După scandalul KAUFLAND – Odorheiu Secuiesc, unde o angajată maghiară a refuzat să servească un român pentru că vorbea româneşte, Sorin Susanu, comisarul-şef responsabil regional de Protecţia Consumatorilor, dezvăluie practicile antiromâneşti şi antistatele din “secuieme”. Publicaţia “Bugetul” a realizat cu Sorin Susanu un interviu emblematic pentru istoria amară a “relaţiilor româno-maghiare”. Din ce în ce mai mulţi români au hotărât, pe bună dreptate, să boicoteze lanţul de magazine Kaufland. Era şi timpul! E valabil, de altfel, pentru toate “supermarketurile”. (V.R.)
Extrag din interviul cu tipul ăsta de ispravă, comisarul Sorin Susanu:
“Este îngrijorător faptul că există această recidivă, pentru că și data trecută agentul economic (Kaufland – nota mea) a fost consiliat, nu doar amendat, pentru problemele descoperite. I s-a explicat absolut tot ceea ce trebuie să facă și să nu facă.”
“La Covasna, subordonatul meu de acolo, care e șef pe Covasna, a fost bătut, la propriu, pentru că a cerut să se vorbească în limba română.”
“Tot la Covasna, mi s-a cerut și am explicat de ce pe peretele instituției există o inscripție cu imnul național și dacă am autorizație pentru ea.”
“Mai mult decât atât, atunci când s-au făcut controale în Harghita, CNCD s-a autosesizat și a început să mă cerceteze că de ce fac atâtea controale.”
“Sunt chestiuni numeroase de etichetare doar în limba maghiară la produse, nenumărate cazuri. Deci, nu este o chestie singulară, întâmplătoare.”
“Dacă am controlat un lanț de chioșcuri din Covasna, au venit la noi și au zis „Dacă ne dați amendă, pornim o campanie de denigrare până vă schimbăm”. Lucru pe care l-au făcut, pentru comisarul de acolo.”
“Cred că este absurd și anormal, și jignitor, pentru noi și pentru țară, să existe o astfel de abordare. Statutul de cetățean român îți conferă drepturi, dar și obligații.”
Aproape mort, romanul Mihaila Cofar este lovit cu bestialitate de hoardele maghiare. In presa internationala romanul mutilat pe viata a fost prezentat drept maghiar supus violentelor romanilor. Video mai jos
După ce a anunţat că va candida din partea Alianţei Noastre România a lui Marian Munteanu pentru Camera Deputaţilor la Bucureşti, Dan Tanasă, tânărul militant pentru drepturilor omului din Harghita si Covasna, a avut parte de mii de încurajări din partea românilor dar şi de o ură sporită din partea ungurilor.
Expresia acestei uri viscerale venite din partea unor “tătari cu cap de câine” – ca să-l cităm pe Eminescu – s-a materializat printr-o acţiune de batjocorire a lui Dan Tanasă, într-o piaţă publică din Ungaria, în aplauzele “Diviziei Secuieşti” şi a oficialităţilor oraşului Nyíregyháza, chiar în data de 1 decembrie, Ziua Națională a României.
Autorul mizeriei: fascistul maghiar Csibi Barna, devenit cunoscut după ce i-a batjocorit într-un mod similar şi pe Avram Iancu şi pe Eminescu, personaj de cavernă acţionat în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace; utilizarea în public a simbolurilor fasciste şi rasiste şi deţinerea, în vederea răspândirii sau vânzării, de simboluri fasciste şi rasiste.
Marian Munteanu i-a transmis însă candidatului său să stea liniştit, că scuipatul ungurilor va fi curăţat de votul românilor, pe 11 decembrie.
În atenţia MAE şi a Departamentului de Stat al SUA: Anul trecut, in luna decembrie, potrivit agenţiilor oficiale de ştiri, “extremistul Csibi Barna a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc pentru săvârșirea infracțiunii de confecționare, punere în circulație sau deținere în vederea punerii în circulație de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe” – privind “Ungaria Mare” – pe linia revizionismului maghiar de stat – dar şi “Moldova Mare” – conform directivelor FSB şi SVR (foto explicite mai jos).
Conform rechizitoriului procurorilor: “Mesajul transmis de aceste articole reprezintă un îndemn, o incitare la revizuirea granițelor statului român, de negare a suveranității României, care este de natură a instiga la xenofobie și de a promova idei xenofobe și naționalismul extremist în rândul etnicilor maghiari sau români al cărui caracter rezultă și pe baza punctului de vedere al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în care se concluzionează că s-a depășit limita libertății de exprimare și s-a apreciat că toate mesajele (însemnele) inscripționate pe tricouri conțin elemente de natură a instiga la ură, discriminare sau xenofobie, precum și naționalismul extremist”.
“Klemm nici nu ştii ce Pettit începi să fii!”
Documentare via Dan Tanasă, Radu Tudor şi Roncea.Ro:
“Nu-mi pasă de CIA ci de KGB-ul ei.” – această spusă autentică a lui Nichita Stănescu ilustrează perfect mizeria istorică antiromânească şi profund nediplomatică aruncată pe piaţă de ambasadorul SUA la Chişinău, Jim Pettit. Un ambasador numit de Obama după ce a făcut trei “ture” pe la Moscova – conform exprimării din biografia oficială pusă la dispoziţia publicului de Ambasada SUA în Republica Moldova.
Sigur că “Moldova nu este România” pentru că un plămân – vorba ştim noi cui – nu poate da trupului deja rupt acelaşi aer ca ambii plămâni – respectiv Basarabia şi Bucovina, ambele ciuntite! Este ca şi când ai spune “New York-ul nu este America”. Desigur, nu e America ci o parte a Americii. Am zis să încep cu o primă lecţie, de tip “geography for idiots”…
Cu adevărat, citind sau vizionând declaraţiile halucinante ale ambasadorului SUA – despre “poporul moldovenesc” şi neromânitatea Moldovei – nu mai ştii ce să crezi: ori omul suferă de un retard sever nedepistat de Departamentul de Stat american în lipsa unor teste de acest tip, ori bietul Pettit a fost schimbat la Moscova cu vreo clonă din laboratoarele de la Lubianka. Sau doar face pe prostul pentru un scop neclar, încă…
Venite pe fondul unei agitaţii “pravoslavnice” ruseşti desfăşurate în ultima perioadă asiduu, cu demenţe similare, împotriva Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi a IPS Teofan, afirmaţiile măreţului Pettit se înscriu automat într-o campanie ce ţinteşte chiar integritatea naţională a României (în paranteză fie spus DIICOT ar fi trebuit să se autosesizeze deja la atacul asupra MMB şi BOR, dacă, desigur, a primit informaţiile necesare de la forurile îndrituite).
Este adevărat, afirmând că “MOLDOVENII TREBUIE SĂ SE RECUNOASCĂ PE EI ÎNȘIȘI CA MOLDOVENI, CA O NAȚIONALITATE APARTE ŞI CU O ŢARĂ APARTE”, Pettit nu e departe de câteva recente (dar şi mai vechi) afirmaţii ale fostului preşedinte Băsescu, despre “oferirea” Transnistriei Rusiei, despre “ţara” Moldova locuită de “moldoveni” şi de “o minoritate românescă”… Şi, în acelaşi timp, aceste vorbe aruncate cu atâta lejeritate se înscriu drept o insultă fără precedent din partea aliatului strategic al României, America. Desigur, nu ştim, de fapt, ce Americă reprezinta micul Pettit sau ce calcule absconse face Administraţia de la Washington raportându-se la Moscova.
