţ al încrederii în sine, în valorile şi modelele pe care le-ar putea avea poporul nostru.
Suntem alarmaţi de faptul că această viziune riscă să fie favorizată prin diminuarea constantă a rolului istoriei în educaţia generaţiei tinere, sugerată de unele poziţii mai mult sau mai puţin oficiale venite din partea unor reprezentanți ai Ministerului Învăţământului.
Scris deVictor Roncea Cred că doar puţini oameni din România, atunci când se gândesc la 21decembrie, au în cap, în loc de jertfa tinerilor români din 1989,aniversarea zilei de naştere a „generalissimului“ Stalin. Printreaceştia, cu siguranţă, se află şi Sorin Ovidiu Vîntu, braţ la braţ cuIliescu-KGB. Aflatla final abrupt de carieră ca speculant financiar înbătrânit în rele,mogulul de Deltă s-a auto-deconspirat la ultima sa Gală „Zece pentruRomânia“ sărbătorită în libertate. An de an, fostul puşcăriaş şi-apropus să-şi spele trecutul lipindu-se, pentru „onorabilitate“, de câteo figură mai notabilă, de la generali de Securitate la foşti şefi destat, de la personalităţi reale la făcături de scenă, cu toţii supuşislăbiciunii banului, alimentat cu sârg din rezervoarele fraudelorcomise, de zeci şi sute de milioane de euro. Anul acesta, obsesia sapentru obţinerea de „respect“ la kilogram i-a depăşit limiteleconspirativităţii, devoalându-i cras filiaţia pro-sovietică şianti-românească. Invitarea la Bucureşti a lui Mihail Gorbaciov,tartorul asasinatelor din decembrie 1989, chiar la locul crimei de acum20 de ani, este o insultă nemăsurată la adresa tuturor românilor. Dacăne gândim că evenimentul urma să fie asezonat cu instalareapreşedintelui de paie al Kremlinului, Mircea Geoană, prea-desnavetistul de pe centura Moscovei şi „prostănacul“ lui Iliescu-KGB,care ar fi primit pe gură sărutul ţarului roşu „live“ pe scenaAteneului Român – alt afront ordinar – avem o viziune asupramegalomaniei care-i animă pe duşmanii României. Dar planul nu le-aieşit. Geoană nu este preşedinte, Iliescu e gata arestabil şi Gorbaciovn-a mai venit. I-a fost frică să nu ajungă şi el la Târgovişte…Şampania pregătită pentru aniversarea lui Stalin la vila oligarhuluiroşu a rămas nedeschisă. Guşă a fugit în Austria cu platourile desaleuri, Freciu a fost reţinut pe Otopeni şi Popa e după gratii laJakarta. Numai Tatulici a rămas la datorie, zdrăngănind la balalaikă.În faţa lui, pe scenă sau lafăindu-se în fotoliile de la Ateneu,conferindu-i o ultimă „onorabilitate“ mult visată devalizatorului FNI,o mulţime pestriţă se prostitua în direct lustruind la poleialaRealitatea TV. La aceeaşi oră, în stradă, părinţii, fraţii şiprietenii tinerilor ucişi pe 21 decembrie 1989 plângeau, cuminţi,nebăgaţi în seamă de reflectoarele fabricii de minciuni a miculuiStalin de Deltă. Câţiva anticomunişti îngânau la Baricadă din imnulPieţii Universităţii: „Şi nici nu vă pasă, de cei ce nu mai sunt/ Decei ce vă acuză, de-acolo din mormânt…“. Anul 20 ar trebui sădemonstreze că, dacă nu prostituatelor publice, măcar statului român îipasă de cei ce nu mai sunt. Şi vinovaţii de crimele din decembrie suntpedepsiţi. Nu în ultimul rând, în lumina recentelor dezvăluiri ale unorgenerali aflaţi în focul evenimentelor, în boxa acuzaţilor ar trebui săse afle, alături de Iliescu, şi invitatul „de onoare“ al lui Vîntu,tovarăşul Gorbaciov. Asta dacă vom mai avea un stat român…
PS: Ce “glumite” au mai facut sclavii lui Vintu: “Basescu si Badea premiati la Zece pentru Romania”. De ce nu “Vintu si Popa, miss Jilava 2010”?
