Comunicat de presa: Curs de perfecţionare – O istorie a comunismului
“În perioada martie – octombrie 2010, IICCMER organizează cursuri de perfecţionare pentru profesorii de istorie din ciclul secundar de învăţământ pe tema O istorie a comunismului din România. Prin aceste cursuri, IICCMER îşi propune să amelioreze metodologia specifică de predare a istoriei regimurilor totalitare şi, în particular, a istoriei comunismului românesc.
La acest cursuri vor fi invitaţi să participe 120 de profesori de istorie din judeţele Braşov, Ilfov, Sibiu, Prahova, Brăila, Tulcea, Galaţi, Covasna, Harghita şi municipiul Bucureşti. În cadrul formării vor fi discutate: programa cursului opţional O istorie a Comunismului din România, manualul aferent cursului, conţinuturi complementare care pot fi asociate programei şi tehnici de abordare a subiectului.
Primele cursuri de formare vor fi organizate la Braşov în perioada 16-17 aprilie şi la Bucureşti în perioada 14-15 mai.
Informaţii privind data şi locul de desfăşurare ale următoarelor cursuri vor fi publicate în prealabil pe site-ul IICCMER.
Acest proiect este organizat cu sprijinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Fundaţia Dinu Patriciu şi Fundaţia Konrad Adenauer.”
Nota mea: Nu e de mirare. Tismaneanu si ai lui au primit sponsorizari grase si de la… “Vintu Foundation” :). Ambii, Patriciu si Vintu, sunt “oameni de afaceri”, adica capi ai unor grupuri de crima organizata, transfrontaliera, cu legaturi stranse in spatiul ex-sovietic. Nu intreprind nimic fara a scoate un profit, nu cheltuie un ban fara un interes. Intrebarea de bun simt, chiar si pentru SRI si SIE, este: care?
Procesul intentat de Mihnea Berindei jurnalistului Victor Roncea, in perioada in care eram Sef Departament Externe si Senior Editor al ziarului Ziua, s-a sfarsit fara condamnarea subsemnatului. In urma unui singur editorial aparut in ziarul Ziua in data de 24.07.2007, si a publicarii pe site-ul Civic Media a unei informari si a unui document al CNSAS, din care rezulta ca membrul Comisiei Tismaneanu si fondatorul Grupului pentru Dialog Social (impreuna cu Silviu Brucan) a fost recrutat de Securitate si a avut doua nume de cod (“SANDU” si “MIRCEA”), unul inainte si altul dupa emigrarea acestuia in Franta, Berindei a solicitat plata unor despagubiri de 330.000 lei, respectiv 3 miliarde si 3 sute de mii lei vechi, cea mai mare pretentie de acest gen din istoria presei post-decembriste (este urmat imediat de Liiceanu c Roncea si Ziua, cu doar 300.000 lei). Pe deasupra, publicarea hotararii judecatoresti in 10 ziare centrale plus Ziua, fapt contestat recent, printr-o critica acerba, de COM – Conventia Organizatiilor de Media din Romania.
Reprezentat de “maestrul” Valeriu Stoica, Berindei a primit o replica dura de la Societatea de Avocati Tuca & Zbarcea si Asociatii, reprezentata mea si a Civic Media, si de la reprezentantul Ziua, avocatul George Papu, nepotul regretatului Edgar Papu. Concluziile scrise ale celor doua case de avocatura pot sa stea ca bibliografie istorica pentru apararea libertatii presei si ca documentare pentru orice ziarist liber din aceasta lume. In iunie 2008, am suspendat temporar procesul de la Judecatoria Sectorului 1, odata cu un altul, intentat ticalosului de Luca Iliescu de la Ziua de catre omul de cultura si scatologie Horia Roman Patapievici, pentru ca in 22.06.2009 sa castig definitiv procesul, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in care se declara drept neintemeiata cererea numitului Mihnea Berindei, care mai era obligat si la cheltuieli de judecata de 3000 lei.