Ce ştim este că afirmaţiile respective dau apă la moară gratuit propagandei ruseşti din Basarabia – care va exploata la maximum această situaţie, cu referire directa la “trădătorii” americani – cât şi celei din România, care acţionează sub acoperirea de “unionistă”, şi care primeşte astfel un nou impuls propagandistic. Bila-manta-bila, Rusia iese bine din toate poziţiile.
Analizând la rece, cu detaşare, ne putem întreba ce-şi propune, de fapt, acest mesaj: 1) Să fie un mesaj “de pace” la zi către Rusia, transmis în direct, peste capetele unor “stupid people”, adică ale noastre, ale românilor? 2) Administraţia Obama se face portavoce electorală şi dă de înţeles la margini de imperii că Hillary Clinton nu va interveni peste Rusia sub nici o formă? Şi cum va răspunde Putin? Cu un umar contra lui Trump? 3) Sau să fie un mesaj incitator, aruncat pervers, generator de reacţii contrare, cu alte perspective? Nu, nu, nu… Asta din urmă e pentru o gândire prea complicată…
Cine cunoaşte istoria Rusiei ştie şi ce importanţă deosebită a acordat Moscova, întotdeauna, micuţei Basarabii. Aşadar, cunoscând atenţia specială a Kremlinului faţă de această zonă, ipoteza principală – cu folosirea “Moldovei” ca placă turnantă pentru mesaje – nu poate fi exclusă.
Revenind la portavoce, binecunoscutul şi finul analist basarabean Vlad Cubreacov observă cu acuitate o serie de derapaje ale ambasadorului James Pettit, atrăgând atenţia şi asupra faptului că însăşi panotarea ambasadei sfidează cutumele diplomatice, referindu-se la o “Moldova” – spaţiu geografic a cărei parte esențială, cu cele trei capitale istorice (Baia, Suceava și Iași), se află în cadrul României – şi nu la Republica Moldova. Nici măcar ambasada Rusiei la Chişinău nu îşi permite aşa ceva. Redau:
“Folosind termenii istorici și geografici de ”Moldova” și ”moldoveni” și afirmând univoc că ”Moldova nu este România”, fără precizarea obligatorie că ar fi vorba despre ”Republica Moldova” și ”cetățenii Republicii Moldova”, dumneavoastră admiteți teoretic o posibilă dezmembrare a României, prin extragerea Moldovei istorice de vest din ansamblul statului român. Moldova, în sensul deplin, istoric și geografic, al termenului, este cu mult mai mare decât noul stat post-sovietic Republica Moldova, iar confuzia pe care ați admis-o voit într-o declarație publică sugerează o posibilă suprapunere a Republicii Moldova cu întreaga Moldovă istorică și geografică. Spre deosebire de noul stat post-sovietic Republica Moldova, România este succesor istoric și juridic direct al Principatului Moldova. România este un stat membru NATO și un aliat strategic al SUA în regiune, iar termenul ”Moldova” și infranimul românesc ”moldoveni” fac parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al României și al poporului român astăzi bistatal. După cum și termenul ”român” face parte inseparabilă din patrimonial istoric și cultural al Republicii Moldova. Denumirea corectă și oficială a statului în care sunteți acreditat începe cu litera R, nu cu litera M. Așa spune Declarația noastră de independență, așa spune Constituția și legislația noastră, așa este înregistrat statul la ONU. Moldova și Republica Moldova nu sunt unul și același lucru, iar confundarea lor voită ori, poate, dintr-o vinovată neglijență, generează întemeiat percepții și temeri pe care, suntem convinși, Statele Unite ale Americii nu și le doresc.”
Materialul expertului Vlad Cubreacov trebuie citit în integralitatea sa fiind o adevărată lecţie de istorie şi diplomaţie, ce nu ar trebui ignorată de nici un specialist în afaceri inter-naţionale, şi cu atât mai mult de MAE de la Bucureşti (care, ca de obicei, cel puţin până acum, tace).
Înainte de a reda imaginile cu ofensa de neimaginat la adresa românilor de pe ambele maluri ale Prutului, amintesc Declaratia Senatului american din 28 iunie 1991:
“On June 28, 1991, the US Senate voted a resolution sponsored by Senators Jesse Helmes (R-NC) and Larry Pressler (R-SD), members of the US Senate Committee on Foreign Relations, which recommended the US Government to:
1. Support the right to self-determination of the people of Moldova and Northern Bukovina, occupied by the Soviets, and to draft a decision to this end;
2. Support the future efforts of the Government of Moldova to negotiate, if it desires so, a peaceful reunification of Moldova and northern Bukovina with Romania, as established in the Treaty of Paris (1920), respecting the existing norms of international low and principle 1 of the Helsinki Act”.
In the clauses of this Senate resolution it has been stated among other things that “(…) The armed forces of the Soviet Union invaded the Kingdom of Romania and occupied Eastern Moldova, Norther Bukovina and Hertsa Region. (…) The annexation was prepared beforehand in a Secret Agreement to a Non-Aggression Treaty signed by the Governments of the Soviet Union and the German Reich on August 23, 1939. (…) Between 1940 and 1953 hundreds of thousand of Romanian from Moldova and Northern Bukovina were deported by the USSR to Central Asia and Siberia (…)”.
Jurnalist român hărţuit de serviciile secrete maghiare din România şi Ungaria. Asociaţia Civic Media atenţionează autorităţile în cazul atacării lui Dan Tanasă de către Magyar Nemzet
Asociaţia Civic Media, organizaţie neguvernamentală înfiinţată în anul 2000, membră fondatoare a mai multor organisme profesionale de presă din România şi Europa, atrage atenţia autorităţilor române asupra hărţuirii jurnalistului independent Dan Tanasă de către publicaţia apropiată serviciior secrete maghiare ale Guvernului extremist filo-rus Viktor Orban, “Magyar Nemzet”, portavocea partidului Fidesz timp îndelungat.
Sub pretextul unui articol despre serviciile secrete româneşti care chinuiesc ungurii în “Ţinutul Secuiesc”, agenţi ai organului maghiar amintit au întreprins operaţiuni de culegere de informaţii şi intervenţii directe în viaţa personală şi de familie a cunoscutului blogger din Sfântu Gheorghe, apărător al drepturilor românilor din teritoriile ocupate de administraţii şi formaţiuni maghiare cu interese secesioniste în privinţa Transilvaniei, intenţii declarate făţis şi public cu numeroase ocazii (UDMR, PPMT, PCM, ETC).
Acţiunile pe teren au fost coordonate de un anume Lukacs Csaba, personaj cu dublă cetăţenie, folosit de serviciile secrete maghiare şi cu ocazia batjocoririi autorităţilor române prin transportarea unei urne care ar fi conţinut cenuşa ungurului antisemit şi antiromân Nyiro Joszef, în timpul scandaloasei tentative de reînhumare a ideologului terorist-extremist la Odorheiul Secuiesc, acţiune care a generat protestele organizaţiilor evreieşti din întreaga lume.