Dupa ce, in sfarsit, se incearca repararea unei nedreptati strigatoare la cer, care dureaza de 65 de ani, recunoasterea cetateniei romane celor deposadati abuziv de ea de catre regimul terorist al URSS, iata cum co-autoarea primei sfartecari a Basarabiei continua opera lui Ribbentrop si Molotov, dar acum in UE. Germania, caci despre ea este vorba, partasa Rusiei de ieri si azi, a declansat deja o operatiune de prafuire a initiativei Romaniei. Apeland la zvonsitica si fara a oferi nici o sursa reala, agentia oficiala de presa a Germaniei, DPA, isi permite sa lanseze dezinformari tipice perioadei sovieto-naziste. Va las sa cititi, fara alte comentarii, in afara evidentierii unei alte minciuni crase: DPA sustine ca numai 20% dintre basarabeni sunt romani. Rusine, tovarasi! Luati-va de mana cu Putin! Ah, deja v-ati luat…, uitasem. Noroc cu harta asta, ca mi-am adus aminte. Parca voi aveati un fel de cancelar care acum e slujnicuta la Rodina-n casa…
Comisia Europeana, “nelinistita” de accelerarea acordarii cetateniei romane pentru “moldoveni”
Comisia Europeana nu doreste sa se pronunte deocamdata in privinta deciziei Romaniei de a simplifica procedura de acordare a cetateniei romane pentru cetatenii moldoveni, si asteapta din partea Bucurestiului o informare in acest sens, scrie joi presa de limba germana, citata de NewsIn. Cu toate acestea, in mod neoficial reprezentantii Comisiei Europene se arata ingrijorati de aceasta decizie, potrivit presei germane. Decizia Romaniei de a acorda cetatenie romana populatiei moldovene de origine romana inseamna ca peste 20% din populatia Republicii Moldova sa obtina o cetatenie europeana, observa agentia germana de stiri DPA. De pe urma acestui demers, cetatenii moldoveni eligibili ar beneficia de aceleasi drepturi ca si romanii, precum calatoria fara viza pe teritoriul UE si drept de munca fara a necesita un permis in acest sens. Oficialii de la Bruxelles contactati de agentia DPA s-au limitat la a spune ca decizia privind procedura de acordare a cetateniei este integral o decizie suverana a Guvernului de la Bucuresti. “Nimeni nu este in masura sa ii opreasca!”, a comentat un oficial al Comisiei Europene, citat sub acoperirea anonimatului de DPA. Cotidianul austriac Der Standard scrie, la randul sau, ca UE nu ia deocamdata nici o pozitie fata de intentia Romaniei de a acorda cetatenie pentru sute de mii de moldoveni. Comisia Europeana ar astepta, potrivit publicatiei, sa fie informata oficial de intentiile Guvernului de la Bucuresti, a declarat un purtator de cuvant al Comisiei Europene. “Pana acum am auzit doar explicatii, dar asteptam sa vedem ce decizii se iau”, a spus acesta. “Pana acum nu s-a decis nimic, iar reactia noastra trebuie sa se bazeze pe fapte”, a adaugat purtatorul de cuvant. Potrivit agentiei germane DPA, in contextul mai larg al relatiilor romano-moldovene, diplomatii UE au tratat pana in acest moment foarte precaut disputa dintre cele doua tari, emitand mesaje de solidaritate cu tara membra, Romania, si cerand Republicii Moldova sa reia abordarea constructiva care i-ar spori aspiratiile proeuropene. “Condamnam violentele din partea tuturor partilor implicate si cerem angajarea intr-un dialog constructiv, aceasta fiind singura cale de iesire din aceasta situatie”, a declarat miercuri Amedeu Altafaj Tardio, un purtator de cuvant al Comisiei Europene. Guvernul roman a decis miercuri simplificarea