Cu toate acestea, Berindei & Stoica fac apel, al carui ultim termen a avut loc pe 13.05.2010, dupa cum informa Tuca & Zbarcea si Asociatii. Urmare acestui termen de judecata, conform avocatilor citati, “in dosarul nr. 23033/299/2007, avand ca obiect apelul declarat de Mihnea Berindei in contradictoriu cu SC Ziua SRL, Victor Alexandru Roncea si Asociatia Civic Media, instanta de judecata (i) a respins cererea de disjungere formulata de apelantul Mihnea Berindei, ca neintemeiata si (ii) a dispus suspendarea cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei”. Totusi, “incheierea poate fi atacata cu recurs pe toata durata suspendarii.”
Reamintesc ca Mihnea Berindei, casatorit cu Catherine Soros, fiica din a doua casatorie a scriitorului Tivador Soros (tatal lui George Soros), suspectat pentru o spaga de 300.000 de euro marca PSD si un intrigant politic din tamsa cu Valeriu Stoica si Adrian Nastase, ramane un agent al noului komintern, precupat de dezintegrarea Romaniei, coautor al Declaratiei de la Budapesta, prin care, in iunie 1989, se cerea autonomia Transilvaniei, si care, pe parcursul procesului, in dosarul pe care il voi publica in facsimil, se lauda cu interviurile pe care i le-a luat lui… Vladimir Voronin :). Mai ramanea sa-l adauge pe lista de periati si pe satrapul de la Nistru, Igor Smirnov…
Jurnalista româncă Eva Iova câştigă în justiţia maghiară procesul cu etnobişniţarii
La Tisa, de cealalta parte a Romaniei in care tot romanul plansu-mi-sa, redactorul şef al „Foii româneşti”, Eva Iova, a fost achitat miercuri, 19 mai 2010, de Tribunalul Orăşenesc din Jula în ambele procese penale în care era acuzat că i-ar fi calomniat şi insultat pe membrii Autoguvernării Româneşti pe Capitală, atunci când i-a numit pe majoritatea acestora ca fiind „etnobişniţari”, care „nu aparţin comunităţii româneşti din Ungaria”, informeaza Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria intr-un Comunicat citat de Vlad Cubreacov, acum ziarist intre Prut si Nistru dar de larga respiratie romaneasca.
Instanţa de grad I a hotărât că nu există dovezi nici pentru calomnie şi nici pentru insultă, deoarece cele două articole de ziar incriminate cuprind părerile unui jurnalist, iar acestea nu depăşesc limitele libertăţii presei şi ale opiniei.
Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria afirma ca “in argumentare, Tribunalul din Jula a recunoscut existenţa fenomenului etnobusiness-ului în Ungaria, inclusiv în Autoguvernarea Românească din Capitală. Cu toate că pe baza legilor în vigoare din Ungaria, orice individ îşi poate alege liber identitatea, s-a întâmplat acum pentru prima dată ca un tribunal să se pronunţe că nu este suficient dreptul individului de a-şi declara identitatea, ci şi comunitatea minoritară are dreptul să recunoască apartenenţa individului la comunitatea respectivă. Editorialele Evei Iova cuprind păreri despre persoane şi organizaţii publice, care gospodăresc bani publici, deci nu s-a făcut niciun atac la viaţa personală a vreunuia dintre aceştia. Cinci dintre cei 9 membri ai Autoguvernării Româneşti pe Capitală au recunoscut în mărturiile depuse în scris că nu vorbesc sau vorbesc doar parţial limba română, iar un membru a cerut în repetate rânduri autodesfiinţarea acestei organizaţii”.
Procesul penal intentat de Autoguvernarea Românească pe Capitala şi preşedinta acesteia, Ana Roxin, contra Evei Iova va continua, deoarece ARC a anunţat că va face recurs. Cazul va fi dezbătut peste câteva săptămâni la Tribunalul Judeţean Bichiş, în instanţa de grad II.