La data de 14 februarie 2016, cotidianul “Naţiunii Maghiare” a produs un articol incriminator cu scop de “demascare” a jurnalistului independent, folosindu-se în atacul său agresiv şi de alţi agenţi filo-maghiari acoperiţi sub nume nemţeşti, cum ar fi un oarecare Hans Hedrich de la organizaţia de extremă stângă Neuer Weg, cu sediul în Făgăraş.
Publicarea articolului din cotidianul central de la Budapesta, înţesat de date personale ale jurnalistului român, are şi scop de intimidare a acestuia şi a familiei acestuia din Sfântu Gheorghe, în contextul în care activitatea sa remarcabilă în folosul justiţiei şi dreptăţii pentru românii din Harghita şi Covasna a intrat adeseori şi în colimatorul grofilor UDMR. Cel mai recent, capul la formaţiunea para-politică UDMR, Kelemen Hunor, intervenind public în apărarea teroristului maghiar de 1 decembrie 2015 de la Târgu Secuiesc, Beke Istvan Attila, a afirmat că pentru acest tip de acte extremiste se face vinovat… Dan Tanasă!
Linia de atac a fost trasată încă de la începutul anului, când fostul cotidian al grofului UDMR Verestoy Attila, “Kronika“, în prezent deţinut direct de Budapesta, a publicat, pe 4 ianuarie (!), în tandem cu “Szekelyhon”, un material asemănător, în care Dan Tanasă este catalogat în mod primitiv drept “un provocator” dar cu statut de “fenomen”, după cum apare chiar în titlul articolului de înfierare: “Fenomenul Dan Tanasă”.
Nu este prima oară când jurnalistul independent este pus la zid de agenţii secesionismului maghiar din România, Dan Tanasă fiind şi ameninţat cu moartea în câteva rânduri de către unguri frustaţi, fără ca Parchetul să reuşească să-i bage după gratii pe extremiştii maghiari cu astfel de intenţii criminale. ”Gunoi împuţit, ar trebui să-ţi tăiem beregata, odată cu a Sabinei! Căraţi-vă din Ţinutul Secuiesc, tâlhari de terenuri!” afirma textual un individ pe nume Csató Kovács Imre, sponsor al echipei de hochei HSC Csikszereda din Miercurea Ciuc, în 2013, după scandalul discriminării elevilor români din Covasna. Şi astăzi, agresorul violent este bine-mersi, nederanjat de nici o instanţă românească, încurajându-se astfel continuarea practicii de ameninţăre a jurnalistului român de către asemenea brute bolnave.
Atragem atenţia autorităţilor asupra tupeului nemăsurat al agenţilor maghiari din România şi Ungaria care tind să se răzbune pentru arestarea teroriştilor HVIM (Beke Istvan Attila şi Szocs Zoltan) de către forţele speciale române (DIICOT şi SRI) prin atacarea unui român cu o prezenţă notabilă şi o activitate continuă pentru România.
Solicităm apărarea jurnalistului civic şi solidaritatea organizaţiilor neguvernamentale cu colegul nostru Dan Tanasă, devenit o ţintă a extremiştilor maghiari de pretutindeni. Cerem blogurilor şi publicaţiilor româneşti să retransmită acest avertisment şi să preia constant informaţiile pe care le publică zilnic Dan Tanasă pe blogul său, cu râvnă şi patriotism.
Războiul extremiştilor maghiari împotriva statuilor, a simbolurilor naţionale româneşti, continuă cu deşănţare în Transilvania, sub ochii larg închişi ai instituţiilor abilitate şi administraţiei României, de la Prefectură până la Guvern. După ce statuiile lui Mihai Viteazul şi Emanoil Gojdu au fost eliminate din centrul oraşului Oradea, la Carei, UDMR îl interzice pe Eminescu, alături de Regele Ferdinand Întregitorul şi Ion I. C. Brătianu, artizan principal al Marii Uniri de la 1918. Voi reveni!
JOS EMINESCU din CAREI!
Pe zi ce trece , e tot mai greu pentru membrii UDMR Carei împreună cu preşedintele lor, primarul Kovacs Jeno, să disimuleze dorinţa de a convieţui civilizat în oraşul multietnic CAREI. Din reflex poate sau doar din şovinism, se opun oricărui proiect care vine din partea consilierilor români, mai ales când este vorba despre amplasare de busturi ale personalităţilor româneşti atât locale cât şi nationale. Nimic nu este sfânt pentru ei când vine vorba de nevoile spirituale şi culturale ale comunităţii româneşti!
Calcă în picioare şi găsesc chiar si explicatii care să te convingă de necesitatea acceptării călcării noastre în picioare când vine vorba de solicitarea aprobării amplasării vreunui bust românesc oriunde înafară de vecinătatea Monumentului Ostaşului Român. Că doar grupurile locale de pe reţelele de socializare sunt pline de afirmaţii de genul… “oraşul e maghiar si singurul pământ românesc din oraş e în jurul monumentului…”.
In totală concordanţă cu aceste afirmaţii, consilierii UDMR au votat astăzi, la şedinta CL, împotriva amplasării în Carei a bustului lui Mihai Eminescu, poetul naţional al României. In sala de şedinte nu au fost reprezentanţi ai presei sătmărene de limba română şi nici cameramani de la televiziunile locale, ca urmare a interventiei primarului Kovacs. Până şi cameramanul care a filmat pentru Buletin de Carei a fost întâmpinat de primar cu ….”nu v-am spus că nu trebe să veniti astăzi?“. Din păcate nu este pentru prima dată când primarul procedează de o asemenea manieră.
Acestea sunt condiţiile în care se desfăşoară la Carei şedintele de Consiliu Local. O atitudine dictatorială , de tip cizmă pe gât, care îngrădeşte dreptul la libera exprimare si instituie a atmosferă de teroare si de opacitate din partea administraţiei locale care încearcă să îşi protejeze afacerile oneroase.
Motivele invocate pentru refuzul amplasării bustului poetului naţional Mihai Eminescu în parcul din faţa tipografiei, ce adăposteste şi alti scriitori maghiari, sunt mai mult decât puerile şi se referă la faptul că nu a fost menţionat materialul din care va fi realizat acesta.
Deranjat de faptul că liberalul Adrian Bucureştean a readus în atentia consilierilor faptul că si acum un an înainte de a refuza amplasarea busturilor lui Ionel Brătianu si regele Ferdinand a fost solicitată o amânare pentru discuţii pe îndelete, primarul Kovacs răbufneşte si dezvăluie că de fapt sunt deranjati de alăturarea acestuia celorlalte busturi maghiare din parc…” cum pot să pun 3 statui unul lângă altul, e o aberaţie…nu e treaba consilierilor să decidă aceste treburi…Nu se poate monta acolo fără să spună un specialist….”.
Proiect de hotărâre privind aprobarea amplasării bustului scriitoarei Otilia Marchiş în Carei, C-lea 1 Decembrie 1918, în apropierea bustului scriitoarei Kafka Margit, prietena sa din copilarie si adolescenta, a fost amânat pentru o dată viitoare pentru ca să fie specificat materialul din care va fi realizat şi schiţa finală. Gogriţa e pentru cine nu ştie că există realizat de aproape un an bustul regelui Ferdinand şi încă UDMR nu a fost de acord cu amplasarea sa în oraşul în care şi românii plătesc taxe şi impozite.