procedurilor de acordare a cetateniei romane si urgentarea unor termene prevazute de normele in vigoare. Premierul Emil Boc a precizat ca modificarile aduse Legii se refera la fostii cetateni romani, care au dobandit cetatenia prin nastere sau adoptie si care au pierdut-o din motive neimputabile lor, dar si la persoanele carora le-a fost ridicata cetatenia. Potrivit noilor norme, pot dobandi cetatenia descendentii cetatenilor romani pana la gradul III. Normele anterioare permit acest lucru doar pentru descendentii pana la gradul II. In jur de 60% dintre cele 4 milioane de cetateni ai Republicii Moldova au descendenta romana, iar in cadrul Ambasadei Romaniei de la Chisinau s-ar afla la ora actuala in jur de 800.000 de cereri de obtinere a cetateniei romane, potrivit presedintelui Romaniei, Traian Basescu. Konek PS: Mai bine i-ar zice DPTASS 🙂
“Avem o obligaţie fermă pentru a crea condiţiile necesare dezvoltării identităţii culturale şi politice a membrilor comunităţilor româneşti din vecinătatea imediată a României. Mi-am asumat personal acest obiectiv şi îl voi urmări pe toată durata anului 2008. Respectarea drepturilor de care dispun membrii comunităţii româneşti de către statele pe teritoriul cărora se află trebuie să fie atent urmărite, inclusiv prin aplicarea instrumentelor de drept internaţional.”
Presedintele Traian Basescu Prioritatile de politica externa ale Romaniei – 23.01.2008
Intelectualii rosii, Eminescu si Unirea
“Rememorand asemenea evenimente – ca Mica si Marea Unire -, in minte ne vine versul lui Eminescu: ‘Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?’. De aici se poate deschide o ampla discutie privind rolul intelectualilor romani la inceputul secolului al XXI-lea. Au ei un ideal national? Promoveaza ei interesele statului roman? Reprezinta astazi intelectualitatea romaneasca o valoare de care sa tina seama liderii politici ai Europei?” – se intreaba, intemeiat, istoricul Ioan Scurtu, intr-un comentariu aparut ieri, de ziua Unirii Principatelor.
Actualitatea poetului, jurnalistului, ganditorului national si militantului pentru Romania Mare Mihai Eminescu, este cu atat mai stringenta cu cat dezideratele romanesti, la ceas de aniversare a 90 de ani de la Marea Unire, sunt, in parte, aceleasi, ca si pe vremea cand gazetarul conservator actiona in cadrul “Societatii Carpatii”. Infiintata, simbolic, la 24 ianuarie 1882, “Societatea Carpatii”, prin activitatea secreta dusa alaturi de membrii ei, avea sa-i grabeasca moartea civila venita la 28 iunie 1883, dupa ce P.P. Carp ii ceruse lui Titu Maiorescu, de la Viena, sa-l “mai potoleasca” pe Eminescu. Cei care incearca azi sa-l ucida – pentru a cata oara? – pe Eminescu, sunt, pe fata, atat dusmanii Romaniei de la Chisinau cat si cei infiltrati in sanul puterii de la Bucuresti: profitorii tuturor regimurilor. Chiar inainte de a se infiinta gruparea tinerilor intelectuali patrioti – care aveau un tel mai mare decat umflarea buzunarelor si promovarea propriei imposturi, ca cei de azi -, Eminescu agita cancelariile imperiilor Rus si Austro-Ungar, care nu ezitasera sa-l puna sub urmarire informativa. Eminescu deranja pentru ca cerea o unitate a destinelor tuturor romanilor. Inca din 1870, de exemplu, un comitet care il avea secretar pe Eminescu facea un Apel de serbare la Putna, la Stefan, de ziua Sfintei Maria, pentru edificarea unui proiect national, al Unirii in cuget, simtiri si fiinta.
