Troiţa de la Mănăstirea ortodoxă ctitorită în SUA de Maica Alexandra – Principesa Ileana a României
Când este acuzată in corpore America – creştină, în procent de cel puţin 73%– de toate crimele pământului, de la invadarea unor state la conjuraţia planetară a sodomiştilor, se gândeşte oare, cel slobod la gură, că este o ţară sub ocupaţie? Reprezintă cei cinci judecători – numiţi, nu aleşi – ai Curţii Constituţionale a SUA, care au legalizat “căsătoriile” homosexuale, America? Reprezintă, cumva, cei care vor să facă acelaşi lucru şi la noi – ca Monica Macovei, Alina Mungiu Pipidi, Renate Weber, Mircea Toma sau Cristian Pîrvulescu – România? Să mai urcăm puţin: reprezintă cumva, acest adevărat Obama sas ajuns în vârful dealului, România? America nu este Obama, aşa cum nu este nici Tismăneanu, nici actualul Departament de Stat, ocupat de “Pink Mafia”, după cum o spun chiar americanii. Desigur, propaganda rusească care se infiltrează profesionist, ca un şarpe “pravoslavnic”, se foloseşte abitir de toate găurile găsite, pentru a-şi face culcuş călduţ în minţile mai uşor manipulabile. KGB-ul a înlocuit cu succes secera şi ciocanul cu crucea şi tunul. Aceeaşi schemă mizerabilă e folosită şi de agenţii Rusiei de la Chişinău, care acuză românii şi România de toate relele pământului, doar pentru că este în UE şi NATO şi nu în CSI. Înainte de a inculpa o ţară supusă unei adevărat experiment Piteşti, la scara continentală, cum este SUA, devenind la rându-ţi un cobai benevol cu steagul rusesc în gură, ar fi bine să vedem mai întâi cum stăm cu credinţa în tabără căreia îi facem propagandă, de cele mai multe ori gratuit, dacă nu chiar pe banii noştri. Păi, la 25 de ani de la “căderea comunismului”, Rusia se zbate într-un dramatic procent de creştini de vreo 43-44 %, dacă îi punem la socoteală şi pe catolici, plus Savatie Baştovoi…
Adevărul este că, de la 1917 încoace ruşii au devenit un neam stricat, probabil iremediabil. Şi asta se vede din modul criminal în care-şi “blagoslovesc” verii mai stupizi chiar şi decât ei, ucrainenii. De unde, de fapt, muscalii şi-au luat numele de ruşi. La fel de criminal i-au tratat şi pe fraţii noştri basarabeni, în urmă cu 23 de ani, în timpul războiului din Transnistria şi la fel şi în urmă cu 75 de ani, când, pe 28 iunie 1940, hoardele bolşevice s-au năpustit ca lăcustele asupra pământului sfânt al Basarabiei. Păcat că sfinţii lor nu îi ajută suficient ca să se lase de crime şi de invadarea de pământuri străine. Probabil trebuie să plătească pentru păcatele lor, executarea sau contribuirea directă la uciderea a circa 100.000.000 de oameni. Părerea mea este că nu or să se schimbe niciodată, decât poate în mai rău. E valabil si pentru unguri, mai ales când se încumetresc cu netrebnicii galiţieni. În acelaşi sens, o copertă despre “corectitudinea politică” ar trebui să-l portretizeze mai curând pe tovarăşul György Lukács, fondatorul Şcolii de la Frankfurt, muma corectitudinii politice, mentorul spiritual al gurului găştii Humanitas, Vladimir Ilici Tismăneanu, decât Statuia Libertăţii (cu sau fără voce). Ori, în lipsă de altceva, chiar mecla ta de slujnicuţă în casa la Monica Macovei şi, în timpul liber, lustragiu tuciuriu al pleşilor, patapievicilor, baconskyilor, lavricilor, boilor şi liichelelor, ahtiaţi cum îi ştim după co-rect-i-tu-di-ne, chiar şi politică.