Desi consilierii initiatori au specificat ca bustul va fi din bronz si va fi de aceiasi marime ca cel al scriitoarei Kafka Margit, consilierii majoritari au fost de neînduplecat. Nu acelasi lucru s-a întâmplat la amplasarea bustului grofului Karolyi, unde nu a fost necesară în momentul aprobării nici schiţa si nici materialul din care va fi realizat. Aceste solicitări sunt rezervate şi necesare doar în cazul consilierilor români din municipiul Carei!
Consiliera Venig a afirmat chiar că nu a reusit să identifice locul amplasării din schiţa prezentată desi acesta era marcat cu un pătrat.
Proiectul de hotărâre privind aprobarea amplasării bustului poetului Mihai Eminescu în Carei, Calea 1 Decembrie 1918, pe locul marcat in schita atasata proiectului, in parcul din fata tipografiei Carei, nu a fost nici măcar amânat ci consilierii UDMR au votat în bloc împotrivă, împreună cu cei 4 consilieri care spun că sunt de la FDG deşi au candidat pe listele UDMR.
Municipiul Carei, renumit altădată pentru linistea si frumusetea sa, a fost transformat de actuala administratie locală în posesiune UDMR unde colaborarea înseamnă, în viziunea primarului, supunere oarbă.
De Dragobete, consilierii UDMR au făcut românilor transilvăneni o declaraţie de dragoste cu titlul JOS EMINESCU din CAREI!
După cum se stabilise în scenariul KGB-ist, încă din vara lui 1989, „schimbările din România vor fi sângeroase”, „Ceauşescu va termina rău” şi „Securitatea trebuie să dispară”. Chiar generalul Victor Atanasie Stănculescu, cel care avea să joace un rol important în lovitura de stat, a recunoscut într-un interviu că se aştepta ca „Securitatea să fie tocată”. Prin urmare, instituţia Securităţii regimului comunist din România a avut parte, în decembrie 1989, de un sfârşit sângeros, terorii revoluţionare antisecuriste declanşate în decembrie 1989 căzându-i victime numeroase cadre din aparatul de Securitate central şi teritorial. Şi nu oricum. Au fost batjocoriţi, umiliţi, bătuţi, lipsiţi în mod abuziv de libertate, au suportat torturi inimaginabile, li s-a refuzat asistenţa medicală celor aflaţi în suferinţă ori le-au fost profanate cadavrele celor asasinaţi mişeleşte. În acel decembrie însângerat al anului 1989 Securitatea a devenit „vinovatul de serviciu”, punându-i-se în cârcă toate relele – reale sau imaginare – legate de vechiul regim sau produse sub cel nou. Pe bună dreptate generalul Iulian Vlad, fostul şef al DSS spunea la o lansare de carte la Baia Mare, în 2009, că „Despre evenimentele anului 1989 şi altele pregătitoare s-au scris relativ multe şi, din varii morive, nu întotdeauna cu real interes şi bună credinţă de a servi punerii faptelor în lumina adevărului”[1].
Aşa cum rezultă din majoritatea studiilor ştiinţifice bazate pe documente şi mărturii, dar mai ales pe o judecată echidistantă, Securitatea nu a participat decât în prea mică măsură la represiunea asupra demonstraţiilor anticeauşiste din decembrie 1989. Aceasta a fost în exclusivitate problema Armatei, Miliţiei şi Procuraturii Militare. Iar Armata Română a reacţionat dur, dar perfect legal, în 17 decembrie 1989 la Timişoara pentru că unii „demonstranţi” în realitate agenţi străini foarte bine instruiţi, care îşi cunoşteau perfect misiunea, infiltraţi printre demonstranţi au atacat tehnica militară şi au provocat militarii. Şi pentru ca ironia istoriei să fie şi mai pregnantă, instituţia Securităţii a trebuit să suporte una dintre cele mai mari calomnii lansate şi susţinută de exponenţii noii puteri, şi anume aceea de „securişti-terorişti”. Şi faptul că după mai bine de două decenii de la acele evenimente, o dată cu devoalarea publică a unei astfel de propagande cu parfum de Kremlin, nici o oficialitate a statului român nu s-a grăbit, nu neapărat să-şi ceară scuze, dar măcar să recunoască minciuna şi dezinformarea la care a fost supus poporul român, denotă că încă mai avem o frică endemică de fostul mare vecin şi stăpân de la Răsărit, în ciuda faptului că ne place să ne lăudăm că suntem integraţi în NATO şi UE, ori că aparţinem de drept şi de fapt spaţiului lumii civilizate. Dar să rememorăm faptele aşa cum s-au petrecut.
Şovinismul extremiştilor iese din tenebrele istoriei
Imediat după fuga Ceauşeştilor, în 22 decembrie 1989, într-o serie de comune din judeţele Harghita şi Covasna s-au produs fapte abominabile împotriva unor cadre de Miliţie şi Securitate. După cum am menţionat la locul potrivit în această lucrare, miliţienii din mediul rural aveau competenţe şi pe linie de securitate, motiv pentru care au căzut victime propagandei antisecuriste. Cel care poartă o mare răspundere asupra faptului că a declanşat o astfel de campanie a fost Ion Iliescu. Într-o serie de localităţi din judeţele Harghita şi Covasna, în după-amiaza zilei de 22 decembrie populaţia minoritară maghiară incitată la violenţă de extremişti a atacat posturile de miliţie şi s-au pretat la crime monstruoase.
În comuna Dealu, din judeţul Harghita, formată din şapte sate şi locuită de 4000 de suflete a căzut victimă plutonierul major Liviu Teofil Chenchişan, în vărstă de 33 de ani, care ocupa funcţia de şef de post de miliţie. El, împreună cu familia sa (soţia şi doi copii minori) erau singurii români din comună. Postul de miliţie şi casa familiei plutonierului major au fost incendiate. Subofiţerul a fost scos din locuinţă şi bătut până la inconştienţă. Apoi au turnat ţuică pe el şi i-au dat foc. Soţia şi copii au fost salvaţi de o familie de maghiari. Criminalii: Nagy Istvan, Ambrus Pavel, Vass-Kiss Elod şi Nagy Imre au fost condamnaţi de Curtea Supremă la pedepse între 13 şi 18 ani închisoare. Dar în 1994 au fost puşi în libertate printr-un decret de graţiere semnat de, cine altul, Ion Iliescu, pe motiv că în timpul procesului îşi recunoscuseră faptele.