“In ziua de 15 august a.c. romanii in genere serbeaza ziua Santei Marie, vergina casta si totusi mama care din sanul ei a nascut pe reprezintantele libertatii, pe martirul omenimei lantuite: pe Crist”, scria Eminescu in Apelul din care mai redam in continuare: “Fratilor, am proiectat a serba cu totii ziua acelei sante care-a conceput in sanul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegatiunea a legiut mai nobil, tot ce pune pe om alaturi cu omul: Libertatea!”. “De sine insusi aceasta serbare religioasa e si nationala, caci locasul dumnezeiesc monestirea Putnei e fondata de erou si acolo zac oasele sale sante, apoi pentru ca o serbare a crestinului e prin escelinta o serbare romaneasca, caci trecutul nostru nu e decat infricosatul coif de arama al crestinatatii, al civilizatiunii. Hristos a invins cu litera de aur a adevarului si a iubirei, Stefan cu spada cea de flacari a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt aparatorul evangelului ei. Vom depune deci o urna de argint pe mormantul lui Stefan, pe mormantul crestinului pios, al romanului mare. Dar asta nu e tot. Serbarea trebuie sa devina si purtatoarea unei idei. Idea unitatii morale a natiunei noastre (…) astfel incat pe viitor lucrarile noastre toate sa aiba una si aceeasi tinta, astfel ca unificarea directiunei noastre spirituale sa urzeasca de pe-acuma unitatea destinelor noastre”.
Sa preluam asadar ideea lui Eminescu si sa facem un congres, la 90 de ani de la Marea Unire, la Putna – “un congres al inteligentelor din respect catra viitor”. “In trecut ni s-a impus o soarta, in viitor sa ne-o facem noi”.
Mutilarea Romaniei in anul Marii Uniri
Amenintarile lui Putin cel Brun sunt pe masura. Exprimate, in rafale, la summitul UE-Rusia de la Lisabona: Romanie, daca vrem, va facem bucati: Transilvania “independenta”, pentru unguri, Dobrogea la bulgari.
Vladimir Putin a venit, a vazut si a invins, scurt, Bulgaria, actuala provincie a CSI din NATO si UE. Gazoductul spre fosta partasa a Pactului Hitler-Stalin, Italia, va trece pe unde vrea Rusia, indiferent de cat sluj sau ambat ar mai manifesta Romania, de la Cotroceni in jos. Lipsita de o politica nationala spre Est, ca si spre Vest, Romania – sau ce a mai ramas din ea -, chiar in anul 90 al Marii Uniri, pare mai singura si confuza ca niciodata, dupa 1989. Amenintarile lui Putin cel Brun sunt pe masura. Exprimate, in rafale, la summitul UE-Rusia de la Lisabona: Romanie, daca vrem, va facem bucati: Transilvania “independenta”, pentru unguri, Dobrogea la bulgari. Pe deasupra, o punem si de o “Moldova Mare”. Situatia, pe teren, la frontierele Rasaritului Romanesc, sta la fel de rau: Ungaria si-a mutat interesele strategice pana in Transnistria. Ucraina, alt magar troian al Rusiei intr-un posibil NATO degenerat, ne sfideaza fara drept la replica provocand Romania la Marea Neagra prin pretentiile asupra Insulei Serpilor, reluarea lucrarilor la canalul Bastroe si protejarea mafiotilor transnistreni pe drumul de seara spre a Treia Roma. Chisinaul, cu aportul specialistilor Moscovei, ne tine sub tir continuu, cocosand serviciile de informatii romanesti si diplomatia de la Bucuresti. Adevarata elita a tarii, comunitatea de intelligence, pare si ea derutata, din moment ce, nici pana acum, Cotroceniul si MAE nu au reusit sa elaboreze o strategie de politica externa viabila. In acord cu Washington si Bruxelles. O viziune romaneasca care sa ajute atat SUA, cat si UE si care sa aplice tactici care nu neaparat sa apropie Moscova, dar sa nu indeparteze Chisinaul.