Acest proces penal, la fel ca şi cel civil (pe acelaşi subiect) câştigat în instanţă la Curtea de Apel din Seghedin, în 20 ianuarie 2010, de către săptămânalul „Foaia românească” şi redactorul şef al acestuia, Eva Iova, sunt cazuri fără precedent în practica juridică maghiară, mai arata Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria.
Intr-o pretinsa actiune de “exorcizare”, la 20 de ani de la Duminica Orbului, ziua cand a fost ingropata din nou Romania, de vie, “Adevarul” isi continua nestingherit seria minciunilor, neintrerupta timp de 66 de ani, printr-o scabroasa operatiune de “prelucrare” a istoriei, de data aceasta in ceea ce priveste Fenomenul Piata Universitatii. Ironic, sclavii lui Patriciu de la Noua Pravda il invoca de la primul rebut chiar pe Orwell, cel care a tras cel mai grav avertisment din ultimul secol asupra vremurilor “minciunii universale” in care traim. De altfel, noua “campanie” desfasurata in ziarul oligarhului filo-rus, un cunoscut dusman de moarte al presedintelui, poarta de la primele randuri marca falsificatoare a unui presupus “fidel” de-al lui Basescu: tavaris Vladimir Tismaneanu, fostul scrib, confident si pres al lui Iliescu. Carevasazica, despre ce “exorcizare” vorbim?
Ziarul cu cea mai ticaloasa incarcatura istorica – de la condamnarile la moarte facute de Brucan in “Scanteia”, alaturi de un Miron Constantinescu si un Matei Socor (taticul “analistului” de azi Vladimir Socor, corespondentul lui Tismaneanu din spatele defunctului Voronin) la scrierile odioase ale lui Tinu, CTP si Andon din “Scanteia poporului” si, apoi, “Adevarul”, si pana la fatarniciile lui Patriciu si ale piticului sau de gradina Plesu, incununate de cretinismele lui Cartianu – ziarul acesta nu are cum sa fie “exorcizat”. E ca si cum l-ai exorciza pe tartorul dracilor, in persoana (in varianta intrupata la noi, dupa decesul lui Silviu Brucan: Ion Iliescu). Deocamdata atat. Revin. Pana atunci mai transmit un mesaj, de la baietii din Piata: “Suntem cu ochii pe voi!”.
C. Noica împreună cu Alexandru Dragomir în cultura colectivistă aşa cum a fost ea percepută de Sorin Lavric
de Isabela Vasiliu-Scraba
Chiar dacă Anti-Goethe (10 capitole), Povestiri după Hegel şi nouă jurnale i-au fost confiscate de Securitate, Noica nu voia de loc să se lase descurajat de permanentele şicanări ale comuniştilor dirijaţi de Leonte Răutu/Oigenstein/Oişteanu, şeful secţiei de ideologie a Comitetului Central. Nici să-şi pună gândirea în slujba ideologilor inculţi care voiau (cf. C. Brădaţan invocându-l pe I.Ianoşi) ca el să renunţe la preocupările legate de specificul spiritualităţii româneşti şi să “dezbată teme universale ale filozofiei” (C. Brădăţan, O introducere la istoria filozofiei româneşti în sec.XX, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2000). De unde se vede că Brădăţan, doctor în filozofia românească, n-a avut de la ce profesori să afle că filozofia autentică se ocupă numai cu teme universale, chiar atunci când pare interesată de “chestiuni româneşti”.
In opinia lui Constantin Noica, “nici o limită nu interzice nelimitatul” (ibid.), în sensul precis că gândirii sale nu i se poate pune stavilă. “Complexaţi de o teribilă frică instinctivă (…), necivilizaţi, necompetitivi, imprevizibili în violenţele şi iraţionalismul lor (…) de nimic nu le-a fost comuniştilor mai frică decât de inteligenţa adversarului (…). În aspiraţia lor de confruntare, comuniştii urcă doar până la ură, furt, agresiune şi asasinat” (Ion Caraion, Ultima Bolgie, Bucureşti: Ed. Nemira, 1998, p. 25).