În dimineaţa de 22 decembrie 1989, ofiţerii şi subofiţerii de securitate din Odorheiul Secuiesc şi-au depus armele în fişete, conform ordinului primit de la generalul Iulian Vlad, şeful DSS. Fiind o stare excepţională, cadrele nu puteau părăsi sediul, fiind consemnate la locul de muncă. Pentru apărarea sediului, care adăpostea la parter şi Miliţia a fost adus un pluton din trupele de securitate de la Gheorghieni. După ce s-a anunţat moartea generalului Vasile Milea au început să se adune protestatari în preajma sediului Miliţiei şi Securităţii. Protestatarii au devenit violenţi, atacând depozitul de la parter al Miliţiei unde se aflau aparate video confiscate. Unii dintre protestatari chiar au reuşit să-şi recupereze obiectele confiscate legal de către organele de Miliţie. În jurul orei 16 plutonul de securitate a primit ordin de retragere în cazarma de la Gheorghieni, pe motiv că spiritele se calmaseră. În jurul orei 18:00, deci după o oră şi jumătate de la apariţia lui Ion Iliescu la postul Televiziunii române, când a rostit acele fraze mincinoase prin care incita populaţia la acţiuni contra Securităţii, în faţa clădirii Ministerului de Interne din Odorheiul Secuiesc au început să se strângă alţi manifestanţi. De data aceasta erau dominaţi de indivizi cu o ţinută atletică şi aflaţi sub influenta băuturilor alcoolice. Au atacat sediul Miliţiei şi Securităţii, au incendiat parterul şi au trecut la violenţe contra cadrelor de securitate. Locotenent-colonelul Dumitru Coman, şeful Securităţii din Odorheiul Secuiesc, perceput de localnici ca un om cumsecade, a fost totuşi scos în stradă, omorât în bătaie şi apoi aruncat în curtea spitalului. Criminaliştii care au făcut cercetările au constatat că trupul neînsufleţit nu mai avea nici un os întreg. Făptuitorii, de origine etnică maghiară, foşti informatori şi agenţi ai Securităţii maghiare AVO[2], au fost salvaţi de la pedeapsa meritată în urma demersurilor făcute de fruntaşii UDMR la forurile europene.
În 1997, rămăşiţele pământeşti ale martirului erou lt.col Dumitru Coman au fost deshumate din cimitirul din Odorheiul Secuiesc şi îngropate în cimitirul din satul său natal Rădaia, judeţul Cluj. A avut parte şi de un ceremonial militar la care au participat numeroşi militari şi civili. Iată şi un fragment sugestiv din ceea ce a reţinut ziaristul clujean Ionuţ Tene: „Au venit şi au dorit să-şi aducă omagiul la înmormântarea militară peste o sută de ofiţeri SRI şi ai fostei Securităţi comuniste, care au lucrat la protejarea identităţii româneşti din Ardeal. Ţin minte că era un frig de crăpau pietrele şi nu mare mi-a fost mirarea, când au dus coşciugul la groapă să văd numeroşi ofiţeri SRI ştergându-şi lacrimile de la ochii şi au aruncat un bulgăre de ţărână pe coşciugul de lemn. Un cunoscut colonel din SRI Cluj s-a îndreptat spre mine emoţionat şi mi-a zis: – Ionuţ, oameni ca şi el (col. Coman) au ţinut ţara unită şi Transilvania să nu se rupă de România!”[3]. Din nefericire decretul prezidenţial din 2010 îi retrage locotenent colonelului Dumitru Coman după 21 de ani titlul de erou martir al Revoluţiei Române, în urma sesizării CNSAS şi a avizării Parlamentului României, pe motiv că ofiţerul făcuse aşa-zisă „poliţie politică”, adică o infracţiune nedefinită în legislaţia românescă. În aceeaşi situaţie s-au găsit şi alţi doi eroi-martiri: colonelul Gheorghe Trosca şi locotenent colonelul Eugen Cotună. Toţi trei nedoriţi de memoria perversă a politrucilor de ocazie cu parfum de Kremlin, vor rămâne veşnic în amintirea poporului român alături de alţi bravi eroi martiri ai neamului.
Tot la Odorheiul Secuiesc, bande de extremişti şovini, împinşi de la spate de agenţi AVO, l-au spânzurat pe locotenentul de securitate Mircea Buie pe motiv că este „român securist”. Ulterior i-a fost spartă şi devastată locuinţa. A avut noroc că a cedat creanga acelui castan de care era atârnată frânghia. A intervenit şi un grup, format tot din etnici maghiari care s-au dovedit raţionali, „buni cetăţeni români şi oameni de omenie”, după cum i-a numit chiar generalul Iulian Vlad[4]. I-au scos ştreangul de la gât şi ulterior l-au dus la spital. Aşa a scăpat cu viaţă, reuşind ulterior să povestească cu mult realism şi obiectivitate momentele dramatice prin care a trecut[5].
Se pune întrebarea: ce au avut extremiştii cu colonelul Dumitru Coman şi cu locotenentul Mircea Buie? Evident că nu originea etnică constituia motivul principal ci ceea ce ştiau cei doi ofiţeri de securitate despre activităţile desfăşurate contra intereselor româneşti de către neorevizioniştii maghiari. Elocvent în acest sens este următorul fragment din declaraţia făcută de locotenentul Mircea Buie: „În 1989 aveam semnale clare de intensificare a contactelor revizioniştilor maghiari cu anumiţi oameni din zonă. Astfel, Sándor Csoóri – preşedintele Federaţiei Mondiale a Ungurilor şi, apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar – ţinea legătura cu profesorul Katona Ádám şi cu actorul Bartha Mihály Levente (ulterior, acesta a emigrat în Ungaria şi s-a înscris în partidul condus de Csoóri). Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiu Secuiesc şi Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării şi afirmării secuilor (ultima temă a şi revenit la modă). La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Sütő András (plecat şi el în Ungaria, după evenimentele de la Târgu Mureş) şi fratele lui László Tőkés. În ce-l priveşte pe Sütő András, acesta şi-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar după desfiinţarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucureşti, în acelaşi timp fiind contactat şi de alţi diplomaţi străini acreditaţi la Budapesta. Mai ales diplomaţi maghiari, britanici şi francezi şi-au intensificat prezenţa în Harghita şi Covasna. Că lucrurile au fost pregătite cu atenţie, o demonstrează şi faptul că, în 23 decembrie, a şi apărut pe piaţă un ziar în limba maghiară. De altfel, din primăvara anului 1989, în zonă au apărut şi ruşii, câte 2-3 într-un autoturism Lada. A crescut şi numărul celor care fugeau în Ungaria („evazionişti” – cum le spuneam), majoritatea mergând să se pregătească în tabăra de la Bicske”[6].
Tot din izvoare istorice memorialistice aflăm despre adjunctul şefului de post de Miliţie din comuna Zetea, plutonier Dănilă Gabi, că a fost maltratat şi omorât, iar în Cristurul Secuiesc, plutomierul major Ferencz Emeric a fost omorât de ţiganii pe care-i cercetase pentru diferite infracţiuni. Posibil ca în acest ultim caz să fie vorba despre o răzbunare ca urmare a unei anchete dure din partea Miliţiei. A avut de suferit şi preotul ortodox din localitate, un anume Călugărul pe motiv „că-i protejază pe ofiţerii de securitate”[7].
