Recent, dl Vladimir Tismaneanu l-a amenintat pe profesorul Dinu C Giurescu, reputat istoric si academician, din motive legate de legaturile bloggerului de la Washington cu “transcedentalul” Andrei Plesu si “defectorul” Ion Mihai Pacepa, un agent KGB dovedit chiar in gata sefului CIA. Imediat, scos de la formol, “defectatul” a inceput sa miste, dand din maini intr-o revista online de peste ocean, cu un articol rasuflat despre Vladimir Putin si KGB. Pacepa a descoperit, iata, apa calda in care s-a imbaiat 27 de ani. Articolul de cateva zeci de randuri este preluat insa, imediat, de trustul la care presteaza Andrei Plesu, “Adevarul” KazMunaiGaz, care, fara a prezenta sursa anodina a postarii lui Pacepa, il prezinta ca pe un “mesaj” venit din neant, cam ca cele primite de la ayatollahii Al Queda. Cu surle si trambite, “Adevarul” lui Patriciu si Plesu publica “dezvaluirile” ca “Putin este KGB-ist” cu titluri de-o schiopa, fragmentand un biet articolas in cateva episoade “fulminante”, din care aflam, printre sughituri de ras, ce au in cap ziaristii de la scoala ajutatoare a lui Patriciu. Citam: “Ion Mihai Pacepa, fostul director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din România comunistă, a dezvăluit, în mesajul său „Ţarul Putin” că odată cu instalarea lui Vladimir Putin la Putere în 1999, Rusia a fost condusă de KGB”. Extraordinar! Si noi care credeam ca Rusia e condusa de CIA! Noroc cu ayatollahul Pacepa si farfuriile lui zburatoare! Titlul “Adevarului”: “Dezvăluirile lui Pacepa II: KGB este statul, iar Vladimir Putin este KGB”
Motivul imprastierii bombelor cu nechezol ale lui Pacepa are insa si o baza serioasa. In fata adevarurilor scrise si publicate in ultima perioada despre trecutul sau real, cu titluri ca “LARRY L. WATTS DESPRE PACEPA-KGB (I)” si “PACEPA-KGB II. Dezinformarile lui Pacepa, demascate de istoricul Larry Watts si serviciile de informatii ale SUA”, reteaua post-sovietica din Romania s-a activat si a considerat ca este cazul sa infunde articolele istoricului american larry Watts – care contin reale dezvaluiri inedite probate cu sute de documente desecretizate – cu alte titluri similare, folosind puterea de indexare a colosului cu labute de lut care este ziarul “Adevarul”. Observati similitudinea titlurilor si a cuvintelor-cheie alese. Pana una-alta nu le-a iesit figura, conform Google. Si nici n-o sa le iasa. Dar asa se explica si atacul visceral al lui Tismaneanu la academicianul Giurescu, care considera ca profesorul Watts este “un deschizator de drumuri care descifreaza ca razboiul împotriva României este o realitate”. Iar profesorul academician Florin Constantiniu afirma despre lucrarea “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” ca “distanta e enorma între cartea lui si cei care aici, la noi în tara, confunda cercetarea istorica cu un fel de rechizitoriu permanent!”. Iar academicianul Dan Berindei afirma ca Larry Watts “a venit cu o contributie foarte importanta, care ofera o imagine extraordinara a tesaturilor din lumea nevazuta a informatiilor, deschizându-ne drumul prin acest hatis”. Dvs cam pe cine ati alege, drept garanti stiintifici ai Istoriei Romaniei: pe Tismaneanu, Plesu si Patriciu sau pe Giurescu, Constantiniu si Berindei? (V.R.)
PS: Azi, numai pe Ziaristi Online: PACEPA-KGB III – Extrase in premiera din volumul II al cartii de istorie secreta “Fereste-ma, Doamne, de prieteni!”
Certificatul de garantie al istoricilor romani si Video cu alocutiunile lor laZiaristi Online
Nemtii nu glumesc! Institutul pentru Studii Avansate – Wissenschaftskolleg zu Berlin, unde Horia Roman Patapievici, membru al GDS si actual presedinte al ICR, si Sorin Antohi, membru fondator al GDS, informator al Securitatii reclamat de laureata Nobel Herta Muller si rentier ICR, au beneficiat prin frauda de o bursa post-doctorala “Andrew W. Mellon Fellow”, in ciuda faptul ca nu aveau/au doctoratul, le-a retras titlurile de doctori inchipuiti de pe site-ul institutiei.
Dr. Katharina Biegger, responsabila pentru admiterea bursierilor si secretara adjuncta a Institutului pentru Studii Avansate din Berlin a confirmat pentru Roncea.Ro ca in cazul Patapievici s-au efectuat deja cuvenitele corecturi urmand sa se realizeze si pentru Antohi, ceea ce s-a petrecut cu promptitudine (vezi dovezile foto si mesajul orginal reprodus mai jos).