Despre ura comuniştilor şcoliţi în URSS faţă de vârfurile spiritualităţii româneşti se pot spune foarte multe. Noi vom aminti doar ura faţă de “poezia mistică” scrisă înainte sau în timpul ideologiei comuniste, pentru care Vasile Voiculescu a fost întemniţat la peste şaptezeci de ani. In aşa-zisa democratizare, instaurată prin uciderea a sute de mii de români după gratii (v. F. Mătrescu, Holocaustul roşu) acuzatia de misticism a planat asupra întregului grup format din 25 de persoane nevinovate intrate în temniţă împreună cu Noica şi Pillat la vremea când cenzor ideologic la Direcţia de agitaţie şi propagandă a Comitetului Central era comunistul Ion Ianoşi instruit în URSS, după ce în România cu “un rege copil pe tron şi Anei Pauker dictator” (C. Rădulescu-Motru, Revizuiri şi adăugiri, Ed. Floarea darurilor, vol. 3, p.425) a terminat şase ani de liceu în timpul record de doi ani (v. Estetică şi moralitate, 1998).
…in schimb s-a gasit destul loc in ziar pentru poza mare a lui Tismaneanu si un text ipocrit si basit extreeem de “la zi”, emanat saptamana trecuta si preluat de pe blogul cinstitului mare gurist in viata, Volodea, in care politrucul scuipa mana lui Ilici, cea pe care a lins-o anterior indelung si balos… “Vizionarul”, dupa ce i-a lansat lui Iliescu “Marele soc” in toata lumea, in 2004, brat la brat cu “dreptaciul” Cristi Preda, crezand ca o sa ramana acelasi PSD cu acelasi SRI si acelasi SIE la putere, acum, dupa 20 de ani, a descoperit brusc ca fostul lui “distins si luminat partener de dialog” este acelasi “sub mandatul caruia a curs singe nevinovat pe strazi: dupa 22 decembrie 1989, in 13-15 iunie 1990, etc”….”patronand in acelasi timp structuri mafiotice care au parazitat (“mexicanizat”) economia si societatea acestei tari”. Te pisi pe tine de ras! Poate mai nou Tismaneanu sau vreun tovarasel cu trese de-al lui varsa reclama la Curentul, mai stii?…
Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism
Zilele trecute, la Timisoara, lui Mile Carpenisan i s-a savârsit parastasul de 40 de zile. La ceruri, fratele nostru Mile e în fata lui Hristos. Sa se inalte sufletul lui la Cer asa cum s-a inaltat Iisus dupa Inviere! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca în pace!
La 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotarârea sa ii omagieze trecerea pe acest pamânt prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramâne un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau România.
Astazi, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistii de la Civic Media vor decerna Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui coleg din presa, care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a aduce adevarul de pe “teren” la cunostinta opiniei publice este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea.
Activitatea celui desemnat sa primeasca Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism va fi redata, dupa decernarea premiului, pe portalul www.inmemoriam-milecarpenisan.ro lansat vineri, 30 aprilie 2010, la 40 de zile de la plecarea lui Mile. Parintii lui Mile Carpenisan au multumit cu emotie grupului de initiativa la aflarea proiectului dedicat memoriei curajosului ziarist distins de Presedintia României cu Ordinul National «Serviciul Credincios» in grad de Cavaler, singurul ziarist român pe care Armata Româna l-a primit in rândurile sale, cu gradul de sublocotenet post-mortem.
In Memoriam Mile Carpenisan
Este greu sa pui la cale un “proiect” despre un om drag disparut care este si un reper jurnalistic autentic. Desigur este o intreprindere delicata, nu un simplu proiect, acest gând de constructie comemorativa dedicata amintirii lui Mile Carpenisan.
