Fotografii istorice de Willy Pragher via Landesarchiv Baden Württemberg
Archive for the ‘Editoriale’ Category
FOTOGRAFII INEDITE cu Maresalul Ion Antonescu si Prof Mihai Antonescu la eliberarea Cernautiului si la resfintirea Catedralei din Chisinau si Aniversarea a 25 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara. Foto: Willy Pragher via Arhivele Germane
August si marile tradari nationale: “Ion Antonescu reprezenta poporul român, iar dvs. o aventură!” Exclusiv Ziaristi Online: O lovitură de stat fatală pentru soarta României. Prof Gh Buzatu: JOCUL CU DESTINUL ROMÂNEI: 23 AUGUST 1944 (2)
JOCUL CU DESTINUL ROMÂNEI:
23 AUGUST 1944 (2)[1]
de Gh. Buzatu
În urmă cu mai multe decenii, un cunoscut gânditor politic aprecia, de loc fără îndreptăţire, că mult mai imprevizibil decât viitorul este trecutul! Este, mai mult decât o concluzie, o constatare de actualitate, valabilă pentru nefericitul veac al XX-lea. Nu numaidecât, desigur, pentru regimurile totalitare, dar şi pentru condiţiile celor mai nobile democraţii. Căci, în adevăr, după dispariţia “eroilor” unor întâmplări majore ori mărunte, câte “istorii” n-au fost – nu numaidecât denaturate – ci rescrise, regândite, redimensionate? A fost, cum am precizat deja, şi cazul actului de la 23 august 1944, care a prezentat, din prima clipă şi pentru toată lumea, amprentele unei clasice lovituri de stat, fatale pentru rolul României în Războiul Mondial din 1939-1945 şi pentru destinul ei în deceniile următoare.
La 23 august 1944 cel puţin 30 de persoane şi personalităţi au fost angrenate, complotişti şi victimele lor, în declanşarea loviturii de stat. Să-i reamintim, mai întâi, pe cei aflaţi, la 23 august şi în noaptea de 23/24 august 1944, chiar în zona epicentrului evenimentelor: Bucureşti – Palatul Regal din Calea Victoriei.
Majoritatea copleşitoare a celor în cauză, după arestarea lui Ion şi Mihai Antonescu şi a unor dintre colaboratorii lor principali, şi-au consemnat impresiile pe marginea Zilei Z şi a Orei H – 23 august 1944, ora 17.(…)
Pe măsura desfăşurării faptelor, după orele 20, o dată cu constituirea guvernului Sănătescu, apoi după orele 22:25 – adică după difuzarea Proclamaţiei regale şi a Declaraţiei noului cabinet – evenimentele au devenit cunoscute şi au cuprins ţara întreagă, în primul rând Armata, potrivit Directivei operative nr. 1 a noii conduceri militare de la orele 23:00. De asemenea, în noaptea de 23-24 august 1944, despre evenimentele din România au luat cunoştinţă agenţiile mari de presă, serviciile secrete şi comandamentele beligeranţilor mari şi mici, iar, nu în ultimul rând, liderii Marilor Puteri (Germania, URSS, Marea Britanie şi SUA) angrenate în conflictul secolului, respectiv: Adolf Hitler, I.V. Stalin, Winston Churchill şi F.D. Roosevelt. S-a apreciat de îndată şi corect rostul gestului României pentru desfăşurarea ultimei faze europene a conflagraţiei din 1939-1945. Din nefericire, cotitura României în război – retragerea din tabăra germană şi trecerea în rândul Naţiunilor Unite – s-a dovedit imediat folositoare doar Marilor Aliaţi – SUA, Marea Britanie şi URSS; în ceea ce o priveşte, pentru România, consecinţele neîntârziate şi directe s-au dovedit dezastruoase. Faptul pornea de la modul în care Marii Aliaţi au evaluat fapta României, iar aceasta numai în raport cu interesele şi ţelurile lor de război politico-diplomatice, strategico-militare, economice şi, nu în ultimul rând, ideologice.
S-a dovedit, o dată mai mult, că în raporturile internaţionale Marile Puteri au interese şi nu cunosc sentimente!