In ciuda acestor realitati, Universitatea de Vest din Timisoara continua sa promoveze un fals titlul – ba chiar doua! – pe site-ul acesteia, in ce priveste doctoratul inexistent al lui Patapievici si, ca urmare, calitatea lui Patapievici de “profesor universitar” (vezi foto). Nu ar fi primul act de falsificare a identitatii si biografiei reale a presedintelui ICR. In Jurnalul Monicai Lovinescu publicat de Editura Humanitas (“Jurnal, 1990-1993”), rezidenta de la Paris rememoreaza aparitia lui Horia Roman Patapievici in apartamentul ei si al lui Virgil Ierunca:
“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. (pagina 291)
In realitate, tatal lui Patapievici nu numai ca nu a fost detinut politic si nu a suferit nici macar o clipa intr-o inchisoare comunista ci a fost membru al Partidului Comunist din ilegalitate, afiliat structurilor NKVD, inalt functionar comunist la Banca de Stat a RSR, etc, etc. Vezi aici Autobiografia lui Patapievici Dionis in original.
Anexe:
Dear Mr Roncea,
thank you for your scrutiny. The Wissenschaftskolleg is aware of the issue; however we failed to make the corresponding adjustments on our website for Mr Antohi (not however in the case of Mr Patapievici).
Sincerely
Katharina Biegger
Dr. Katharina Biegger
Referentin für die Fellow-Auswahl/Admission Office (Head)
Stellvertreterin des Sekretärs/Deputy Secretary
Wissenschaftskolleg zu Berlin / Institute for Advanced Study
Wallotstr. 19, 14193 Berlin
Tel. +49 – 30 – 89 001 – 123,
George Roncea, 25 martie 2010: E foarte greu să „faci o ştire“ la moartea unui prieten. Am ajuns la Timişoara pentru a-l însoţi pe Mile, pe ultimul drum, cu inima frântă. Nici acum nu-mi vine să cred că scriu despre moartea lui. S-a dus în preajma sărbătorii de Buna Vestire, mare sărbătoare creştină. Sute de timişoreni, de sârbi, câţiva foşti colegi, oficialităţi, cadre militare au venit să-l petreacă, la cimitir, într-o zi cu soare şi multe, multe lacrimi şi flori.
Ieri s-au împlinit exact 11 ani de la începutul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, războiul în care a debutat cariera de excepţie a lui Mile. Avea 23 de ani, un puşti. Un puşti cu sânge în el. În anii care au trecut de atunci, Mile a devenit un reper, un meseriaş autentic, dintre cei din ce în ce mai puţini astăzi.
S-a dus prea devreme. Într-una dintre ultimele sale postări de pe blog, Mile scria, citandu-l pe Sinatra (video mai jos): „acum sfârşitul e aproape şi înfrunt cortina finală. Prietene, îţi spun clar că îmi susţin cauza de care sunt sigur. Am trăit o viaţă plină, am călătorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decât atât, am făcut-o în felul meu.
Regrete am câteva, dar apoi… sunt prea puţine pe care să le menţionez. Am făcut ceea ce trebuie să fac… am înfruntat tot şi am stat drept… mi-am asumat toate bunele şi relele şi până la urmă am mers pe calea mea… un bărbat trebuie să aibă puterea să spună lucrurilor pe nume…“.
Asta a făcut Mile, a spus lucrurilor pe nume, a înfruntat iadul războaielor nedrepte şi împuţite pentru a spune oamenilor, cât putea el de tare şi de răspicat, că e prea mult Rău în jur, în ceea ce fac puternicii lumii sau în ceea ce fac oamenii simpli de obicei tăcând şi trecând cu vederea nedreptatea, răul din jur şi crima instituţionalizată.
Un video si trei articole de George Roncea In Memoriam Mile Carpenisan laZiaristi Online
La sfarsitul anilor ’80, la oficiul Aeroflot dominat de simbolul cu secera si ciocanul cu aripi albastre – aflat, ce coincidenta peste timp, la parterul cladirii peste care domneste acum “Mihaela, dragostea mea”, sub o Cruce Rosie -, se dadea cu ceva coada, formata din tineri ofiteri de securitate, cam la fel de lunga ca cea de la celebra covrigarie de vizavi, din Piata Romana, “Raportul tovarasului Gorbaciov” la al “n”-spelea Congres al PCUS, despre glasnost si perestroika, impreuna cu brosura “Pentru o casa europeana comuna” (foto mai jos). Ati ghicit, poate: este vorba de Uniunea Europeana de azi, ambreiata si turata la maximum prin partenera strategica a Rusiei, Germania, de care este legata ombilical atat prin conducta de sub Baltica cat si prin anexele secrete ale Pactului Hitler-Stalin. Ceva mai tarziu, in decembrie 1990, la un an dupa “revolutii”, se lanseaza in Statele Unite un film simpatic cu Sean Connory realizat pe baza romanului de spionaj al asului literaturii de specialitate, John le Carre: “Casa noastra Rusia”. Tot despre “glasnost”, “perestroika” si KGB. Se pare ca numele a placut si la Moscova, din moment ce Viktor Stepanovici Cernomîrdin a fost de doua ori prim-ministru al Rusiei sub Boris Eltin pe biletul partidului cu acelasi nume: “Casa noastra Rusia”. Pentru cei care cred ca dupa ce a condus Rusia de doua ori a fost tras pe dreapta (sau pe stanga, mai curand) ca biet ambasador rus la Kiev este cazul sa amintim ca Cernomîrdin este, de facto, fondatorul celei mai mari companii a lumii: Gazprom. De la Kiev controla si el, partea lui de lume. Sa se fi vrut relansarea lui Geoana in spatiu pe post de Gagarin al politicii “romanesti” drept un omagiu adus raposatului Cernomîrdin?