Aşadar, când îi auziţi pe câte unii că înjură de mama focului America în numele a te miri ce, să vă amintiţi că la fel o fac agenţii Rusiei din Basarabia, înjurând România. Adică pe noi, românii, ortodocşi şi atât de toleranţi încât cred că, uneori, ar trebui să ne amintim motto-ul unei reviste din anii ’40: „Iar când la Patria Română / Râvnește hidra bolșevică / Nesățioasă și păgână, / Ia și o armă, că nu strică!”…
Aviz cu privire la semnificaţia datei de 28 iunie 1940 – Academia de Ştiinţă a Moldovei
Evenimentele care s-au derulat cu 70 de ani în urmă pe malurile Nistrului, în special între 26 şi 28 iunie 1940, revin astăzi cu o nouă forţă şi semnificaţie în atenţia opiniei publice din Republica Moldova şi din exteriorul statului nostru, reclamând o clarificare documentată ştiinţific şi răspunsuri temeinic argumentate. Este de datoria Academiei de Ştiinţe a Moldovei să se pronunţe în această privinţă, în spiritul rigorilor academice şi al responsabilităţii ştiinţifice.
La data de 2 iunie 2015, Asociaţia Civic Media a primit o comunicare din partea CNSAS prin care eram informaţi de către preşedintele Colegiului, dl. prof. univ. dr. Dragoş Petrescu, că pentru domnul Gyorgy (Gheorghe) FRUNDA a fost votată de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii o adeverinţă, care va fi postată pe site-ul instituţiei noastre”.
Totodată, mai eram informaţi, printre altele, că “procedurile de verificare ale domnului Mircea CĂRTĂRESCU se află încă în derulare, urmând a fi finalizate, în conformitate cu procedurile prevăzute la art. 3, lit. p) din cadrul legal”.
La data de 12 iunie, ni se transmitea printr-o adresă ajunsă prin poştă la 22 iunie că “pentru domnul Gyorgy FRUNDA a fost emisă de Colegiul CNSAS adeverinţa cu nr. 422/15 (…) care este postată pe site-ul instituţiei noastre”.
Dar, surpriză!, în ciuda înştiinţărilor cu pricina, nici după aproape o lună de la votarea Adeverinţei privind colaborarea cu Securitatea a distinsului fost candidat prezidenţial maghiar Gyorgy Frunda, aceasta, dacă a fost postată, aşa cum ne comunica preşedintele Colegiului CNSAS, a dispărut de la locul ei rezervat, după cum se poate vedea mai jos. Să fie preşedintele CNSAS sabotat de subalterni? Parcă nu ne vine a crede. Mai curând, după fumul gros care iese pe geamurile sediului, se pare că un scandal declanşat simultan pe mai multe etaje ar fi cauza misterului dispariţiei din spaţiul virtual – şi nu numai – a Adeverinţei de colaborare cu Securitatea a grofului UDMR, Gyorgy Frunda. Să vină pompierii?
Chiar astăzi, 24 iunie, de Sânziene, când se împlinesc 88 de ani de la fondarea primei mişcări anticomuniste din lume, Legiunea Arhanghelul Mihail, ai cărei adepţi au fost ucişi şi închişi cu miile în temniţele bolşevice, ai cărei membri au condus în majoritate cea mai mare şi îndelungată rezistenţă armată anticomunistă din Blocul sovietic, ai cărei elite a fost constituită din genii româneşti de anvergură universală, ca Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica, un turnător al Securităţii, printr-un ciudat vot ritualic, şi-a propus ştergerea memoriei publice a acestei organizaţii, introducând un amendament fals şi nefondat la OUG 31/2002, prin care se urmăreşte suprimarea dreptului constituţional la liberă exprimare şi condamnarea penală a celor care promovează valorile culturale naţionale anticomuniste.
Aceşti oameni au fost vânaţi sistematic sub trei dictaturi: carlistă – de tip fascist, antonesciană – dictatură militară şi bolşevică – anticreştină, toate condamnate de “lumea civilizată” pentru abuzurile lor împotriva drepturilor fundamentale ale omului. Eliberaţi în 1964, unii dintre foştii legionari de marcă au avut posibilitatea să-şi reia activitatea culturală. Aşa zisa democraţie de azi se dovedeşte, iată, mai totalitară decât regimul comunist, printr-o lege, “anti-legionară”, care sfidează drepturi elementare stipulate de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
De notat: la 25 de ani de la căderea comunismului şi la 9 ani de la condamnarea lui cu gura, nu există nici o astfel de lege care să interzică simbolistica sau proslăvirea unei regim care a produs milioane de victime: regimul comunist. În schimb, o slugă josnică a acestuia, un deputat ajuns prin fraudă în Parlament şi care ar fi trebui să fie deja cercetat penal şi condamnat pentru fals în acte publice, cu privire la declaraţiile sale de necolaborare cu Securitate, ne face, şi azi, nouă, legea.
