Reviewed by LTC (USAR, Ret) Christopher E. Bailey, a faculty member at the National Intelligence University specializing in national security law, processes, intelligence ethics and strategy. He is a 2008 graduate of NIU’s Denial & Deception Advanced Studies Program and the U.S. Army War College. He is licensed to practice law in California and the District of Columbia, and is a member of the National Security Law section, American Bar Association.
Mr. Larry Watts has authored the second in a series of three “must have” volumes for national security professionals, especially for practitioners with an interest in Eastern Europe since World War II.
“(…) El principi de la fi del règim de Ceauşescu es va produir el 16 de desembre de 1989, quan a Timişoara i coincidint amb una visita del líder romanès a l’Iràn, un pastor protestant d’origen hongarès, Laszlo Tokes,féu una crida a la desobediència civil. Tokes havia patit espionatge electrònic per part de la Securitate i com dirien en l’argot dels espies, “estava en nòmina”. La prudència de Ceauşescu i la seva actitud cap a Tokes s’inscrivien en una pràctica utilitzada des de feia diversos anys: els sospitosos i els dissidents eren vigilats per la Securitate -la majoria de les vegades de forma molt visible perquè ells ho sabessin- però no eren arrestats. El cas més rellevant a Romania, és el de Silviu Brucan qui després de criticar clarament a Ceauşescu per la seva política i ser el responsable dels disturbis de Braşov de 1987, va obtenir un passaport per poder anar als EUA, a la Gran Bretanya o la Unió Soviètica. Després del seu retorn al país, es va convertir en el coautor de “La carta dels 6”, on es criticava l’immobilisme del règim, però no va ser arrestat només va ser posat sota residència vigilada als suburbis de Bucarest.
Curiosament, a la ciutat de Timişoara s’hi va produir per aquelles dates un increment sobtat de “turistes” de nacionalitat hongaresa i soviètica, la majoria agents dels respectius serveis secrets, sense que encara cap autor hagi aclarit quines foren les finalitats de tan sobtada presència d’agents dels serveis secrets hongaresos i soviètics. La crida del pastor Tokes va fer efecte i de sobte una multitud es concentrava primer al voltant de la seva casa i després a la seu del Comitè local del PCR, que va ser assaltada per alguns incontrolats provocant així la intervenció de les unitats locals de la Securitate que van intentar dispersar als congregats amb gasos lacrimògens mentre procedia a detenir una part dels assaltants. Si be és cert que la manifestació fou dissolta, quasi de forma immediata se’n produïa una altra davant de la catedral ortodoxa de la ciutat (copiant les manifestacions que havien fet els germano-orientals a Leipzig de la tardor de 1989 per protestar contra el govern de Honecker), els manifestants marxaren pel centre de la ciutat enfrontant-se de nou a les forces de seguretat que també altra vegada, dissolien la manifestació. Aquell mateix dia començaren a escampar-se per tota Romania rumors sobre les matancesque s’estaven produint a Timişoara, fet abonat per Radio Europa Lliure, que era escoltada per bona part dels romanesos. (…)”
Marea Doamnă a României Lucia Soreanu Şiugariu s-a stins din această viaţă neîmpăcată, după ce, anul acesta, statul “român” i-a terfelit memoria bărbatului ei de-o viaţă, poetul-martir Ion Şiugariu, răpindu-i o ultimă bucurie – onorarea de către Slovacia a eroului Armatei Române care a fost soţui ei -, şi grăbindu-i astfel sfârşitul. Ministrul şi ministerul Afacerilor Externe – instituţie care nu şi-a cerut scuze şi nici măcar nu i-a mai răspuns vreodată Doamnei Lucia Soreanu Şiugariu la Scrisoarea trimisă oficial la MAE -, Parlamentul bolnav al României şi autorii Legii “Elie Wiesel” sunt direct responsabili de scurtarea vieţii unei românce model, care, spre deosebire de cei enumeraţi mai sus, va rămâne în istoria de aur a Doamnelor României şi va merge sus, în România Cerească, la “Soarele” ei, cum era numit de către camarazii de pe frontul anti-hitlerist Ion Soreanu Şiugariu. Lucia Soreanu Şiugariu s-a stins din viaţă Duminică, 06.12.2015, de Sfântul Nicolae, la ora 07:00. Pe 1 Decembrie – Ziua Naţională a României – împlinise 95 de ani. S-a născut la Tighina, la doi ani după Marea Unire. Ceremonia de înhumare va avea loc joi 10.12.2015, la ora 09:30, La cimitirul Friedhof Hand, Str. Karl Friedrich, Aachen. Redăm mai jos câteva rânduri ale nepoatei familiei Şiugariu, Mihaela Stroescu Wallbraun, şi o biografie a regretatei Doamne a României scrisă de Ştefan Bellu, materiale însoţite de fotografii de arhivă de la Ziaristi Online.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Nepoata soţilor Şiugariu: “Sunt tulburată de tristeţe dar şi de furie!”