Romanii nostri din jurul granitelor actuale si, in special cei din fostele republici sovietice, vitregiti oricum de soarta, nu primesc nici cel mai mic sprijin de la Patria Mama. Proiectul recunoasterii cetateniei lor naturale, furate de sovietici, a fost ignorat de toate guvernarile post-decembriste si este blocat si azi, la Bucuresti, sub pretexte fantasmagorice. Devine UE a doua URSS? Presa si societatea civila anti-romaneasca, a ONG-urilor formate din OMG-uri, tin isonul Moscovei sub acoperirea de politoloage si profesorasi cu studii occidentale. Ce poate fi mai clasic, in spionaj, decat o scoala pe la Oxford? Cazul Kim Philby spune tot.
Summitul NATO se apropie vertiginos. Acum este momentul enuntarii unei politici nationale in armonie cu planurile de democratizare a regiunii extinse a Marii Negre. La Bucuresti, in aprilie, se vor lua decizii epocale. Romanii nu trebuie sa se considere doar bastinasi fericiti ca pot face focul pentru noii conchistadori ai marilor Negre si Caspice, veniti cu margele in loc de garantii de securitate. Problemele Romaniei sunt problemele NATO. Si invers. Un cuvant, venit din trecut, este la fel de actual si azi. Dr. Corneliu Dida despre perspectiva Unirii: “Intre timp, criza interna se adanceste. Iar fortele politice romanesti, ca si presa, au vreme pentru tot soiul de vizite, simpozioane, conferinte de presa, receptii, baluri sau scandaluri. Nu si pentru o serioasa dezbatere asupra reintregirii noastre la Prut. Intre formulele unui “nationalism” gaunos, vetust si de parada, exhibate inconstient la ocazii aniversare si insolenta intrebarii: “Ce va trebuie, ba, voua, unire?”, lansata de un ratat lider democrat, se casca adevarata dimensiune a problemei Unirii, aici in Romania, reintregirea la Prut trece prin adevarata renastere national – spirituala in Tara inca mutilata…”.
A fi nationalist in Romania europeana nu poate fi decat o datorie de onoare. A fi drept, de dreapta, inseamna a simti si a gandi romaneste.
Anul Unirii
Istoria, dupa cum bine stiti, se repeta. La 13 ianuarie 1918, invocand dorintele romanilor de unificare, bolsevicii care pusesera mana pe imperiul rus ne pedepsesc pentru prima oara si confisca Tezaurul Romaniei, pentru totdeauna. Sunt 90 de ani de atunci.
Dupa alte cateva zile, la 24 ianuarie, Sfatul Tarii anunta independenta Basarabiei, care, la 27 martie, va face practic primul pas spre constituirea Romaniei Mari. In ciuda piedicilor ucrainene si austro-ungare, Bucovina merge pe urmele surorii ei, in noiembrie acelasi an. La 1 decembrie 1918 romanii se regasesc cu totii, impreuna, acasa, in Dacia Moderna.
Dar, daca istoria se repeta, prostia benchetuieste. La 90 de ani de la Marea Unire, anul 2008 e declarat in toate felurile (si am auzit ca s-au desemnat chiar si “ambasadori multiculturali” ai Romaniei in lume!); numai Anul Unirii, nu. Un alt neam milenar, micul si inteleptul popor evreu, aflat in Israel sau raspandit in toata lumea, a pregatit deja o serbare fastuoasa a aniversarii celor 60 de ani de la infiintarea statului. Romania ce face?
Marea Unire a permis printre altele Europei sa rasufle usurata, o perioada, in fata valului de bolsevizare care urma sa insangereze abund natiuni libere europene. Romanii, profund credinciosi, au respins comunismul ateist cu toata fiinta lor. Romania Mare a stat ca o piatra tare, in capul unghiului templului european, continuand misiunea istorica a poporului roman la Gurile Dunarii, portile Europei. Aceeasi si astazi. Tocmai de aceea, cancelariile occidentale au inceput sa priceapa ca o Romanie puternica, unita, ar fi in interesul noii constructii, a Uniunii Europene largite.