Conjuraţii de la Bucureşti au lăsat să se înţeleagă că totul se desfăşurase în deplin acord, cu înţelegeri preliminare cu Marii Aliaţii, pentru a se descoperi, în cavalcada evenimentelor, că în fond n-a existat – şi nici n-a putut să existe – aşa-ceva! Mai mult, Marii Aliaţi au fost luaţi, ca şi Adolf Hitler, prin surpriză ori, dacă ei au fost înştiinţaţi în vreun fel, totul a funcţionat nepotrivit. Imensul mecanism se declanşase însă. Nici vorbă de a se mai opri ceva, dar nici măcar de a se mai corecta… Simptomatică s-a dovedit poziţia lui V.M. Molotov, comisarul Externelor al URSS, care peste două săptămâni primindu-i la Moscova pe membrii delegaţiei române pentru semnarea Convenţiei de Armistiţiu cu Naţiunile Unite şi chestionat fiind de ce Kremlinul se arăta în pretenţii mai puţin înţelegător decât fusese cu emisarii Mareşalului în lunile anterioare, a precizat fără nici o ezitare:
Pentru că Antonescu reprezenta poporul român, iar dvs. o aventură!
Era indiscutabil că încă un capitol de istorie se încheiase: România încetase de-a mai fi satelitul Germaniei, dar fusese deja ocupată de către trupele Kremlinului.
Revenim însă la 23 august 1944: Coroborând informaţiile datorate “actorilor” menţionaţi (memorii şi jurnale, diverse declaraţii şi relatări etc.), istoricii au stabilit cadrul şi ordinea riguroasă a faptelor survenite la Palat în 23 august 1944. Este interesant de remarcat că, nu în toate cazurile, memoria protagoniştilor a funcţionat ireproşabil. Intenţionat ori nu? Rămâne să cercetăm ori rămâne să dovedim. Ceea ce ni se pare cel mai curios sunt diversele tentative ale personajelor de-a se impune pe “locuri fruntaşe” cu ocazia marelui eveniment. Cu ce scop? – nu este greu de descifrat. Vom releva, tocmai de aceea, câteva situaţii, care considerăm că au devenit cazuri.
Integral la Ziaristi Online
Foto: Willy Pragher via Landesarchiv Baden Württemberg
Mai multe foto la George Damian Blog
EXCLUSIV Ziaristi Online: Însemnările din celulă ale Mareşalului Ion Antonescu din seara zilei de 23 august 1944. DOCUMENT OLOGRAF. Prof Gh Buzatu: 23 AUGUST 1944: JOCUL CU DESTINUL ROMÂNIEI
23 AUGUST 1944:
JOCUL CU DESTINUL ROMÂNIEI[1]
de Gh. Buzatu
Dacă n-ar fi fost în esenţa lor tragică, faptele relatate ar fi pline de farmec …
Şi cum să nu fie astfel, când luăm cunoştinţă de destinul într-adevăr fericit al unui document fundamental dintre cele purtând semnătura unui personaj istoric, l-am numit pe Mareşalul Ion Antonescu, desemnat categoric de opinia publică naţională în urmă cu mai mulţi ani pe prima poziţie în topul MARILOR ROMÂNI din toate timpurile, iar integrarea documentului în desfăşurările istorice îl plasează într-un moment decisiv al participării României la cel de-al doilea război mondial – lovitura de stat de la 23 august 1944. Nu revenim asupra evenimentului, studiat în profunzime şi larg comentat de istoricii români şi străini, dar nu numai de ei[2], desfăşurările fiind de-acum binecunoscute în globalitate – premise, declanşare, desfăşurare şi consecinţe, imediate ori îndepărtate, suportate şi în prezent[3]. Este motivul pentru care nu revenim cu detalii în privinţa faptelor survenite, limitându-ne a preciza că, în seara de 23 august 1944, la câteva ore după ce au fost arestaţi în faimosul „Salon galben” al Casei Albe din spatele Palatului Regal din Bucureşti, Mareşalul Antonescu şi Mihai Antonescu, aflaţi închişi sub pază în safe-ul de la etaj al clădirii, au reuşit să-şi facă unele însemnări, cu acordul militarilor de gardă. Toate notele olografe ale prizonierilor au ajuns, fără dificultate, se înţelege, în mâinile puciştilor. Cu o singură excepţie, remarcabilă: ex-mareşalul a avut inspiraţia de a aşterne pe hârtie împrejurările şi consideraţiile pe marginea celor survenite, în orele imediat precedente, în „Salonul galben”.