Un bilanţ sumar al ororilor comise de bandele de extremişti şovini maghiari, incitaţi de discursul iraţional a lui Ion Iliescu, ajutaţi de alcool şi de „turiştii-neturişti”, în realitate agenţi AVO ai Securităţii maghiare, ar arăta cam aşa: în judeţele Harghita şi Covasna au fost distruse 43 de sedii ale Securităţii şi Miliţiei (35 în judeţul Harghita şi 8 în judeţul Covasna), şi incendiate cele din Odorheiul Secuiesc, Gheorghieni, Cristuru Secuiesc, Miercurea-Ciuc, Brădeşti, Ciumani, Zetea şi Secuieni”[8]. Şapte persoane, dintre care şase din Ministerul de Interne, cadre active şi de rezervă au fost omorâte bestial, iar cadavrele lor profanate. În afara acestora, 104 ofiţeri şi subofiţeri de miliţie şi securitate din judeţele Harghita şi Covasna au fost maltrataţi de şovini unguri, suportând vătămări corporale şi fracturi multiple. Îngrijirea lor a însumat peste 500 de zile de spitalizare, mulţi dintre aceştia râmânând cu urme pentru toată viaţa. Din sediile posturilor de miliţie şi securitate au fost sustrase 468 arme şi 17 832 cartuşe, din care ulterior s-au recuperat 396 arme şi 2832 cartuşe, rămânând dispărute 72 arme şi 15 000 cartuşe[9]. Făptuitorii, cărora li se potriveşte de minune versul eminescian – „e ruşine omenirii să vă spună vouă oameni” – au fugit ulterior din România, ca nişte laşi notorii, pierzându-şi astfel urmele prin Ungaria, Suedia sau alte ţări care s-au pricopsit cu asemena creaturi josnice.
Două aspecte sunt fundamentale din aceste evenimente începute în 22 decembrie 1989 şi continuate mai bine de câteva luni în judeţele Harghita, Covasna, la care se adaugă în martie 1990 Târgu-Mureş. În primul rând, cadrele de miliţie şi securitate nu au folosit armamentul din dotare. Cercetările ulterioare demonstrând că nu a existat nici măcar un singur caz de utilizare a armelor de foc contra populaţiei. Pe de lată parte se poate spune că acţiunile anticeauşiste au fost doar ocazia pentru ca şovinii unguri să transforme totul în acţiuni antiromâneşti. E bine să se ştie acest lucru, pentru că un popor tolerant cum este poporul român a dovedit de nenumărate ori în istorie că ştie să ierte, dar fără îndoială nu va putea uita. (…)
[2] Ionuţ Tene, O greşeală prezidenţială de neiertat: Ridicarea titlului de erou-martir locotenent-colonelului Dumitru Coman, ofiţerul masacrat de agebţii AVO la odorheiul Secuiesc, în „Napoca News”, 2 martie 2011.
[5] Aurel I.Rogojan, 1989 dintr-o iarnă în alta… România în resorturile secrete ale istoriei, Ediţia a II-a, revizuită, Editura Proema, Baia Mare, 2009, p. 199.
Cel mai important think-tank american la categoria instituţiilor de acest tip cu un buget de sub 5 milioane de USD, cotat totodată al doilea din lume, Foreign Policy Research Institute (FPRI – Institutul de Cercetări pe probleme de Politica Externă), a consacrat luna aceasta Ungariei lui Viktor Orban o analiză vastă, de 18 pagini, cu 153 de note de subsol. Numeroase dintre aceste note sunt citate, fapte şi date folosite de prestigiosului institut cu trimitere la articolul-manifest al tânărului politician Bogdan Diaconu, fondatorul Partidului România Unită, “Ne-am săturat de Ungaria“, apărut în luna iulie în cotidianul Adevărul, şi care întruneşte în prezent circa 65.000 de aprecieri ale abonaţilor reţelei de socializare internaţionale Facebook.
Analiza institutului de cercetări şi studii geopolitice se intitulează “Ungaria: merge în direcţia greşită?“, cu subtitlul lipsit de vreo nuanţă dubitativă (disponibil în versiunea PDF) “Ungaria “iliberală” a lui Viktor Orban priveşte spre Răsărit“. Autorul acesteia este profesorul John R. Haines, un cadru executiv al organizaţiei ştiinţifice, specializat în intelligence, Rusia şi mişcările separatiste din proximitatea ei şi, de asemenea, co-fondator al unei companii private axate pe dezvoltarea tehnologiilor contrateroriste şi de detectare a materialelor nucleare.
Analiza concisă şi chiar incisivă a forului american este cât se poate de “la zi” şi demonstrează atenţia pe care o acordă instituţiile speciale de peste ocean tendinţelor extremiste şi mişcărilor geopolitice, geoeconomice si geostrategice ale Ungariei, exprimate din ce în mai vocal şi deschis, de apropiere faţă de Rusia, acţiuni previzionate de altfel de Departamentul Externe al ziarului Ziua încă din urmă cu peste un deceniu.
Spre exemplu, profesorul Haines ne arată că referirea din subtitlul analizei la termenul “iliberal” îi aparţine prim ministrului ungar Viktor Orban şi este extras din discursul acestuia din 26 iulie 2014 de la Băile Tuşand, în care acesta a afirmat: “Noul stat pe care îl clădim este unul iliberal, un stat non liberal. Nu contestă valorile fundamentale de liberalism, libertatea, etc. Dar nu face din această ideologie elementul central al organizării statale, în schimb aplică o abordare particulară, specifică, naţională.” Mă întreb, desigur, câţi politicieni români sau/si factori de decizie au audiat sau citit ce a anunţat că vrea să facă Orban cu Ungaria pe teritoriul României? Probabil doar Bogdan Diaconu, la capitolul politicieni, din moment ce el este singurul care a observat povestea cu “iliberalismul” din capul lui Viktor Orban – chiar în articolul-manifest – şi s-a ridicat afirmând răspicat: “AJUNGE!”
“Legea statutului maghiarilor –o ameninţare la adresa securităţii statelor vecine”
După ce în prima parte a studiului sunt tratate relaţiile economice ale Ungariei cu Rusia, în capitolul cu titlul “Ungaria Mare“, specialistul american subliniază că retorica politică a “Magnei Hungaria” (Nagy Magyarország), respectiv “Ungariei Mare”, a experimentat o renaştere după căderea Republicii Populare Ungare în 1989, la fel ca şi contestarea Tratatului de la Trianon. Fidesz-ului lui Viktor Orban a îmbrăţişat retorica prin “copilul” formaţiunii, “Legea statutului” maghiarilor din afara graniţelor (cu excepţia Austriei), adoptată în 2001, şi care “a reprezentat încă de la început o ameninţare la adresa securităţii statelor vecine“, pe teritoriul cărora trăiesc maghiari în număr mai mare.
Conform vice-premierului Zsolt Semjen, circa 610,000 etnici maghiari din statele din jurul Ungariei au solicitat cetăţenie ungară în ultimii trei ani şi jumătate, se arată în analiza americană, observându-se reacţia de “auto-apărare” a Slovaciei, care si-a schimbat imediat Legea cetăţeniei, revocând cetăţenia slovacă oricui solicită şi dobândeşte a altă cetăţenie
Haines reamarcă în continuare afrontul aceluiaşi vice-premier care a declarat nu mai departe de sfârşitul lunii august a.c. că Guvernul ungar “sprijină total… toate conceptele de autonomie create de comunităţile [maghiare] pentru supravieţuirea lor”. Analiza trece apoi in revistă toate mişcările făcute de Orban în zonele locuite de maghiari, de la Transilvania la Transcarpatia, în Ucraina, asupra căreia se apleacă în mod deosebit, evidenţiind şi declaraţiile organizaţiile para-militare maghiare active in această zonă.