Doamnelor şi Domnilor Deputaţi, nu actionaţi ca o maşină de vot, ca vase ale răului suprem, la comanda unui turnător ordinar al Securităţii! Nu reintroduceţi cenzura stalinistă şi poliţia gândirii! Nu lăsaţi ciuma roşie să bântuie, din nou, România! “Să stăm drepţi! Să stăm cu frica! Să luăm aminte!”, a strigat Arhistrategul armatelor îngereşti, Sf. Arhanghel Mihail. Judecaţi, înainte de a ridica mâna, pentru memoria înaintasilor noştri şi ai voştri, viitorul Dvs, al copiilor Dvs şi al României.
UPDATE Ora 3.22: S-a votat… 302 pentru, 3 abţineri, 0 voturi negative…
Legea s-a votat tinandu-se seama de amendamentele propuse de Comisia Juridica a Camerei – respectiv de turnatorul Ciprian Nica -, intre care se remarca aberatiile:
– largesc categoria de infractiune de la “infractiuni contra pacii si omenirii” la “persoane vinovate de genocid, crime contra umanitatii si crime de razboi” – adica nici persoanele condamnate de regimul sovietic de ocupatie drept “criminali de razboi” nu mai pot fi promovati, cinstiti, trecuti pe monumente etc;
– prin “persoane vinovate de genocid, crime contra umanitatii si crime de razboi” se intelege orice persoana condamnata definitiv de catre o instanta judecatoreasca romana sau straina sau prin orice hotarare recunoscuta in romania potrivit legii, precum si presoana din conducerea unei organizatii al carei caracter criminal a fost constatat prin hotararea unei instante penale internationale – cum ar fi cazul marelui filosof Mircea Vulcanescu, condamnat pentru “crime de razboi” intr-un simulacru de proces bolsevic;
– conform legii ML se defineste ca organizatie “fascista” din Romania care a activat in perioada 1927/1941 sub denumirile de LAM, GdF sau Tpt;
– SE ELIMINA cu totul urmatorul articol: “Nu constituie infractiune fapta prezavuta la alin (1) sau (2), daca este savarsita in interesul artei sau stiintei, cercetarii ori educatiei si interesul este exprimat in sensul protectiei drepturilor omului si libertatilor fundamentale ale omului si al prevenirii si combaterii incitarii la ura nationala, rasiala sau religioasa, la discriminare si la savarsirea de infractiuni contra pacii si omenirii” – oare se va ridica vreun istoric impotriva acestei enormitati?;
– se interzice acordarea numelor unor persoane vinovate de genocid, crime contra umanitatii si crime de razboi, unor strazi, bulevarde, scuaruri, piete, parcuri si alte locuri publice – din nou, cazul Mircea Vulcanescu si altii;
– se interzice acordarea numelor unor persoane vinovate de genocid, crime contra umanitatii si crime de razboi UNOR ORGANIZATII CU SAU FARA PERSONALITATE JURIDICA.
Monica Macovei a venit cu o martoră miorlăită, care ar fi trebuit să dovedească “prejudiciul moral” suferit de Mandela de Dâmboviţa şi care s-a dovedit în final că este o subalternă servilă a frauduloasei europarlamentare pe bani negri, pe numele ei de angajată cu ora Stancu Constantinescu Marilena. Avocatul Antenei 3 a arătat că persoana respectivă este o “martoră de serviciu” fiind folosită şi în alte procese în care a repetat ca de pe bandă exact aceleaşi afirmaţii, printre care şi că “Duoamna Monica Macovei a fost foarte-foarte supărată” şi dintre care cea mai simpatică o veţi afla în final. Subalterna Marilena a susţinut, cu mâna pe Biblie, că, “în urma articolelor de pe blogurile lui Victor Roncea şi Radu Tudor, reclamanta a trebuit să dea explicaţii în Parlamentul European… pentru că, din păcate, titulatura de procuror comunist în România are o conotaţie nu foarte bună”… 🙂 Iată încă o confirmare, consemnată în scriptele nemuritoare ale instanţelor româneşti, despre celebritatea blogului Roncea.Ro şi în Parlamentul European 🙂 .