Doamna noastră, Lucia Soreanu Șiugariu, o făclie de credință și cultură românească în Occident, printre străini, își va găsi locul de veci într’un cimitir din Germania.
“(…) Manuscrisele lui Eminescu ne-au creat o fericită complicitate (în sfârşit, am şi eu ceva comun cu manuscrisele eminesciene, iar asta tot datorită lui Noica). Temător până la obsesie să nu se întâmple o calamitate incendiu, inundaţii, cutremur şi să fie distruse, s-a înţeles cu cineva din conducerea Bibliotecii Academiei să-l lase să scoată câte un caiet din manuscrise şi să le copieze la xerox. El risca acţiunea, bibliotecarul la fel, dar trebuia găsit un xerox. M-a întrebat dacă aş fi dispus să particip la operaţiune. Eram, dar trebuia găsită o persoană de încredere care răspundea de un xerox. Din aproape în aproape am ajuns la un salariat de la un institut de proiectări (nu ştiu numele persoanei nici a institutului, nu am ştiut nici atunci, mă bazam doar pe seriozitatea celui care mi-l recomandase). Noica aducea caietul, eu îl dădeam mai departe şi peste o zi ni se înapoiau originalul şi copia. Păstrez şi acum câteva pagini (copii în plus făcute la întâmplare sau din mărinimia lucrătorului), caietele vreo şase-şapte la număr, sunt, probabil, cele pe care le-a donat Muzeului de la Ipoteşti. N-am dus treaba până la capăt, fiindcă ni s-a spus că nu mai există rezervă de toner în institut. Plata copierii a suportat-o profesorul, nu a acceptat să contribui şi eu. (…)”
Petre Anghel: “(…) Pe lângă noi a trecut o mașină cu număr de înmatriculare mic. Țuțea s-a oprit, s-a uitat după ea, apoi zice, cât îl ținea gura, și-l ținea:
– Mor de dragul lui Niculae Ceaușescu ăsta! Îmi vine să-l pup de drag ce-mi e (e bine, gândesc eu, vorbește să-l audă milițienii). Se duce prin toate țările, se pupă cu toți negroteii ăia șefi de stat prin Africa și le bagă pe gât produsele românești, face rost de valută, să nu mai depindă de muscali.
– Da, murmur eu.
– Când am ieșit din pușcărie, i-am trimis un memoriu în 64 de puncte, în care i-am explicat, pe limba lui de prost, să înțelegă și el, principiile de guvernare ale unui stat național. Le-a priceput. Le aplică punct cu punct. (…)”
„Anul 1918 a fost unul de grație și binecuvântare pentru locuitorii pământului care urma să fie, începând cu 1 Decembrie, România întregită. Am avut un 27 martie 1918, când Basarabia a venit la Țara-mamă, am avut un 28 noiembrie 1918, când Bucovina a venit la Țara-mamă, și, în cele din urmă am avut un 1 Decembrie 1918, când Ardealul cel binecuvântat, după secole de suferință și năzuințe spre unitate, s-a împreunat cu celălalte regiuni ale țării. De atunci, a trecut aproape un veac. Peste 3 ani de zile, vom sărbători centenarul Marii Uniri. Multe au trecut peste noi în această perioadă. Am pierdut teritorii, le-am recuperat, pe unele le-am pierdut din nou. Am avut și perioada celor fără de Dumnezeu și iată că, de 25 de ani, încercăm să pătrundem în normalitatea existenței noastre. Constatăm acum, la aproape 100 de ani de la Marea Unire, că românii se împart în două categorii. Prima categorie, care formează o mică parte din popor, este a celor care nu au conștiința adevărată și atitudinea potrivită față de istoria neamului, căora le place să pescuiască în ape tulburi; există încă multă trădare, multă confuzie și multă derută în rândul acestei prime categorii. A doua categorie, cea predominantă, este formată din România cea adevărată, România cea mare, România profundă, România familiei, România pâinii și vinului câștigate cinstit, România medicului cinstit, a ostașului și a universitarului, România țăranului autentic, România noastră. Să ne dea Dumnezeu putere ca prima categorie a românilor, cea cuprinsă de confuziile vremii, să se diminueze cât mai mult, pentru ca România cea adevărată să primească în cele din urmă putere de a stăpâni, de a-și spune cuvântul. Împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire, pentru care începem deja să ne pregătim, să ne regăsească dacă se poate cu Basarabia acasă și împreună cu câți mai mulți români plecați din țara pâinii pentru a câștiga pâine în altă parte; cu toții, în 2018, să îngenunchem în fața celor peste 1 milion de victime care au făcut posibilă România Mare. Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți. Dumnezeu să binecuvinteze România!”.
Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei, vineri,4 decembrie 2015, de la ora 17.00, în sala „Europa” a Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara din Deva (str. George Barițiu, nr. 2), se va organiza o conferință teologică, intitulată Pătimitori și pătimire în închisorile comuniste.
Manifestarea își propune să prezinte publicului larg drama deținuților politici din închisorile și din lagărele comuniste, spații de exterminare a intelectualității și a spiritualității românești, în care au pătimit și numeroși preoți, monahi și credincioși hunedoreni, pentru unica „vină” de a-L fi iubit și slujit, chiar și cu prețul vieții, pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Temele referatelor ce se vor susține sunt următoarele:
P. S. Sebastian Pașcanu (Episcopia Slatinei și a Romanaților): Nostalgia comunismului!? Un răspuns pe seama pătimitorilor acelui regim;
Pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu (Academia Română): Dascăli de Teologie românească în închisorile comuniste;
Prof. univ. dr. Sorin Șipoș (Universitatea din Oradea): Imaginea lui Silviu Dragomir în dosarele deschise de Securitate (1955-1962);
Conf. univ. dr. George Enache (Universitatea din Galați): Monahismul și modernitatea românească;
Dr. Adrian Nicolae Petcu (CNSAS): Duhovnicul Arsenie Boca la mănăstirea Prislop.
În cadrul aceleiași manifesări se va lansa și cea de-a treia ediție a monografiei Silviu Dragomir – istoric (ediție revăzută și adăugită) a prof. univ. dr. Sorin Șipoș, volum apărut în Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei.
Vă adresăm, așadar, invitaţia de a participa la această manifestare teologico-istorică și duhovnicească, prilejuită atât de datoria pe care o avem, de a face cunoscută jertfa acestor martiri ai neamului românesc, cât și de declararea anului în curs de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept an comemorativ al marilor păstori de suflete, mulți dintre aceștia pătimitori în temnițele comuniste.
Informaţiile Roncea Ro despre atentatul dejucat de la Târgu Secuiesc, primite “la cald”, după cum se sublinia pe Ziaristi Online Ro, nu se dezmint. Avem în considerare faptul că informaţia a fost transmisă din fugă şi fără detalii. După cum aţi observat am fost primul care a anunţat ca în vizorul SRI s-au aflat mai mulţi complici, ceea ce televiziunile de ştiri au transmis abia azi (foto sus). Altă info: unul este dat deja în urmărire internaţională.
Revenind la ţinte, într-adevăr, copiii de la acţiunea “Români pentru Români” şi spectacolul “Suflet Românesc” au fost în ţinta teroriştilor unguri de la HVIM. Dar cu intenţia de a “împuşca doi iepuri dintr-o lovitură”: să rănească câţiva copilăsi dacă se poate şi, totodată, să atace lucrarea organizatorilor (care au strâns 1000 de steaguri tricolore pentru aceste eveniment, într-o campanie care se desfăşoară de mai multe luni de zile), şi – după cum reiese foarte clar din stenogramele puse la dispoziţie de DIICOT – de a da vina pe “terorişti” pentru bomba din pubela de lângă statuia lui Gabor Aron, aflată peste drum de Casa de Cultură unde se desfăşura acţiunea patriotică românească.
Dar ce naţionalitate putea să aiba “teroriştii” care atacau un simbol secuiesc? Evident, naţionaliştii români, care vor să arunce în aer “Ţinutul Secuiesc”…
După cum confirmă participanţii, locul desfăşurării manifestării artistice din cadrul acţiunii “Români pentru Români” a fost schimbat în ultimul moment, fără explicaţii, de către gazdele de la Casa de Cultură, ceea ce arată că până în ultima clipă, pentru a se întâri securitatea copiilor, s-a preferat, din motive de precauţie, şi această manevră.
Am auzit comentarii cretine de la guranişti Europa FM, cum că ar fi fost aduşi români din Constanţa, cu autocarele, pentru a incita paşnicii secui (care aseară au ieşit să protesteze pentru teroristul lor drag, Beke Istvan Attila, şeful zonal al extremiştilor HVIM). Adică, chipurile, cum ar veni, “ca la Târgu Mureş ’90″… Da, a fost un autocar de Constanţa: pentru copiii tătari şi turci care au participat la spectacolul interetnic “Suflet Românesc”. Spectacol de la care au lipsit cu desăvârşire copii unguri sau “secui”. Românii care au participat au fost exclusiv din împrejurimi (video mai jos), respectiv copii din Voineşti şi Ansamblul CĂCIULA din Zăbala, de lânga Târgu Secuiesc (“Căciula” de la Căciula Dacică – în Curbura Carpaților se afla 34 de cetăți dacice identificate dar necercetate încă – vedeţi PDF – Viorica Crişan, Dacii din estul Transilvaniei – cIMeC; nici un Guvern nu a găsit bani pentru asta dar în schimb se restaurează pe banii noştri toate palatele grofilor maghiari).