S-a dus, la doar 34 de ani, in preajma sarbatorii de Buna Vestire, mare sarbatoare crestina. A fost petrecut pe ultimul drum, exact in ziua cand s-au implinit 11 ani de la inceputul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, razboiul in care a debutat cariera de exceptie a lui Mile. Avea 23 de ani.
In anii care au trecut de atunci, Mile a devenit un reper, un meserias autentic, dintre cei din ce in ce mai putini astazi. Sârbul nostru bataios a fost un personaj aparte in peisajul destul de teren al presei noastre, un jurnalist cu autenticitate si energie, croit pe o matrice eroica, un adevarat Cavaler, cu fire de razboinic legendar, un luptator si un barbat dintr-o bucata, gata oricând sa apere o cauza dreapta. Pentru el jurnalismul era o cauza, nu o simpla slujba.
Toata lumea i-a admirat curajul nebunesc de a se duce in cele mai fierbinti locuri din lume si de a reusi aproape intotdeauna sa faca reportaje extraordinare, de invidiat de catre orice jurnalist care face meseria cu pasiune.
S-a dus prea devreme. Intr-una dintre ultimele sale postari de pe blog, Mile scria despre “calea sa”, intr-un racord emotional fata de o celebra melodie a lui Sinatra, My Way: „acum sfârsitul e aproape si infrunt cortina finala. Am facut ceea ce trebuie sa fac… am infruntat tot si am stat drept… mi-am asumat toate bunele si relele si pâna la urma am mers pe calea mea… un barbat trebuie sa aiba puterea sa spuna lucrurilor pe nume…“.
Asta a facut Mile, a spus lucrurilor pe nume, cu un profesionalism dublat de un curaj nebunesc, a infruntat iadul razboaielor nedrepte pentru a spune oamenilor, cât putea el de tare si de raspicat, ca e prea mult Rau in jur, in ceea ce fac puternicii lumii sau in ceea ce fac oamenii simpli de obicei tacând si trecând cu vederea nedreptatea si raul.
Traim intr-o lume cu valori rasturnate, in care recunoasterea valorii vine adesea doar dupa moarte. Si-atunci pentru o zi-doua, pâna ce iarasi vâltoarea cotidiana scufunda efigiile eroilor de lânga noi in uitare. Tocmai pentru neuitare ne vom stradui sa investim capitalul de iubire rezonanta cu suferinta pricinuita de disparitia lui Mile. Mile este al multora, al familiei, al sârbilor, al prietenilor, al jurnalistilor – câti or mai fi jurnalisti autentici, ba chiar si al Armatei Române.
In ce ne priveste ne-am asociat ad-hoc câtiva prieteni si câtiva fosti colegi si apropiati dispusi sa devina o echipa – indiferent de gruparea de presa din care fac parte si desigur eliminând din start orice interferenta de trust/partida etc.
Credem ca merita sa facem efortul de a-l pomeni cumva, a-l evoca cu pietate si drag, cu mijloacele noastre. Plus ca oameni ca Mile nu prea se mai nasc… dorinta noastra este sa incercam sa construim un reper memorial dedicat lui Mile.
Intentionam intr-o prima etapa instituirea acestui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in jurnalismul românesc, propus de Civic Media, iar ulterior am vrea sa instituim o bursa oferita unui tânar cu dedicatie pentru jurnalism.
Am mai dori sa inauguram o expozitie evocatoare, sa organizam o lansare de carte dedicata lui Mile si alte evenimente de “recuperare” a memoriei trecerii sale printre noi. Vom incerca sa sustinem cu pietate efortul acesta comemorativ, evocator si de respectuoasa si prieteneasca aducere aminte. Sunt bineveniti toti aceia care doresc cu inima curata si iubire in suflet sa se alature pomenirii lui Mile Carpenisan, cel care si-a croit calea spunând adevarul verde in fata indiferent de consecinte.