Din câte cunoaştem, relatarea lui Ion Antonescu, surprinzând episodul decisiv al loviturii de stat, declanşarea şi arestarea celor doi actori principali, liderii regimului doborât, nu numai că sub raport cronologic conţinea primele impresii asupra celor petrecute (care ulterior nu mai aveau cum şi de ce să fie modificate), dar excela – funcţionând primatul incontestabil al poziţiei şi calităţii „sursei”! – la capitolul probitate. Valoarea remarcabilă a „sursei”, în mod sigur, va înfrunta cu succes scurgerea nemiloasă a timpului …
Ceea ce ne oferă un nou şi temeinic argument pentru situarea Mareşalului Antonescu nu atât între actorii de primă mărime ai Istoriei, ci deopotrivă între observatorii ei exemplari! Şi care, în privinţa faptelor la care au participat ori le-a provocat, au ştiut să „vadă” şi să „transmită”!…
Aşa după cum se poate constata, textul Mareşalului Antonescu era adresat Istoriei, chemată „să judece”, fiind semnat, datat – 23 august 1944 şi localizat – scris în celulă. Ţinând seama de consecinţele interne catastrofale ale actului din 1944, prăbuşirea ţării şi ocupaţia militară barbară a Armatei Roşii, considerăm că dispariţia documentului original, în condiţiile specifice momentelor din august 1944, a reprezentat implicit, în chip cu totul curios, condiţia sine qua non a salvării sale PENTRU ISTORIE. Iar aceasta în condiţiile în care, în ziua următoare compunerii lor, Însemnările din celulă s-au pierdut în urma bombardamentului aerian german asupra Palatului Regal din Bucureşti, în contextul represiunilor ordonate de Adolf Hitler drept răspuns la destituirea regimului antonescian pro-german şi la schimbarea poziţiei României în Războiul Mondial din 1939-1945. Numai în chip miraculos, tot atunci, deci la 24 august 1944, documentul dispărut printre dărâmături a fost descoperit de căpitanul Gheorghe Teodorescu, din corpul de gardă al Palatului Regal, iar acesta, după mai mult de 35 de ani, mai precis la 20 mai 1980, l-a prezentat lui N. Ceauşescu, chemat să aprecieze „asupra valorii politice şi istorice” (vezi infra anexa I). Apreciind în mod just valoarea excepţională a Însemnărilor din celulă, N. Ceauşescu le-a depus spre păstrare în fondurile centrale ale Arhivelor Naţionale ale României din Bucureşti, ele având să fie valorificate prin publicare după evenimentele din 1989, începând din 1991.
Integral, inclusiv documentul si transcrierea lui, la Ziaristi Online
Ridicol: Basescu, “condamnatorul” comunismului, salvat de o turnatoare a Securitatii instalata la CCR de Iliescu. Numai o demisie de onoare il poate absolvi pe presedintele suspendat de un penibil sfarsit de cariera
Un joc de zaruri politice numit “România”. Adrian Majuru: Soldatii lui Basescu si soldatii lui Voiculescu, virusii urii si ai politicianismului, cancerul României
Un joc de zaruri politice numit “România”
de Adrian Majuru
“În inima omului politic sălășluiește o peșteră de tâlhari, iar mintea lui e cuibar de vipere și fagure de viespi” – Petre Pandrea
Combatanții sunt fără scrupule. Cele două tabere Băsescu vs.Voiculescu sunt la final de bătălie și au ajuns să arunce în luptă ultimele forțe, cei din urmă soldați, cele mai nebănuite strategii pentru a obține puterea. Puterea de a deține acest popor necondiționat! Un popor, pe care nici măcar nu s-au căznit să-l numere, să afle câți sclavi au mai rămas în masa de manevră din lagărul sărăciei în care este înlănțuit. Cât de protejați sunteți, vă puteți da seama, dragi cititori, cât de sigură vă este viața în fața acestui haos administrativ dirijat, haos sprijinit de hărți demografice diferite, hărți impuse de circumstanțele beneficiilor combatanților. Avem o hartă demografică a asistentei sociale diferită de harta demografică a ministerului de interne după cum harta demografică a celor care fraudează bugetul statului trebuie sa fie bine păstrată și ascunsă de privirile celor care plătesc pentru ei la bugetul statului.
Liderii celor două tabere combatante suferă de nenorocitul delir al grandorii care este anti-românesc și seamănă cu pofta broscoiului care vrea să ajungă bou și… crapă, ca în fabula lui Grigore Alexandrescu, de la 1848. Avem prea mulți boi politici mapamondici pentru o broscuță de țărișoară. Când se bat bivolii, mor broaștele în lac. Și câte or fi murit de nu mai ies la socoteală listele electorale!!
De peste 50 de ani toți nătărăii dâmbovițeni se visează recoltând aplauze pe malurile Senei sau ale Tamisei iar umflarea epigonică în pene ale acestor cariere ratate, ne epuizează de speranțe și energie.