Senatorul Geoana, numit de ambasadorul Gututenstein “un bun prieten al meu si cel mai bun prieten al Americii” dar, totodata, si cel mai bun navetist la Moscova pe timp de electorale, a reusit sa ne descreteasca fruntile la sfarsitul saptamanii trecute, eliberandu-ne de stresul asteptarii “oului de aur”. Acest Suca al politicii dambovitene a facut pana la urma de trei ori cotcodac si putina lume curioasa asupra margelelor babei Rossia a aflat ca a mosit “Mişcarea”: Miscarea “România Noastră”. Care se va mai numi si “Casa noastra Romania”. Asta, ca o asigurare la doua capete… Dar cata inovatie! Si cine s-a gandit sa-i faca putina reclama, gratis, am putea spune? Din ce in ce mai activul Danut Tapalaga cel cu limba sfredel – meteahna ramasa de pe sub birourile unei “justitiabile” care a lasat sa-i fie penetrata adanc civilia cu o politica de rit sorosist. Fostul mutulica care fugea de rupea pamantul pe coridoarele de la Justitie e acum parca mai vocal ca niciodata, ba chiar de-a dreptul spumos ca din spuzeala scos, mai ales de cand angajatorul lui direct i-a fost, aparent, inaintat in grad. Si-asa am aflat si noi de “Miscare”.
Asadar, acum putem sa lucram putin cu materialul clientului. Citam :
• “Va fi organizată ca o mişcare nepolitică, dar va avea un scop politic. (…) “
Pentru orice om normal, aceasta asertiune ilogica, in care afirmatiei din teza ii asociezi antiteza, nu poate sa exprime decat clivajul de inteligenta si haosul din capul unui rentier politic.
• “Aş spune că este mai mult decât un ONG, este mai puţin decât un partid politic, este ceva diferit, care sperăm să aibă un impact pozitiv în societate. (…) “
?!
• “În acelaşi timp, nu vom ezita, atunci când vom simţi că putem sprijini pe cineva, că putem să dezvoltăm chiar şi un braţ politic distinct, dar asociat cu mişcarea (…)”
Aici, caputul din caciula siberiana pare a se fi luminat putin. Adica, la caz de nevoie, pricepeti dumneavoastra cum devine chestiunea, un brat politic, un brat puternic si armat, va fi asociat “Miscarii”. Cunoastem: “bratul lung al KGB”! Sau asta era din alt film, in care juca tatal lui, alaturi de un “tovaras de arme”, generalul GRU Nicolae Militaru? Ceva cu pac-pac si-o revolutie?
Nu-i pentru nimeni un secret pe unde l-au purtat pasii pe Mircea Ivanovici de manuta cu Cozmin Gusa si in teleguta lui Sorin Ovidiu Vintulica si Dinu Patriciulica, cersind si tablele lui Moise – aka Alfred Moise – si luna de pe cer – pentru Mihaela – si steaua de pe Kremlin – pentru “Casa noastra Romania”. Sunt chiar cel care a descifrat acest mister in plina campanie electorala prezidentiala. S-a vazut si cata agilitate poate dovedi cand trebuie sa sara dintr-o luntre in alta, chiar in miez de noapte de e nevoie. Numai ca, atunci cand se visa deja presedintele Romaniei, a sarit prea mult si a incurcat barcile. Si, de atunci o tot carmeste pe Moscova in jos, demonstrand un servilism jenant prin copierea la indigo a modelului mentorilor sai “secreti”, in acest proiect de struto-camila, ba apolitica, ba viteversa, cu “un brat” intins pana in Piata Lubianka. Caci “Casa noastra” nu e “Cosa nostra”. Aia e mai respectabila. “Casa noastra” e casa lui Grobaciov, a lui Eltin si a “parintilor fondatori” ai “Noii Rusii”, cei care au reusit sa privatizeze banii KGB-ului si ai boborului sovietic dand nastere oligarhilor pastoriti acum, cu bata si morcovelul, de Putin Maximus. Iar Geoana vrea sa ne bage pe toti in ea: in “Casa noastra comuna Rusia – Romania”!