Americanii stiu acest lucru, de cu mult inainte. Imediat dupa sfartecarea Romaniei in urma Pactului Hitler-Stalin (care vedem ca-si pastreaza valabilitatea si astazi), un trimis special al Guvernului american, ilustrul istoric Charles Upson Clark, sintetiza in lucrarea sa monumentala “United Romania”: “Agresiunea comunista din 1940, stabilind Rusia la Gurile Dunarii si la un pas de Dardanele, a afectat nu doar Romania, ci si intregul continent al Europei… Este tragic a reflecta ca o politica autentica a reconcilierii din partea Kremlinului… a fost sacrificata de dragul ambitiilor imperialiste, care, de atunci, au aruncat omenirea in cea mai sangeroasa lupta”.
Daca americanii au sedimentat toate aceste informatii si astazi sunt aici, cu noi, la Marea Neagra, dambovitenii nostri de la putere sunt ca aluviunile: daca nu devin namol, azi sunt aici, maine prin vreo insula. Din pacate, nu a Serpilor. Altfel nu se explica cum tocmai cel ce ar putea sa fie Anul Unirii a fost uitat din capetele “profesorilor” si a “istoricilor” care colcaie si fojgaie prin Administratiile de la Cotroceni si Victoriei.
De la Baltice aflam cate ceva despre ce inseamna demnitate nationala pentru un alt popor mic si curajos: lituanienii au facut nota Moscovei pentru crimele facute in perioada regimului de ocupatie comunist (ceva ce ar fi trebui sa se regaseasca si in “Raportul Tismaneanu” scris de “fratii Grinch”). Vilnius pretinde Kremlinului, pe langa scuzele oficiale, si 28 de miliarde de dolari despagubiri.
Basarabenii si alaturi de ei toti romanii cu credinta in suflet au sperat si mai spera inca in reinvierea demnitatii nationale a neamului romanesc. Pentru ei, romanii care au facut Unirea in 1918 si pentru noi, romanii lui 2008, Nicolae Iorga scria: “Si sa stiti ca urmasii vostri, in ciuda puterilor lumii, sub acest steag pe care in nestiinta, in durere si in intuneric voi l-ati inaltat, desfasurat si sfintit, vor fi toti impreuna!”
Azi noapte a inceput razboiul la Marea Neagra
Trupele aeropurtate americane au fost plasate in masa in Dobrogea, depasind capacitatea aeroportului Kogalniceanu si ocupand si alte baze din portul militar Constanta, dupa ce bulgarii le-au refuzat in ultimul moment aterizarea.
Profitand de intuneric si vremea rea, ca si de lipsa de profesionalism a presei romane, care batea zapada in piua si-i canta pe Ionii din politica si afaceri, avioanele Hercules au lasat pe teritoriul romanesc un numar necunoscut de militari americani. Dupa ultimele informatii obtinute din surse americane de la centrul SECI verificate de reporterii ZIUA ON LINE la cartierul general SHAPE, comandourile SEAL au ocupat in cursul noptii Insula Serpilor plasand mine pe Canalul Bastroe si de-a lungul coastei, pana la Odesa. Aliatii turci patrulau deja de cu seara in zona stramtorii Kerci, gata de interventie in cazul in care navele Ucrainei vor sustine flota Rusiei. La cererea Georgiei, trupele speciale de interventie rapida ale NATO au ocupat pozitii in Osetia de Sud si Abhazia in timp ce Armata Romana a avansat pana la Nistru garantand Transnistriei independenta, cu conditia ca paramilitarii kazaci sa nu intervina in conflictul armat de la Marea Neagra.