Capitolul “Para-istorie în stil unguresc”, care tratează revizionismul maghiar, se deschide sub formă de motto cu un citat despre istorie şi mit al sociologului si filosoful francez Jean Baudrillard urmat de o fraza categorică a lui Bogdan Diaconu din manifestul amintit: “Ne-am săturat de Ungaria şi de complexele ei furibunde de mare fost imperiu imaginar.”
Şovinismul guvernamental şi subminarea relaţiilor între state la Referendumul de suspendare a lui Băsescu
Dupa un excurs prin lumea miturilor originilor populaţiei vecine maghiare, profesorul american observă că sentimentele şoviniste si autonomiste ale unor grupări extremiste de tip neo-nazist, între care aminteste partidul Jobbik, se relectă şi la nivel guvernamental, după cum observă chiar OSCE. Şi aici expertul Institutului SUA oferă un citat mai larg dintr-o poziţie oficială a OSCE cu referire la România, care, cred, ar putea să facă valurile de rigoare în politica publică românească cât şi în cea de stat:
“Prim-ministrul maghiar Viktor Orban, de exemplu, a sfătuit cetățenii de etnie maghiară din România cu privire la participarea la un referendum recent din această țară, în timp ce membri ai Parlamentului ungar au convocat reuniunea unui comitet de “coeziune națională” în ţara vecină Slovacia. Deşi non-violente, aceste acțiuni sunt nu mai puţin provocatoare și subminează pe dedesubt relațiile de prietenie şi bună vecinătate dintre state. Mai mult decât atât, această focalizare asupra etnicilor maghiari din statele vecine contrastează cu propriul răspuns călduț dat de guvernului ungar anti-semitismului, precum și amenințările și violența împotriva romilor în Ungaria. Pentru a-l cita pe Înaltul Comisar [al OSCE]: ‘Ca un principiu călăuzitor, statele nu ar trebui să fie mai interesate în minoritățile care locuiesc în statele vecine mai mult decât în cele care locuiesc în interiorul propriilor granițe.‘” . Foarte interesant, nu? Este vorba, aţi înţeles, de sfaturile lui Viktor Orban oferite maghiarilor din România în favoarea lui Traian Băsescu, în sensul boicotării Referendumului din iulie 2012. O acţiune care, afirmă OSCE, a subminat relațiile de prietenie şi bună vecinătate dintre România şi Ungaria. Documentul original poate fi găsit aici: https://osce.usmission.gov/oct_2_12_ws13.html.
“Ne-am săturat de Ungaria”
“Înaltul Comisar poate avea dreptate în principiu – scrie profesorul Haines – dar în practică alte sentimente prevalează. Cazul la care ne referim este o cerere făcută în numele a 1,5 milioane de “maghiari ai diasporei” din Transilvania, cum că “a venit timpul pentru autonomia maghiară.” Potrivit unei declarații de la sfârșitul lunii iulie 2014 făcute de László Tőkés, capul unei organizații civice care reprezinta etnicii maghiari din România, “numai independență națională completă poate aduce renașterea comunității maghiare”, o declarație cu atât mai ieşită din comun cu cât euro-parlamentarul Tőkés este fostul vice-preşedinte al Parlamentului European. Alte voci din România diferă total de Tőkés: într-un editorial vituperant publicat în ziarul românesc Adevărul sub titlul “Ne-am săturat de Ungaria”, parlamentarul român Bogdan Diaconu acuză Ungaria de iredentism făţis, că “urmează doctrina Kremlinului” și caută “să refacă teritoriul monarhiei Austro – Ungare.” Diaconu a scris: “Ne-am săturat de Ungaria şi de premierul ei reales Viktor Orbán, salvatorul naţiunii maghiare, care de la primul discurs în Parlament şi-a afirmat „dreptul” de a controla teritorii din ţările învecinate şi de a da ordine altor naţiuni.“
Şi continuă:
“Ne-am săturat de Ungaria care se agită fără oprire ca UE să se ocupe de minoritatea maghiară, Consiliul Europei să se ocupe de minoritatea maghiară, Consiliul European să se ocupe de minoritatea maghiară, Comisia Europeană să se ocupe de minoritatea maghiară, Parlamentul European să se ocupe de minoritatea maghiară, SUA să se ocupe de minoritatea maghiară, Rusia să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul României să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Ucrainei să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Slovaciei să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Serbiei să se ocupe de minoritatea maghiară, Turcia să se ocupe de minoritatea maghiară (Vona Gabor a vizitat şi Turcia unde le-a vorbit „fraţilor şi surorilor” poporului maghiar, care, întâmplător, a fost ocupat de Imperiul Otoman, dar istoria se rescrie), Dalai Lama să se ocupe de minoritatea maghiară (Tőkés a vrut să-l aducă în Transilvania să-i arate minoritatea maghiară care suferă la fel ca poporul tibetan)… Universul întreg trebuie să se ocupe de minoritatea maghiară şi de problemele ei închipuite…“
După acest citat larg din Bogdan Diaconu, John Haines prospectează într-un nou capitol originile genetice ale actualilor unguri aducând în atenţia cititorilor de specialitate studiile prin care se demonstrează că omuleţii roş-verzi care populează azi Ungaria nu sunt… maghiari.
Dughin, provocările euroasianismul si culcuşul maghiar
Poate şi mai interesant este următorul capitol în care sunt luate la puricat teoriile sociologului Aleksandr Dughin, supranumit “Rasputinul lui Putin”, şi care, prin specularea teoriilor geopoliticianului Halford Mackinder (1861-1947) privind vatra/heartland-ul Europei a dat naştere curentului “euroasiatic”. Curent care îşi găseşte în “Noua Ungarie” un culcuş calduţ, potrivit direcţiilor imprimate statului vecin de Viktor Orban şi partenerul său de extremism, Gabor Vona, capul Jobbik, care este citat cu un fragment dintr-un interviu acordat jurnalului rus de geopolitica “eurasiatică”. Concluzia interviului este relevantă. Vona dixit: “Dacă cineva caută identitatea maghiară va găsi acolo rădăcinile eurasiatice ale naţiunii”.
John Haines arată că direcţiile acestei noi ideologii a Rusiei în care se integrează Gabor Vona au fost trasate de însuşi Vladimir Putin într-un articol cu iz leninist (aprecierea mea) din Izvestia, publicat în octombrie 2011 şi reprodus pe pagina Misiunii Permanente a Federaţiei Rusiei la UE în care Putin propune Uniunea Eurasiatică.
“Luna viitoare – ne informează analistul american – Jobbik va participa la “Forumul Național Rus” din Sankt-Petersburg”. organizat de o falangă de informaţii a partidului Rodina (Mama Rusiei) condus de vice-premierul rus Dimitri Rogozin. Misiunea declarată a Forumului este “de a stabili o mișcare care unește forțele orientate național în Europa și de a stabili o platformă permanentă de discuții și de luare a deciziilor cu privire la aspectele legate de interacțiunea dintre forțele naționale conservatoare.” Obiectivul reuniunii este “formarea unui noi doctrine unite naționale unite pentru Rusia și Europa” și un subiect principal al Forumului va fi “unitate culturală ca factor fundamental în formarea spațiului național.”