Mai stim noi unul dintre cei ce nici ei nu mai stiu cati sunt si care, cu o vulpe de pe centura politicii la inaintare, si-a ales drept simbol al unei “initiative a Romaniei”… ursul siberian. A ramas si fara coada si sta si-acum la hibernare fortata. Cei drept, si-o petrece la Hotelul Negresco de pe Coasta de Azur. Doar “vine din frig”…
La nedumeririle unui mai tânăr prieten, scrisoare deschisă jurnalistului Victor Roncea
de IOAN TALPEŞ
M-ai întrebat cu o insistenţă demnă de altă cauză :
– de ce insist pe grupurile oligarhice şi complicităţile lor economice şi politice?
– de ce sunt atât de dur atacat de foştii securişti?
– de ce nu-i menţionez, de ce nu-i deconspir pe securiştii din viaţa politică şi pe jefuitori averii publice?
Te înţeleg şi îţi respect preocupările. Am să încerc să-ţi răspund pornind chiar de la faptul că pentru mine nu există situaţie mai onorantă decât aceea în care mă aflu; fără acces la cotidianele şi televiziunile importante, inclusiv la cele de stat, supus celor mai murdare alegaţii.
Şi – pentru a nu părea neargumentată ca o simplă declaraţie această „mândrie” a mea – voi începe, înainte de toate, prin a-ţi face câteva precizări considerate şi de mine necesare.
Pentru început, nu pot să nu fac referire la un caz recent, cu trimitere directă la tot ceea ce reprezintă pe şi de fond cauzele oricărei preocupări, ca şi argumentele răspunsului.
Este vorba de „exerciţiul” pe care ni-l propunea – şi mie şi Dvs. -d-nul Mihai Iacob, în articolul publicat în „Curentul” din 25 august 2008: „Tartorii tenebrelor – Măgureanu şi Talpeş”.
Să acceptăm „exerciţiul” acesta pentru început şi pentru că se constituie într-un exemplu de reprezentare pentru unii dintre cei care se numără, după părerea mea, printre artizanii unui joc fabulos în care ne-am aflat sau ne-am angajat, conştient sau nu, fiecare dintre cei care ne-am considerat cetăţeni ai României. Desigur am ales acest „exerciţiu” nu numai pentru că face parte dintre atacurile recente care mi-au fost adresate, ci şi pentru că ne oferă şansa abordării altor cazuri şi situaţii generate de aceleaşi grupuri de interese.
Fiind hotărât să mă însoţeşti în acest demers, te avertizez că, încă de la prima frază a articolului – asumat cu eleganţă şi în spiritul unei înalte deontologii de către cunoscutul ziarist, domnul Mihai Iacob (la origine militian si sursa) – nu ar fi bine să trecem peste expresia „personaje de catacombă” cu referire la Ioan Talpeş şi Virgil Măgureanu.
O astfel de expresie, cred că suntem de acord, nu putea fi proprie unei personalităţi de nivelul domnului Mihai Iacob, cunoscut pentru eleganţa, educaţia, integritatea şi moralitatea ce-l situează (nu numai datorită dosarelor penale) în panoplia celebrelor personaje post-revoluţionare ce populează topurile româneşti, în special cele politice, economice şi financiare.
La aceasta se mai adaugă, imediat, fraza devenită chiar antologică: „Curajoşi, tartorii tenebrelor de la Cotroceniul «cârpei kaghebiste» Ion Iliescu şi-au dat încă o dată mâna – de data aceasta peste mormântul unuia dintre cei mai respectaţi ofiţeri ai sistemului de siguranţă şi apărare naţională”.
Mi-am zis „măi să fie”, cui să fie specifice asemenea „tehnici” şi „practici”. Să ne aflăm din nou în faţa limbajului lozincilor şi urletelor „revoluţionare” din anii `90?
În rândurile următoare aveam să aflu şi această „enigmă”. „Mai mulţi foşti ofiţeri superiori ai SRI şi SIE ne-au contactat la redacţie”. N-am mai avut nici un dubiu: nu era vorba – dragul meu prieten – de ofiţeri ai SRI şi SIE, ci de securişti sadea care n-au înţeles niciodată ce trebuie să reprezinte cele două noi instituţii, înfiinţate după decembrie 1989, discreditându-le şi întârziindu-le evoluţia democratică.
Amintiţi-vă de „valul” celor care i-au schimbat într-o sarabandă nebună pe „ceauşiştii naţionalişti” în decembrie 1989. Nu există decât foarte puţini aceia care nu pot fi documentaţi cu dependenţe faţă de personaje puse la naftalină în anii ’80 pentru subordonări sovietice.
Astăzi, nu mai este secret pentru nimeni faptul că decembrie 1989 şi consecinţele acelor evenimente au avut cauzalitate directă în detenta intervenită între Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii.