O altă aberaţie, sesizată corect de avocatul lui Radu Tudor şi Mihai Gâdea, a fost că Monica Macovei a fost “foarte supărată” şi pentru că “blogurile pârâţilor” şi televiziunea în cauză nu i-au oferit un Drept la Replică, afirmaţie stimulată chiar de avocata tovarăşei fost procuror comunist, o anumită Nicoleta Popescu, cu o prestaţie la fel de jalnică ca şi Cererea agramată de chemare în judecată întocmită împreună cu Mandela Băsescu Minus Udrea. Întrebată de doamna Judecător dacă Monica Macovei sau vreo altă subalternă a solicitat acest Drept la Replică, răspunsul, cunoscut de noi, a fost stupefiant pentru instanţă: “Nu!”. “Deci nu l-aţi cerut?”, a repetat contrariată doamna Judecător, pentru a primi acelaşi răspuns rostit de gura păcătoasei din secta Martorii lui Mandela. Adică “Duoamna” Monica Macovei voia să-i publicăm un Drept la Replică inexistent şi chiar fără să ni-l ofere, nici măcar în varianta sa invizibilă. O pretenţie în ton cu cererea de chemare în judecată: orwelliană!
Avocatul ziariştilor de la Antena 3 a arătat în pledoaria sa că vorbim despre un proces intentat pentru delict de opinie. Jurnaliştii au arătat, în principal, doar că, potrivit declaraţiei Monicăi Macovei, emisă de aceasta cu ani în urmă şi publicată de Victor Roncea din Dosarul lui Mihai Chiţac – ale cărui file se aflau deja pe internet -, preluată apoi de Radu Tudor şi Antena 3, aceasta a susţinut, textual, că la Unitatea de la Magurele în care au fost aduşi protestatarii din Piaţa Universitătii reţinuti ilegal de catre mineri şi organele FSN în 13 – 15 iunie 1990 “NU a văzut nici un act de violenţă“, ceea ce a fost caracterizat drept un neadevăr cras. “Vina” ziariştilor este, aşadar, că şi-au permis să susţină contrariul, bazându-se pe afirmaţiile martorilor oculari, victimele mineriadei regimului Iliescu-Roman, sistem din care Monica Macovei făcea parte, ca membru al unui organ de represiune al acestuia, cum a fost Procuratura în primii ani de după 1989, aservită total FSN, continuatorul PCR.
Eu, ca “vinovat fără vină”, m-am apărat singur. Pledoaria mea a fost, în esenţă, următoarea:
Vorbesc în calitate de persoană care a fost arestată în timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi care a asistat la violenţele comise în locul în care am fost deţinut ilegal, Unitatea de Jandarmi de la Măgurele, orori săvârsite inclusiv de către procurori, colegii doamnei Monica Macovei. De asemenea, precizez că sunt martor şi parte vătămată în Procesul Mineriadei, care tocmai a fost redeschis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza plângerilor şi mărturiilor mele deschizându-se mai multe dosare de catre Parchetul Militar.
În ceea ce priveşte această Chemare în judecată, ea este complet aberantă. Doamna avocat şi martora Monicăi Macovei au afirmat că eu aş fi publicat un “articol defăimător”, pe care chipurile îl prezintă în acest Dosar voluminos. Dacă vă uitaţi la pagina 22, “articolul defăimător” care mi se atribui mie este preluarea emisiunii de la Antena 3 şi a articolului lui Radu Tudor, cu care, de altfel, sunt întru totul de acord. În acest articol, Radu Tudor afirmă că republică un document postat pe site-ul meu, Roncea.Ro. Deci este vorba de un document şi nu de un “articol defăimător”, în măsura în care Monica Macovei nu-şi face de fapt autocritica, documentul în cauză fiind o reproducere a unui interviu ce-i aparţine, publicat de Evenimentul Zilei în urmă cu mai multi ani. Documentul nu reprezintă, aşadar, nici un fel de interpretare, pentru a putea fi catalogat ca “făimător” sau “defăimător”. Documentul în cauză a fost folosit de Mihai Chiţac, fostul Ministru de Interne al Regimului FSN Iliescu-Roman, în apărarea sa, în cadrul procesului în care a fost acuzat pentru crimele din 13-15 iunie, tocmai pentru a se demonstra, prin afirmaţiile Monicăi Macovei, că nu au existat violenţe în Unitatea de la Măgurele.