“Prin invierea Sa Hristos a inviat lumea, inviindu-ne si pe noi spre viata de veci, caci El este Invierea si Viata” (Ioan XI, 25)
Ciudatul Cristian Preda, strambul de “dreapta” care propunea eliminarea religiei din scoli, pana intr-acolo incat a tampit si deputatii PDL (dar degeaba, pentru ca Religia ramane in scoli!) primeste in sfarsit doua palme politicoase peste obrazul lui finut de europolitruc (inscris in PCR in 1987, la 21 de ani!, ajungea tot departe chiar daca traiam si acum in RSR).
Liderul Grupului PDL din Camera Deputatilor, Mircea Toader, a reactionat dur, vineri, la remarca lui Preda, referitoare la rezultatele proaste in alegeri obtinute de unele filiale PD-L si a declarat ca Preda nu ar fi ajuns niciodata europarlamentar daca nu s-ar fi aflat pe lista unui partid, transmite Ziare.com.
“Cat e de bun Toader, Teo Trandafir sau cine vreti, fara suportul politic al partidului nu castiga niciodata un colegiu. Sa fie foarte clar pentru toti colegii mei, de astazi si de viitor. Cristi Preda niciodata nu ajungea europarlamentar daca nu era pe lista partidului si nu era pe locul 1, 2 sau 3 (…) fiindca s-a urcat el in varful acestei liste, pus de partid, e adevarat. Sigur, conteaza potentialul candidatului, conteza cat este de bun, dar in sensul de a se lipi langa partid sau a trage in jos zestrea pe care o da partidul”, a declarat, vineri, liderul Grupului PD-L din Camera Deputatilor, Mircea Toader, in replica la afirmatiile lui Cristi Preda referitoare la rezultatele proaste obtinute in alegeri de unele filiale PD-L, transmite corespondentul NewsIn.
Desi Preda nu a facut nominalizari, intre filialele cu rezultate proaste se numara si cea de la Galati, condusa de Mircea Toader.
“Teo Trandafir, daca ar fi candidat independenta, nu stiu cate voturi lua. Cine vrea, intr-adevar, sa fie cu forta se duce independent, cum s-a dus Elena Basescu. Cu discutii pro sau contra, a castigat independenta. De ce nu s-a dus si Cristi Preda independent, sa-si arate forta? Și i-o spun in fata“, a adaugat Mircea Toader.
Discutand despre Legea lustratiei la B1Tv, la emisiunea de pranz a EvZ, Teodor Maries, presedinte al fostei Asociatii 21 Decembrie si sustinator al “noilor golani” ultrasi, a avut o rabufnire de sinceritate demna de apreciat. “Eu nu pot sa am incredere in cineva care avea un tata secretar de partid, la un BOB sau altceva in PCR”, a afirmat Maries, ca replica la argumentele PSD-istului Toni Grebla privind varsta poate mai frageda a unor lustrabili trecatori prin UTC sau UASCR. Interesandu-ne in anturajul lui Maries la cine s-ar putea referi, altcineva decat fostul procuror comunist Dan Voinea, am ajuns la Vladimir Tismaneanu, ajuns acum directoras pe la nu stiu ce institut de partid si de stat, si care s-ar potrivi profilului enuntat de Doru Maries. M-am gandit sa-i dau o mana de ajutor eroului foamei pentru a fi mai bine pregatit la urmatoarele aparitii pro-lustratie, chiar si in ceea ce priveste nomenklaturistii de ieri si azi care au fost “doar” fii de agenti ai NKVD si ai Kominternului. Macar in ultimul ceas si tot e bine ca s-a trezit si bietul Maries. Bravo lui!
Trei etnici maghiari nascuti in Romania, de meserie antiromani, ar putea avea functii-cheie in viitorul Executiv ungar, condus de premierul recent ales Viktor Orban, transmite NapocaNews. Martonyi Janos este nominalizat la Ministerul Afacerilor Externe, Gal Kinga la Departamentul Maghiarilor de Pretutindeni si Szocs Geza la Ministerul Culturii, informeaza Adevarul.