În mai 1982, am fost chemat la conducerea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde eram profesor universitar, secţia muzeografie. Îmi amintesc şi astăzi de nedumerirea mea, atunci, în mai 1982. Meditaţia „transcendentală” era prezentată fără explicaţii ca un pericol, iar adeziunea la ea ca un fapt extrem de grav – iarăşi fără vreo lămurire. Cu cât se accentua verbal asupra „gravităţii” faptei, cu atât explicaţia ei era mai învăluită şi neclară. Documentele acestui caz s-ar cuveni desecretizate, acum după ce volumul generalului Aurel I. Rogojan ne oferă elemente esenţiale de clarificare.
Principalele griji ale lui Brucan dupa acel decembrie 1989 au fost reactivarea cadrelor militare trecute in rezerva de catre Ceausescu pentru apartenenta lor la organele de spionaj sovietice si formarea unei societati civile in conformitate cu cerintele Perestroikai. Ca atare nu cred ca ar trebui sa ne mai miram de spumele pe care le fac la gura gedesistii nostri atunci cand scriu sau vorbesc despre Larry Watts.
Din acest citat, aparţinând domnului H.R. Patapievici, nu pot să deduc decât că domnia sa este atât antisemit, legionar, cât şi naţionalist pentru că se referă la textul care îi aparţine în raport cu ce au scris alţi antisemiţi, legionari sau naţionalişti. Plus de asta, prin această declaraţie nu se dezincriminează deloc în problema lui Eminescu, deoarece spune că „Eminescu nu mai este de actualitate pentru progresişti”. Deci cine e cu Luceafărul poeziei româneşti este anacronic şi retrograd.
Vedeti si Foto/Info: Personaje pe cale de disparitie la ICR
Activista PCR, turnatoarea si anticrestina Smaranda Enache, dezinformatoare profesionista asupra maltratarii lui Mihaila Cofar de catre unguri, la brat cu anticrestinul Gabriel Andreescu si extremistii si spionii antiromani, nomenclaturistul Karoly Kiraly si Laszlo Tokes, onorati de ICR-ul lui Patapievici chiar de 20 martie.
Cine sunt personajele, pe scurt, pentru necunoscatori:
Smaranda Enache, membra fondatoarea a GDS si a asa-zisei Ligii Pro Europa (de fapt Anti Romania), mai este, dupa cum ne anunta chiar ICR in prezentarea pe care i-o face pentru aceasta conferinta morbida, si “susţinatoare a propunerii de scoatere a icoanelor creştine din şcolile din România”, ca si Gabriel Andreescu, alt “panelist” budapestean, celebru, pe langa anticrestinsmul si antiromanismul sau feroce, si pentru placerile sale intelectuale inversioniste. Dar Smaranda Enache este mai mult decat atat: este si fosta activista PCR si fosta informatoare a Securitatii dar si principala dezinformatoare asupra identitatii romanului mutilat la Targu Mures in 20 martie 1990, Mihaila Cofar, prezentat in media internationala drept… ungur. Tovarasa Szobotka, dupa cum mai este cunoscuta, invitata pe 4 octombrie 1990 la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre. Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”.
Karoly Kiraly – scos de la naftalina! – fondator al UDMR si fost al doilea om in statul roman ocupat, dupa Ion Iliescu, este unul dintre principalii instigatori si organizatori ai macelului de la Targu Mures din 20 ianuarie 1990. Fost nomenclaturist bolsevic si etern agent maghiar, individul a sters-o la Budapesta la inceputul anilor ’90 de frica unei iminente arestari.
În 9 februarie 1990, o dată cu transferarea puterii FSN către CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), Karoly Kiraly primeşte de la Ion Iliescu funcţia de vicepreşedinte, devenind a doua persoană ca putere în noul stat “român” post-decembrist. La 10 mai este ales senator de Covasna pe listele UDMR şi deţine chiar funcţia de vicepreşedinte al Senatului, funcţie pe care o deţine doar până în 21 noiembrie 1991 când ia parte la votarea noii Constituţii a României. Karoly este singurul care se opune din 514 parlamentari. Motivul: Articolul 1 al Constitutiei – Statul National Suveran si Independent, Unitar si Indivizibil Roman.
Pe numele lui Kiraly au fost chiar depuse mai multe plângeri penale pentru instigare la violenţă şi omor, dar care au rămas fără răspuns. În acea perioadă, cu toate că Kiraly este nominalizat de mai mulţi martori ca fiind prezent în stradă alături de manifestanţii unguri, acesta trimitea apeluri lui Ion Iliescu, cerând să mobilizeze armata pentru că magharii, majoritatea femei şi copii, sunt atacaţi de românii înarmaţi veniţi din satele vecine. Imaginile filmate de cameramanul si jurnalistul TVR Dorin Suciu, prezent pe un hotel din centrul Tg. Mureş prezentau exact contrariul: maghiarii mult mai numeroşi atacau grupuri disparate de români în timp ce de la balcoane se auzeau prin portavoci îndemnuri în maghiară la violenţă.