Mai multi timisoreni, craioveni, bucuresteni si constanteni au incins firul 911 raportand o mare de obiecte neidentificate pe cerul patriei. Echipele STS au fost insa instruite sa-i linisteasca pe reclamagii, sugerandu-le ca s-au uitat prea mult la OTV. De fapt, traficul in vazduhul sudului Romaniei a fost aglomerat, eleron la eleron, de sutele de F-22 Raptor decolate de la baza Aviano, dupa ce ungurii au sugerat ca nu pot face fata, la sugestia noului sef al informatiilor maghiare, instruit la scoala KGB. Italienii insa, ca intodeauna mai rapizi, informasera deja rusii, in baza bunei intelegeri stabilite odata cu parafarea contractului pentru gazoductul “South Stream”. Conform agentiei Xinhua, Vladimir Putin, care sarbatorea nasterea Domnului pe stil vechi in postura de Mos Craciun, si-a abandonat barba, caciulita si jucariile copiilor si a inceput sa apese pe butoanele rosii ale servietei speciale, declansand mai multe rachete de pe submarinele prezente in Marea Neagra si Mediterana. Scutul american anti-racheta a fost insa deja amplasat in secret in Romania, Polonia, Cehia si Tarile Baltice, in ciuda opozitiei agentilor de influenta ai Rusiei din aceste tari NATO si UE. Dupa prima rafala, esuata, Putin i-a dat ordin fostului cancelar german, Gerhard Schröder, sa puna la punct balticele, invocand Pactul Ribbentrop-Molotov. Intr-o prima instanta, angajatul Gazprom a promis ca va trimite niste neo-nazisti stangisti ca sa se intalneasca cu Nashii (“Ai nostri”) pe conducta care leaga Germania de Rusia pe sub Marea Baltica. Pentru crearea unui front strans al neo-kominternistilor impotriva invaziei imperialiste americane la Marea Neagra, la Bucuresti a fost solicitat Grinch-ul cu papion si fata de hitlerica care a promis ca va trage chemarea la lupta cu un rasunator “intelectuali din toate tarile, uniti-va!”, difuzat intre ei prin intermediul intregului tiraj al revistutei “22”. Grupul pentru Dialog Social s-a intrunit, “sub asediu”, reclamand presedintelui Traian Basescu ca neinformarea societatii civile, pentru a-si putea face bagajele la timp, “este inspirata din practicile vechii Securitati”, “in dispretul fata de statul de drept”.
Dupa cum a avertizat si ZIUA inca din urma cu trei ani si dupa cum sintetizeaza si The Globe and Mail astazi, un motiv pentru declansarea razboiului in aceasta zona tine chiar de geografie (de unde si geopolitica). Un al doilea tine de impartirea sferelor de influenta ale lumii, care imbratiseaza toate aspectele, de la controlul politic la cel cultural si economic.
Dar, daca razboiul care vine ne va gasi la fel de nepregatiti ca in fata unei simple viscoliri a iernii, sunt curios cum o sa reziste, dupa, tot guvernul, in Siberia…
Victor RONCEA
Articole de opinie publicate in ZIUA de la inceputul anului acesta, cand intreaga romanitate sarbatoreste 90 de ani de la Marea Unire
August 22nd, 2010 
VR 
Bolnavi de simbolistica, pentru a aparea in presa chiar de 23 august, ziua (re)ocuparii Romaniei de catre URSS, in 1944, dar si a semnarii Pactului Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin), in 1939, rusii au trantit ieri prin Patriarhul Kirill un comunicat agresiv, in care se afirma ca “Moldova este parte inseparabilă a Sfintei Rusii”. Pozitia Patriarhiei Moscovei vine imediat dupa ce MAE rus il admonestase cu nesimtire pe presedintele Basescu, printr-un raspuns tafnos fata de declaratia sa din 19 august, semnalata si de mine cu video aici, in care facea o referire clara la acelasi Pact ticalos, Hitler-Stalin (Ribentropp – Molotov). Basescu declarase joia trecuta, la Iasi, ca “România are interesul ca Republica Moldova să-şi redobândească integritatea teritorială, iar interesul nostru este legat de lucrurile în care credem”. “Credem că nici unui stat nu i se poate ocupa o parte din teritoriu”, a mai adaugat cu mai multe subintelesuri, presedintele Romaniei.
Posted in 
Tags: 