Mihai Tîrnoveanu – unul dintre organizatorii acţiunii “Români pentru Români”, alături de profesorul Florian Palas -, a fost consultat de Roncea Ro pe tema incidentului:
Victor Roncea:Spune-ne te rog ce stii de atentatul dejucat. Am inteles “din surse”, initial, ca urma sa aiba loc chiar la Casa de Cultura in care se aflau copiii de la Actiunea “Romani pentru Romani” iar apoi ca in proximitatea acesteia. Ce ne poti spune?
Mihai Tirnoveanu: Doamne ajuta, Victor! Noi romanii am venit cu steaguri, icoane si cu cantecele copiilor din Zabala si Voinesti; conform DIICOT si SRI, ei au vrut sa ne raspunda cu bombe artizanale care, asa cum spun comunicatele oficiale, ar fi trebuit sa fie amplasate in Piata Centrala a orasului, langa Casa de Cultura unde au avut loc manifestarile dedicate Zilei Nationale.
Închei consemnând un alt comentariu cretin, repetat şi întârit şi de neobositul antiromân Gyorgy Frunda: “De ce să foloseşti bomba, dacă eşti extremist maghiar, într-un cerc unde toată lumea, cu excepţia poliţiştilor, ar fi fost unguri?” A fost vreun picior de ungur la marşul de Ziua Naţională din Târgu Secuiesc (video mai jos)? Răspuns: Da, dar de pe geamuri, ca să huiduie. Evident, scenariul bombei de la statuie e cel prezentat mai sus: “teroriştii” români atacă efigiile maghiare.
Se mai întrebă mahărul UDMR: “Organele de urmărire spuneau că l-au urmărit din august (în realitatea din octombrie – nota mea). Din august până acum de ce n-au făcut nimic, de ce a trebuit aşteptată data de 1 decembrie?”. Răspund eu, într-o variantă clasică, în numele celor care l-au urmărit: Ca să întrebe proştii!
Exclusiv www.Roncea.ro – Teroristii (plural!) unguri de la Targu Secuiesc tinteau copiii de la spectacolul “Suflet Romanesc” si “Romani pentru Romani” dedicat Zilei Nationale a Romaniei. 150 de copii. De la spectacol au lipsit copiii maghiari. Felicitari SRI si DIICOT!
UPDATE: Manifestarea „Suflet românesc” a fost organizata de Asociația de Dezvoltare Locală și Culturală Târgu Secuiesc in sala mare a Casei de Cultura din Targu Secuiesc (foto sus) si implica un spectacol interetnic, dar, in mod ciudat, fara copii maghiari. Detalii despre spectacol, la Mesagerul de Covasna. Copiii de la Actiunea “Romani pentru Romani” (foto mai jos) au fost separati de ceilalti, intr-o sala mai mica, chiar in dimineata zilei de 1 decembrie, probabil din ratiuni de securitate.
Ce aş mai adăuga, azi, la această actualizare: Au ieşit gândacii din bucătăria lui Soros. Cică teroristul ungur voia de fapt să le faca un tort cu artificii copiilor de la acţiunea Români pentru Români. Nu cumva erau artificii ca la #Colectiv? Imaginaţi-vă cum ar fi înfierat aceiaşi gândaci din bucătaria lui Soros dacă copiii vizaţi erau maghiari sau ţigani. Priceless!
Copiii de la Actiunea Romani pentru Romani – Casa de Cultura din Targu Secuiesc – Locul atentatului cu bomba dejucat de SRI – 1 Decembrie 2015. Foto: Liviu Stanga – FB
In 1984, ungurii extremisti au mai pus o bomba, la statuia lui Mihai Viteazul din Sfantul Gheorghe. A murit un copil. Din cate se pare, conform unor membri ai fostei Securitati care au anchetat cazul, copilul ucis a fost folosit de teroristi pentru a plasa pachetul explozibil, care s-a detonat in mainile acestuia.
Cine este maghiarul care ar fi vrut să detoneze bomba artizanala impreuna cu complicii sai de la HVIM – pe numele sau Beke Istvan Attila (foto stanga) – aflati de la SOIM PRESS
Despre extremistii de la HVIM – Mişcarea de Tineret 64 de Comitate – aflati in stranse relatii atat cu Jobbik cat si cu anumiti tovarasi din UDMR care militeaza “pasnic” pentru autonomuia “Tinutului Secuiesc”, am mai scris.Conform informatiilor noastre acestia sunt stipendiati si de tovarasii rusi (foto mai jos).
December 15th, 2015 
VR 
Foto: Cristina Nichitus Roncea
Posted in 
Tags: 