Kiraly Karoly, alaturi de alti extremiştii antrenati in provocări diversioniste, ca Szocs Geza, Tokes Laszlo, Kovacs Ara Atilla, Molnar Gusti, Imre Andras, ş.a., s-a aflat printre gălăgioşii folositi de Divizia Ardeal a Securităţii Republicii Populare Ungare, filiala a KGB, in vederea declararii independentei Regiunii Autonome Maghiare in decembrie 1989 si, apoi, in martie 1990, cu dezideratul prelungit pana azi.
Acestia au fost, astazi, invitatii speciali ai ICR-ului lui Patapievici, pe banii “patibularilor” de romani si cu avizul “organelor” Romaniei (?!).
La 20 de ani de la acel dramatic 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureș, săptămâna premergătoare comemorării s-a transformat într-un prilej ratat de a se abține să-și dea cu presupusul pentru diverși nechemați ai „societății civile”, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, sau, ceea ce e mai rău, de continuare a unui șir de mizerabile manipulări, interne și internaționale, care au urmărit constant culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a petrecut atunci atunci.
Din păcate, abia vineri, 19 martie am intrat în posesia unui document care, coroborat cu declarațiile unor martori, aduce încă un argument în favoarea ideii că ceea ce s-a petrecut în urmă cu două decenii la Tîrgu-Mureș a fost minuțios premeditat. Drama ciocnirii interetnice între români și maghiari a fost gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României având ca finalitate provocarea unei crize gen Nagorno – Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei.
Câteodată, rolul întâmplării se poate dovedi mai important decât perseverența. Ani de zile am încercat fără succes să aflu identitatea acelui „reporter irlandez” care a înregistrat video scenele atroce ale ciocnirilor interetnice de la 20 martie 1990. În urmă cu câteva zile hazardul a făcut să mă reîntâlnesc cu dna Rodica Sabău-Pop care, la vremea aceea, era recepționeră la „Grand” – hotelul în fața căruia au avut violențele ale căror imagini au făcut înconjurul globului. În contextul comemorării care urma să aibă loc, doamna respectivă mi-a povestit că la data de 19 martie 1990, cu o zi înainte de „evenimente”, era de serviciu, când, pe la orele 14-15, a sosit la hotel un bărbat cu pașaport irlandez care a cerut să fie cazat pentru o zi într-o cameră cu vedere la stradă, la ultimul etaj, și a dorit să plătească în avans. Cum nu erau camere libere la acel etaj, a fost cazat la etajul 7. Dna Sabău-Pop și-a amintit perfect de aceste amănunte pentru că irlandezul, al cărui nume nu l-a reținut, a plătit echivalentul în lei al tarifului cu mărci vest-germane, iar ea s-a enervat pentru că nu avea să-i dea restul în valută și a trebuit să apeleze la bișnițarii care își făceau veacul în fața hotelului.
După ce și-a dus bagajele în cameră, irlandezul a coborât la recepție și a cerut cheia ușii de la terasa de la etajul 11 al hotelului, explicându-i că el este reporter de televiziune. Faptul a surprins-o oarecum, dar i-a dat cheia după ce a consemnat acest fapt în registrul hotelului. Toate aceste lucruri se petreceau în după-amiaza zilei de 19 martie, cu exact 24 de ore înainte de ciocnirile violente care urmau să aibă loc în fața hotelului a doua zi.
Inima a început să-mi galopeze. Am rugat-o pe dna Sabău-Pop să facă rost de registrul hotelului din luna martie 1990. S-a uitat la mine cu mirare, oarecum cu milă, și mi-a explicat că, după atâta timp, foarte probabil acel registru nu mai există. Am insistat și, după ce a scotocit două zile prin arhiva hotelului, m-a anunțat că l-a găsit.
Când m-am uitat la pagina cu date de 19 martie am avut un șoc: la camera 709 figura scris cu pix roșu numele Honeyford Gary Lawon din Irlanda! În colțul din stânga jos al paginii registrului am găsit și nota făcută de recepționeră: Cheia pentru 709, de la terasa XI (Marcel). În urmă cu două decenii, Marcel Mija era recepționerul-șef de la „Grand”…
Am căutat imediat pe Google și am găsit că Gary Honeyford a fost reporter tv pentru postul Sky News, corespondentul acestuia pentru Irlanda de Nord. Una dintre fotografiile de pe Internet îl arată transmițând de la Belfast, localitate de tragică reputație pentru conflictul etnic care o macină.
Faptul că ceruse o cameră cât mai sus, cu vedere spre centru, că plătise în avans pentru o singură zi (am găsit și numărul chitanței, 594), că inspectase terasa de sus a hotelui impune de la sine o concluzie: reporterul de la Sky News venise la un „pont”. Cel care i-l „vânduse” știa precis că în preajma hotelului, situat vis-a-vis actuala Prefectură, urma să se petreacă ceva. Ceea ce avea să întâmple a doua zi arată clar că cel ce îi furnizase pontul nu era român și nici prieten al României, din simplul motiv că înregistratrea video a reporterului de la Sky News numai favorabile imaginii României nu erau!