În al doilea rând, în urma contestării gălăgioase a Monicăi Macovei a propriilor sale afirmaţii, interpretate în stil orwellian, cum că cei reţinuţi nu ar fi comis violenţe împotriva gardienilor lor, s-au ridicat mai multe voci abilitate, în apărarea actului nostru jurnalistic şi a adevărului istoric. Astfel, Simona Ionescu, jurnalist profesionist cu 25 de ani de presă, în prezent redactor şef la Evenimentul Zilei, a publicat un articol în care îşi oferă propria sa mărturie prin care se atestă că Monica Macovei a emis cel puţin un mandat de arestare în alb în timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Mai mult, avocata Alice Drăghici, fostă procuror şi colegă de birou cu Monica Macovei, în anii ’90, şi chiar naşa sa de cununie şi naşa de botez a fiului ei – deci o persoană foarte apropiată de reclamantă – a prezentat public mărturia sa că Monica Macovei, ca procuror în Sectorul 1 al Capitalei, a contribuit la arestarea manifestanților din 13-15 iunie 1990.
Nu în ultimul rând, eu însumi, ca fost deţinut ilegal în acest centru carceral abuziv, invocat în declaraţia Monicăi Macovei ca loc de odihnă, linişte şi pace, pot certifica faptul că la Unitatea de la Măgurele reţinuţii au fost bătuţi sistematic atât de jandarmii în termen şi cadrele de conducere ale fostei unităţi de Securitate cât şi de colegii procurori ai doamnei Monica Macovei.
Vă mulţumesc şi aştept cu încredere să triumfe adevărul.
PS: Am renunţat să solicit o expertiză psihiatrică asupra Monicăi Macovei după ce martora a afirmat, ca şi în precedentele sale declaraţii de martor, din alte procese, că Mandela de Dâmboviţa, preşedinta tuturor homosexualilor (foto sus via Facebook), a plâns în hohote urmărind Antena 3 şi citind blogurile noastre. Expertiza ne-a asigurat-o, gratis, chiar martora…
La 22 iunie România aniversează declanşarea “Războiului Sfânt pentru Reîntregirea Patriei”. Mareşalul Ion Antonescu avea să plătească cu viaţa această îndrăzneală de a veni de hac vrăjmaşului, bolşevic anti-creştin şi invadator. „Dacă mor – este pentru Bucovina şi Basarabia. De ar fi să reîncep, aş face la fel …”, avea să spună Mareşalul mamei sale în după-amiaza zilei de 1 iunie 1946, înainte de-a fi condus spre locul de execuţie de la Jilava, după cum aminteşte Profesorul Gheorghe Buzatu. Iată că, din câte se pare, aceeaşi soartă au avut de împărtăşit şi Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu. Şi din aceleaşi motive. După cum reiese din documente, ambii conducători ai României au condamnat Pactul Stalin-Hitler (Molotov-Ribbentrop) cu puţin timp înainte de moarte…
Este de remarcat cu această ocazie că dragostea pentru pământul străbun al Basarabiei sau dedicaţia faţă de slujirea interesului naţional a unora dintre conducătorii României transcende de-a lungul anilor indiferent de regimuri, complicaţii şi afilieri politice. S-a spus, în bloc, că şefii comunişti ai României au abandonat Basarabia, nordul Bucovinei, Insula Şerpilor şi Tezaurul României în braţele sovieticilor, invocându-se teoria de sorginte kaghebistă că ţara noastră a fost, pe plan internaţional, după debarasarea de trupele de ocupaţie ale Armatei Roşii, un “cal troian” al URSS infiltrat în tabăra NATO. Nimic mai fals! Iată că noi şi noi foste documente secrete care ies la lumină zilele acestea demonstrează falsitatea acestei dezinformări strategice prezentă la loc de cinste în panoplia “masurilor active” ale URSS şi continuatorilor ei împotriva României.