Politicienii noștrii șlefuiți în comunism sau, cei mai tineri, pregătiți de mentori șarlatani ai vechiului regim comunist, au colmatat pentru câteva generații salvarea noastră politică. Acești șarlatani politici au numai apetituri și sunt egoiști prin substanța lor vie. Fiindcă nu au bază materială decât aceea acumulată prin jaful zarurilor aruncate, își trădează patria pentru arginți. Unii dintre ei, cert regimul Băsescu, au intrat în solda marilor puteri străine pentru a-și menține situațiile.
Deși are morală schimbătoare, după cum bate vântul intereselor, politicianul nostru nu este în stare să comită infracțiunea măreață, inteligentă sau de forță vitală ci este priceput la mica ciupeală, între bacșiș, cadou și milogeală. Dovada furtul ciupit al combatanților cu prilejul referendumului și remiza dintre cele două tabere care a ieșit de aici iar apoi milogeala lui Băsescu pe la porțile stăpânilor la care cotizează cu independența economică a țării, pentru a fi sprijinit să dea el lovitura de stat de care se tot plânge că ar fi victimă nefericită. Iubitorul de dictat strigă: lovitură de stat, strigătura lui fiind, de fapt, gestul final pe care nu a reușit să-l pună în aplicare și este tare furios pe hazardul care l-a oprit la timp.
Este tot mai limpede că politicianismul este cancerul României, cultivat cu inspirații și cu arginții marilor puteri, căci nu întamplător mai iese din albia diplomatică ambasadorul SUA să dea indicații politicienilor români aflați în simbrie americană.
Ceea ce vedem la taberele Băsescu vs Voiculescu este neputință pentru a convinge și rățoială sterilă cu jigniri și amenințări. Din istorie se știe că neputința este starea de colonialitate față de indicațiile stapânului străin iar rățoiala este expresia unei puteri castrate. De aceea sunt servili cu străinii care dau indicații sau intervin mizerabil ca dl. Barroso și foarte impertinenți cu cei mici, cu poporul român de la care culmea tupeului, își mai arogă și legitimitatea. Ăștia se bat deasupra noastră. Neputincioși și castrați.
Integral la Ziaristi Online
USL in actiune by Gugulanul
Romania Military despre “ratacirea nenorocitilor de politruci” si “abjectiile pline de puroi politicianist”: “Ori cu Ponta si Antonescu, ori cu Basescu”. Dar cu Romania cine (mai) e?
Varianta damboviteana a clasicului “Circ si paine” s-a transformat pe plaiurile noastre in CIRC! Fara paine adica, doar circ pentru fraieri, sa le poti lua painea din mana fara sa observe!
Teoria Conspiratie, studiu de caz: Romania
Inca de la lansarea blogului am publicat si articole de opinie, despre economie in special, despre situatia noastra ca tara si popor in particular. Cateodata am fost interpretat ca fiind partinic, ca fiind de partea uneia sau altei din tabere.
Este adevarat ca tin partea cuiva, si anume partea noastra a tuturor. Ma uit cu multa scarba si durere in suflet la scena politica si economica damboviteana, ma uit cum hoardele de politruci se bat si se ocaresc in plina strada, fara pic de rusine sau fara ceva in cap, altceva decat interesul lor material imediat. Ma uit cum pur si simplu ingenuncheaza Romania, prin viermuiala lor libidinoasa, cum tipa si fac spume la gura, cum isi arunca cu dejectii unii altora in cap, fara sa le pese catusi de putin de raul inimaginabil pe care il fac Romaniei si romanilor nevinovati.
Insa cineva spunea odata ca nu exista oameni nevinovati si ca tot ce ni se intampla, meritam sa ni se intample. Nu se referea la romani, ci in general la intreaga umanitate. Focalizand pe cazul nostru, oare chiar meritam ce ni se intampla?! Au romanii clasa politica si conducatorii pe care ii merita?!
Inainte de a incerca sa raspundem la aceasta intrebare, haideti sa vedem ce alternative avem.
Pai ori suntem cu Ponta si Antonescu, ori suntem cu Basescu. In ratacirea lor mintala, acesti nenorocitii de politruci, prosti si incapabili sa traiasca din ceva facut de mana lor, numai din gura sunt buni sa dea, au incercat si cred ca au si reusit, sa scindeze societatea, pe baza unui principiu de un egoism feroce: ori cu mine, ori impotriva mea!