Pe data de 20 martie, pe la ora 18 au avut loc „evenimentele din Tîrgu-Mureș”! Eu care eram reporterul TVRL am filmat pe peliculă de 16 mm, suit pe pervazul camerei 504, atât confruntarea cât și maltratarea acelui nefericit în pulover verde. Irlandezul a înregistrat drama de pe terasa de sus a hotelului. Acele scene atroce, în care „ungurul” Mihăilă Cofar a fost pur și simplu linșat, au făcut înconjurul lumii și au fost copios folosite împotriva României pentru a o eticheta ca țară locuită de niște barbari sîngeroși care la 20 martie 1990 au dezlănțuit un „pogrom” antimaghiar.
Degeaba am demonstrat indubitabil peste două zile într-un reportaj-anchetă adevărata identitate a lui Mihăilă Cofar, nefericitul țăran de pe valea Gurghiului, venit aiurea la Tîrgu-Mureș, răul fusese făcut.
Interesant este că o emisiune a TVR, „Post scriptum la un reportaj” făcută pe baza filmului meu, postată pe YouTube în urmă cu câțiva ani la adresa https://www.youtube.com/watch?v=1jJDqbeDZ3c, din data de 19 martie 2010 nu mai poate fi deschisă decât de cei care au cont YouTube – si nici de aceia (Nota mea: Il gasiti pe pagina Roncea.ro de pe Facebook si la ZiaristiOnlineTV). Motivul ar fi că ea conține „imagini neadecvate” (?!). Ulterior s-a revenit cu mentiunea ca “nu este recomandata celor sub 18 ani”. (Nota mea: Ungurii sunt specialisti in denunturi calomnioase si acuze false de copyright).
Mai mult, se pare că filmul reportajului a dispărut din arhiva TVR.
Restul poveștii a fost spusă de colegul Mihai Mincan, ziarist la Adevărul, care a avut o idee extraordinară: să-l caute pe Peter Swain, regizorul britanic al documentarului „Bad Neighbours” – „Vecini răi” difuzat de Channel 4 și reluat de principalele televiziuni europene în care „ungurul“ Mihai Cofariu era bătut cu bestialitate de români. Acesta a fost găsit tocmai în India și a dezvăluit că pentru filmul său despre Tîrgu-Mureş, din martie 1990, a fost plătit de Paul Neuberg, un producător originar din Ungaria. Swain a mărturisit că Neuberg a fost cel care i-a furnizat imagini şi indicaţii.
În dialogul cu jurnalistul Mihai Mincan, regizorul Peter Swain arată că documentarul ce a reprezentat pentru presa internaţională etalonul evenimentelor din Târgu-Mureş a fost produs şi finanţat de la Budapesta. Tot el admite că filmul său a reprezentat exclusiv punctul de vedere al maghiarilor și că în el nu s-a solicitat niciun punct de vedere din partea românilor…
Filmul „fusese planificat de câteva săptămâni”, iar legătura a fost făcută prin nişte „foarte bune contacte politice locale maghiare”. Mai mult, Peter Swain recunoaşte: falsa identitate etnică a lui Mihai Cofariu i-a fost furnizată de cei care le-au dat imaginile: producătorul şi sursele sale. În ceea ce îl privește pe Gary Honeyford, acesta nu a fost decât o simplă unealtă, căruia i s-au dat la momentul potrivit informațiile necesare și a cărui muncă a fost vândută de Sky News lui Channel 4, care a făcut treaba murdară.
Manipularea făcută prin documentarul lui Peter Swain a pregătit calea războiului de imagine împotriva României și lansarea de către Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei, episcopul Laszlo Tokes și Geza Entz, ministru al Oficiului pentru maghiarii de peste granițe, a dezinformării cunoscute ca „Pogromul de la Târgu Mureș”. Așa a început despuierea României de simpatia de care se bucura după Revoluția din Decembrie 1989, izolarea și marginalizarea ei.
Vezi sus via Ziaristi Online documentarul video cenzurat pe YouTube si mai jos serialul lui Dorin Suciuin exclusivitate pentru Roncea.Ro:
In deja faimoasa de-acum emisiune a lui Ion Cristoiu cu presedintele Traian Basescu s-au produs cateva premiere remarcabile. Dincolo de bombele politice, de prezentarea noii purtatoare de cuvant a Presedintiei si de confesiunile simpatice privind modul in care se lasa imbracat presedintele de doamna Maria Basescu, pe mine m-a interesat si ce carte i-a dat exact Traian Basescu lui Ion Cristoiu, pentru ca auzisem doar “Talpes” si “al Doilea Razboi Mondial”. Biroul de Presa de la Cotroceni mi-a confirmat cu promptitudine ca este vorba de cartea “Romania in anii celui de-al doilea razboi mondial”, aparuta in decembrie 1989 la Editura Militara sub coordonarea lui Ioan Talpes, viitorul sef al SIE, si care face parte, alaturi de zeci de alte referinte, din bibliografia lucrarii lui Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni!” (vezi, alaturat, o harta din volum). “Există și o bibliotecă la Palatul Cotroceni”, i-a spus presedintele Traian Basescu jurnalistului si cercetatorului Ion Cristoiu. “Știindu-vă pasiunea v-o fac cadou pe răspunderea mea, adică o plătesc eu la bibliotecă, nu vă pun să o plătiți”, a mai spus șeful statului, in stilul sau inconfundabil.