Dincolo de grozăviile sistemului represiv (amintim, însă, şi eliberarea deţinuţilor politic survenită în 1964), România ante-decembristă s-a bătut diplomatic cu imperiul sovietic mult mai abitir decât au făcut-o “emanaţii” de după 1989. O nouă lucrare, excepţională, se adaugă la seria de dezvăluiri istorice despre această bătălie, devoalări la care şi-au adus contribuţia atât câţiva istorici basarabeni extraordinari, care au reuşit să pună în circulaţie documente şi stenograme din arhivele fostului KGB sau ale CC al PCUS, cât şi cunoscutul istoric american Larry Watts, care a publicat, la rândul său, în lucrările sale de referinţă, documente inedite din arhivele secrete ale participanţilor la Războiul Rece.
Lucrarea la care ne referim azi îi aparţine profesorului dr. Ion Constantin şi se intitulează doct Problema Basarabiei în discuțiile româno-sovietice din timpul Războiului Rece (1944-1989), fiind prezentată în premieră, printr-un extras semnificativ, cu referire până la anul 1965, de către portalul Basarabia-Bucovina.Info. Reputatul şi pasionatul istoric în problematica Basarabiei reuşeste să prezinte, în acest (sperăm) prim volum dedicat bătăliei româneşti pentru Basarabia şi Bucovina, o multitudine de poziţii şi contre dure între reprezentanţii României şi cei ai URSS, de la cel mai înalt nivel până la stări şi situaţii specifice, prezente în rapoartele sovieticilor “moldoveni” catre muma Rusie, conducerea centrală de la Kremlin. Din lupta pentru românism nu lipseşte nici dezbaterea cu scântei despre limba “moldoveanească” sau originea lui Eminescu şi a lui Ştefan cel Mare…
Ca o notă distinctă, nu pot să nu amintesc cu această ocazie aniversară şi ieşirea fostului preşedinte, Traian Băsescu, care a declarat în timp ce era încă în funcţie că dacă ar fi fost în locul conducătorului Ion Antonescu ar fi dat acelaşi ordin la 22 iunie 1941: “Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”, considerând totodată lovitura Regelui Mihai de la 23 august 1944 drept “un act de trădare” (Video aici). Rămas în istoria recentă a României ca un personaj caraghios, posedat de o muiere şi o gaşcă de pseudo-intelectuali profitori ai tuturor regimurilor, consacraţi ca “duşmani naturali” ai românilor, fostul preşedinte a reuşit să contrarieze mulţi dintre adulatorii săi la ordin cu această afirmaţie, demonstrând încă o data teoria multiplului Băsescu. La înmormântarea profesorului Gheorghe Buzatu (ca şi la ce a Părintelui Justin Pârvu) unul dintre aceşti Băsescu a trimis o coroană omagială. Care o fi Băsescul cel adevărat probabil că nici el nu mai ştie… În tot cazul, în ciuda declaraţiilor lui patriotarde, putem constata că nici nu s-a omorât prea tare şi nici nu a murit pentru Basarabia.
După cum a fost informat în exclusivitate Roncea.Ro, la doi ani de la trecerea la viaţă veşnică a vrednicului de pomenire Părinte Arhimandrit Justin Pârvu (10 februarie 1919 – 16 iunie 2013), Poşta Moldovei a cinstit memoria Duhovnicului Neamului şi a colegilor săi de temniţă printr-o primă emisiune filatelică de excepţie, dintr-o serie dedicată martirilor şi mărturisitorilor români ortodocşi din Secolul XX. Realizată printr-o comandă specială a portalului Mărturisitorii.Ro, prima coliţă, de 12 timbre, executată în tiraj limitat şi emisă de Poşta Moldovei la 16.06.2015, înfăţişează chipurilor mucenicilor pentru Hristos închişi la ordinele comisarilor bolşevici ai ocupanţilor sovietici ai României, între care se numără Sfântul Închisorilor, Valeriu Gafencu, stareţul Mănăstirii Tismana, martirul Gherasim Iscu, Sfântul Ardealului, Arsenie Boca, Duhovnicul Neamului, Părintele Justin Pârvu si colegii săi de crez şi generaţie, Părinţii cu viaţă sfântă Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu şi Gheorghe Calciu alăturii de mucenicii şi marii mărturisitori Constantin Oprişan, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic şi Petre Ţuţea. Cinste realizatorilor şi celor care s-au implicat în acest proiect de suflet!
June 28th, 2015 
VR 
Posted in 
Tags: 