Adica au tupeul extraordinar sa afirme si sa ceara, ca romanii sa se alinieze uneia sau alteia din tabere, uneia sau alteia din gropile de gunoi uman, adica din taberele politice. Abjectiile pline de puroi politicianist, nu accepta si nu pot suporta, ca mare parte din romani ii dispretuiesc si pe unii si pe altii, si ca ar fi sub demnitatea noastra ca oameni intregi la suflet si la trup, sa ne aliniem politic.
Incearca practic sa ne tareasca pe toti in iadul plin de putrefactie, in care ei deja sunt clienti de drept, neimaginadnu-si ca sunt si oameni normali, care nu vor sa se alinieze in taberele indicate de ei…
Asadar ce alternative avem, pe cina sa dam jos si pe cine sa sustinem?! Daca unul dintre voi gaseste un raspuns… e mare, sau foarte naiv! In realitate nimeni, dar absolut nimeni, nu este interesat de soarta romanilor, ci doar de posibilitatea de a fura cat mai mult. Sunt toti o apa si un pamant, adevarat ca unii par mai rai si mai prosti decat altii, dar asta s-ar putea sa nu fie decat o chestie de finete, in realitate pur si simplu nu conteza.
Uitati-va la raul facut economiei romanesti si imaginii Tarii, de scandalul politic din ultima vreme. Vi s-a parut cumva ca vreuna dintre parti regreta acest lucru, sau ca macar dandu-si seama ce au facut, dau inapoi?! Nici macar nu se uita in urma, la romanii ramasi fara slujbe si fara case…nu le pasa absolut deloc, nu mai au deloc rusine! Niste sacali.
Solutia nu este alegerea unui alt partid politic, unui alt presedinte. Solutia nu poate veni de la alti politicieni, pentru daca in 22 de ani nu au facut nimic, daca in 22 de ani nici macar un singur partid nu s-a ridicat peste media celorlalte… ce sperante mai putem avea?!
Solutia este la noi, este in mana noastra, mai corect spus in mintea si sufletul nostru.
Continuarea la Ziaristi Online
Şeful spionajul german are mama din Basarabia şi tatăl din Transilvania. Angela Merkel aterizeaza la Chisinau in ajunul comemorarii Pactului Hitler-Stalin. LIVE VIDEO
LIVE VIDEO: Unimedia.md: Willkommen in Moldova! Angela Merkel aterizează la Chișinău!
INFO: Gerhard Schindler (CV), șeful spionajului german (BND), are origini săsești, mama sa fiind din Barasabia, iar tatăl din Transilvania, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung, care face o radiografie a activității sale, de când a preluat funcția, în decembrie 2011.
Gerhard Schindler (foto), născut în 1952 la Kollig, din părinți sași, a adus “un aer proaspăt” în BND, asumându-și “riscuri” spre deosebire de predecesorul său, notează publicţia. Gerhard Schindler a revigorat activitatea BND, care a oferit în ultimul timp “analize precise” privind situația din Siria și a dat o mână de ajutor trupelor din Afganistan.
Surse: Romania Military & Adevarul & Spiegel
Cititi si: Presa germană tratează cu zâmbete și ironie vizita lui Merkel la Chișinău
În timp ce la Chișinău vizita cancelarului german Angela Merkel este considerată una istorică, unele surse media germane tratează cu ironie decizia oficialului de a vizita țara noastră. „Merkel salvează … nu, nu zona euro, ci Republica Moldova”… […]
“Flacara Democratiei” a invins! Ziaristi Online: Un informator al Securitatii a decis soarta Romaniei – “Ana” lui Basescu a validat Referendumul zidita in Dosarele CNSAS
Unde sunt cei ce nu mai sunt? Inmormantarea lui Nichifor Crainic in Buletinul Informativ Strict Secret al Securitatii de acum 40 de ani
Nichifor Crainic s-a nascut pe 22 decembrie 1889 (!) si a murit pe 21 august 1972 (!). Iata cum informa Securitatea despre inmormantarea marelui ganditor crestin-ortodox:
Sursa: Cartea Alba a Securitatii, Vol II. Editor coordonator: Mihai Pelin
Rugăciunea din amurg
Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.
Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.
De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.
Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.
Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.
Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.
Ha, ha, ha! A ajuns si Basescu un presedinte “ilegitim si ilegal”! CCR sau PCR? Isi va da Traian Basescu demisia de onoare?
“Mai, ce blestem o fi pe poporul asta de a ajuns pana la urma sa aleaga intre doi comunisti!” – Traian Basescu catre Adrian Nastase in 2004. Doar unul mai profita si acum de sistemul relationar al relicvelor regimului comunist. Altul e la puscarie.
Sursa ilustratie: Funny Photo