Ion Cristoiu mi-a declarat la randul sau ca s-a bucurat mult sa gaseasca aceasta carte in biblioteca Presedintiei. “Este o carte rara si importanta. A fost tiparita chiar in decembrie 1989 si contine un numar impresionant de harti si documente, mai ales, cel putin in primul volum, despre problema care ma preocupa in mod special si pe care am mai dezbatut-o cu presedintele, si anume trecerea Prutului.” (vedeti harta mai jos). “Adevarul este ca istoricii vremii aveau geniul acesta de a imbraca o carte cu un titlu neutru si, pe langa o poza de care nu puteau scapa, introduceau studii foarte valoroase asupra unor probleme spinoase, cum ar fi eliberarea Basarabiei. Este o carte senzationala!”, a mai adaugat Cristoiu pentru Roncea.Ro.
“Realitatea asa este”, mi-a transmis si generalul Ioan Talpes, caruia i-am relatat spusele maestrului Ion Cristoiu. “Este o carte foarte serioasa, cu un continut stiintific extrem de solid la care s-a muncit enorm. Costurile celor trei volume – fiecare de cate 800 de pagini – s-au ridicat la un milion de lei de atunci! Nenorocirea este ca majoritatea volumelor au fost arse cu premeditare, in decembrie 1989, in cladirea MApN-ului, ceea ce, intr-adevar, face cartea sa fie rara acum. Dar au fost 30.000 de exemplare, cu un bogat continut de harti si fotografii. Eu m-am ocupat si de capitolul insurectiei din 23 august si vreau sa va marturisesc ca in urma acestuia am fost atacat ca sunt filo-regalist si am avut probleme, editarea picand chiar in momentul in care Mihai tocmai semnase infama Declaratie de la Budapesta, din iunie 1989. Cenzura ne-a obligat sa schimbam mai multe parti dupa care mi s-au imputat costurile retiparirii capitolului, vreo 15.000 de lei. Sunt chestiuni dure acolo, legate de aceleasi probleme ale Romaniei ca si cele de astazi: apararea Transilvaniei si a adevarului despre Basarabia si Bucovina. Este o carte cum nu se mai face azi decat cu mare greutate si suportand costuri supraomenesti, atacuri subumane. Dar este o carte care sta in picioare si astazi.”, a conchis istoricul Ioan Talpes pentru Roncea.Ro.
March 23rd, 2012 
VR 
Recent, dl Vladimir Tismaneanu l-a amenintat pe profesorul Dinu C Giurescu, reputat istoric si academician, din motive legate de legaturile bloggerului de la Washington cu “transcedentalul” Andrei Plesu si “defectorul” Ion Mihai Pacepa, un agent KGB dovedit chiar in gata sefului CIA. Imediat, scos de la formol, “defectatul” a inceput sa miste, dand din maini intr-o revista online de peste ocean, cu un articol rasuflat despre Vladimir Putin si KGB. Pacepa a descoperit, iata, apa calda in care s-a imbaiat 27 de ani. Articolul de cateva zeci de randuri este preluat insa, imediat, de trustul la care presteaza Andrei Plesu, “Adevarul” KazMunaiGaz, care, fara a prezenta sursa anodina a postarii lui Pacepa, il prezinta ca pe un “mesaj” venit din neant, cam ca cele primite de la ayatollahii Al Queda. Cu surle si trambite, “Adevarul” lui Patriciu si Plesu publica “dezvaluirile” ca “Putin este KGB-ist” cu titluri de-o schiopa, fragmentand un biet articolas in cateva episoade “fulminante”, din care aflam, printre sughituri de ras, ce au in cap ziaristii de la scoala ajutatoare a lui Patriciu. Citam: “Ion Mihai Pacepa, fostul director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din România comunistă, a dezvăluit, în mesajul său „Ţarul Putin” că odată cu instalarea lui Vladimir Putin la Putere în 1999, Rusia a fost condusă de KGB”. Extraordinar! Si noi care credeam ca Rusia e condusa de CIA! Noroc cu ayatollahul Pacepa si farfuriile lui zburatoare! Titlul “Adevarului”: “Dezvăluirile lui Pacepa II: KGB este statul, iar Vladimir Putin este KGB”
Posted in 
Tags: 