Martonyi Janos s-a nascut la Cluj-Napoca in 1944 si a mai ocupat acelasi fotoliu, de ministru al Afacerilor Externe, in perioada 1998-2002, in vechiul Cabinet Orban. Gal Kinga, nominalizata pentru preluarea Departamentului Maghiarilor de Pretutindeni, s-a nascut la Cluj-Napoca la 6 septembrie 1970. Dupa 1990 si-a inceput viata politica in Romania, activand intre 1991 si 1994 in UDMR. A lucrat si in cabinetul lui Marko Bela, fiind consilier pe probleme de politica externa. Kinga a absolvit Dreptul la Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca si a facut pregatire postuniversitara in Ungaria si la Oxford. Din 1997 este vicepresedintele Comisiei pentru libertati civile, justitie si afaceri externe, in cadrul Parlamentului European si obiect de studiu al Asociatiei fostilor si viitorilor soti ai lui Kinga Gal (vezi Video mai jos).
Szocs Geza (foto sus), nominalizat pentru fotoliul de secretar de stat la Cultura, s-a nascut in 1953 la Targu-Mures. A absolvit la Cluj Facultatea de Filologie, sectia Maghiara-Rusa (normal!). Dupa 1989, Szocs Geza a avut neobrăzarea ca, într-o apariţie pe postul naţional de televiziune, să vorbească despre unirea Ungariei de Vest cu Ungaria de Est, adică Ardealul. Dupa evenimentele sangeroase din martie 1990, Szocs Geza a pretins in prima conferinta de presa a UDMR ca ceea ce se intamplase la Targu Mures reprezinta “nu o înfrîngere, ci o victorie, nu un sfîrşit, ci un început”. Dar sa dam filmul inapoi:
“Pe la inceputul anilor ‘80, Szocs Geza conducea activitatea Biroului de Presa pentru Transilvania, organizatie clandestina, in fapt o agentura a serviciului de spionaj maghiar in tara noastra. El si-a atras mai multi colaboratori, printre care Imre Andras, editand, tot clandestin, o publicatie cu obiective revizionist-separatiste: “Ellekpontok” (“Contrapunct”). Asistenta materiala si de specialitate a asigurat-o Budapesta, respectiv serviciul de spionaj maghiar de care apartinea Biroul de Presa pentru Transilvania.
Reteaua subversiva avea un nucleu in familia Tokes – tatal, impreuna cu fii: Laszlo, pastorul, si Istvan, inspector general pentru invatamant in judetul Harghita. Un alt nucleu functiona in jurul familiei Kovacs Ara Attila din Oradea.
Securitatea (UM 0110) le-a urmarit indeaproape activitatea, constatand ca unii ofiteri ai spionajului maghiar, acoperiti ca diplomati la ambasada Ungariei din Bucuresti si consulatul din Cluj Napoca, erau amestecati in dirijarea retelei si beneficiau de “rodul” activitatii acesteia. Tezele programatice ale activitatii subversive conduse de Szocs Geza erau in consens cu cele sustinute de exponentii iredentismului budapestean si mondial, vehiculate in prezent cu si mai mare virulenta.
Szocs si ceilalti membri ai retelei au fost cercetati de organele de securitate, facand marturisiri complete – mai ales domnul Szocs – asupra propriei activitati, precum si a “coechipierilor”. Declaratiile olografe ale acestora confirma cele anterior mentionate. Pe cat e de grozav acum domnul Szocs, pe atat de lamentabil a fost in ancheta.
Ceausescu, dorind evitarea unor acumulari in relatiile, si asa tensionate, dintre Ungaria si Romania, a dat dispozitie de “stingere” a cazului printrimiterea in strainatate a persoanelor implicate. Toti membri retelei Biroul de presa din Transilvania au parasit Romania, cu exceptia membrilor familiei Tokes, inclusiv a pastorului care mai avea de jucat o carte aici.”