Marele risc – Calul Troian atacă România pe tabla de şah a UE şi NATO
Capitolul final al studiului tratează riscurile previzibile în contextul în care Orban, “un politician abil”, va folosi în continuare banii Uniunii Europene dar în acelaşi timp va arată SUA şi NATO pisica numită Moscova.
“Ungaria pare, pentru moment cel puțin, ferm ancorat în Uniunea Europeană și NATO – scrie analistul american -; cu toate acestea, ar fi extrem de prostesc să ignore forțele care exercită presiuni politice și economice asupra ţării. În același timp, Ungaria trebuie să țină seama de frustrarea resimţită în alte capitale europene și în special ale statelor vecine, la care Bogdan Diaconu a dat glas:
“Ne-am săturat de Ungaria care vrea mereu mai mult, drepturi speciale, tratament preferenţial, control asupra comunităţilor maghiare din afara ţării, dar mai ales asupra averii ţărilor unde se află acestea, care vrea limba maghiară şi stat în stat peste tot, în numele rasei superioare pe care o reprezintă.”
Concluzia studiului reputatei instituţii americane de analiză şi predicţie priveşte direct România:
“Marele risc este că prin confluența lor, aceşti factori – presiuni economice interne, frustrărea din afara Ungaria cu “Sirenele iredentismul atavic”, cea din interiorul formaţiunii de guvernământ Fidesz – Alianta Civica Ungară ( să nu mai vorbim Jobbik ), conflictul continuu în Ucraina și apeluri pentru Autonomia Transcarpatiei – vor fi exploatati de către Rusia, cu intenția de instigare la discordie intra-NATO , în special în cadrul Grupului de la Visegrad (“scutul NATO împotriva Rusiei”) și între Ungaria și România. Luați în considerare în concluzie următorul citat dintr-o evaluare recentă a riscului prezentat de Eurasianism rus:
‘În funcție de evoluția balanței de putere dintre Rusia și UE, nu ar trebui să fie exclusă posibilitatea unor astfel de actori politici care să funcționeaze drepi “cai troieni” în slujba intereselor politicii externe ruseşti. Perspectivele Eurasianismului de a extinde această strategie asupra unor actori politici din interiorul UE rămân de văzut în viitorul apropiat. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că… pentru “caii troieni” pro-eurasiatici din Europa Centrală și de Est, Eurasianismul pare a se baza pe transformarea sistemică, sau pe o schimbare radicală în agenda de politică externă, care ar aduce statele în cauză în sfera de influență a Rusiei… În cazul Ungariei, starea de fricţiune dintre Budapesta și Bruxelles… a fost o forță motrice în spatele reajustării politicii externe a acestui stat față de Moscova‘.”
Cu acest citat care ne relevă un viitor spectru geopolitic destul de gri, extras din studiul lui Vassilis Petsinis “Eurasianism and the Far Right in Central Europe and South East Europe.” Central and East European Review. 8 (2014), se încheie analiza Foreign Policy Research Institute semnată de John R. Haines.
Provocări la adresa Ortodoxiei
În toate acestea am şi eu o mică satisfacţie personala: că am scris în Ziua încă de la începutul noului mileniu, ca să zic aşa, că Ungaria e un cal troian al Rusiei în NATO şi UE iar Ucraina va deveni un măgar troian. Sau invers? 🙂 În acelaşi timp, cine poate număra câţi cai şi măgari ai Rusiei avem în politica aşa-zis românească? Aş mai putea să adaug că dacă la unguri “eurasianismul” se instalează pe fondul unor relaţii economice solide dintre Rusia şi Ungaria (schimburi comerciale şi investiţii de zeci de miliarde de euro) şi a fantasmelor unor spălaţi la creier de tipul Jobbik, în România curentul se infiltrează şi îşi găseşte adepţi prin intermediul unor cozi de topor ale ortodoxiei române şi a unei propagande acerbe “pravoslavnice” – de la şoferi cu grade deveniti “tătici pentru 400 de copii”, la o adevărată invazie de icoane ieftine ruseşti şi ucrainene – la care ierarhii români asistă mult prea pasivi.
Cât despre Bogdan Diaconu, care pentru câteva citate reproduse pentru compromitere pe blogul Vo(t)cii Rusiei a fost acuzat de clanul tismănenilor din presă că este “omul Moscovei” sunt curios ce vor mai zice acum detractorii săi, după atâtea calupuri masive publicate de cel mai important think-tank american (e drept, din randul celor cu un buget anual puţin mai mic de 5 milioane de dolari 🙂 ), totodată al doilea din lume de acest tip, ca valoare si prestigiu… Probabil vor aştepta şi ecourile din presa chineză… 🙂
Victor Roncea
PS: Pentru cei care nu au fost atenţi la link-uri, versiunea PDF a studiului cu toate cele 153 de note o puteţi găsiAICI
Desigur, nu mai este nimic nou ca la putere, de 24 de ani, au ajuns diversi cretini si tradatori, manevrati din umbra de sforarii cluburilor, grupurilor si serviciilor secrete de la noi si – mai ales – de aiurea. Interesant – si alarmant – mai este doar de urmarit nivelul de cretinism si antiromanism cu care inunda viata publica aceste marionete. Daca parasutista lui Basescu nu se sfia ca pe bani publici sa promoveze “Tinutul Secuiesc” iata ca popandaul lui Iliescu a ajuns sa fluture steagul comunistilor lui Voronin, care marseaza de ani buni pe propaganda KGB a “Moldovei Mari”. Operatiunea “Moldova Mare” se executa oficial, inclusiv prin asa-zisa Mitropolie KGB a Chisinaului si “Intregii Moldove”, cat si prin baieti din gruparile “patriotii moldoveni” si “miscarea Voievod” (altfel foarte activi si la Pungesti, in paraneza fie spus), personaje din aceiasi categorie cu agitatul Csibi Barna (foto mai jos). Razvan Zamfir a surprins cu acuitate aceasta aparenta stupiditate, petrecuta zilele trecute in campania euro-“moldoveneasca” a lui Victor Ponta. Spun aparent stupiditate pentru ca, in realitate, este o actiune elaborata de incurajare fatisa si “subtila” a separatismului, prin folosirea simbolisticii secuiesti si “moldovenesti” chiar pe elementele campaniei “Mandri ca suntem romani” atentandu-se grav si la simbolul national, vulturul de pe stema Romaniei. Cine a facut-o a stiut ce face. Redau aici imaginile graitoare si preluarea articolului amintit:
September 3rd, 2017 
VR 
După scandalul KAUFLAND – Odorheiu Secuiesc, unde o angajată maghiară a refuzat să servească un român pentru că vorbea româneşte, Sorin Susanu, comisarul-şef responsabil regional de Protecţia Consumatorilor, dezvăluie practicile antiromâneşti şi antistatele din “secuieme”. Publicaţia “Bugetul” a realizat cu Sorin Susanu un interviu emblematic pentru istoria amară a “relaţiilor româno-maghiare”. Din ce în ce mai mulţi români au hotărât, pe bună dreptate, să boicoteze lanţul de magazine Kaufland. Era şi timpul! E valabil, de altfel, pentru toate “supermarketurile”. (V.R.)
Posted in 
Tags: 