In revista lui Tudoran si Tismaneanu, GEZA SZOCS compara Transilvania cu Insulele Malvine. Din America, semne grave de întrebare: „Va fi razboi intre Romania si Ungaria ?”
In decembrie anul trecut Mihail Gorbaciov, ultimul lider al URSS, ii tragea teapa lui Sorin Ovidiu Vintu si nu mai aparea la show-ul de la Ateneu – Gala “10 contra Romania”, pardon, “pentru” – , destinat celebrarii impaierii lui Mircea Geoana la Cotroceni. Gorbaciov s-a dat racit iar Ambasada Federatiei Ruse a refuzat sa comenteze lipsa acestuia de la spectacolul de prost gust al Realitatii TV. Poate specialistii rusi stiau deja ca “prostanacul” lui Iliescu nu va pune mana pe Putere si n-au vrut sa cada in acelasi ridicol ca toata gasca mogulilor lor de serviciu, Vintu, Patriciu, Voiculescu. Saptamana trecuta, pana la urma, Gorbaciov a aterizat in Romania, de data aceasta pentru a strange el in mana “Puterea”, noul cotidian aparut peste noapte in peisajul presei romane. Peisaj ars, pustiit si otravit prin falimentarea, decredibilizarea si regurgitarea mass media ca urmare a razboiului Mogulii vs Basescu II. Razboi condus in mare parte de securisti de pretutindeni travestiti in presari si consultanti politici; si invers (dar despre asta intr-o viitoare expunere).
Coincidenta alegerii aceluiasi personaj oarecum expirat, Mihail Gorbaciov, amabil in a se poza, ca la urs, cu deservitorii unor interese rusesti ca Ion Iliescu si Emil Constantinescu, misterul privind investitorii noului trust de presa – lansat in plina criza financiara – ca si reciclarea unor fosti ziaristi din ograda lui Vintu – suti si oboaie anti-Basescu – au dat nastere speculatiilor firesti. Pe piata au circulat zvonuri despre finantatori rusi, via Londra, evrei, via Berlin si inapoi la “tata” Vintu, via Murighiol. In urma unui schimb de replici pe acest blog, managerul “Puterii”, Adrian Thiess (foto, in stanga lui Gorbaciov), la randul sau un personaj misterios, fost consilier personal al lui Ion Iliescu, fost coordonator al campaniei lui Sorin Oprescu dar considerat ca apropiat si de masonerie si de PDL, al caror membru e, a acceptat sa ofere cititorilor Roncea.ro, in exclusivitate, cateva detalii asupra proiectului sau “de suflet”, dupa cum il considera, promitand sa revina cu alte amanunte care vor dezlega definitiv misterul “Puterii”. Este de mentionat ca Thiess a mai avut o aventura publicistica, revista “Romania Express”, pentru care obtinuse difuzare pe avioane si trenuri, ca bonus pe langa un Catering Expres, sub ministeriatul lui Ludovic Orban.
Conform unei investigatii a fostului ziar ZIUA, numele lui Thiess (Adrian Ragnar Tis) s-a asociat de-a lungul vremii, pe langa Iliescu si Oprescu, cu cele ale unora ca Victor Dumitriu, Mihai Craiu, Dorin Cocos, Dumitru Bucsaru, Nicolae Dumitru “Niro”, Mihai Cuptor, Mihai Neicu, Claudiu Octavian Radu sau Alexandru Noaptes, directorul SN CFR Calatori SA.
May 25th, 2010 
VR 
Comunicat de presa: Curs de perfecţionare – O istorie a comunismului
“În perioada martie – octombrie 2010, IICCMER organizează cursuri de perfecţionare pentru profesorii de istorie din ciclul secundar de învăţământ pe tema O istorie a comunismului din România. Prin aceste cursuri, IICCMER îşi propune să amelioreze metodologia specifică de predare a istoriei regimurilor totalitare şi, în particular, a istoriei comunismului românesc.
Posted in 
Tags: 
